Sunteți pe pagina 1din 4

Cum s-au unit Maramureul cu ara

Articole - Perioada contempoaran



de Cristina Tineghe, Ana-Felicia Diaconu

Vechi leagan de cultura si civilizatie romneasca, tara
Maramuresului, locul de bastina al voievozilor Dragos si Bogdan,
este cuprins ntre muntii vulcanici din gurpa nordica a lantului
carpatic (tibles, Guti, Oas), masivul Rodnei si Muntii
Maramuresului. tara Maramuresului reprezinta una din cele mai
mari depresiuni intracarpatice, cu o suprafata de aproape 10 000
km2.

Abrodarea problemei Maramuresului istoric n contextul creat de
organizarea lumii dupa primul razboi mondial prin Conferinta de
Pace de la Paris a adus n atentia opiniei publice romnesti o serie
de realitati pna atunci neglijate. Punerea n discutie a frontierei de
nord-vest a Romniei a condus si la elaborarea unor ample memorii de catre autoritatile locale din Maramures, menite sa aduca
la cunostinta pozitia acestora n ceea ce priveste trasarea noilor granite.

Prin Tratatul de Alianta ncheiat la 4/17 august 1916 la Bucuresti ntre Romnia si Marea Britanie, Franta, Rusia si Italia, mai
exact n conformitate cu articolul 4 din tratat, frontiera nord-vestica a tarii se fixa pe talvegul Tisei, astfel nct n componenta
statului romn intra doar o treime din vechiul comitat Maramures. La baza acestei decizii politice credem ca au stat argumente
de ordin etnic, datele statistice din momentul respectiv indicnd preponderenta elementului rutean n defavoarea celui romnesc
n Maramuresul de la nord de Tisa, dar mai ales necunoasterea sau omiterea realitatilor de ordin istoric, economic etc. speci fice
tarii Maramuresului. Caracterul secret al tratatului, prevazut prin articolul 7, a mpiedicat opinia publica sa aiba cunostinta de
respectiva prevedere.


Telegrame catre Bratianu

Rezolutia Adunarii Nationale de la Alba Iulia din 1 decembrie 1918 stipula chiar din articolul 1 ca: "Adunarea Nationala a tuturor
romnilor din Transilvania, Banat si tara Ungureasca, adunati prin reprezentantii lor ndreptatiti la Alba Iulia, 1 decembrie 1918,
decreteaza unirea acelor romni si a tuturor teritoriilor locuite de dnsii cu Romnia". La baza respectivei prevederi se afla
principiul nationalitatilor.

Atunci cnd Stefan Cicio-Pop si-a terminat cuvntarea strignd: "Traiasca Romnia Mare de la Nistru si pna la Tisa!",
maramuresenii prezenti au protestat afirmnd ca ei nu au venit la Alba Iulia pentru a pune hotar pe Tisa, ci au venit ca sa
mpinga hotarul pna la granita Galitiei, ca Romnia sa cuprinda ntre hotarele ei si Maramuresului romnesc de peste Tisa. La
acestea Stefan Cicio-Pop a dat lamuriri, declarnd ca expresia "pna la Tisa" se refera numai la tinuturile dinspre Ungaria si ca
tinuturile romnesti dinspre Galitia, desi situate dincolo de Tisa, vor apartine Romniei, subliniindu-si convingerea cu strigatul:
"Traiasca Romnia Mare de la Nistru si pna dincolo de Tisa!".

Dezideratele sustinute de maramureseni la Alba Iulia nu au fost urmate de catre diplomatii romni prezenti la Conferinta de
Pace de la Paris. Astfel, Ion I. C. Bratianu si Nicolae Misu, expunnd la 31 ianuarie 1 februarie 1919 revendicarile teritoriale
ale Romniei, pastreaza, n ceea ce priveste hotarul de miazanoapte, frontiera trasata n 1916. Aceasta situatie a ncurajat
Cehoslovacia sa solicite la 13 februarie 1919 ncorporarea "tarii locuite de rutenii din Ungaria", desi Cehoslovacia, din
perspectiva istorica, nu avea nici un drept asupra acestor teritorii, mai ales n ceea ce priveste Maramuresul istoric. Cererea
Cehoslovaciei a fost acceptata la lucrarile Conferintei de Pace si s-a materializat prin trasarea unei linii de frontiera care atribuia
statului cehoslovac teritoriul rutenilor din zona subcarpatica.

In acesl stadiu al negocierilor, contextul international se complica prin declansarea de catre Ungaria (unde n octombrie 1918 se
instaurase puterea sovietelor, a ofensivei care viza recucerirea teritoriului romnesc pierdut si jonctiunea cu trupele bolsevice
din Ucraina si Rusia. Actiunea a obligat armata romna sa contraatace. Victoriile acesteia sunt mentionate clar n telegramele
trimise lui Ion I. C. Bratianu aflat n Conferinta de la Paris: "La dreapta am atins (Huszt, limita etnografica"; "Am luat Satmarul, de
asemenea limita etnografica". Continutul acestora reda nu numai avansarea armatei romne, ci si limita geografica stabilita n
functie de preponderenta populatiei romnesti vizata de aceasta.

Imposibilitatea armatei cehe de a face fata ifensivei maghiare si propunerea facuta Romniei de a ocupa Rutenia si partea de
miazazi a Galitiei, pentru a asigura legatura ntre armata polona si cea romna, cooroborate cu dorinta de a bloca orice
comunicare directa ntre ucraineni si rusii bolsevici, a determinat depasirea Tisei si ocuparea ntregii zone subcarpatice, inclusiv
a Maramuresului de la nord de Tisa.

Memorii

La 3 august 1919 nsa se comunica Romniei frontiera cu Cehoslovacia, trasa de Consiliul Suprem al Puterilor Aliate si
Asociate, care mentinea cursul Tisei ca linie de frontiera, dar numai pe o portiune delimitata astfel: "de la un punct comun celor
trei frontiere ale Romniei, Galkitiei si Cehoslovaciei o linie orientata sensibil catre vest-sud-vest prelungita printr-o linie care
atinge rul Tisa la nord de confluentul acestuia rul Viseu, apoi continua spre vest talvegul Tisei pna ntr-un punct la cca. 9 km
vest de Apsa de Jos..., o linie care sa ntlneasca si sa urmeze linia de despartire a apelor ntre Tisa si Tur". Recunoasterea pe
plan international a acesteia a fost confirmata prin semnarea la 10 septembrie 1919, la Saint-Germaine en Laye, Tratatului de
pace cu Austria, care n articolul 53 stipula: "Austria recunoaste, precum au facut-o deja Puterile Aliate si Asociate, deplina
independenta a statului cehoslovac care va cuprinde si teritoriul autonom al rutenilor de la sudul Carpatilor".

Refuzul lui Ion I. C. Bratianu de a semna acest tratat datorita unor clauze considerate de el inacceptabile pentru Romnia a dus
la amnarea ratificarii de catre statul romn a acestui act international. Ragazul a fost folosit de oficialitatile romne, centrale si
locale, pentru a pregati documentatia necesara care sa probeze dreptul asupra ntregului Maramures.

Intre timp si n tara s-au conturat opinii privind problema Maramuresului. Astfel, printr-un memoriu ntocmit la Sibiu la 5
octombrie 1919 si adresat Ministerului de Razboi, prefectul judetului Maramures prezenta nmod obiectiv cauzele concrete care
l-au determinat sa depaseasca granita impusa prin tratatul din 1916 si sa introduca administratia romneasca si la nord de Tisa.
El pune accentul n special pe necesitatea mentinerii unei vieti economice care sa permita furnizarea produselor alimentare n
zona si mentinerea functionalitatii mijloacelor de comunicatie, folosindu-se totodata de argumente de ordin istoric: "Judetul
Maramures ntreg este un vechi leagan al romnului recunoscut de istorie n care valurile rutenesti venite din alte tari au
ngropat o multime de elemente romnesti care asteapta sa fie renviate"; "Maramuresul prezinta nu numai o unitate geografica
bine definita si foarte pronuntata, ci o unitate organica indivizibila".

La 9 decembrie 1919 senatorii si deputatii din Maramures, Ugocea si Satu mare adresau guvernului un memoriu "nu numai n
interesul local, ci si n interesul ntregii Romnii Mari si a ntregului neam romnesc", solicitnd ca granitele Maramuresului sa fie
stabilite conform liniei de demarcatie trasate n luna iunie 1919 de catre Comandantul trupelor romne de comun acord cu
Comandamentul trupelor cehoslovace.

Cam n aceeasi perioada Alexandru Vaida-Voevod, ministru de stat n timpul guvernului Vaitoianu, nainteaza un raport
documentat asupra Maramuresului, cernd toate comunele romnesti de peste Tisa mpreuna cu hotarele lor si propunnd p
frontiera care ncepea la vst de teceu si continua pe culmea muntilor spre nord, viznd ncorporarea n granitele statului romn a
plaselor Sighet, Tisa, Taras si jumatate din Teceu.


Cea mai veche episcopie

Concomitent cu aceste actiuni au avut loc si primele alegeri generale parlamentare libere la care a participat si populatia
ntregului Maramures. Astfel, n primul Parlament al Romniei Mari au existat si ruteni care si-au exprimat dorinta de a se uni cu
Romnia, fapt semnalat prin mai multe memorii adresate anterior regelui si Consiliului Dirigent.

La 1 decembrie 1919 s-a constituit noul guvern condus de Alexandru Vaida-Voevod, care avea sa semneze tratatul de pace cu
Austria, Romnia recunoscnd astfel ncorporarea Maramuresului de la nord de Tisa la statul cehoslovac. In acelasi timp nsa,
presedintele Consiliului de Ministri au numit pe lnga delegatia romna ca expert pentru Maramures pe dr. G. Iuga, deputat de
Maramures, care n timul sederii sale la Paris ntocmeste mai multe memorii, documentatii, harti dovedind caracterul romnesc
al Maramuresului de la nord de Tisa si drepturile istorice ale Romniei asupra acestui teritoriu. Totodata, el initiaza tratative cu
delegatia cehoslovaca pentru rectificarea liniei de frontiera preconizata si face lucrari pregatitoare pentru ca problema sa fie
prezentata Conferintei de Pace, n cazul n care tratativele cu cehoslovacii n-ar fi condus la rezultatul dorit.

Redam n continuare cteva pasaje dintr-un astfel de memoriu n care autorul subliniaza toate argumentele care ndreptatesc
statul romn sa revendice acest teritoriu:

"Consiliul Suprem pna acum nu a comunicat Romniei direct si oficial linia de frontiera cu Cehoslovacia; rugam Conferinta sa
binevoiasca si a lua n considerare urmatoarele propuneri:

Linia de frontiera... sa se stabileasca definitiv conform liniei demarcationale ce s-a croit n luna iunie 1919, de catre
Comandamentul trupelor cehoslovace de comun acord cu Comandamentul trupelor romne. Aceasta linie a fost stabilita pe
culmea naltimilor la fata locului de catre experti militari ai ambelor state vecine si intersate tinndu-se seama de interese locale,
istorice si administrative.

Teritoriul ce zace spre este de aceasta linie graviteaza spre Tisa si este parte ntregitoare a Transilvaniei, formnd o unitate
geografica indivizibila.

Pe baza istorica am avea dreptul sa pretindem mai mult dect s-a stabilit prin linia de demarcatiune. Provincia numita
Maramures este Leaganul Neamului RomnescS, unde poporul romn a trait mai multe veacuri sub voievozi independenti si
cuprindea n sine aproape tot teritoriul locuit azi de ruteni att n Maramures, ct si n comitatele vecine: Bereg si Ung. Chiar si
ungurii, inamicii nostri cei mai nempacati, recunosc acest fapt istoric. In memoriul lor Chestia Ruteana naintat Conferintei de
Pace ei recunosc ca cei dinti locuitori ai Maramuresului au fost romnii. De asemenea si istoricii rusi recunosc acest fapt...

...De partea dreapta a caii ferate si a soselei principale este situata renumita comuna istorica Peri, care a fost sediul primei si
celei mai vechi episcopii romnesti n decursul mai multor veacuri. Poporul romn doreste renfiintarea acestei episcopii istorice
n acelasi loc pe care l considera si azi ca loc sfnt...

...Teritoriul dintre linia demarcationala si Tisa nu a putut fi ocupat militara si nici administrat de catre Cehoslovacia pentru ca
geograficeste graviteaza spre Romnia, din aceste motive chiar Comandamentul cehoslovac ne-a propus sa-l ocupam noi, sa-l
alimentam si sa-l administram..."


Posibilitatea fructificata

Memoriul se ncheia cu urmatoarele concluzii:

"Chestiunea acestui teritoriu, desi nensemnat ca marime, din consideratiile mai sus nsirate, este de o mare nsemnatate pentru
Romnia. Daca Conferinta de Pace nu ar acorda Romniei acest mic tinut, el va forma o rana vesnica, un izvor vesnic de
conflicte ntre Romnia si Cehoslovacia, cu care Romnia doreste sa ntretina raporturile cele mai bune.

Pe baza acestor consideratiuni propunem ca frontiera ntre Romnia si Cehoslovacia sa fie stabilita definitiv pe linia de
demarcatiune de az".

Cehoslovacii pareau dispusi spre concesii teritoriale n schimbul ncheierii unei aliante militare, ceea ce l face pe Alexandru
Voda-Voievod sa declare la 16 decembrie 1919 n Camera Deputatilor ca "spera sa gaseasca remediul pentru salvarea integrala
a Maramuresului". Tratativele romno-cehoslovace decurgeau n conditii favorabile pentru Romnia. La 15 martie 1920 Osusky,
seful delegatiei cehe, l nstiinta pe seful guvernului romn ca frontiera Maramuresului era pe cale de a fi rezolvata. In acest
stadiu al negocierilor intervine schimbarea de guvern din Romnia, cabinetul Vaida fiind nlocuit cu unul condus de Averescu.
Evenimentul este folosit de cehoslovaci ca pretext pentru ntreruperea negocierilor, argumentnd ca n urma demisiei guvernului
Vaida delegatia romna nu mai dispunea de mputernicirea legala pentru a putea semna acordul ncheiat.

La 1 aprilie 1920 prin adrese trimise Ministerului Afacerilor Straine si Ministerul de Razboi, reprezentantul Cehoslovaciei n
Romnia rennoia n numele guvernului sau cererea de evacuare de catre trupele romne a teritoriului din nordul Tisei,
informnd totodata partea romna de disponibilitatea Ministerului de Externe cehoslovac de a negocia cu statul romn o
rectificare de frontiera care ar urma sa fie stabilita de o comisie mixta romno-cehoslovaca.

Ca urmare, Legatia cehoslovaca din Romnia era anunatta la 18 aprilie 1920 de hotarrea guvernului romn de a-si retrage
trupele, cerndu-i-se ministrului Cernak sa comunice numele delegatului militar cehoslovac nsarcinat sa regleze cu Marele
Cartier General Romn problemele de detaliu privind retragerea trupelor romne. Se dadea astfel curs stipulatiilor Tratatului de
pace cu Austria care prevedea ca teritoriul autonom al rutenilor din zona subcarpatica sa fie ncorporat Cehoslovaciei, prevederi
la care Romnia consimtise prin semnarea lui. Pe de alta parte se sublinia disponibiliatea statului romn de a ncepe tratativele
cu statul cehoslovac viznd obtinerea unei frontiere mai bune pentru Romnia, interesata sa integreze teritoriile de la sudul Tisei
n procesul de unificare a ntregului teritoriu national, ceea ce n conditiile geografice respective presupunea obtinerea cailor de
acces spre aceste teritorii.

Prin semnarea Tratatului de la Trianon (4 iunie 1920) se reconfirma pe plan international apartenenta Maramuresului de la nord
de Tisa la Cehoslovacia.