Sunteți pe pagina 1din 4

Astmul bronsic

Generalitati
Astmul este o boala care afecteaza bronhiile. Bronhiile sunt ramificatii ale traheei ce conduc aerul spre
alveolele pulmonare. La astmatici, bronhiile se ingusteaza astfel incat apar dificultati in circulatia aerului
atat la inspiratie cat si la expiratie. Mai multi factori pot fi la originea acestei afectiuni:
- fibrele musculare situate in jurul bronhiilor se contracta ("spasm" bronsic)
- mucoasa este iritata si se congestioneaza
- in interiorul bronhiei se acumuleaza mucus anormal de vascos.
Caracteristic astmului este rolul important jucat de contractia musculaturii bronhiilor. Spasmul dispare in
cateva minute dupa inhalarea medicamentelor specifice, iar circulatia aerului in bronhii este net
ameliorata. Acest fapt confirma diagnosticul de astm alaturi de alte teste functionale pulmonare.
Simptome
Astmaticii se plang de crize de sufocare (dispnee) deseori asociate cu o tuse iritanta, care, foarte rar
poate fi singurul simptom al astmului. Respiratia poate fi uneori usor suieratoare (wheezing). Majoritatea
persoanelor afectate remarca singure in ce context apar problemele lor. Aceste observatii ajuta la gasirea
rapida a originii si factorilor declansatori ai astmului.
Cauze
La majoritatea copiilor bolnavi de astm si la aproape jumatate din adulti cauza bolii este o alergie la unele
substante prezente in aer. Nici in prezent nu este foarte clar de ce unele persoane dezvolta alergie la
anumite substante in timp ce altele sunt crutate.
Reactia alergica provoaca inflamarea mucoasei bronhice prin vasodilatatie si secretia in exces a
mucusului si conduce progresiv la contractia muschilor bronsici. In plus, sunt eliberate o serie de
substante, cum ar fi de exemplu histamina, care declanseaza contractia bronsica. Restul pacientilor cu
astm bronsic au alte cauze de declansare a crizei, nealergice, dar in final se declanseaza acelasi tip de
fenomene inflamatorii, care au aceleasi consecinte. Aceste cauze sunt insa mai putin cunoscute.
Predispozitia la astm si factori declansatori ai crizei de astm
Factorii declansatori sunt variati. In cazul astmului alergic, inspirarea unui alergen (substanta ce provoaca
alergia) poate declansa o criza (de exemplu joaca cu o pisica in cazul alergiei la par de pisica). Toti
astmaticii prezinta o hiperreactivitate a bronhiilor - ceea ce reprezinta o caracteristica a bolii.
Bronhiile se contracta in contact cu iritantii cei mai diversi, ca de exemplu:
- aer rece si uscat;
- efort fizic;
- fumul de tigara (inclusiv cel din expunerea pasiva);
- poluarea;
- stresul;
- infectii ale cailor respiratorii (guturai, gripa).
Astmul este boala cronica cea mai raspandita la copii. In cursul ultimilor 50-100 de ani a avut loc o
crestere sensibila a numarului de cazuri de alergii si astm. Nu se cunosc cauzele. Factorii de mediu si
modul de viata se pare ca au o anumita influenta. Predispozitia la alergii si la astm este ereditara, boala
aparand deseori la mai multi membrii din aceeasi familie. Totodata este probabil ca mai multe gene sa fie
responsabile de aceasta predispozitie si ca factorii de mediu sa joace un rol important in aparitia bolii.
Diagnostic
Cand consulta medicul de familie sau un pneumolog, pacientii relateaza deseori aceiasi factori
declansatori. Medicul va efectua un examen fizic cu scopul de a exclude existenta altor boli, apoi va
efectua testele pulmonare, care ii vor permite punerea in evidenta a ingustarii bronhiilor.
Testele respiratorii constau in expirarea totala si rapida a aerului din plamani dupa un inspir maximal. Se
poate de asemenea observa daca diametrul bronhiilor este normal sau scazut. Aceasta proba functionala
este repetata apoi dupa inhalarea unui medicament bronhodilatator. Ameliorarea testului dupa inhalare
este specifica astmului.
Daca testul este normal in ciuda problemelor descrise de pacient, specialistul are posibilitatea de a
realiza un test de provocare. Acesta permite punerea in evidenta a hiperreactivitatii bronsice
caracteristice astmului. Identificarea alergenilor declansatori este realizata de medicul de familie sau de
catre un alergolog cu ajutorul testelor cutanate. Astmul este confirmat atunci cand boala raspunde
favorabil la tratament.
Tratament si profilaxie
Tratamentul trebuie sa permita pacientului sa duca o viata normala in ciuda bolii de care sufera, adica sa
efectueze toate activitatile dorite si bineinteles sport. Medicul se va stradui prin intermediul tratamentului
sa mentina o functionare optima a plamanilor.
Tratamentul astmului consta in:
- evitarea inhalarii de alergeni
- tratamentul inflamatiei bronsice
- tratamentul spasmului bronsic.
In practica, evitarea alergenilor consta mai ales in inlaturarea animalelor care provoaca reactii alergice,
folosirea unei huse pentru saltea precum si alte masuri pentru reducerea cantitatii de praf in camera.
Aceste masuri permit deseori tratarea astmului cu o minima cantitate de medicamente.
Orice persoana astmatica trebuie sa aiba la indemana medicamente care sa provoace o dilatare bronsica
rapida, numite bronhodilatatoare. Acestea trebuie inhalate de fiecare data cand apar probleme
respiratorii. Ele actioneaza in cateva minute. Unele bronhodilatatoare sunt folosite pentru obtinerea unei
dilatatii mai indelungate a bronhiilor (preparate cu durata lunga de actiune) si nu trebuie inhalate decat de
doua ori pe zi. Bronhiile raman astfel dilatate in permanenta.
Alte medicamente utilizate in tratamentul astmului sunt antiinflamatoarele - in principal inhalatoare pe
baza de corticoizi, uneori asociati cu inhibitori de leucotriene. Inflamatia fiind la baza tuturor simptomelor
astmului, este foarte important ca aceasta sa fie tratata corect si durabil, reducand ulterior necesarul de
medicamente. Preparatele pe baza de corticoizi reduc orice tip de inflamatie. Se folosesc in tratamentul
unui numar mare de boli, dar, pot provoaca unele efecte secundare nedorite. In cazul plamanului este
vorba de un organ in contact cu exteriorul si de acest lucru se poate profita. Inhalarea corticoidului face
ca acesta sa ajunga direct la nivelul organului tinta; astfel se pot folosi doze foarte mici de cortizon, ceea
ce scade riscul aparitiei fenomenelor secundare.
Cand tehnica inhalarii este corecta si dozele sunt adaptate nu exista in mod normal efecte secundare.
Dupa fiecare inhalare poate fi utila clatirea gurii si a gatului.
Inhibitorii de leucotriene actioneaza in special asupra substantelor declansatoare ale crizei de astm. Se
administreaza sub forma de comprimate si sunt foarte bine tolerate. Administrate in acelasi timp cu
corticoizii permite reducerea cantitatii acestora din urma.
Exista diferite aparate de inhalare ce permit administrarea medicamentelor moderne contra astmului:
aerosoli, inhalatori pudra si, mai rar, aparate de inhalat electrice prevazute cu compresoare. Toate aceste
metode permit absorbtia medicamentelor prin inhalare. La prima vedere, inhalarea pare usoara, dar de
fapt este mai dificil decat inghitirea unui comprimat. Utilizarea gresita a aparatului de inhalat poate face
ca tratamentul sa fie ineficient. De aceea medicul verifica sistematic modul in care pacientul isi
administreaza medicamentul. In scopul de a simplifica si mai mult tratamentul cu inhalatori si de a
ameliora rezultatele tratamentului se prescriu apoi cateva preparate combinate continand in acelasi timp
si un antiinflamator si un bronhodilatator.
Ca la orice boala cronica, pacientul insusi este principalul actor in tratamentul astmului. Medicul joaca
rolul de instructor, consilier si partener. Conditia prealabila este ca persoana in cauza sa invete sa
accepte boala si sa o ia in serios. Odata procesul inceput, dificultatile legate de astm se diminueaza
progresiv.
Prin discutiile cu medicul, pacientul poate intelege mai bine evolutia bolii.
Pentru a cunoaste mai bine situatia propriei boli, pacientul dispune de un aparat ce permite masurarea cu
usurinta a functiei respiratorii cu ajutorul debitului maxim (peak expiratory flow). Valorile varfului de debit
expirat (peak flow), masurate in fiecare dimineata si in fiecare seara inaintea inhalarilor, furnizeaza
informatii complementare obiective asupra starii bronhiilor. Asociate cu probele functionale pulmonare
realizate de medic, aceste masuri permit o autoevaluare fiabila a astmului. Prin cunoasterea simptomelor
si a varfului de debit expirat (PEF), pacientul dispune de elementele cele mai importante pentru evaluarea
astmului.
Cu ajutorul medicului el invata masurile adecvate pentru tratarea bolii.
Medicul va putea, de asemenea, sa prescrie tratamentul adecvat in functie de simptome si de valorile
PEF. Pacientului ii va trebui timp si experienta pentru a deveni cel mai bun specialist al propriei boli. Este
foarte importanta discutia despre obiectivele terapiei cu medicul si fixarea acestora. Nu va lasati dominati
de ASTM!
Am o criza de astm: ce trebuie sa fac?
Astmaticii sunt intotdeauna la discretia unei crize de astm subite si a unei inrautatiri bruste a functiei
respiratorii. In aceste cazuri ei trebuie sa inhaleze medicamentele pe care le au. Incercarea de a
temporiza administrarea medicamentului si de a astepta sa treaca criza nu aduce nici un beneficiu. Daca
medicamentele nu produc efectul scontat, trebuie sa repete inhalarea si sa contacteze medicul.
Tratamentul regulat si bine cuantificat al inflamatiei permite reducerea sensibila a riscului aparitiei unei
astfel de crize subite de astm.
Daca simptomele continua sa apara trebuie urmat programul de actiune propus de medic. In majoritatea
cazurilor trebuie marita doza de corticoid si trebuie sa inhalati regulat bronhodilatatoarele.
La astmatici se recomanda vaccinarea antigripala in fiecare toamna.
Astmul si psihicul
Interactiunile intre astm si psihic sunt variate. Fiecare persoana reactioneaza diferit la aflarea
diagnosticului. La inceput pot domina frica si incertitudinea. Pentru pacient o criza de dispnee este
intotdeauna o experienta dramatica, ea putand declansa o reactie de frica, ce va afecta la randul ei
respiratia. Starea psihica poate la randul ei influenta functia pulmonara si astmul.
Intelegerea faptului ca exista tratamente eficace impotriva astmului are adesea un efect pozitiv, linistitor
asupra persoanelor bolnave.
Astmul si alegerea profesiei
Tinerilor suferinzi de astm alergic le este recomandat sa se consulte cu medicul lor inainte de a alege o
profesie, in scopul de a afla daca aceasta corespunde sau nu persoanelor astmatice sau alergice. Exista
meserii care expun oamenii inhalarii de substante ce pot provoca astmul sau il pot agrava. Persoanele
alergice trebuie sa evite aceste profesii.
Totusi locul de munca si caracteristicile muncii sunt in continua evolutie. Materialele folosite se schimba si
echipamentele destinate evitarii expunerii la factori alergeni se perfectioneaza. Daca e cazul medicul de
familie va lua legatura cu un medic de la locul de munca pentru obtinerea unor informatii mai detaliate.
Impreuna pot gasi solutiile cele mai bune.
Sfaturi pentru calatoriile lungi
Astmaticii pot bineinteles sa calatoreasca oriunde doresc. Totusi, poate fi utila discutia in prealabil cu
medicul de familie. Impreuna ei vor stabili un program de tratament specific. Pacientul va putea, prin
luarea unor medicamente suplimentare pentru cazuri de urgnta, sa se ingrijeasca singur chiar si in caz de
probleme severe. In mod exceptional comprimatele cu corticoizi pot juca un rol esential, timp de cateva
zile. Echipat cu medicamente suplimentare potrivite si un program de tratament, pacientul va incepe sa
aprecieze vacantele in liniste. Oricum, medicamentele de rezerva raman in majoritatea timpului asupra
lui.
Astmul si sportul
Activitatea fizica face parte din viata. In prezent sportul a devenit un element esential al echilibrului dintre
corp si spirit. Acest lucru este valabil si pentru astmatici! Ei pot si trebuie sa faca sport! Astmul nu mai
este incompatibil cu performanta sportiva. Unii atleti de succes sunt astmatici. Urmand tratamentul potrivit
si respectand indicatiile medicului activitatea sportiva este deci posibila.
Sportul, in special inotul si sporturile de anduranta, este un ajutor pretios in tratamentul astmului, confera
bolnavului un sentiment de siguranta si de stapanire a bolii, care o poate atenua pe aceasta din urma.
Copiii bolnavi de astm trebuie sa participe in mod normal, pe cat posibil, la activitatile colegilor de clasa.
Cu ajutorul terapiilor actuale este nu numai posibil dar si indicat.

S-ar putea să vă placă și