Sunteți pe pagina 1din 7

Cauzele miasteniei gravis

La fiecare impuls nervos, cantitatea de Ach descarcata de neuronul presinaptic


scade, datorita unei depletii temporare a depozitelor de Ach in componenta
presinaptica.













In miastenia gravis, se petrece o reducere a numarului de receptori de Ach prin
turnover si o aplatizare a pliurilor postsinaptice. Ca urmare, desi cantitatea normala
de Ach este eliberata, se vor declansa mai putine potentiale de actiune. Consecinta
este transmiterea neuromusculara ineficienta. Consecinta epuizarii fibrelor
presinaptice si a transmiterii ineficiente este reprezentata de oboseala specifica
miasteniei gravis.
Pacientii devin simptomatici odata ce numarul AChR este redus la aproximativ
30% din normal. Receptorii colinergici ai muschilor netezi si ai muschiului cardiac au
o antigenicitate diferita si nu sunt de obicei afectati de aceasta boala.
La majoritatea cazurilor patogeneza e asociata productiei de anticorpi dirijati
contra receptorilor acetilcolinici AChR de la jonctiunea neuromusculara (90% din
cazuri). In unele cazuri, anticorpii sunt indreptati catre MuSK (tirozin kinaza muscular
specifica). Biopsii musculare la acesti pacienti releva anormalitati mitocondriale, spre
deosebire de semnele neurogenice si atrofia intalnite frecvent la pacientii anti-AChR+.
Exista persoane care sufera de miastenia gravis, desi acestea nu detin anticorpi nici
impotriva AChR, nici impotriva MuSK intervenind un alt tip de anticorpi directionati
impotriva lipoprotein-related-protein4.
Persoanele (in special de sex feminin) cu un anumit tip de antigen leucocitar
uman (HLA) au o predispozitie genetica pentru bolile autoimune. Profilul de complex
de histocompatibilitate include HLA-B8, HLA-DRw3, and HLA-DQw2.
Anumite medicamente pot induce sau exacerba simptomele MG: antibiotice
(polimixina, ciprofloxacin, eritromicina, ampicilina); penicilamina poate induce
miastenie cu titru crescut de anticorpi anti-AChR, dar slabiciunea musculara este slab
manifestata, iar semnele bolii dispar complet la cateva saptamani dupa incetarea
tratamentului; agenti blocanti de receptori beta-adrenergici (propranolol,
oxprenolol); litiu; chinina; anticolinergici (trihexifenidil); blocanti neuromusculari
(vecuroniu si curara). De asemenea, unii factori pot inrautati simptomele: oboseala,
stresul, temperaturile inalte. Un agent declansator al bolii poate fi hipokalemia (ca
urmare a varsaturilor, diareei).
Anomaliile timice sunt frecvent intalnite la pacientii cu MG 85% sufera de
hiperplazie timica, 10-15% au timoame. Tumorile extratimice corelate cu MG sunt
cancerul pulmonar cu cellule mici si boala Hodgkin. Hipertiroidismul e prezent la 3-
8% dintre pacientii cu MG si se asociaza in particular cu MG oculara. De obicei,
anomaliile timice nu sunt intalnite la persoanele care detin anticorpi anti-MuSK.
MG este asociata frecvent cu alte boli autoimune, incluzand: boli tiroidiene
(Hashimoto si Graves), diabet mellitus tip 1, artrita reumatoida si lupus.
Tratamentul miasteniei gravis

Desi nu exista un tratament care sa vindece complet boala, exista tratamente
eficiente care permit majoritatii bolnavilor sa duca o viata normala. In unele cazuri
este posibila si ameliorarea spontana si chiar remisiunea bolii fara tratament.
Tratamentele actuale in MG sunt:
medicatia anticolinesterazica [exemple: piridostigmin (mestinon) si neostigmin
(miostin)] permite acetilcolinei, substanta ce transmite impulsul nervos la
muschi, sa ramana mai mult timp in jonctiunea neuro-musculara prin inhibarea
acetilcolinesterazei si astfel mai multi receptori din muschi vor fi activati,
rezultand cresterea fortei musculare; efectele adverse (perspiratie si diaree) pot
fi contracarate cu atropine;
corticoterapia (ex prednisonul) ca si
imunosupresivele (ex. azatioprina) sunt folosite pentru a suprima activitatea
anormala a sistemului imun responsabila de producerea bolii.
timectomia sau extirparea chirurgicala a timusului este indicata la unii pacienti
cu MG.
plasmafereza este un procedeu ce consta in "curatirea" plasmei sanguine de
anticorpii anormali ceea ce duce la o imbunatatire a starii bolnavului, dar pe
termen scurt, pentru ca producerea de anticorpi continua, necesitand repetarea
procedurii. Metoda e folosita in special in
situatii grave sau inainte de operatie.
imunoglobulinele intravenos sunt folosite
uneori pentru a influenta productia si
efectele nocive ale anticorpilor; pot fi
utilizate pentru legarea anticorpilor nocivi.
Persoanelor cu aceasta boala le este indicat
sa participle la mici exercitii fizice. De asemenea,
in unele cazuri, un program de exercitii
respiratorii ajuta la ameliorarea simptomelor.
Recomandabil este luarea unor masuri de
siguranta in viata de zi cu zi: instalarea
balustrazilor, eliminarea potentialelor riscuri de
alunecare; incurajarea folosirii ajutoarelor
periuta de dinti electrica, desfacator de conserve
electric etc.
Noi orizonturi

Doua studii recente publicate de cercetatori
ai Institutului Neurologic Carlo Besta indica o
corelatie intre infectiile virale si aparitia
miasteniei gravis.
Primul dintre studii urmareste implicarea
virusului responsabil de poliomielita in
activitatea macrofagelor prin activarea
receptorilor toll-like sub influenta expresiei proteinei virale VP1.
Cel de-al doilea studiu indica o corelatie a dereglarii activitatii sistemului imun
cu persistenta virusului Epstein Barr in tesutul timic al bolnavilor de MG. Influenta
virusului Epstein Barr in aparitia altor boli imune (cum ar fi scleroza multipla, lupusul
eritematos sistemic si artrita reumatoida) a fost indicata de alte studii prealabile.
Studiul demonstreaza acumulari anormale de limfocite B positive la proteinele virale
EB in tesutul timic al pacientilor ce sufera de MG.

Simptome
Miastenia gravis este o disfunctie neuromusculara caracterizata in special prin
slabiciune si oboseala musculara. Desi boala se dezvolta de obicei in timpul vietii
adulte, debutul simptomelor poate avea loc la orice varsta. Afectiunea poate fi limitata
la anumite grupe musculare, in special cele de la nivel ocular (miastenia gravis
oculara) sau poate fi generalizata (miastenia gravis generalizata), aici fiind implicate
mai multe grupuri musculare.
Majoritatea persoanelor cu miastenia gravis dezvolta slabiciunea si caderea
pleoapelor (ptoza palpebrala), slabiciunea musculaturii globului ocular, ceea ce are ca
rezultat aparitia vederii duble (diplopia) si oboseala musculara excesiva dupa
activitati fizice.
Caracteristicile suplimentare ale simptomatologiei bolii sunt slabiciunea musculaturii
faciale, tulburari ale capacitatii de articulare a cuvintelor (dizartrie), tulburari ale
capacitatii de mestecare si inghitire (disfagie) si slabiciune la nivelul muschilor din
partea superioara a mainilor si picioarelor (slabiciune musculara proximala). De
asemenea, in aproximativ 10% din cazuri, persoanele bolnave pot dezvolta complicatii
potential amenintatoare de viata, datorita afectarii musculaturii respiratorii (criza
miastenica).
Care sunt simptomele principale ale acestei boli?
Caracteristica miasteniei gravis este slabiciunea progresiva a muschilor voluntari si
afecteaza diferiti muschi, in grade diferite, pe rand, sau mai multi deodata, de unde si
marea variabilitate a simptomelor de la caz la caz dar si pentru aceeasi persoana de la
un moment la altul. Slabiciunea se agraveaza la repetarea miscarilor si se amelioreaza
la repaus. Bolnavii de miastenie pot avea probleme cu muschii care ne ajuta sa
vorbim,sa mestecam,sa inghitim,cu cei care ne coordoneaza mimica fetei si respiratia.
Cum descriu bolnavii de miastenie ceea ce simt?
De cele mai multe ori si pentru bolnav e greu sa realizeze si sa descrie ce simte, mai
ales cand simptomele sunt discrete si apar si dispar aparent fara explicatie. Activitati
simple pentru cei mai multi oameni devin dificile sau imposibile pentru miastenic,
cum ar fi mancatul, vorbitul sau rasul.
Faciesul miastenic:imobil,inexpresiv,cu trasaturi sterse,este trist,obosit,bolnavul nu
poate fluera,sufla,are gura intredeschisa.
Alte simptome sunt:
Dificulti de respiraie din cauza slbirii muchilor peretelui toracic;
Dificulti de mestecare sau de nghiire, care pot cauza sufocare sau salivare
excesiv;
Dificulti legate de urcatul scrilor sau de ridicarea obiectelor;
Dificulti de vorbire;
Paralizie facial sau slbiciunea muchilor faciali;
Oboseal;
Ragueal;
Vedere dubl;
Dificultatea de a menine privirea fix;
Cderea pleoapei;
Complicaiile miasteniei gravis
Complicaiile cauzate de miastenia gravis sunt tratabile, ns unele dintre ele pot pune
viaa pacientului n pericol.
Criza de miastenia gravis este o condiie care apare atunci cnd muchii care
controleaz respiraia devin prea slabi. Tratamentul de urgen este necesar n
acest caz pentru ca pacientul s poat fi conectat la aparate care s fac posibil
respiraia pn acesta va respira pe cont propriu.
Tumori ale timusului - Aproximativ 15 % din persoanele care au miastenia
gravis pot avea o tumoare a glandei timus, ns cele mai multe dintre aceste
tumori sunt benigne.
Hipertiroidism sau hipotiroidism.
Anemia pernicioas. Aceasta este o condiie n care vitamina B-12 nu este bine
absorbit, fapt care poate duce la instalarea anemiei sau a problemelor
neurologice.



Diagnosticul
Testele n urma crora medicul poate diagnostica boala sunt:
Testul cu edrofoniu. Se realizeaz prin injectarea edrofoniului chimic (Tensilon) care
poate duce la mbuntirea temporar a puterii musculare. Edrofoniul acioneaz
prin blocarea unei enzime care descompune acetilcolina, substan chimic ce
transmite semnalele de la terminaiile nervoase la receptorii musculari.
Anumite teste de snge care pot detecta prezena anticorpilor anormali, care perturb
impulsurile nervoase trimise ctre muchi, pot fi recomandate de ctre medic.
Stimurarea nervosas repetitiv. Acesta tip de analiz se realizeaz prin ataarea de
piele a unor electrozi. Pentru a diagnostica miastenia gravis, nervul va fi testat de mai
multe ori pentru a vedea dac capacitatea sa de a trimite semnale ncetinete o dat
cu oboseala.
Electromiografia (EMG) msoar activitatea electric ntre creier i muchi. Aceasta
implic introducerea unui electrod fin ntr-un muchi.
Medicul poate comanda, de asemenea, o scanare RMN pentru a vedea dac exist o
anomalie tumoral sau de alt natur n timus.
Factorii care pot agrava miastenia gravis sunt:
Oboseala
Alte boli
Stresul
Cldura extrem
Unele medicamente - cum ar fi beta-blocantele, chinina sau unele antibiotice.
Pronostic
Cu un tratament adecvat, prentru majoritatea persoanelor cu miastenia gravis,
slbiciunea muscular se poate diminua semnificativ iar acetia pot duce o via
normal sau aproape normal. Exist unele cazuri de miastenia gravis n care boala
intr n remisie, fie temporar sau chiar permanent, iar slbiciunea muscular poate s
dispar complet.