12.2.

UNDE ELECTROMAGNETICE

Din analiza sistemului de legi ale cmpului electromagnetic, respectiv din analiza sistemului de
ecuatii ale lui Maxwell, rezulta ca in cmpuri variabile in timp apare o dubla legatura cauzala intre
cmpul electric si cmpul magnetic (prin legea inductiei electromagnetice, respectiv prin curentul de
deplasare din legea circuitului magnetic), care conditioneaza existenta cmpului electromagnetic
#desprins$ de corpuri, sub forma de unde electromagnetice. Se exemplifica aceasta analiza intr-un caz
particular, si anume in cazul cmpului electromagnetic, ale carui marimi de stare locala au (la un moment
dat) aceeasi valoare in toate punctele unui plan perpendicular pe o directie privilegiata (oricare ar fi un
astfel de plan).
Daca se alege directia privilegiata drept axa Ox, rezulta ca in acest tip de cmp (numit cmp plan
sau unda plana), marimile de stare depind numai de x si t.
) t , x ( H H ); t , x ( E E
O astfel de unda electromagnetica plana exista (practic) la distanta suficient de mare de orice sursa
(de extensiune finita) de unde electromagnetice (de ex. de orice antena de emisiune) intr-un mediu izotrop
si omogen. Presupunnd un astfel de mediu imobil, liniar, cu permitivitate si permeabilitate , se cauta
solutiile variabile in timp (nu cele statice) ale ecuatiilor lui Maxwell, in ipoteze considernd ca in mediul
respectiv nu exista nici sarcini (
v
=0), nici curenti ( J =0), pentru a pune in evidenta cmpul
electromagnetic produs (local) exclusiv prin interactiunea dintre cmpul electric variabil in timp si
cmpul magnetic variabil in timp si nu prin alte cai. Directia axei Ox (in lungul careia variaza marimile
respective) se numeste directie de propagare.
In aceste conditii
,
_

0 J ; 0 ; 0
z
; 0
y
v
ecuatiile lui Maxwell devin:
t
Ez
x
Hy
;
t
Ey
x
Hz
; 0
t
Ex

(12.2.1)
t
Hz
x
Ey
;
t
Hy
x
Ez
; 0
t
Hx

(12.2.2)
0
x
Ex

(12.2.3)
0
x
Hx

(12.2.4)
Din aceste relatii rezulta doua consecinte importante
a) Unda electromagnetica plana este o unda transversala adica nu are componente in directia de
propagare; Ex=0; Hx=0; vectorii E si H sunt continuti in plane transversale fata de directia de
propagare. In adevar, din ecuatiile precedente rezulta ca Ex si Hx nu variaza nici in timp, nici in spatiu,
adica pot constitui cmpuri statice, dar nu cmpuri variabile in timp (unde).
b) Sistemele de ecuatii (12.2.1) si (12.2.2) ramase pot fi grupate in doua perechi de ecuatii: una se
refera numai la marimile Ey si Hz, iar alta numai la marimile Ez si Hy. Perechile de marimi (Ey, Hz) si
(Ez, Hy) nu sunt legate prin nici un fel de relatii si deci sunt independente intre ele. In cazul cnd toate
marimile sunt diferite de zero, ecuatiile precedente exprima existenta a doua unde suprapuse care nu se
influenteaza reciproc.
Deoarece fiecare din aceste unde constituie o oscilatie transversala cu directie de oscilatie
invariabila (adica cu polarizare liniara-cum se spune in optica) rezulta ca orice unda electromagnetica
plana provine din suprapunerea a doua unde cu polarizari liniare, dupa doua directii ortogonale, care sunt
independente intre ele.

Fig. 12.2.1

Ultima observatie permite sa se restrnga studiul la numai una dintre aceste unde, de exemplu la cea
descrisa de perechea de marimi Ey si Hz, adica sa se presupuna ca Ez=0 si Hy=0. Vectorii Ey j E si
Hz k H sunt perpendiculari intre ei si ambii sunt perpendiculari pe directia de propagare (fig. 12.2.1).
Functiile Ey(x,t) si Hz(x,t) sunt legate prin ecuatiile lui Maxwell ramase; (12.2.2, 12.2.3, 12.2.4)
adica prin sistemul de doua ecuatii cu derivate partiale, simultan, de ordinul I.

t
Hz
x
Ey
t
Ey
x
Hz
(12.2.5)
Un astfel de sistem de ecuatii se rezolva eliminnd una dintre functiile necunoscute. Daca derivam
prima ecuatie in raport cu x si o adunam cu a doua ecuatie derivata in raport cu t si inmultita cu , se
elimina Ey si se obtine pentru Hz, ecuatia cu derivate partiale de ordinul al doilea numita ecuatia undelor.
2
2
2
2
t
Hz
x
Hz

= 0 (12.2.6)
Daca derivam a doua ecuatie in raport cu x si o adunam cu prima ecuatie derivata in raport cu t si
inmultita cu se elimina Hz si se obtine pentru Ey aceeasi ecuatie cu derivate partiale ca pentru Hz.
0
t
E
x
E
2
y
2
2
y
2

(12.2.7)
Cele doua cmpuri satisfac deci aceeasi ecuatie. Nu trebuie insa sa se caute solutii independente
pentru fiecare ecuatie (12.2.6, 12.2.7) deoarece Ey si Hz sunt legate prin ecuatiile (12.2.5).
De aceea se cauta solutiile numai pentru una din ecuatii, de exemplu pentru Ey, iar Hz se deduce
din relatia (12.2.5).
In teoria ecuatiilor cu derivate partiale se arata ca o solutie generala a ecuatiilor undelor (12.2.6,
12.2.7) este o functie f arbitrara care depinde de x si t numai prin intermediul unei combinatii liniare si
omogene a acestor variabile, adica prin intermediul variabilei
t

=t-
v
x
(12.2.8)
avnd deci forma:
I )
v
x
t ( I Ey (t) (12.2.9)
In aceasta expresie, v este o constanta ale carei valori posibile rezulta imediat substituind (12.2.9) in
(12.2.7) (cu care ocazie se verifica efectiv ca (12.2.9) este solutia cautata). Observnd ca Ey e functie de x
si t, prin intermediul lui t si notnd cu
f=
t d
dI

si f=
2
2
t d
I d

se obtine succesiv
I
v
1
x
t d
t d
dI
x
Ey

I
dt
t d
t d
dI
t
Ey

I
v
1
x
t
t d
I d
v
1
x
Ey
2 2
2

I
dt
t d
t d
I d
x
Ey
2
2

1
]
1

2 2
2
2
2
v
1
I
t
Ey
x
Ey
(12.2.10)
Pentru ca membrul al doilea sa se anuleze identic, este suficient ca:
v
2
=

1
sau v=

t
1
(12.2.11)
Semnificatia fizica a constantei v rezulta imediat daca se observa ca scaznd si adunnd t la
argumentul
v
x
t se obtine identitatea:
( )
1
]
1

,
_

v
t v x
t t I
v
x
t I (12.2.12)
Din (12.2.12) rezulta ca solutia f a ecuatiei undelor depinde de timp si de punct, astfel inct valoarea
ei in punctul x este, in fiecare moment t, egala cu valoarea pe care a avut-o in trecut functiunea, si anume
in momentul t-t, intr-un punct situat mai indarat cu distanta vt. Cu alte cuvinte forma (repartitia
spatiala) functiunii se deplaseaza in lungul axei x cu viteza v
t
t v

, numita viteza de faza a undei.

Aceasta este viteza pe care trebuie sa o aiba un observator mobil pentru ca in raport cu el, repartitia
spatiala a valorilor functiunii sa apara invariabila.
Relatia (12.2.11) arata ca viteza de faza are doua valori posibile egale si de sens contrar. Prima
corespunde unei unde care se propaga in sensul pozitiv ales pentru axa x. Aceasta este numita
conventional unda directa si are expresia:
( ) x t I cu

1
v (12.2.13)
A doua corespunde unei unde care se propaga in sens negativ al axei x si este numita conventional
unda inversa avnd expresia:
( ) x t I + cu

1
v (12.2.14)
Fiecare dintre aceste unde exista numai daca au existat in prealabil undeva la stnga zonei din spatiu
considerate (pentru unda directa), respectiv la dreapta zonei din spatiu considerata (pentru unda inversa)
conditiile fizice necesare producerii lor (de exemplu, o antena de emisiune, o suprafata reflectanta etc.).
Se va studia, unda directa si se va nota cu c modulul lui v, adica:
0
r r r 0 r 0
c
1 1 1
c

(12.2.15)
c
0
fiind modulul acestei viteze in vid (unde =
0
, =
0
, adica
r
=1,
r
=1).
c
0
=
0 0
1

(12.2.16)
Cu aceasta notatie unda directa pentru intensitatea cmpului electric are expresia:
( )

,
_

x t I
c
x
t I Ey (12.2.17)
in care f este o functie arbitrara de exemplu de forma:

,
_

c
x
t sin Ey Ey
max
(12.2.18)
in cazul unei variatiii sinusoidale in timp a cmpului intr-un punct dat.
Cunoscnd intensitatea cmpului electric se poate calcula cu (12.2.5) si intensitatea cmpului
magnetic. Rezulta succesiv:

,
_

c
1 1
x
I 1
x
Ey 1
t
Hz
f=
c
1

f
si prin inregrare:
. const I
c
1
t d
t
I
c
1
dt I
c
1
Hz +

(12.2.19)
Constanta de integrare se poate omite, deoarece se cauta numai solutiile variabile in timp ale
ecuatiilor. Se noteaza cu:

r
r
c
1
c

0
=
Hz
Ey
(12.2.20)
o marime de material caracteristica mediului, numita impedanta de unda, a carei valoare relativa in
vid,

377 120
10
36
1
10 4
9
7
0
0
(12.2.21)
este o constanta universala, numita impedanta de unda a vidului. Cu aceasta notatie, intensitatea
cmpului magnetic Hz se scrie:

,
_

Ey
c
x
t I
1
Hz (12.2.22)
adica este in fiecare punct din spatiu proportionala si in faza cu intensitatea cmpului electric.
Expresia (12.2.20) justifica denumirea de impedanta data marimii, deoarece Hz se masoara in
amperi/metru, iar Ey in volti/metru, asa ca se va masura in unitati de Ey/Hz adica V/A=ohmi. Cu
(12.2.22) problema determinarii marimilor de stare ale cmpului electromagnetic in unda
electromagnetica plana este complet rezolvata, deoarece studiul perechi de marimi Hy, Ez ar fi dus la
rezultate cu totul analoge. Se pot enunta urmatoarele concluzii privitoare la undele electromagnetice
plane:
a) In medii omogene, izotrope, liniare (,=ct) nencarcate (
v
=0), izolante ( J =0) si extinse
indefinit, solutiile ecuatiilor lui Maxwell, care depind de o singura variabila spatiala, corespunznd de
exemplu directiei axei Ox, sunt suprapuneri de unde plane elementare care se propaga cu viteza constanta
v=t c, data de relatia (12.2.13) in lungul acestei axe.
b) In fiecare unda elementara, vectorii E si H sunt perpendiculari intre ei si perpendiculari pe
directia de propagare, astfel ca vectorii E , v si H formeaza in aceasta ordine un triedru triortogonal
drept, adica produsul vectorial H Ex are directia de propagare.
c) Variatia in timp a marimilor E si H este arbitrara (si depinde de conditiile de producere a
undei): in fiecare punct al unei unde elementare si in fiecare moment valorile E si H sunt proportionale,
raportul lor fiind impedanta de unda a mediului.
Proprietatile cmpului electromagnetic variabil in timp, deduse din ecuatiile lui Maxwell, l-au
determinat pe acesta sa elaboreze teoria electromagnetica a luminii (1865), interpretnd lumina ca o
forma particulara de unda electromagnetica (caracterizata prin spectrul de frecvente ale acestor unde
pentru care ochiul omenesc devine sensibil) de foarte mica lungime de unda. In acord cu aceasta
interpretare, viteza c
0
trebuie interpretata ca viteza luminii in vid, iar marimea
r r
0
c
c
n ca
indice de refractie al mediului (cu
r
=1 in medii neferomagnetice).
Experienta a aratat ca relatia (12.2.14) dintre c
0
(masurat pe cale optica) si
0
si
0
(masurati pe cale
electrodinamica) este foarte bine verificata si ca toate consecintele privitoare la natura electromagnetica a
luminii sunt in acord cu datele experimentale.