SFANTUL NECTARIE

Im DE EGHINA

'
'
DES PRE
"
I
""
NGRIJIREA
SUFLETULUI


SFA
"
NTUL
NECTARIE DE EGHINA




Des pre
ingrijireasuftetului









Traducere din limba neogreaca de
Parascheva Grigoriu
















Bucuresti
5



Redactor: Gina Nimigean


Coperta: Mona Velciov


Editura Sophia, pentru prezenta editie

Traducerea a fost lacutii dupa originalul in limba greaca: E
Peri Epimeleias tis psihis, Athena, 1907.


















Descrierea CIP a Bibllotecii Nafionale a Rominiei
NECTARIE, ST.
Despre ingrijirea suftetului I Sflintul Nectarie de Eghina;
trad. din lb. greaca: Parascheva Grigoriu. - Bucuresti:
Editura Sophia, 2009
ISBN 978-973-136-151-2

I. Grigoriu, Parascheva (trad.)

264-941.4:281.95
[Celor ce se roaga]



Aceasta mica lucrare de mai sus, constand din 11
omilii ~i cuvantari, datorita scopului urmarit prin ele,
poarta titlut Despre ingrijirea sufletului. Primele patru
omilii formeaza o singura Cugetare despre libertatea
morale, prin care cautam sa dovedim ca omul este
liber din punct de vedere moral ~j ca, abatandu-se,
pacatuieste lmpotriva lui Dumnezeu. A cincea omilie
este despre pacat; prin aceasta aratam ca pacatul este
un mare rau ~i ca trebuie sa ne pocaim. A sasea omi-
lie este despre pocainta, A saptea este despre pocainta
~i despre satisfacerea dumnezeiestii dreptati ranite. A
opta ~i a noua, despre marturisire. Iar restul cuvanta-
rilor sunt despre Dumnezeiasca Imp~ire.
ln~iruirea ~i coerenta notiunilor pe care le-am cer-
cetat cu grija lngaduie ca diferitele cuvantari si omilii
sa fie vazute ca parte sau capitol al unei singure scrieri,
ceea ce, de altfeJ, este foarte adecvat scopului urrnarit.
ScopuJ acestei ordini ~j publicarea Jor este ace-
la de a cuprinde Intr-un singur opuscul intreaga in-
vafa.tura necesara pentru Ingrijirea sufletului rational
~i nemuritor. Aceasta lucrare a noastra s-a tiparit cu
7
LCELOR CE SE ROAGA)

cheltuiala Asociatiei Cornerciale din Lamia in 1500
de exemplare, ca sa fie impartite in dar pentru folo-
sul sufletesc.

Lamia, 22 Februarie 1894,

t Mitropolitul Pentapolisului,
Nectarie Ke/alas
OMILTA I

Despre libertatea morala,
ca omul este liber
din punct de vedere moral


Si Dumnezeu I-afiicutpe om. dupii chipul
lui Dumnezeu l-a fiicut peel (Gen. 1:27)



Ornul, zidit fiind de Dumnezeu, ca sa intruchipeze
la scara mica pe pamant nesfarsita maretie a dumne-
zeiescului chip al Creatorului, trebuia sa poarte lntru
sine proprietatile lui Dwnnezeu, sa fie in stransa re-
latie cu El. Jn calitate de chip al lui Dumnezeu, omul
trebuia sa fie o fiinta cu constiinta de sine, liber si in-
dependent, fiindca o fiinta tarn constiinta, flira liber-
tate ~i independenta, este nevrednica de o asemenea
inalta chemare, de o asemenea vocatie, adica a impli-
nirii marii vointe a Dumnezeiescului Creator. Asadar
libertatea omului este o necesitate exigenta a marii Jui
apostolii, a creatiei si venirii lui pe lume si, prin ur-
mare, o conditie necesara ~i cuvenita. Fara libertate,
omul ar fi pe aceeasi treapta cu restul animalelor. Ro-
8 9
SFANTUL NECTARIE DE EGHlNA

bia si determinismul ar marca Iucrarile lui $i ar rnisca
vederile sale intr-un cerc inchis, in care s-ar lnvarti in
gol. ldeile de bine, frurnos i-ar fi cu totul necunoscu-
te. Ar ignora cu totul sa deosebeasca ce este rusinea,
ce este raul, minciuna, neavand o putere de-sine-lu-
cratoare, care sa-i permita sa iasa din cercuJ lnchis al
instinctelor naturale. Ignorarea binelui, a frumosuJui.
a adevarului l-ar face pe om o :fiinta amorala i ar ster-
ge insai notiunea de morala cape o expresie Iipsi-
ta de sens, ceea ce ar face faptele ~j lucrurile omului
nedeosebite de cele ale animalelor, fiira sens ~i neca-
racteristice lui. Iar aceasta lipsa de sens ~i asemana-
re a caracterului lor cu acela al animalelor ar face ca
In mintea ~i in inima omului sa nu se trezeasca nici o
simtire, nici o perceptie, nici o impresie sau intiparire
('evrurrwari) sau reprezentare in contiinfa. Aceasta
lipsa va lasa inima tara constiinta, mintea oarba i in-
activa, Non-constiinta i orbirea s-ar lngrosa ca o ne-
gura deasa ~i ar intuneca minunatul chip al Dumne-
zeiescului Creator - chipul eel stralucit lucrat ~i mi-
nunat rnaiestrit de mana creatoare, in care stralucesc
bunatatea, intelepciunea ~i virtutea si 11 vor impiedi-
ca sa vada i sa it recunoasca pe Facatorul i plasmu-
itorul a toate. Atunci ~i sufletul ar ignora complet pe
Dumnezeu i dumnezeiestile caracteristici, si creatu-
ra nu ar putea nicidecum slavi, lauda, canta pe Dum-
nezeu intru cuno~tinta ~i nici nu l-ar putea multumi.
Omul, fiirii libertate morala, nu va fi diferit cu nimic
fata de restul animalelor. Libertatea morala ii dove-
deste pe om a fi o fiint:a morals, rationala i chip al lui
Dumnezeu. 0 fire raponala i tara libertate rnorala ar
I. DESPRE LIBERTATEAMORALA

fi ca o pasare tara aripi, ar fi o scadere i o lipsa in ere-
aria lui Dumnezeu, ceva tara rost, un lucru intru totul
nepotrivit cu dumnezeiasca lntelepciune i bunatate.
Firea rationala a omuJui impune, ca o consecinta ne-
cesara imediata, libertatea morala si independenta, de
vreme ce omul, fiind rational, a devenit prin insusi
acest fapt liber i independent. Este, prin urmare, o
fiinta libera din punct de vedere moral. 0 fiinta neli-
bera si dependents sau supusa rendintelor instinctua-
le nu este o fiinta rationale, fiindca ceea ce este duh
este prin fire liber ~i independent si nu este supus de
nimeni. Nici n-ar putea o asemenea fiinta rara liber-
tate sa aiba un sufiet rational care sa poarte in sine
caracteristicile chipului dumnezeiesc, inteligibilul ~i
neatarnarea, fiindca acestea sunt ceJe care i1 arata pe
om liber i independent. 0 fiinta nelibera are un su-
flet irational i supus, fiindca nelibertatea este semnul
unui suflet irational si caracterul unei naturi supuse
simturilor, iar nu i al unei firi inteligibile. Firea inte-
ligibila se mica de la sine si prin acest fapt este si Ii-
bera, fiindca faptul de a se misca de la sine, in masura
in care se mi~a dupa vointa, inseamna a fi fiber, ca
unuJ care e liber se misca unde, cum si cand voieste.
Aceasta miscare dupa vointa ii da puterea sa se cuge-
te pe sine ca o fiinta care este i care le are pe cele din
jurul ei ~i care poate sa aiba, De aceea firea adevarata
sau sutletul omului, ca una care ea in~i se misca pe
sine, ca una care se cugeta pe sine i pe cele din ju-
ruJ ei, ca una care are ~i poate avea, ca una care vrea
sa aiba cunostinta, este libera, iar omul liber ~i inde-
pendent este Jiber i din punct de vedere moral. Firea


SFANTUL NECTARJE DE EGHfNA

sensibila este nelibera, fiindca este miscata de altceva
si nu se misca in functie de propria vointa, prin urma-
re este rara constiinta; iar ceea ce este tara constiinta
este o fiinta Ia.ra libertate morala si, prin urmare, este
o fiinta irationala, Omul insa, ca fiinta constienta, este
liber cugetator, fiindca poate accepta cunostinta unui
lucru oarecare sau poate refuza sa invete ceva, poate
accepta sa faca ceva sau poate refuza. Libertatea e cea
care ii face raspunzator pentru faptele lui, ca unul ca-
re actioneaza sub impulsul propriei Jui vointe ~i care
poate face uz bun sau rau de libertatea lui. $i tocmai
in virtutea libertatii morale cere Dumnezeu de la om
lndreptarea faptelor lui ~i in virtutea aceleiasi libertati
este judecat de Dumnezeu si este schimbat prin pazi-
rea libertatii lui morale sau este pedepsit pentru pier-
derea ei, fiindca Jibertatea morala lnseamna nu a face
binele sau raul dupa voia fiecaruia, ci de a face numai
binele. A face si bine si rau, dupa voia ~i socotinta
proprie, nu inseamna libertate morala, ci un amestec
de libertate si robie, Caci atunci cand fac binele, ti fac
in acord cu cerintele omului interior, care cauta bine-
Je de dragul binelui, in timp ce, atunci cand fac raul,
ii savarsesc mai intfil impotriva sugestiilor constiintei
mele si glasului interior al libertatii morale ~i apoi ll
savar~esc determinat de un motiv anume. Prin urmare
vointa, ca una care depinde de ceva anume, este neli-
bera ~i roaba, pentru aceea nici termenul de libertatc
nu mai este adevarat, nu ii mai este propriu.
,,Sufletul - zice Sfiintul Grigorie al Nisei - arata
prin sine insusi domnia ~i ina.I1imea, fiind departe de
treapta de jos prin aceea ca nu are nici un stapan ~i ca

10
I. DESPRE LIBERTATEAMORALA

este liber ~i guvernat de propriile voiri, fiindu-si pro-
priul stapan. Si aceasta de ce anume tine, daca nu de
faptul de a fi lmparat? Sa iubim binecuvantarea ~i sa
fugim de blestem: de noi depinde a alege pe fiecare
dintre cele doua dupa vred.nicie: spre care din ele in-
clinam din dispozitia sufletului."'
Cu adevarat de noi tine a alege sau a respinge ce-
ea ce nu voim sau ceva de care ne scarbim. De pilda,
Adam eel liber moral avea putinta sa ramana in pa-
zirea legii lui Dumnezeu pe care II iubeste prin fire
~i avea putinta sa calce legea, din inselare, supunand

propria lui vointa vointei diavolului, adica avea pu-
tinta ori sa ramana liber moral, ori sa devina rob. To-
tusi definitia termenilor difera mult, fiindca libertatea
morala este aceea de a face binele, iar nu raul, fiindca
eel ce face raul este deja un rob din punct de vedere
moral. Liber fiind, poate fi predat robiei, dar in robie
fiind, nu mai poate lucra liber, de vreme ce liber din
punct de vedere moral Inseamna a face binele miscat
de propria vointa. Iar libertatea morals este staruin-
ta de bunavoie in pazirea poruncilor Jui Dumnezeu.
Aceasta o descrie ~i spusa inteleptului Sirah despre
libertatea morala: Domnul dintru tnceput a fiicut pe
om liber $i I-a liisat in mdna sfatului sau ", ,, Pus-a in-
aintea ta foe si apd, ~i ori la care vei vrea vei intin-
de mdna to', lnaintea omului sun/ viata si moartea si
oricare ii va pliicea i se va da.
3
Din acestea se arata

1
Sf. Grigorie al Nyssei, Despre crearea omului, 4, PG, 44. I 36BC;
V. Sf loan Damaschin, Sacra Para/le/a I, 8, PG, 95, l I t2A.
2
intel. Sir. 15: 14.
3
fnteL Sir. 15: 16-17.

t t
13 12

SFANTUL NECfARIE DE EGHJNA

ca omul este liber moral sa faca alegere intre foe si
apa, viata ~i moarte, bine ~i rau. Dar eel ce mai inainte
de alegere era liber moral, daca va alege raul, prin in-
s~i aceasta alegere va face dovada ca deja nu mai este
fiber. Fiindca omul pentru aceasta este liber, pentru a
ramane prin libera alegere in bine, dar alegand raul nu
este liber moral, fiindca prin fire doreste viata si apa ~i
tot prin fire respinge moartea ~i focul. Dar daca cineva
alege ceva de care prin fire se fereste, atunci tnseamna
ca nu se misca liber, adica potrivit vointei, ci impotriva
ei. Prin urmare este rob. Fiindca libertatea rnorala este
alegerea de voie numai a binelui potrivit firii. in functie
de aceasta necesitate, se impune sa deosebim definitia
omului ca fiinJA libera moral de definitia libertatii mo-
rale. Omul este liber din punct de vedere moral sa i~i
intinda rnana spre viata sau spre moarte, dar libertatea
morala este a intinde mana numai spre viaf!.
Cu privire la libertatea alegerii, proprie omului, zi-
ce ~i marele Vasile: ,,Pus-a inaintea ta foe ~i apa, viata
si moartea, binele ~i raul, doua firi opuse; supune-le pe
amandoua judecatii tale, cantareste-le bine, ce iti este
mai de folos? A alege o placere vremelnica si pentru
aceasta sa primesti o moarte vesnica sau alegand rea-
ua patimire in nevointa virtutii, sa te bucuri prin ea de
daruitorul desfatarii celei vesnice'". ~i din cuvintele
Sfantului VasiJe eel Mare se aratii libertatea omului de
a ramane liber moral sau de a deveni rob, de a-si pas-
tra Iibertatea rnorala sau de a fi dus in robie, de a rama-
ne in virtute sau de a fi predat raului. Dar nu va gresi

' Sf. Vasile eel Mare, Omilie la Psalmul aJ 4-lea, PG, 29, 480A.
V. ~i Sf. loan Damaschin, Sacra para/le/a, 3, PG. 96, 232A.
I DESPRE LIBERTATEAMORALA

cu nici un chip eel care spune ca libertatea rnorala este
virtute, iar nelibertatea morala este pacatul.
Libertatea morala ii face pe om vrednic sa aleaga
mereu binele ~i sa se fereasca de rau. Sfanta Scrip-
tura spune ca Dumnezeu a pus legea scrisa in inima
omului.1 Prin aceste cuvinte, Scriptura ne invata pu-
terea libertatii morale a omului. Omul cu adevarat li-
ber moral poate sa ii recunoasca pe Durnnezeu, pe
Datatorul de lege, Cel ce vorbeste in inima Jui, pe Cel
revelat in chipul creatiei Lui ~i sa Ii imite bunatatea,
precum spune Sfantul Apostol Pavel: Pentru ca ceea
ce se poate cunoaste despre Dumnezeu este cunoscut
de ciitre ei.fiindca Dumnezeu le-a ariitat /or. Celene-
viizute ale Luise vdd de la facerea lumii, adica vesni-
ca Lui putere # dumnezeire, asa ca ei sii fie forii cu-
vdnt de aparare.
2

Cu adevarat !ara cuvant de aparare se face omuJ ca-
re a prim.it legea scrisa !n inima lui ~i care nu ii recu-
noaste pe Dumnezeu, fiindca legea scrisa cea pusa in
inima este ~i voia lui Dumnezeu care, odatii Intipa-
rita in inima, devine voia omului, Asadar omul este da-
tor, imboldit launtric de indemnurile bune ale inirnii lui,
sail recunoascii. Dumnezeu ~i sa Ii imite bunatatea.
Omul creat dupa chipul lui Dumnezeu este ast-
fel plasmuit, incat, fiind o fiinJA inteligibila ~i de sine
statatoare, sa ii inchipuie pe Dumnezeu pe pamant,
sa faca voia Lui care este scrisa in inirna si sa-si fa-
ca aceasta Iege voie proprie. ScopuJ plasmuirii lui era
aeela ca faptura sa i~i (rejcunoasca Ziditorul. A fost

1Rom.2:15.
z Rom. 1:19-20.
14
15
SFANTUL NECTARIE DE EGHrNA

facuta asadar ca sa (rejcunoasca pe Facatorul ~i Crea-
torul ei. A fost plasmuita ca sa fie inalt.ata la Dumne-
zeu. A fost plasmuita spre a da slava Jui Dumnezeu. A
fost plasmuita pentru ca fiiptura zidita sa laude intro
cuno~tinfa pe dumnezeiescul ei Creator. Asadar inde-
pendenta lui, inteligenta si libertatea rnorala i s-au dat
ca sa implineasca marea ratiune a existentei sale, ma-
rea lui misiune, aceea de a uni pamantul ~i cerul, de a
nu Inclina nici la dreapta, nici la stanga, ci sa umble
in calea cea dreapta, facand numai binele eel inscris
in inima lui, ceea ce i el doreste prin tendinta saditii
natural in el, fiindca altminteri, abatandu-se de la me-
nirea Jui, devine neliber i se aseamana ,,dobitoacelor
celor fara de minte". Omul este liber din punct de ve-
dere moral cat timp nu cade din bine $i in masura in
care i$i identifica vointa lui cu vointa dumnezeiasca,
dar de indata ce se abate de la calea dreapta devine
neliber moral, iar libertatea lui este falsa, $i starea Jui
cazutii este dovada falsei Jui libertati.
Libertatea omului cea supusa legii lui Dumnezeu
nu are limita, fiindca aceasta este, ca tot ceea ce e
dumnezeiesc, nesfarsita, iar nesfarsitul nu nurnai ca
nu poate primi limita, ci largeste ~i extinde $i ceea ce
se insoteste cu el.
Libertatea omului atunci mai cu seams se limitea-
za, ori de cate ori se abate de la legea dumnezeiasca ~j
se opune voii dumnezeiesti, fiindca atunci se Indepar-
teaza de legea dumnezeiasca, de voia dumnezeiasca
cea nesfiir$itii, se afla curand in cercuJ stramt $i rnargi-
nit al unei vointe marginite, o vointa a trupului, a unei
firi cazute sub sirnturi si sub voiri le ei.

I. DESPRELIBERTATEAMORALA

Ca absoluta libertate se afta in identificarea vointei
noastre cu vointa lui Dumnezeu o marturiseste carac-
terul libertatii morale, o rnarturiseste vointa launtrica a
inimii, care atunci se vadeste eel mai bine, cand lncal-
cam legea dumnezeiasca. Caracterul libertatii morale
este absolut si absolut este numai binele, astfeJ incat
in binele absolut poate exista si libertatea morala, Ra-
ul, nefiind creat, nu are loc sau spatiu. Libertatea insa,
aceea care lucreaza raul, nu se afla prin urmare intr-un
Joe, de vreme ce a pierdut caracterul de a fi libera si,
prin urmare, a incetat a mai fi libertate. De unde rezuJ-
ta ca libertatea morala se afla numai in identificarea
vointei proprii cu voia dumnezeiasca, adica in pazirea
legii dumnezeiesti ~i numai eel ce pazeste legea dum-
nezeiasca este inca liber moral. Pentru aceasta profe-
tul David asemuieste cu dobitoacele cele tarn de min-
te pe cei stapaniti de patimi, fiindca acestia au devenit
robi din punct de vedere moral. Acest lucru ii intareste
~i dumnezeiescul loan Gura deAur cand zice: ,,Faptul
de a cadea si a ceda patimilor este cea rnai de pe ur-
ma robie, dupa cum faptul de a le stapani pe acestea
in chip nepatimitor este singura libertate'". $i Sfantul
loan Darnaschin zice: ,,Caci raul nu este nirnic altceva
decat pacatul ~i nenorocirea ~i neascultarea de stapa-
neasca lege. Astfel incat libertatea, care este eel dintai
bine potrivit firii rationale, precum ~i faptul de a se fo-
losi de libertate ~i de a domina ~i stapani patimile cele
necuvantatoare, adica mania, pofta - libertatea, deci,
este virtute. Tar faptul de a ceda libertatea ~i de a co-
bori Ia patimile cele irationale ~i a trai in mod irational

1
Sf. loan Damaschin, op. cit., 40, 4, PG, 96, 156 AB.
16
17
SF ANTUL NECTAR1E DE EGHJNA
asemenea dobitoacelor, acesta este raul i acesta este
pacatul. Asadar sa nu ne slutirn chipul lucrand cete aJe
necuvantatoarelor, ci sa departam prin ratiune imbol-
durile firii. Caci nu se cuvine ca noi, ca niste fiinte ra-
tionale ce suntem, sa ne folosim de patimi irationale,
precum ne-a poruncit i Mantuitorul."'
Despre acest precept scrie i Iustin filosoful ~i mu-
cenicul, zicand: ,,Dumnezeu l-a facut pe om liber i
independent, pentru ca ceea ce si-a facut siesi? prin
nepasare ~i neascultare Dumnezeu sa ii daruiasca din
iubire de oameni i milostivire, daca omul va ascul-
ta de El. Caci asa cum omul, cand nu a ascultat, a
atras asupra-si osanda mortii, tot asa, ascultand de vo-
ia lui Dumnezeu, poate sa caute viata vesnica. Ne-a
dat Dumnezeu porunci sfinte, pe care oricine le va fa-
ce sa poata fi mantuit i sa dobandeasca mantuirea ~i
sa mosteneasca nestricaciunea'".
in acestea trebuie omul sa pazeasca legea lui Dum-
nezeu cu evlavie i sa faca voia Lui, fiindca, in cali-
tatea lui de chip al lui Dumnezeu, este dator sa impli-
neasca scopul vocatiei lui pe pamant. Altminteri, va fi
osandit ca unul care a calcat ~i care a uitat chemarea
lui si ca unul care s-a folosit rau de libe.rtate prin ne-
glijentii, fiind predat patimilor ~i poftelor.



1
Idem, Despre ce/e douii vointe in Hristos si energii si des-
pre propriettitile nalurale si despre ce/e douo firi si un singur
ipostas, 18, PG, 95, 149CD.
2
AdicA faptul de a f ravnit indumnezeirea prin sine insu~i.
3
Sf. loan Damaschin, Sacra Para/le/a I, 8, PG, I l 12D-
l l 13A.









OMTLIA2

Despre inviolabilitatea libertatii



Dacii cineva voieste sii vind dupii Mine
sii se Iepede de sine, sii-~i ia crucea si
sa-Mi urmeze Mie (Mt. 16:24).



Libertatea omului este cu neputinta de inraurit. Din
cuvantul anterior se arata temeiul tnsusi al libertatii
morale a omului, Mantuitorul nostru chearna pe om
sa vina dupa El si JI lasa 1iber sa hotarasca cu privire
la cea mai importanta cautare a lui, sa urmeze Lui sau
sa se abata din cale. A venit pentru mantuirea omului
~i totusi nu trece peste libertatea Jui. II cheama pe om
sa ia parte activa la mantuire ~i totusi nu stirbeste cu
nirnic libertatea Jui. Daca omul nu ar fi o fiinta libera
~i independenta, nu ar fi nicidecum lnvrednicir de ase-
menea respect, nici nu i s-ar acorda atata cinste, aceea
de a con1ucra cu Mantuitorul pentru propria lui man-
tuire, nici nu ar fi lasat in propria lui dispozitie, ci ar fi
tras la mantuire intocmai ca 0 fiinta pasiva si inactiva
~i astfel ar primi inraurirea dumnezeiescului har, care
singur ar lucra izbavirea lui, Asadar, cu adevarat, cat
19
18

SF ANTUL NECTAR!E DE EGHINA

de respectata ~i nestirbita ramane Iibertatea ornului!
Cat de autarhica este libertatea lui!
Meditand la istoria mantuirii, vedem pe Fiul lui
Durnnezeu facut om pentru mantuirea omului, in-
dreptandu-Se catre patima cea de voie, ca sa ridice
pacatul lumii si sa poarte neputintele noastre ~i sa pli-
neasca marea taina a Iconomiei ~i sa ii impace pe om
cu Dumnezeu, dar in toate acestea nu a calcat nicio-
data libertatea omului. Tata, acum, poarta cea inchisa
a gradinii Raiului se deschide ~i sabia cea de foe care
pazea intrarea in ea se indeparteaza si glasul Stapa-
nului ii cheama pe omul Inchis afara sa intre prin ea
la loc de odihna, dar omut este lasat liber sa intre sau
nu. Libertatea lui de a Jucra potrivit aJegerii sale ~i
de a urma propriilor principii, Iara sa fie constrans de
Dumnezeu, arata caracterul absolut al libertatii ornu-
lui, care decurge din libertatea lui morala si marea lui
vrednicie si lnalta pretuire ce i se acorda, pe care le-a
capatat la creatie. Ce mare cinste, intr-adevar, ii este
data omului prin caracteruJ nestirbit al libertatii lui!
Dar, in acelasi timp, cat de lirnpede suntem invalaii
datoriile noastre! Cat de limpede invafam ca suntem
~i noi datori sa fim cinstitori ai acesteia ~i fierbinti
ravnitori ai ei, nerabdand cu nici un chip supunerea
libertatii noastre ~i atarnarea libertatii morale de cele
mai umilitoare patimi!
Libertatea noastra morala ne obliga sa ne gandim
mai dinaiote, sa fim prevazatori cand e vorba despre
mantuirea noastra, fiindca altf el ne pierdem. Solemna
recunoastere de catre Mantuitorul a libertatii noastre
morale ne inva~ ca rnantuirea noastra nu este lucrata
2. DESPRE INVTOLABILITATEA LIBERTA'fll

numai de absoluta energie a harului lui Dumnezeu, ci
~j de invoirea ~i synergia omului. Cu privire la aceas-
t.a necesitate, iata ce spun lnteleptii Parinti ai Biseri-
cii. Dumnezeiescul Gura de Aur zice: ,,$i harul, ori-
cat ar fi el de bar, Ii mantuieste numai pe cei ce vor
sa se mantuiasca'". Si Slantul Grigorie Teologul zice:
,,Trebuie ca mantuirea sa fie si de la noi, ~i de la Dum-
nezeu". lar Clement al Alexandriei zice: ,,Dumnezeu
insufla sufietele celor ce vor, dar daca vor cadea din
ravna, vor lmputina ~i Duhul eel daruit de la Durnne-
zeu". Dar ~i Sfantul lustin zice: ,,Dumnezeu, Cel ce
l-a facut pe om fara om, nu poate sa ii mantuiasca pe
om tara vointa acestuia", Suntem inva~at1 asadar In
mod special ~j limpede ca doi sunt factorii care aduc
mantuirea: vointa cea adevarata a omului ~i harul lui
Dumnezeu.
Si, intr-adevar, harul lui Dumnezeu primeaza in
Jucrarea rnantuirii, fiindca Mantuitorul a venit lumina
celor din intuneric si a revarsat lurnina harului peste
cei ce stau in Intuneric ~i in umbra mortii ~i a cautat
oaia cea pierduta ~i pe cea ratacita iarasi a chemat-o
la Sine si tainic vorbeste in inima? si caJea manruirii a
aratat-o, iar durnnezeiescul har desavarseste ~i man-
tuieste. Dar nu mai putin importanta este vointa omu-
lui, trebuind a fi privita ca inceput In capitolul man-
tuirii, fiindca aceasta este parghia care desprinde cu-
getul nelucrator al pacatului. Aceasta misca pasii spre
wmarea Mantuitorului, aceasta intare~te inima pen-

1
Sf. loan Gura de Aur, Tdlcuire la Epistola ciitre Romani,
17, 4, PG, 60, 579
2
Cf. Gal. 4:6.
20
21
Sl'ANTUL NECTARIE DE EGHINA

tru a ne putea lepada de sine, aceasta poarta crucea
pe umeri, fiindca cheama harul, risipeste intunericul,
lurnineaza pe cele intunecate, dar libertatea, prin ne-
pasare ~i neghiobie, prin trandavie ~i acedie, prin cu-
getul trupului poate sa nu asculte ~i sa Inchida ochii,
neprimind lumina, poate sa ramana in lntuneric ~i sa
umble cu totul pe calea potrivnica, aceea care duce la
pieire, sa voiasca ~i sa faca cele potrivnice. De unde
e necesar sa dorim rnantuirea noastra, sa o cautsm. E
necesar sa voim sa ascultam, ca sa fim atenti la glasul
care ne cheama, E necesar sa vrem sa vedem, ca sa ne
deschidem pentru stralucirea luminii simple. E ncce-
sar sa voim sa fim misca]i pentru a putea unna Man-
tuitorului. Este necesar sa voim sli lepadam omul eel
vechi Irnpreuna cu patimile ~i poftele lui, ca sa ridi-
cam crucea pe umeri. Este necesar sa voim a umbla
pc calea cea stramta ~i ingusta, ca sa intram pe poarta
cea strarnta in Rai. Vointa noastra trebuie sa prccca-
da, fiindca acest Jucru este impus de termenii in care
MantuitoruJ cheama pe cci cc vor sa ii unneze pe El.
Fara vointa, lrnplinirea acestor principii prezentatc de
noi va fi cu neputinta si cu neputinta va ti ~i mantui-
rea. Caci harul se daruiestc, dar se cere vointa omului
si invoirea lui pcntru a-l primi. Se cere mai cu seams
lepadare de sine, spirit de jertfa, cuget neabatut, ca-
re sa nu incline spre nimic altceva decal spre glasul
Mantuitorului care Il chearna, spre cuvantul harului
si al adevarului. Daca harul lui Dumnezeu i-ar man-
tui de la sine pe oameni, atunci chemarea ar fi cu totul
de prisos, si de pnsos ar fi si poruncile si legarnintele.
Dar harul lui Durnnezeu, desi este nesfarsit, nu poate
2. DESPRE INVIOLABILITATEt\ LIBERTATll

mantui singur, fiindca nu poate trece peste libertatea
omului. Daca lnvoirea omului in mantuirea lui nu ar
fi cea mai importanta conditie, cu siguranta ca atunci
Dumnezeu, in nemarginita Lui iubire de oameni, i-ar
mantui pe toti, dar nu ar mai chema pe nirneni. Dar
Dumnezeu l-a chemat pe om, aflat sub robia celor mai
grele lirnitari, din pricina partii sensibile ~i a pacatu-
lui, i-a pus inainte mantuirea ~i i-a cerut sa ii urmeze
Lui, tocmai fiindca aceasta reprezinta o conditie ma-
re ~i importanta, coriditia reinnoirii ~i restaurarii in
Hristos lisus Mantuitorul nostru, fiindca in Impara-
[ia Lui nu putea intra omuJ vechi, cu patirnile ~i pof-
tele Jui, omuJ eel stricat de pacat, Fiindca se cuvcnea
sa fie dezbracat omul eel vechi cu tot cu patimile ~i
poflelc lui si sa fie imbracat eel nou, eel lnnoit intru
cunostinta cea dupa chip a Creatorului lui'". Totusi,
pentru ca omul vechi sa fie dezbracat, trebuie mai in-
t!i ca el sa vrea asta. Conlucrarea omului cste de cea
mai mare necesitate pentru dcsavarsirea lui. Mantui-
toruJ ne-a descoperit noua ca In casa Tatalui Lui sunt
multc locuri ~i in acestea vor sedea cci care au tra-
it pe pamant o viata corespunzatoare poruncilor Lui.
Astfel incat viata noastra pe parndnt hotarastc si locul
nostru in Rai. Pentru aceasta zice ~i Sffintul Grigorie
din Nazianz: .Dupa cum sunt felurite alegeri ale felu-
rilor de via~a, la fel sunt ~i muJte locuri la Dumnezeu,
impartite fiecaruia dupa vrednicie: unul sa se indrep-
teze intr-o singura virtute, altul in toate, ca unul care
calatoreste ~i tinde numai inainte si urmeaza pasilor
celui ce bine calauzeste ~i indreapta pasii pe calea cea

1
Cf. Col. 3:9-10.
22
23
SPANTUL NECTARJE DE EGHINA

stramta care duce la locul eel foarte larg aJ fericirii de
acolo".'
De aceea omul este dater sa se ingrijeasca si sa
lucreze pentru mantuirea lui, fiindca altfel risca peri-
colul eel mai de pe urma, al nimicirii Jui, fiindca nu
este nimic comun intre lumina si intuneric, lntre bine
~i rau. Pacatul, care l-a omorat pe om, este lntuneric
si eel mai mare rau, ca unul ce lupta impotriva voin-
~ei Jui Durnnezeu. Libertatea morala recunoaste ori-
ce abatere ca pacat, iar pacatul il indeparteaza pe om
de Dumnezeu. Libertatea morala, pe cat este un mare
bine, pe atat impune mari nevointe. Libertatea mora-
la trebuie sa fie sfiinta. De aceea i Dumnezeu, atat in
Vechiul Testament, cat si in eel Nou, porunceste zi-
cand: Fiti sfinti. precum si Eu sunt sfdnt, caci cum ar
putea eel blesternat sa se apropie de Dumnezeu? Si
Mantuitorul porunceste acelasi lucru zicand: Fit! deci
desavdrsiti, precum si Tata/ vostru eel din ceruri de-
siivdrsit este2, fiindca asa cum este Cel pe care noi ii
numim Tata, asa trebuie sa fie si fiii. Dumnezeu vo-
ieste ca noi sa fun sfinti si desavarsiti, fiindca sfinti ~i
desavarsi]] sunt fiii Tatalui celui din ceruri si numai
acestia sunt indreptatiti sa cherne cu fiasca dragoste
harurile Lui si acestia numai vor mosteni Imparatia
cerurilor. De aceea i Sf'antuJ Apostol Pavel a scris in
Epistola catre Corinteni: Sau nu ~lifi ca nedreptii nu
vor mo$1eni implirii/ia lui Dumnezeu? Nu vii amiigiti:

1
Sf. Grigorie Teologul, CuvlintuJ a1 14-lea, Despre iubirea
de siiraci, 5, PG, 35, 8648. V. ~i Sf. loan Damascbin, Sacra Pa-
rallela, 11, I, PG, 95, 1264A.
2
Mt. 5:48.

2. DESl'RE CNVIOLABILITATEALIBERTA.l II

nici desfrdnatii. nici inchindtorii la tdoli, nici adulte-
rii, nici malahienii, nici sodomitii, nici furii, nici la-
comii, nici betivii. nici batjocoritorii, nici riipitorii nu
vor mosteni lmpiirii(ia Lui Dumnezeu'. Pentru aceasta
ne chearna Mantuitorul nostru sa ne lepadam de noi
insine ~i sa luam crucea noastra ~i sa ii urmam Lui.
Dacii voieste cineva sii vinii dupii Mine, sii se /epede
de sine, sii-$i ia crucea Lui sii-Mi urmeze Mie.
2
Dar ne
recunoaste in acelasi timp libertatea noastra morala ~i
independents si lasa la voia noastra libera mantuirea
noastra. Astfel incat eel ce voieste mantuirea lui tre-
buie sa se osteneasca pentru a o dobandi. Altminteri
va fi lipsit.si de aceasta si i~i va gati luisi pierderea
vietii vesnice prin nepasare si trandavie si va moste-
ni vesnica osanda, de care ma rog ca Ournnezeu sa ne
izbaveasca pe tot}. Amin.




















1
I Cor. 6:9.
2Mt.16:24.









OMlLlA 3

Despre adevarata libertate si
despre fals-numita libertaet



Caci nu Jae binele pe care ii voiesc, ci raul
pe care nu ii voiesc, pe ace/a ii savdrsesc
(Rom. 7:19)



in om, ca intr-o fiinta duhovniceasca, se arata doua
vointe sub aceeasi forma, ca descriere launtrica a uni-
cei persoane a celui ce voieste bucurarea de un anu-
mit lucru, dar care, desi sunt nediferentiate din punc-
tul de vedere al formei, se deosebesc totusi mult intre
ele printr-o distinctie de natura a ipostazelor lor, de la
care i~i primesc inceputul sau temeiul. Fiindca duhul
doreste cele ale duhului, iar trupul pe cele ale trupu-
lui.' De aceea una exprima cugetul duhului, iar cea-
lalta vadeste cugetul trupului. Antiteza cugetelor nas-
te o opozitie reciproca ~i un conflict puternic, in care
fiecare dintre cele doua cauta sa domine ~i sa i~i im-
puna puterea asupra celeilalte. in aceasta lupta, omul

1
Cf. Rom. 8:5; Gal. 5: 17.

25
27
26

SF ANTUL NECTARIE DE EGHINA

launtric' doreste biruinta duhului, fiindca prin fire se
ataseaza cugetului duhului ~i tntrucat cugetul duhului
este viata $i pace. Omul exterior insa, superficial, do-
reste biruinta cugetului trupesc, care este moarte. De
aceea $i Sf'antul Apostol Pavel zice: Cugetul trupului
este moarte, iar cugetul duhului este via/ii si pace.
2

Fiindca trup $i duh se lupta unul cu altul. De aceea $i
Sfantul Pavel zice: Caci trupul pofteste impotriva du-
hului, iar duhul impotriva trupului'. Iar cugetul tru-
pului este vrajmasie fata de Dumnezeu, cdci nu se su-
pune legii lui Dumnezeu. fiindcii nici nu poate' far
cugetul duhului este dupa Dumnezeu pentru sfint i5
Cu privire la coexistenta celor doua cugete $i ata-
samentul firesc al omului pentru cugetul duhovnicesc,
iatii ce spune Sfantul Apostol Pavel: Caci dupa omul
eel lduntric mii bucur de legea lui Dumnezeu. Dar
vad in madularele mete o altii Lege, luptdndu-se im-
potriva legii min/ii mele si fiicdndu-mii rob legii pii-
catului, care este in madularele mele.
6
Prin fire deci,
omul primeste legea Jui Dumnezeu, fiindca se bucura
potrivit legii dupa omul launtric, ca de propria lege,
ca de legea proprie cugetului lui. Dar vointa cea care
ilustreaza cugetul duhovnicesc este adevarata vointa
a omului, ca una care este in acord cu legea cugetului
sau ~i totodata de aceeasi forma cu legea lui Dumne-
zeu 'intru care se bucura omul launtric. Pentru aceasta

1
Cf. Rom. 7:22; I1Cor.4: 16; Ef. 3: 16.
211Cor.4:
16.
3
Gal. 5:17.
4
Rom. 8:6-7.
s Rom. 8:27.
6
Rom. 7:22-23.
3. OESPRE ADEVARATA LIBERTATE

~i Siantul loan Damaschin zice: .Binele este prin fire
iubit $i dorit, spre care se tinde in mod natural pururi.
Iar raul este tendinta impotriva firii, atunci cand noi
tindem spre altceva ravnit lmpotriva firii'".
Dar, desi adevarata vointa este vointa duhului,
adica dorinta binelui, ravnit prin fire, de multe ori,
nu poate totusi sa se impuna in fata vointei contra-
re, a trupului, la care face referire cuvantul Sfantului
Apostol Pavel, legea trupului, cea din madularele tru-
pului nostru, adica cea supusa legii pacatului. Din pri-
cina acestei inrauriri a legii trupului zice Apostolul:
Ciici a voi se ajlii in mine. dar a face binele nu a.flu.
Ciici nufac binele pe care ii voiesc, ci riiul pe care nu
ii voiesc, pe ace/a ii savarsesc'. Fiindca omul launtric
voieste si doreste binele ca pe ceva propriu ravnit, ca
pe ceva de aceeasi fire cu sine, ca propria lege; dar
legea trupului, legea pacatului, lupta impotriva ener-
giilor adevaratei noastre firi ~i impiedica binele sa se
manifeste $i ne lndeamna pe noi la savarsirea raului.
Pentru aceasta iarasi zice Apostolul: ,,Dar acum nu
eu fac acestea, ci pacatul care locuieste in mine". in-
cat, intr-adevar, binele este legea de aceeasi fire cu
omul $i adevarata vointa a omului, iar raul este o lege
de alta natura, este ceva necreat si contrar adevaratei
vointe a omului. De aici rezulta ca atunci cand omul
lucreaza binele, il lucreaza liber ~i in acord cu vointa
omului launtric ~i este cu adevarat liber. Iar cand lu-
creaza raul, il lucreaza neliber, fiindca este supus legii

1
Sf. loan Damaschin, lmpotrtva Maniheilor, 64, PG, 94,
15608.
2
Rom. 7:18-19.
28 29
SFANTUL NECTARJE DE EGIUNA

pacatului, ~i este prin urmare neliber ~i rob pacatului,
Potrivit acestora, liber este eel ce face binele, iar rob
eel ce face raul. lar adevarata libertate este covarsirea
In noi a cugetului duhului, care lucreaza binele, iar
falsa libertate este instapanirea cugetului trupului, ca-
re lucreaza cele rele.
Deosebirea caracterelor fals-numitei libertati este
pe atat de necesara, pc cat este de irnportanta diferen-
ta dintre ele, fiindca diferenta caracterului atrage dupa
sine ~i diferenta starilor morale, ~i difercnta moravu-
rilor si a modurilor ~i a vietuirii ~i a faptelor si energi-
ilor si, 'in general, toate sunt formate potrivit cu carac-
terul ficcarcia, chiar ~i vederile, conceptiile, dorinte-
le, vointele ~i sirntirile, lar faptele omuJui cu adevarat
libere, confonne cu caracterele adevaratei libertati,
sunt libcre ~i independente ~i bune, iar cele conforme
cu caracterul falsei libertati sunt fapte nelibere, robi-
te ~i rele. Dar. Iiindca faptele bunc sunt in acord cu
legea dumnezciasca, cu vointa lui Dumnezeu, ~i cele
rele lupta i'mpotriva Lui, urmeaza ca cei cu adevarat
liberi, cei care lucreaza binele, se apropie de Dumne-
zeu, Care este eel mai inalt bine, eel mai dorit, prin
fericire ~i rnultumire, iar cei fals liberi, cei care lu-
crcaza cclc rele, sunt lipsiti de Dumnezeu, de eel mai
inalt bine, de Cel cu adevarat ravnit, de fericire ~i de
multurnire ~i slar~esc ncnorociti ~i vrednici de rnila ~i
asernenea railer demoni. Dar fiindca lumina, ~i viata,
si adevarul sunt Dumnezeu', urmeaza ca aceia care se
afla departe de Dumnezeu sunt in intuneric, in moar-
te ~j in rninciuna, adica in puterea diavolului, tata al
I er. Tn 8: 12: 14:6.
3. OESPRE ADEV ARATALIBERTATE

Intunericului, al mortii si al minciunii. De aici rezul-
tii ca aceia cu adevarat Iiberi se afta in imparafia lui
Dumnezeu, iar cei fals liberi, in lmparapa diavolului.
tar faptele cele libere due la indumnezeire, cele neli-
bere la abrutizare. Si aceasta o cauta dernonii. nepu-
tand suferi slava omului. Asadar una duce la cea mai
inalta vedere a slavei si la cinste, iar cealalta injoseste
pe om la cea mai mare necinste ~i lipsa de slava. Una
duce la viata vesnica, cealalta, la moartea cea vesnica.
Una duce la Iurnina vesnica a adevarului, iar cealalta,
la lntunericul eel vcsnic aJ minciunii. Asadar este ne-
cesara deosebirea lor ~i distantarca uneia de cealalta,
fiindca identificarea ~i amestecarea unor vointe aral
de ncasernanatoare este foarte periculoasa. intr-atat.
sau mai degraba Intrucat falsa voie libera poate sa in-
sele ~i sa rataceasca pe multi cautatori superficiali; ~i
sa duca la pierzanie, convingandu-i de rnulte ori pe
acestia sa primeasca indemnurile si poftele ei, care
decurg din feluritele ei patirni ~i dorinte, ca ~i cand ar
fi indemnurile vointei lor celei cu adevarat libcre ~i ca
~i cum ar f expresii ale ornului launtric, adica ale firii
duhovnicesti.
Astfel de inselari ale oamenilor din pricina atasa-
mentului lor fat! de materie si a slabirii puterilor lor
sufletesti sau din pricina pacatului sunt foarte dese, fi-
indca acest atasament ii face pe oameni mai usor de
convins pentru indemnurile falsei lor vointe ~i mai
usor de prins in capcana, iar slabirea puterilor lor su-
fletesti ii face nevrednici de a recunoaste cu precizie
adevaratul caracter al lucrurilor ~i Insernnatatea lor,
ca sa iubeasca cu toata simtirea binele ~j pentru lucra-

SFANTIJL NECTARll.! DI! EGI llNA

rea lui sajertfeasca totul ~i sa voiasca sa devina urma-
tori ai glasului adevaratei vointe, impotrivindu-sc la
tot ceca ce nu este sfatuit de aceasta si sa traiasca ln-
tocrnai ca o fiin~ cu adevarat libera ~i indcpendcnta.
Caracterul adevaratei libertati, al vointei noastre
celci cu adevarat libere, este iubirea binelui, a frumo-
sului, a adcvarului si staruinta in dragostea lor. Dra-
gostca pentru bine este ilustrarea ornului launtric, a
omului duhovniccsc, ~i exteriorizarca sirntini care il
umplc pc cl. Dragostea aceasta se naste din identilica-
rea sfatuirilor inimii cu legca dumnczeiasca inscrisa
in inima Jui. Accasta o dezvaluie ~i Sfanta Scnptura
cand zicc ca lcgea dumnezeiasca a fost scrisa in ini-
ma omului, fiindca Dumnezeu a plasrnuit mirna omu-
lui ca temei al iubirii fata de bine. De accca ~i lubes-
tc prin fire, lnscteaza ~i cauta binclc. Si cum ar f cu
putinta sa fie altfel, cat timp prima intiparire pe care
a primit-o In inirna a fost vederca binelui? Da, $i es-
te cu neputinta sa fie altfel, fiindca bincle a lasat in
inirna cclc dmtai lntipanri care se irnprima acolo eel
mai adanc ~i de aceea sunt vesnice. Pcntru dragostea,
pcntru insetarea ~i pentru cautarea lcgii durnnezeicsti,
Sfantul Apostol Pavel numeste lcgca cea tnscrisa in
inima legea min/ii /ui si o identifies pe aceasta cu in-
s!$i legea lui Durnnczeu.
Aceasta cunoastere a caracterului adevaratei noas-
tre vointe ne face pe noi vrednici sa pazirn neabatut li-
bertatea noastra morala ~i sa traim cu adevarat liberi,
fiindca numai acela care estc cu adevarat liber moral
este cu adevarat liber. Si este moralmente liber acela
care face toate potrivit cu sugestiile vointei lui celei
cu adevarat libere.

30
3 OESl'RE ADUVARATA 1-IAERTATE

Potrivit cu aceasta. libertatea moral! este a face si
a cauta totdeauna binele, fiindca acesta este lucrul eel
mai ravnit, eel mai dorit ~i rnai cautat de catre omul
launtric, vointa lui adevdrata, care este expresia legii
morale celei inscrise in mi mile noastre.
Libcrtatea morala este adevarata libertatc, fiindca
cste neclatita si neatarnata. Cel cu adevarat libcr cu-
gcta, voieste si ac\ioneaza in mod liber
Caracterul libertatii morale cste indcpendenta mo-
rala, bunatatea, curatia, cuviosia, vointa libera. Cel li-
ber moral este impodobit cu toate virtutilc. Dreapta
credinta, dreptatea, adevarul si constiinta tncununeaza
fruntca lui cu cununi irnpletite, cu floarea cea neves-
tcjita. Traind pc pamant intruchipeaza icoana d~n~-
zciescului lui Creator, a carei frurnusete o poarta tnti-
parita inlauntrul lui. Calle lui sunt dreptc, petre~ere.a
lui e in ccr si, cand se inalta, dcvine netrupesc ~' sui-
tor la ccr ~i acolo, unit cu corul ingerilor, II lauda pe
Oumnczcu, Facatoru! ~i Ziditorul lui.
Caracterul falsci libertati este iubirea legii paca-
tului, depcndenta morala, subjugarea morala, rauta-
tea, boala, orbirca, mandria, ncrusinarea, frica, in-
drazneala, ncbarbatia, ccle de jos, umilinta, necu-
viosia, nedreptatca, minciuna, lipsa de constiinta ~i
toate celelalte rele care II spurca pe om ~i ii reduc la
nimic.
Cel ce nu este liber din punct de vedere moral inti-
neazA chipul lui Dumne7..CU -$i omul. in cinste.fiind, se
aseamanli dobiloacelor ce/or forii de minle1 este lip-
sit de cinstc, cste umilit ~i se nimice$le.

Ps. 48: 13-21.

31

.. ~-- --


SFANTUL NECTARJE DE EGHINA

Cel fiber moral este cu adevarat liber, fiindca, daca
libertatea morala este vointa noastra libera cu adeva-
rat, si vointa noastra libera este Iibertatea, atunci nu-
mai eel moral liber este cu adevarat liber.
Cel ce este neliber moral este neliber ~i in fapta.
Caci, daca dependents morala este robie morala, ~i
robia morala este starea de nelibertate, urmeaza ca ceJ
ce este neliber moral este ~i in fapta neliber ~i rob le-
gii pacatului, neputand sane atras spre ceva bun, fiind
sfatuit de vointa lui.
Din pricina acestei robii, zice si Sfiintul Apostol
Pavel: Au nu .yli/i ca sunteti robi acelui cdruia va su-
punetir, iar Sfantul loan Gura de Aur zice: ,,Faptul de
a cadea ~i de a ceda patimilor este cea mai de pe urma
robie, iar acela [care cedeaza] ignora faptul ca numai
libertatea le poate staparu pe acestea'".
0, ce mare diferenta este intre ele! Ce mare este
frumusetea libertatii adevarate! Si ce mare este rusi-
nea celei false! La ce inaltime se ridiea una ~i la ce
josnicie coboara alta! Cate bunatati daruieste una i
cate rele atrage dupa sine din nou cealaltal Ce slava
are una, ~j ce necinste ~i ce nevrednicie are cealalta!
Cat de mult una searnana cu Dumnezeu si cat de mull
cealalta strica frumusetea arhetipala a chipului dum-
nezeiesc! Cat de mult una apropie de Dumnezeu i cat
de mult cealalta ne indeparteaza de El!
Pentru aceasta, asadar, oricine voieste sa se pastre-
ze pe sine liber, sa-si cerceteze bine faptele sugerate
de vointele Jui, sa cerceteze adanc imboldurile, sa afie

1
Apud Sf. loan Damaschin, Eis ta hiera para/le/a,40, 4, PG,
96, 150AB

32
3 DESPRE ADEV ARATA LIBERTATE

impulsurile care il misca, sa i~i fixeze atentia asupra
caracterului tor, sa lntrebe pe omuJ launtric, sa-si in-
trebe sufletul ~i constiinta i, daca omul launtric se in-
voieste, atunci vointa este libera, iar daca nu sc plea-
ca, atunci vointa este roaba patimilor. in noi se afia
asadar fie libertatea, fie robia, focul si apa, viata ~i
moartea. Dar, cu privire la dependenta vointei noastre
libere si cu privire la robirea ei, zice Sfantul Grigorie
Teologul: ,,~tiind ca a voi ~ a alcrga este in noi insi-
ne. Si prin faptul de a voi, ~i prin faptul de a alerga 11
atragem pe Dumnezeu spre ajutorul nostru. Dar atra-
gandu-L pe El, suntem chernati la savarsirea faptclor.
Sane ridicam, fratilor, ~i sa aratam intreaga osteneala
pentru mantuirea sufletului nostru, pentru ca, trudin-
du-ne aici pentru scurta vreme, sa ne bucuram de bu-
natatile cele vesnice!'"




















1
Ibidem. 8, PG. 95, 11128. Locul este citat din Sf. loan
Hrisostom.

33









OMILIA4

Despre modul in care
putem ramane Iiberi din
punct de vedere moral


Numai dacii Fiul vii va face liberi,
liberi veti Ji tntr-adevan (In 8: 36)



Modul in care putem sa ne pazirn pe noi liberi din
punct de vedcre moral, insu~i Mantuitorul nostru ni
l-a aratat, zicand: Ce! ce voieste sii-~i mdntuiascd su-
fletul siiu fl va pierde, iar eel ce-si va pierde sufletul
sau pentru Mine. ace/a ii va mdntuil
A aratat adica faptul ca numai prin lepadarea de si-
ne putem fi mantuiti, Si, cu adevarat, pcntru a dcveni
liberi din punct de vedere moral este necesar sa ne lc-
padam propria noastra voie ~i pe noi insine ~i sa nc lu-
am crucca pe umcri si sa urmam Fiului Jui Dumnczcu,
Celui ce ne chearna ca sane slobozeasca pe noi! Numai
daca Fiul vii vafaceliberi, liberi vetifi intr-adevan' $i
iar~i: Dacii veti rdmdne in cuvdntul Meu, sunteti cu

1
In 8:36.

35
36 37
SFANTUL NECTARIE DE EGHINi\

adevarat ucenici ai Mei'. Ramanern liberi, asadar, daca
vom asculta propovaduirea Mantuitorului nostru Hris-
tos, ramanand intru El, ridicand crucea pe umeri ~i ur-
mandu-I Lui. Sa ne Iepadam asadar pe noi Insine des-
partindu-ne de legea trupului, impreuna cu patimile lui
~i poftele Jui, ~i sane luam pe umeri crucea, rabdand
pentru legea lui Dumnezeu orice rea patimire. Asadar
lncetarea vointei trupului este punerea in lucrare a vo-
intei duhului ~i supunerea vointei inferioare celei su-
perioare este modul in care putem rarnane liberi. Prin
urmare este necesar sa alergam sa-l urmam Domnului,
fiindca, daca Fiul lui Dumnezeu ne va slobozi pe noi,
cu adevarat vom ti Iiberi, Da, intr-adevar numai Fiul
Jui Dumnezeu poate sa ne elibereze pe noi, fiindca El
este libertatea, Domnul este duhul libertatii; ciici acolo
unde este Duhul Domnului, acolo este libertatea', zice
Sfantul Apostol Pavel. Numai urmand Mantuitorului
putem ramane Iiberi si sa ne izbavim din robia pacatu-
lui. Caci eel ce se supune pacatului rob este piicatului?
Daca, asadar, voim sa fun liberi, suntem datori sa ur-
rnam Mantuitorului Hristos.


Cum urmam Mantuitorului Hristos

Mantuitorului Hristos Ii urmam daca pazim porun-
cile Lui ~i II iubim, fiindca El lnsusi ne face cunos-
cut aceasta zicand: Dacd Al-afi iubi, ati piizi porunci-
le Mele. $i iarasi: Daca Mii iubeste cineva, cuvdntul

1
In 8:31-32.
2
II Cor. 3: 17.
3
In 8:34.
4. DESPRE MODUL lN CARE PUTEM RAMANE LIBERI

Meu fl pazeste ... dacd nu Mii iubeste, cuvintele Mele
nu le piizeste', lar Sfantul Evanghelist loan in Episto-
lcle lui zice: $i in aceasta stim ca L-am cunoscut pe
El, daca piizim poruncile Lui. Ce/ ce zice cii L-a cu-
noscut pe El, dar poruncile Lui nu le pazeste, minci-
nos este si in el adeviir nu se ajlli. Dar cine piizeste
cuvtintul Lui, cu adeviirat intru acesta dragostea lui
Dumnezeu este desiivdrsitii. Prin aceasta cunoastem
cii suntem intru El. Ce/ ce spune cii petrece intru El
dator este, precum Ace/a, >i el a~a sii umble2.
intro aceasta sa urmam lui Hristos identificand vo-
inta noastra cu vointa Lui, astfel meat lucratori fiind,
sa lucreze intru noi nu voia noastra, ci voia lui Dum-
nezeu, sa traim nu pentru noi, ci sa traiasca intro noi
Hristos, asa cum spune si Pavel despre el insusi: Nu
eu traiesc, ci Hristos triiieste tntru mine'. Si iarasi:
Nimeni dlntre noi nu triiieste pentru sine insusi si ni-
meni nu moare pentru sine, caci dacii triiim, Domnu-
lui triiim, iar dacii murim, Domnului murim. $i daca
murim, si daca triiim, ai Domnului suntem', Aceas-
ta unnare este adevarata urmare si numai aceasta ne
pastreaza pe noi cu adevarat liberi i aceasta ne fa-
ce pe noi fiinte rationale ~i libere moral. Este necesar
asadar ca duhul nostru sa unneze duhului Domnului,
inima noastra sa fie lipita de El5, iar vointa noastra sa
se identifice cu vointa Domnului. Asa facand, vom fi

1
In 14:23-24.
2
Cf. I In 2:3-6.
3
Gal. 2:20.
~Rom. 14:7-8.
' Cf. Ps. 62:8.
39
38

SFANTUL NECrARIE DE EGHINA

adevaratii Lui ucenici :;;i vom umbla neabatut pe calea
adevarului si vom ramane liberi din punct de vedere
moral. Numai asa facand ne lepadam de noi tnsine, fi-
indca nu este mai mare lepadare de sine decat supu-
nerea vointei trupului vointei duhului. Fiindca cu ade-
varat aceasta este adevarata rastignire a trupului, care
cade neputincios la cea mai mica miscare a vointei lui
proprii. intru aceasta trupul biruieste orice intristare.
Aceasta este unnarea pe care o cere de la noi Domnul
~i intru aceasta petrecem cu adevarat Liberi. Orice al-
ta urmare este inselare. Se in:;;aJa cei ce cugeta ca sunt
crestini, adica urmatori ai lui Hristos, doar fiindca Ji
poarta numele sau fiindca ii aud poruncile ~i le inva-
ra, dar sunt departe de a se conforma dumnezeiestii
voin]e, lepadand pacatul :;;i supunandu-se dumneze-
iestii vointe, cat timp nu Se mgrijesc Sa se impodo-
beasca pe ei in:;;i~i cu virtutile crestine, cat timp se ro-
besc patimilor ~i poftelor ~i se supun legii pacatului
1,
cat timp i:;;i intineaza viata cu spurcaciunea pacatului,
cat timp nu este nimic crestinesc in viata, in petrece-
rea, in faptele ~i in ostenelile lor, pe buzele :;;i in inima
tor, In mintea :;;i vointa lor, ci toate sunt pagdne, toa-
te straine, toatc departe de duhul crestin. Pe crestin ii
povatuieste dumnezeiescul Gura de Aur: ,,Nimic nu-i
va folosi dogmele drepte, de nu se va lngriji de petre-
cerea cea spre viata'". Si Sfantul Apostol Pavel: Caci
nu cei ce aud cele ale legii sunt drepti inaintea Dom-
nului, ci cei ce fac ceie ale legii se vor tndrepta'. La

1
Cf. Rom. 6:6.
2
Sf. loan Gura de Aur, Ta/cu ire la Genezd. 13, 4, PG, 53, 11 O.
3
Rom. 2:13.
4. DESPRE MODUL TN CARE PUTEM RAMANf.:. UBER.I

fel ~i ruda Domnului, Iacov, ne i'ndeamna zicand: Fu-
ceti-va dar implinitori ai cuvdntului si nu numai as-
cultiitori ai lui, amagindu-vii pe voi tnsiva. Caci daca
cineva este ascultator al cuvdntului. iar nu si implini-
tor. el seamiina cu omul care priveste in oglindii fa/a
firii sale; s-a privit pe sine si s-a dus # tndatii a uitat
ce fel era. Cine s-a uitat insa de aproape in legea cea
desdvdrsiti: a libertiitii si a stiiruit, fiicdndu-se nu as-
cultiitor care uita, ci implinitor al lucrului, acela fe-
ricil va ft in lucrarea sa. Daca cineva socoteste ca c
cucernic. dar nu tsi fine limba in frdu, ci f$i amageste
inima, cucernicia acestuia este zadarnica. Cucerni-
cia curatii si netntinata inaintea Lui Dumnezeu .~i Ta-
tiilui aceasta este: sii cercetam pe orfani si pe viiduve
in necazurile lor si sa ne piizim pe noi fora de pata
din part ea lumii'.
Asadar cunostinta dupa fapta, mai precis, curios-
tinta legii si pazirea ei, aceasta este urmarea lui Hris-
tos, aceasta inseamna crestinismul, aceasta este le-
gea libertatii. Cunostinta fara o petrecere virtuoasa ~i
crestineasca nu foloseste la nirnic, fiindca nu este ni-
mic comun lntre Hristos ~i Veliar, Nu puteti sii beti
paharul Domnului si paharul demonilor; nu puteti sii
va impiirlii~i/i din masa lui Dumnezeu ~i din masa de-
monilor. Oare vrem sii mdniem pe Domnul? Nu cum-
va sun/em mat tari deed/ E/?2
Si Domnul nostru Iisus Hristos ne invata. zicand:
Nimeni nu poate sluji la doi domni: ciici sau pe unul
ii va uri ~i pe celdlalt fl va iubi - sau de unul se va Ii-

' lac. l:22-27.
2
I Cor. 10:21-22.
41 40
SFANTUL NECTARIE DE EGHINA

pi si pe celiilalt fl va disprejui; nu puteti sii slujiti si
lui Dumnezeu. si lui mamona1 Pentru aceasta invata
~i dumnezeiescul Gura de Aur, zicand: ,,Caci ~i daca
ar crede cineva drept in Tatal, Fiul ~i Duhul Sfiint, dar
fiira sa aiba viata dreapta, nici un c~tig nu va avea
din credinta in rnantuire, asadar, ~i cand spune: ca-
ci aceasta este via/a vesnica, sii Te cunoasca pe Ti-
ne. singurul Dumnezeu adeviirat2, sa nu socotim ca
simpla vorba este de ajuns spre mantuire. Caci avem
nevoie ~i de o viata pe masura, ~i de cea mai aspra
petreccre, Fiindca ~i de aici a zis: eel ce crede in Fi-
ul are via/ii vesnica'. $i aceasta o afirma cu ~i mai
rnulta tarie In cele ce urmeaza: caci nu numai din ce-
le bune, ci ~i din celc potrivnicc se tcse cuvantul. ~i
iata cum: Ce/ ce nu crede in Fiul. nu va vedea via/a.
ci mdnia lut Dumnezeu ramane peste et'. $i totusi, de
aici nu spunem ca este de ajuns nurnai credinta pentru
mantuire, $i o arata aceasta cele spuse pretutindeni in
Evanghelii cu privirc la victuire. Pentru aceasta nu a
zis, numai aceasta este viata vesnica, nici numai eel
cc crede In Fiul are viata vesnica, ci in fiecare din-
tre acestea doua se arata ca viata are faptuirea. Daca,
asadar, nu urmcaza cele ale petrecerii, rnulta osanda
ii arde. ~i nu zicc ca ramane pe el. ci peste el, fiindca
niciodata nu va f departata de la el. Ca sa nu socotesti
ca faptul de a nu vedea viata este moarte vremelnica,
ci sa crezi ca pedeapsa este neincetata, a pus acest cu-
vant aratand ca pedeapsa va ramane peste el necon-

1 Mt. 6:24.
2
In 17:3
' In 3:36.
"lbidem.
4 DESPRE MODUL iN CARE PUTEM RAMA.NC! Lll3ERI

tenit. Dar a facut aceasta ca prin aceste cuvinte sa ii
aduca la Hristos. "'
Jar cu privire la cei care sunt crestini cu numele
si care lucreaza fapte rele si dracesti, zice ,,nu le es-
te acestora de nici un folos sa fie numiti crestini. Caci
asa cum o copila fecioara este numitii pe buna drep-
tate fecioara, atat tirnp cat pazeste fecioria ei, dar de
indata ce este inselata de cineva ~i este stricata j i$i
pierde fecioria, nu mai este inca fecioara, la fel ~i eel
numit crestin, daca va calca legamintele si va calca
poruncile $i va lepada cuvantul Evangheliei si va fa-
ce cele ale paganilor, nu este nici un folos ca unul ca
acesta sa fie numit crestin'". lar catre eel cc voieste sa
fie crestin adevarat zicc marele Vasile: ,,trebuie sa ai-
ba cunostinta Sfinlelor Scripturi, sa fie statomic, neiu-
bitor de arginti, linistit, iubitor de Dumoezeu, iubitor
de saraci, nernanios, care nu tine minte raul, ravnitor
spre zidirea celor apropiati lui, flira slava desarta, Ia-
ra mandrie, nelingusitor, simplu, nimic preferand lui
Dumnezeu'". Si Sfantul Chiril spunc: ,,Nici un fo-
los nu ne estc noua sa fim nurniti cu numele de cres-
tini, afara numai daca nu vor urrna si faptele, caci es-
te scris: Daca a/i.fifiii lui Avraam, ati face faptele lui
Avraam".4 Nici un folos nu vine din numire, nici din

1
Sf. loan GurA de Aur, Comentariu la $fdntul Apostnl $i
Evanghelislloan, 31, PG, 59, 176.
2
Idem, Cuvant desprefal#iprofe/i$ifol$ii inviifiitori, $ides-
pre ereticiifora Dumnezeu, $i despre semnele sfdr$ilulul veacu-
lul acestuio, PG, 59, 561-562.
J Sf. Vasile eel Mare, Citvdnt ascetic $i indemn la /epiidarea
vie/ii $i deslivdr$ireaduhavniceoscii, 2, PG, 31, 6328.
4
Cf. Jn 8:39.
42
43
SPANTUL NECTARJE DE EGHJNA

cunostinta Scripturilor, daca nu urmeaza la acestea ~i
faptele.
Crestinismul nu este un sistem filosofic, nici nu es-
te intemeiat numai pe cunostinta ornului, ci si pe vo-
inta lui ~i pe simtire, deoarece crestinismul nu are ca
inceput simpla formare a duhului, ci si modeJarea ini-
mii. De aceea nici nu cere de la adeptii lui numai cu-
noasterea preceptelor lui, ci ~i potrivirea cu ele. Cere
de asemenea ~i conlucrarea vointei ~i ca sa primeas-
ca principiile !1i conternplatiile lui ca dumnezeiesti, ca
mantuitoare si sa le armonizeze pe acestea cu viata.
Cere de asemenea ~i concursul simtirii, pentru ca sa se
dedice faptei cu dorire ~i cu dragoste, si sa se consacre
cu sufletul ~i cu inima lucrarii Crestinismului. intr-un
cuvant, Crestinismul este o religie care cere nu nurnai
cunoasterea principiilor ei, ci ~i potrivirea lor cu viata,
Dar, de vreme ce continutul religiei crestine este des-
coperirea lui Dumnezeu In lume, cere ca adeptii ei sa
fie sfinti ~i desavar~i~i, pentru ca top sa alcatuiasca un
singur trup, Biserica, avand cap pe Domnul nostru Ii-
sus Hristos, pe Dumnezeu descoperit.
Crestinismul cere omul intreg, fiindca l~i propune
sail renasca ~i sa ii rezideasca intr-un om nou, sa-i in-
sufle o noua viata morala si religioasa,
Crestinismul este un asezamant filosofic si totoda-
ta religios si moral, pretinzand sa lnvete cele mai lnal-
te adevaruri filosofice, sa lndrepte pasii omului pe ca-
lea rnantuirii ~i sa ii sfinteasca viata lui pe pamant.
Crestinismul fagaduieste sa ii imprieteneasca pe
om cu Dwnnezeu, sli il arate adevarat chip ~i asema-
nare a Lui, sa ii inalte la cer ~i sa ii daruiasca vesni-

4. DESPRE MODUL iN CARR PUTEM flAMANE LIBBRI

cia ~i nemurirea. Crestinismul cauta sa aduca impa-
ratia pe pamant, sa daruiasca pace lurnii, sa infrateas-
ca popoarele si sa le daruiasca fericirea. Acestea sunt
principiile Crestinismului ~i acesta este Crestinismul.
Pentru caracterul Jui inalt, pentru marea Jui misiune,
pretinde cu austeritate sfintenia ~j desavarsirea adep-
[ilor lui. Pentru aceasta adevaratii urmatori nu sunt cei
care prin cuvant primesc ~i cu fapta contrazic princi-
piile Crestinisrnului, ci cei care atat prin cuvant, cat
~i cu fapta le imbratiseaza, cei care i~i armonizeaza si
viata, !1i moravurile si obiceiurile cu dumnezeies- tile
porunci ale Crestinisrnului. Acest adevar ii con-
firma si cuvintele Mantuitorului, Care zice: Nu eel ce
jmi zice Mie Doamne, Doamne. va intra tn fmpiirti/ia
lui Dumnezeu. ci eel ce face voia Tatiilui Meu celui

din ceruri': Asemenea ~i Sfantul Pavel: Ei miirturi-
sesc cii Ji cunosc pe Dumnezeu, dar cu faptele for n
tagiiduiesc, urdciosi fiind, nesupusi ~i la orice /ucru
bun netrebnici'.
Crestinisrnul asadar nu este numai cunostinta, ci ~i
simtire ~i cauta sa invete mai int.a\ omului cunostinta
adevaratului Dumnezeu ~i apoi sa arate inima lui cort
sfant spre locas Lui. Fiindca fagaduieste ca Se va sa-
Iaslui in ea si va umbla prin ea.
3
Pentru acest mare scop
cere de la el sa II urmeze prin lepadare de sine, prin ca-
re numai omul ... este liber moral ~i se desavar~e~te pe
sine ~i se pregateste dinainte ~i sfarseste pe calea cea
buna a marelui ~el al misiunii crestinisrnului.

I Mt. 7:21.
2Tit
l: 16.
J Cf. Lev. 26: 11-12.
44 45
SFANTUL NECTARIE DE EGilrNA
Mai cu seama, iubiti crestini, prin Jibertatea mora-
la tndoita datorie implinim: mai intai, ramanand liberi
moral, ne desavarsim si ne sfintim ~i in al doilea rand,
conlucram la implinirea marii opere a Mantuitorului
nostru Iisus Hristos. Sa lucrarn, asadar, fratilor, pen-
tru libertatea noastra moralal Dumnezeu vrea sa ne
intareasca pe noi pentru fapta. Caci Dumnezeu cu eel
ce se osteneste devine impreuna-ostenitor, Dar, ca sa
ne incununam cuvantul cu invataturile apostolicesti,
sa incheiem prin cuvantul Apostolului Pavel, pe ca-
re I-am auzit toti: $i aceastafiindcii ~liji in ce timp ne
giisim, caci este chiar ceasul sa vii treziti din somn;
caci acum mdntuirea este mai aproape de noi decal
atunci cdnd am crezut. Noaptea e pe sfdrsite; ziua es-
te aproape, sd lepadam, dar; lucrurile intunericului ~i
sii ne imbraciim cu armele luminii. Sa umbliim cuvi-
incios ca ziua: nu in ospete si in be/ii, nu in desfrd-
narl sifapte de rusine, nu in cearta ~i inpizmd. Ci im-
bracatt-va in Domnul Iisus Hristos si grija de trup sii
nu o faceti spre pojie1















1
Rom. 13; 11-14.








OMILIAS

Despre pacat


De aceea. precum printr-un om a intrat pii-
catul in lume si prin piicat moartea, 0$0 #
moartea a trecut la toti oamenii pentru cti tott
au paciiluit in el. (Rom. 5: 12)



Pacatul si moartea sunt urmari lnfricosatoare ale
faradelegii si aJe neascultarii ~i consecinta robirii Ii
bertatii morale a omului. CeJ dintai om, lasandu-se
inselat, mai intai a lepadat sfatuirea glasului launtric,
al ravnei pentru pazirea poruncii durnnezeiesti, mai
'lntai si-a robit libertatea rnorala sugestiilor diavolu-
lui, socotindu-le pe acestea mai mari decat propria lui
vrednicie ~i tindere spre bine; a supus, ca unul care
avea voie libera, pe cele mai bune sfatuitorului celui
rau, ca unuia mai inalt ~i mai intelept si, ascultand ca
un rob de eel chipurile mai inalt, a lncalcat dumneze-
iasca porunca spre a carei pazire tindea si o cauta. Da-
ca Adam, ca fiinta libera si independents, nu si-ar fi
supus cliavolului libertatea lui morala, niciodata nu ar
fi incalcat dumnezeiasca porunca. Asadar pacatul ~i
moartea sunt consecinte ale robirii morale a omului.
47
46

SFANTUL NECl'ARJE DE EGHINA

Robirea morala este, asadar, eel mai mare rau, ca una
care a adus pacatul ~i moartea, adica denaturarea chipu-
lui dumnezeiesc ~i stricarea sufletului ~i a trupului.
Pacatul este un mare rau, fiindca slabanogeste su-
fletul, seamana semintele bolii, ii dizolva si iJ distruge
si la urma ii gateste moartea. Asa cum bolile distrug
trupurilc ~i ornoara, la fel ~j pacatul face sufietului.
Sufletul slab, ingreuiat de patima, se clatina pururi ~j
nu poate privi catre cer niciodata ~i este cu totul nepu-
tincios sa i~i atinteasca ochii spre lumina adevarului.
Despre starea de boala a sufletului din pricina pacatu-
lui iata cc spune dumnezeiescul Gura deAur:
uA~a cum cei bolnavi i~i feresc ochii de lumina
materiala. din pricina slabirii vederii, ~i asa cum se in-
tore de la principiile sanatoase, la fel ~j cci bolnavi cu
sufletul, Inficrbantati de patirna, nu pot sa i~i atinteas-
ca ochii cugetului catre lumina adevarului."' ,,Caci la
fel si porcii se pleaca la cele de jos ~i se apleaca spre
pantcce ~i se tavalesc in noroi si nu simt ca se umplu
de cea mai groasa tina. "2 Si Sfantul Clement al AJe-
xandrici zice: ,,Sane ternem de boala nu a trupului, ci
de pacate, din pricina carora este boala'", La fel spunc
~i cantarca: ,,Din pricina rnultimii pacatclor mele sHi-
beste trupul meu, slabeste ~i sulletul meu'". De asc-

1
Sf. loan Gura de Aur, Comentariu la Facere, 8, 3, PG, 53, 72.
1
Idem. Selectie din diferite cuvdntiiri, 24, Despre pacat si
miirturisire, PG, 63, 736.
'Clement al Alexandriei, Din cuvintele profetice, 11, PG, 9,
704A; v. Sf. loan Damaschin, Sacra para/le/a, I, 12, PG, 95,
1169CD.
4
Megalinarion 2, al Canonului Preasfintei Niisciitoare de
Dumnezeu, Ceaslovul eel Mare.
5. DESPRE PACAT

rnenea ~i Marele Vasile, tot ca slabiciune a sufletului
caracterizeaza pacatul, zicand: ,,Agricultura schimba
alcatuirea plantelor, iar grija cea dupa virtute pentru
suftet poate sa stapaneasca feluritele slabiciuni'". Dar
~i Domnul ii priveste pe pacatosi cape niste bolnavi,
fiindca si zice: Nu cei siiniito~i au nevoie de doctor:
ci cei bolnavi. Boala sufletului este mutt mai grea de-
cat cea a trupuJui ~i mai primejdioasa, fiindca in timp
ce una duce la moartea trupului muritor, ccalalta du-
ce la moartea sufletului vesnic, p/ata pacatului este
moartea, si rnai mare decat propria moarte, fiindca
duce la despartirea de Dumnezeu. Caci moartea sufle-
teasca este despartirea de Dumnezeu. Si se desparte
de Durnnezeu fiindca, potrivit cu ccle spuse de Sfan-
tul Evanghelist loan, oricine savdrseste piicatul este
de la diavolul. Caci de la inceput diavolul pacatuie$-
te spre aceasta, de aceea nu este nici o imparlii~ire a
luminii cu intunericul,
2
Jar Sfantul loan Gura de Aur
zice ca pacatul se savarseste din lipsa fricii de Oum-
nezeu ~i ca duce in adancul iadului.' Dar ne sfatuies-
te sane departam de pacat, zicand: .Lasa-tc de pacat,
caci faptul de a pacatui este omenesc, dar a ramane in
acestea este cu totul dracesc'". Dar fiindca desfatarea
de pacat este vremelnica $i pcntru ca dupa aceasta ur-
meaza multa intristare, zice: Jn acest fel este paca-

1
Sf. Vasile eel Mare, Omllii, 9, la Hexaimeron, 5, Desprero-
du/piimdntului, 7, PG. 29. 109D-112A.
2
Cf. II Cor. 6: 14.
1
Sf. loan Damaschin, Sacra para/le/a, I, 12, PG, 95.
11600-1161A. V.Melissa1,4,PG, 136, 785C.
'' Sf. loan Gura de Aur, Catre monahul Teodor, 16, 73-74,
SC. 117, Paris, 1966, p. 182.
48 49
SFANTULNECTARJE DH EGlllNA

tul: mai inainte de a fi savarsit, ii imbata pe eel stapa-
nit de el, iar dupa ce este savar~it ~i faptuit, atunci se
opresc ~i se sting cele ale placerii ~i apoi sta inainte
gol lnvinuitorul. avand rolul unui calau public, care,
zdrobindu-l pe eel ratacit, cere cea mai de pe urma
pedeapsa, apasandu-l rnai greu decat orice povara'",
Si In alta parte: ,.Cacj nimic nu este atat de greu de
purtat precum natura pacatului, nirnic nu ne da atata
chin precum felul rautatii ~i ratacirile, Pentru aceas-
ta Hristos a zis celor ce traiesc in pacate: Veniti la
Mine, cei osteniti ~i impovarat i, -$i Eu vii voi odihni
pe voi, caci jugul Meu este bun si povara Mea este
usoara'. ,,, Pentru aceasta ~i un alt parinte zice: ,,Ce
este mai greu ~i mai vatamator decat pacatul, dupa
cum. dimpotriva, cc este mai usor ~i mai folositor
decat virtutea?" Caci pacatul, asa cum este scris in
Pi/de, riinindu-i pe multi' Ii arunca in osanda, eel fo-
ra de lege este prins in laturile fliradelegi/or lui. s lar
virtutea, pe cei ce o lucreaza ii face vii ~i ii duce la
inaltime, dupa cum zice autorul Pildelor: porn al vie-
/ii este tuturor cc/or cc o staptinesc".
Pacatul corupe dumnezeiasca frumusete a chipu-
lui, atilt a sufletului, cal ~i a trupului ~i ll face urat
si nevrednic, fiindca, asa cum spune marele Vasile:
,.A~a cum sunt umbrele pentru trupuri, asa sunt pa-
I Idem, Scrtsori cdtre Ollmplada,SC, I )bis, Paris, 1968.
z Mt. 11 :28-30.
1
Sf. loan Gura de Aur, Cuv611Jiiri la Facere, 9, 4, PG, 54, 630.
~ Pilde 7:26.
s Pilde 5:22.
6
Pilde 3:18.

5. OESPRE PACAT

catele pentru sufiete: le insotesc pretutindeni, dand la
iveala faptele'".
Pacatul departeaza pe ingerul pazitor al sufietului si
preda sufletul ~i trupul in stapanirea diavolului, fiindca,
precum iar~i zice Sfantul Vasile eel Mare, ,,Caci asa
cum fumul alunga albinele ~i mirosul urat alunga po-
rumbeii, la tel si pe ingerul pazitor al vietii noastre ii iz-
goneste pacatul eel urat mirositor, vrednic de plans'",
Pacatul alunga orice sfiala ~i ii face Iararusine pe
cei ce pacatuiesc prin intunecarea rnintii lor. Despre
ncrusinarea pacatului, dumnezeiescul loan Gura de
Aur spune: ,,Pacatul, pana ce se savar~e~te, are oarc-
care rusine. Dar, dupa ce s-a savar~it cu fapta, atunci
ii face cu totul !ara de rusine pe cei ce 11 lucreaza'",
.Pacatul, zice acelasi dumnezeiesc parinte, este
maica smereniei, iar intoarcerea de la pacat, smere-
nia insa~i."4 Una inalla si duce sus, celalalt coboara
si srnereste, una duce la ceruri, iar cclalalt 'in adancul
iadului. Si iarasi: .Daca deci pacatul este bun, pazes-
te-l pe acelasi pana la sfarsit. Dar daca este vatamator
pentru eel ce ii savar~e~te, atunci pentru ce ramai in
cele distrugatoare?
Nimeni, cautand sa vomite fierea, nu o aduna iara~i
pe aceasta inmultit dintr-un trai rau ~i nepedepsit'", Si

1
Sf. Vasile eel Mare,Cuwintu/7, 9,DesprepacaJ, PG. 32, 1209C.
V. St: loan Damaschin, Sacrapara/le/a, I. 12, PG, 95, 1 I 60C.
2
Idem. C1(V(inlul 7, 2. Despre pdcat, PG, 32, I 1978.
3
Sf. loan Gura de Aur, Comentariu la Faptele Apostolilor,
I, I, PG, 60, 85. V. Sf. loan Darnaschin, Sacra paro/Jelo, I, 12,
PG, 95, I 165A.
4
Sf. Grigorie Teologul, Cuvdntul 4, lmpotriva Jui Julian [m-
pdratul, 32, PG, 35, 560AB.
5
Sf. loan Damaschin, Sacra para/le/a, I. 12, PG, 95, I 161A.
50 51
SFANrUL NECTARJE DE EGMINA

Sfiintul Marcu adauga: .Pacatul este foe ce arde sl
orice vei adauga la el il vci aprinde i mai rnult'".
,.Se pare ca pacatul este ca o piedica ce opreste cu-
getul bun al lui Dumnezeu sa fie intru noi. "2
.Pe cei ce slujesc pacatului ii a~tcapta Intristarea
~i munca gheenei.'" Pentru aceasta ca de fa/a sarpe-
lui fagi de piicat; de le vei apropia de el, le va musca;
dinti de Leu sunt dintii piicatului, care omoarii sufle-
tcle oamenilor.:
Necuratia sufletului, Sfantul loan Gura de Aur o
nurnestc pacat: ,,Este rnai bine sa fii murdar de noroi
decal de tina pacatelor'". Asa cum viermele roade din
Jemn ~i mananca lemnul ~i mananca ~j Jana. avand de
la sine tnsusi lnceput, la fcJ si intristarea ~i rnoartea
sunt nascute din pacat si consuma pacatul.?" Si iarasi:
Sabie cu doua liii~uri este piicatul'








' Marcu monahul ~i pustnicul, Despre legea duhovniceascti,
137. PG, 31, 92lC.
2
Melissa, 10, 16, PG, 136, 824C.
1
Sf. Vasile eel Marc, Omilia 13, Protreptic la Sfantul Botez,
7, PG, 31, 440C.
4
ir*I. Sir. 21 :2.
5
Sf. loan GurA de Aur, Culegere din diferite cuvantiiri, 24,
Despre piical si mdrturisire, PG, 63, 736- 73 7.
6
Idem, 21, Omilii ciitre cei ce se nevoiesc cu barbiifie, citite
in Aruiohia, 5, 4, PG, 49, 75.
1lntel.
Sir. 21:3; Sf. loan Damaschin. Sacra para/le/a, I, 12,
PG, 95, I 157A.
5. DESPRE PACAT

Careeste pricioa peotru care picatuim

Pricina pentru care omul pacatuieste este inselarea
lui in cautarea binelui, de a carui desfatare inseteaza
~i pe care o cauta. Despre aceast.a Sfantul loan Da-
maschin zice: ,,~i al celor rele inceput ~i sfarsit este
bineJe, caci pentru bine sunt toate, si cate sunt bune
si cate sunt potrivnice, caci ~i pe acestea le facem in-
setand de bine, caci nirneni nu face ceea ce face pri-
vind spre rau, fiindca raul nici nu are existenta, ci este
o lipsa de existents, avand existenta pentru bine, ~i nu
pentru sine. Caci tot ceea ce exista fie este pentru bi-
ne, :fie pentru ca este socotit binc'".
in cautarea binelui, ornul, inselat din necunostinta,
face o alegere rea a celor incredintate Jui, adica alege
in locul binelui adevarat ceea ce este socotit a fi bine.
catre care tinde nu prin fire, ci ii prefers impotriva fi-
rii din slabirea judecatii. Dar fiindca binele este iubit
si dorit prin fire, omul care alege binele care nu este
prin fire bine, ci este doar crezut bine, fiindca alege
un bine dorit contra firii, un bine care nu cste creat de
Dumnczeu, prin urmare raul, acel om pacatuieste.
Omul este zidit si astfel este prin fire bine, fiindca
a fost facut dupa chipuJ lui Dumnezeu, Cel mai inalt
bine. Ca bun, prin fire lnseteaza ~i cauta binele, fru-
mosul si adevarul. Pentru aceasta sete sadjta in fire,
Sfdnta Scripturii zice ca Dumnezeu a dat legea inscri-
sa in insa~i inirna omului, ca sa fie facut acesta par-
tas bunatatii ~i fericirii lui Dumnezeu. Pazirea acestei
legi nu da niciodata vreo greutate celui ce o pazeste,

'Sf. loan Damaschin, lmpotriva Moniheilo, 64, PG, 94, 1560 C.
53 52
SFAfITUL NECTARIE DE EGHINA

din pricina identitatii imboldurilor Jui cu indemnurile
launtrice ale inimii omului. Pentru aceasta identitate
a sirntirilor celui ce porunceste si a celui ce primes-
le porunca, fericirea omului s-a lntarit si omul a fost
asezat in Rai in locul fericirii.1
Prin tinderea si aplecarea aceasta catre bine sadi-
ta in fire, omul, ca fiinta inteligibila, independents si
libera moral, trebuia sa fie bun si de voie, si intru cu-
nostinta sa Jucreze binele, astfeJ incat sa fie aratata
virtutea din libera alegere, ~i omuJ sa ramana de vo-
ie in bine ~i sa fie desavarsit. Punerea la incercare a
ornului pentru a arata puterea marii caracteristici a li-
berei alcgeri, puterea ei desavarsitoare, era absolut
necesara, fiindca rarii punerea la incercare nu exista
virtute si tara virtute nu poate sa fie desavarsire, ca-
re este ~i scopul omului. Pentru o astfel de incercare,
potrivit cu dumnezeiasca ingadurnta, a fost si ispita
diavolului.
Omul a pacatuit, fiindca, desi avea puterea de a
se impotrivi diavolului, nu s-a impotrivit, Atacul nu
a fost cu privire la ceva necunoscut, potrivnic lui, ci
cu privire la ceva cunoscut si dorit prin fire. Si ar fi
putut birui, daca ar f ascuJtat mai curand de glasuJ
launtric decat de glasul diavoluJui, sa riimana de vo-
ie in bine, catre care tindea mai muJt ~i de voie ~i sa
devina desavarsit.
Motivul cedarii si al supunerii propriei vointe a
fost dorinta de a dobandi binele. A ascuJtat de sfa-
cul diavoJului ca sa fie asemenea Celui Preainalt. Si,
desigur, desivar~it fiind ca ~i chip al Jui Dumoe-

1 Cf. Fae. 2: 15.
S. OESPRE rACAT

zeu, asemioitor va urea la Cel Preainalt, fiindca
aceasta cauta pentru el si Domnul nostru I isus Hris-
tos: .Dumnezeu S-a facut om, pentru ca sa il faca pe
Adam Dumnezeu". Si cu adevarat, pe drept cuvant
dorea dobandirea binelui, dar printr-un legarnant cu
totuJ potrivnic. lnelat de diavolul, credea ca rara
lupta se va desavarsi si a lasat la o parte porunca lui
Durnnezeu, data lui tocmai cu acest scop. Pazirea po-
runcii i-ar fi adus ceea ce diavolul, mintindu-l, ii pro-
mitea. Astfel incat omul, cautand binele, s-a aflat sa-
varsind raul. A calcat porunca dumnezeiasca pentru a
se bucura de eel mai inaJt bine.
Pacatul a fost pedepsit, fiindca omul, ca fiin~ mo-
ralmente libera, care prin fire iubeste legea lui Dum-
nezeu si prin fire cauta implinirea poruncilor lui Dum-
nezeu, nu a lucrat potrivit cu vointa lui, ci impotriva
vointei, supunand vointa Jui cea iubitoare de lege vo-
intei diavolului, iubitoare de faradelege. A fost asadar
pedepsitAdam, fiindca, pentru a se bucura de ceea cc
ravnea mai mult intru cunostinta, a lasat la o parte po-
runca lui Dumnezeu. A pacatuit asadar din inselarea
cu privire la cautarea binelui si aceasta este pricina tu-
ruror pacatelor,


Ca io~elarea vine din oegrija

Dar de ce a fost inselat eel dintai om? Pentru ce in
cea dintai punere la incercare a libertatii lui morale a
fost biruit? Oare nu era destul de putemic ca sa stea
lrnpotriva, ca sa rabde incercarea? Nu. fiindca nicio-
data Dumnezeu nu ingaduie ca peste putere sa fie is-
55 54
SFANTUL NECTARIE DE EGHINA

pitit omul.
1
Oreptatea Lui nu ingaduie o astfel de in-
cercare. incercarea era pe masura puterii lui ~i a ca-
pacitatii de a se impotrivi. Dar atunci pentru ce a fost
biruit? Pricina infrangerii lui se afla in omul insusi, fi-
indca, desi puterea impotrivirii era in el insusi, totusi
nu s-a folosit de ea. Oar care este pricina unei astfel de
omisiuni? Negrija, neatentia fata de ceea ce se cuve-
nea, Caci s-ar fi cuvenit ca omul sa se inalte la Dum-
nezeu, sa i~i raporteze mintea numai la Dumnezeu ~i
sa nu caute desfatare in bucurarea de fapturi. Atinti-
rea privirilor lui spre cele pamantesti a atras dupa si-
ne negrija fata de ceea ce era cuvenit lui Oumnezeu
~i negrija omului fata de ceea ce era cuvenit starii lui.
Prin neluare aminte deja s-a indepartat de Durnne-
zeu, a pierdut mare parte din puterea durnnezeiasca
ce ii intarea si, din aceasta pricina fiind biruit, a cazut
in pacat. Daca Adam nu era deja indepartat de Dum-
nezeu, nu ar ti fost biruit, fiindca puterea lui Dumne-
zeu l-ar fi intarit, Atintirea privirilor spre pomuJ in-
terzis era semnul atasamentului Jui fata de materie.
Atunci este cineva tintuit spre materie, cand ochii ii
sunt distrasi de la Dumnezeu. Cautarea la frumuse-
tea roadelor pornului oprit era semnul cugetelor pa-
mantesti. inca de la privirea inspre porn, caderea Jui
Adam era un fapt deja lmplinit. DiavoluJ l-a imbo)dit
pe omul care statea deja sub umbra pomului tanjind
dupa roadeJe lui. Daca ornul nu si-ar fi atintit privi-
rea spre porn. nu ar fi fost biruit de diavolul. Atinti-
rea privirii a atras dupa sine caderea, astfel meat nu
vreo neputinia a lui morala sau vreo imperfectiune a

1
Cf l Cor 10: 13.
S. DESPRE PACAT

atras dupa sine caderea si lnselarea, ci nepasarea fa-
ia de lnalta Jui datorie, faia de datoria de a-L sluji pe
Dumnezeu si numai spre El sa i~i atinteasca privirea.
Pentru aceasta pricina ~i Oomnul indeamna de rnul-
te ori pe ucenicii Lui sa privegheze ~i sa se roage ne-
lncetat, ca sa nu cada in ispita.
1
Fiindca, in timp ce
privegheaza si se roaga, mintea priveste catre Dum-
nezeu, iar sagetile slobozite din arcul vrajmasului nu
mai pot sa semene ganduri rele. Dar provoaca rani
grele de indata ce gasesc mintea ~i cugetul lmpras-
tiate in faptura creata. Si cu adevarat atunci suntem
ispititi, cand sirntirn atacul, si ii simtim acelasi cand
atentia noastra se concentreaza asupra atacului lnsusi
~i cand exista invoire cu el. Pentru aceasta a zis: ca
sii nu intrati in ispita, adica sa primim atacurile, fi-
indca in masura in care le respingem nu suntem dusi
in ispita. Adam a cazut in ispita fiindca a primit ata-
cul. Asadar pacatuim din pricina dispozitiei noastre
spre pacat, dispozitie care ne vine din nepasarea fata
de slujirea lui Dumnezeu.
Despre pacatele din nepasare iata ce scrie dumne-
zeiescul Hrisostom:
,,Caci asa cum ar fi nefiresc ca cineva sa tina casa
fara sfesnic seara ~i sa vada lumina, la fel de nefiresc
ar fi ca sufietul sa vada Iara lumina lnvataturii. De aici
ne si invoirn cu multe pacate, fiindca nu aprindem de-
graba candela in suflet. De aici ~i cadem in fiecarc zi,
de aici ~i multe lucruri rele ne vin noua in minte, cum
ni se intampla adeseori, fiindca, desi am primit auzi-
rea dumnezeiestilor cuvinte, lnainte de a p~i afars pe

1
Cf. Mt. 26:41; Mc. 14:38.
57 56
SFANTUL NECTARIE DE EGHINA
usa bisericii, Indata le lepadam ~i, stingandu-se Jumi-
na, umblam in mult intuneric.
Daca deci acestea s-au intamplat pana acum, sa nu
se mai intample de acum inainte, ci sa tinem neince-
tat candela aprinsa in minte ~i sane infrumusetam su-
fletele mai mull decat casa. Caci sufletul ramane aici,
in biserica, desi, indreptandu-ne spre casa, plecam de
aici. Pentru aceea trebuie sa ii Invrednicim peel de ~i
rnai multa grija. Acum lnsa sunt unii care petrec astfel
in chip nenorocit, care l~i Impodobesc casele de aici
cu acoperisuri aurite ~i cu broderii in piatra ~i gravate
cu flori ~i cu colurnne poleite ~i cu toate celelalte. Dar
mintea care petrece mai trandav decat eel mai sarac
han o tree cu vederea, plina de tina, de furn ~i de muJ-
ta duhoare ~j de negraita saracie. lar pricina tuturor
acestora e ln faptul ca sfesnicul invataturii duhovni-
cesti nu arde inlauntrul nostru. Pentru aceasta, negli-
jam pe cele cu adevarat necesare, iar cele care nu sunt
vrednice de nimic se bucura de rnulta osteneala din
partea noastra. Acestea le spun nu numai cu privire la
cei bogati, ci si cu privire la cei nevoiasi."'
De aiei ne vine si calcarea legii morale, de aici fe-
luritele pacate, de aici indepartarea de Dumnezeu, de
aici zidul despartitor ridicat intre Dumnezeu ~i om2,
de aici multe lucruri infricosatoare, care ne intristeaza
pe noi si tot de aici vine ~i multa noastra indracire.





1
S( loan Gura de Aur, Omilia la Sfin{ii Mucenici, PG. 50, 662.
2
Cf. E( 2: 14.








OMILIA6

Despre pocainta


Pocdit i-vii, csc! s-a apropiat
lmpiirii/ia cerurilor! (Mt. 3:2)



Pocainta urmeaza pacatului, fiindca pacatul, nefi-
ind binele cautat, vadit fiind sub adevaratul lui chip
urat, aduce remuscare si intristare in suflet. Cel ce pa-
catuieste vede marele rau facut de dansul, consecinte-
le Jui ~i regreta. Remuscarea este dispozitia sufletului
de a se intoarce la Dumnezeu, de Care s-a indepartat,
Cauta degraba comuniunea cu EJ si cauta mila Lui.
lar iubirea de oameni a lui Dumnezeu, Care nu vrea
ca cineva sa se piarda, ci toti sa vina la ,,cuno~tinta
adevarului" ~i sa se mantuiasca, nu numai ca primeste
pocainta celor ce se intorc Ja El din propria vointa, din
constiinta pacatului lor, ci ii chearna la pocainta pe
toti cci care din lipsa de constiinta ~i din 'impietrirea
in pacat ratacesc, ca sa 1i rnantuiasca ~i pe acestia. De
la caderea lui Adam in pacat, Dumnezeu nu a incetat
sa ii cheme pe cei ce pacatuiesc la pocainta si Ia co-
muniunea cu El. Marea iubire de oameni a lui Oum-
58
59
SFANTUL NECl'ARIE DE EGl-IJNA

nezeu se arata in trimiterea Unuia-Nascut Fiul Lui sa
ii cheme pe omul inselat prin pacat ~i sa ii impace
pe el cu Dumnezeu. Vedem astfel rnaretia iubirii Lui
de oameni. Pentru ca nu cumva omenirea, ingreuiata
cum era de pacat, sa nu poata recunoaste pe Mantui-
torul Care a venit la ea, l-a trimis pe inainte-Mergato-
ruJ loan, pe ingerul Lui, ca sa gateasca in pustie calea
dinaintea Lui ~i sa propovaduiasca botezul pocaintei,
spre iertarea pacatelor, Dumnezeiasca iubire de oa-
meni a binevoit ca si prin profeti sa vesteasca venirea
propovaduitorului pocaintei, a inainte-Mergatorului
Mantuitorului omenirii. Isaia eel cu mare glas pro-
feteste, zicand: Un glas strigd in pustie: giitifi ca/ea
Domnului, drepte faceti caile Lui: Toata valea se va
umple si lot muntele ~; dealul sii se piece; si siifie ce-
le strdmbe drepte, si cele colturoase dii netede. Si se
va ardta slava Domnului ~i tot trupul o va vedea, ciici
gura Domnului a grdit', Asadar a venit loan ~i a pro-
povaduit pocainta, zicand: Pocaiti-va, caci s-a apro-
piat lmpiirii/ia cerurilorl?
Cine poate sa nu se minuneze de rnarimea dum-
nezeiesti i iubiri de oamcni? De atata grija, amt de ca-
racteristica Jui Dumnezeu, fata de om? 0 ilustrare a
dumnezeiestii iubiri de oameni propovaduita amt de
tare, ca un al doilea Stentor', ~i vointa ca toti sa se
rnantuiasca ~i nimeni sa nu rfu:nana intru pierzanie?

1
ls. 40:3-6; Le. 3:3-6.
2
Mt. 3:2.
3
Stentor-un grec din Troia, herald al fortelor annate grecesti
adunate la Troia, vestit pentru calitatile sale vocale ~i pemru vo-
cea lui puternica.
6 DESPRE POCAI NTA

Trimiterea Jui loan mai dinainte, vestita de pro-
fetul Isaia, este eel mai mare exernplu al iubirii de
oameni a lui Durnnezeu, fiindca a vestit mai dinain-
te oarnenilor bogatia durnnezeiestilor haruri. Numele
loan, care se talcuieste hat; a vestit profetic venirea
dumnezeiestilor haruri: era cu adevarat ingerul ca-
re a binevestit cele bune, ingerul pacii, al egalitatii,
al libertatii. A vestit venirea Lui, ca sa usureze ~i sa
reinsufleteasca omenirea coplesita sub povara robiei
pacatului si sub tirania diavolului ~i sa o pregateasca
pentru primirea Mantuitorului.
Prorocia venirii propovaduitorului pocaintei mar-
turiseste totodata necesitatea absoluta a pregatirii
pentru primirea Mantuitorului, pentru primirea Evan-
gheliei pacii, fiindca daca starea noastra morala ca-
zuta nu ar impiedica lucrarea dumnezeiescului bar si
daca dumnezeiescul har i-ar mantui pe toti Iara deo-
sebire si nu ar face nici o diferenta intre bine ~i rau,
atunci ar ti cu totul de prisos profetia, de prisos ar fi
~i trimiterea lui loan, de prisos si botezul pocaintei,
de prisos ~i ins~i venirea Mantuitorului. Pentru ca
atunci Dumnezeu ar fi putut sa mantuiasca pe om ~i
fiira trimiterea Unuia-Nascut Fiul Lui, si nici nu ar
fi fost prorocita venirea Lui prin profeti, nici nu s-ar
fi cerut pregatirea caii Domnului. Dar mai dinainte a
vestit i mai dinainte a cerut pregatirea si l-a trimis pe
Inainte-Mergatorul sosirii Lui si i-a poruncit sa pro-
povaduiasca pocainta ~i sa boteze cu botezul pocain-
tei, fiindca starea morala impiedica harul mantuirii sa
lucreze asupra omului pacatos ~i cazut din punct de
vedere moral, care se tavaleste in tina pacatului fa-


SFANTUL NECT/\RIE DE. EGHINA

ra sa se trezeasca, fiindca harul nu vine la eel supus
pacatului ~i fiindca nu este nici o piirta~ie intre lumi-
nii fi intuneric. I Harul Duhului, pentru a-I mantu, pe
om, trebuie sa 11 gaseasca pe el curat, ca sa se odih-
neasca peste el, fiindca nu este vorba despre simpla
slobozire din robia diavolului, ci despre lmpacarea ~i
imprietenirea cu Dumnezeu. Este vorba despre ins~i
comuniunea cu Durnnezeu, este vorba despre lnfie-
rea de catre Tatal ceresc. Este vorba despre irnpara~a
Jui Dumnezeu, este vorba despre ,,numararea impre-
una cu ingerii ~i cu sfintii lui Dumnezeu'". Este vor-
ba despre indumnezeirea omului. De aceea mai Inain-
te se cere botezul pocaintei, curatia vietii, pregatirea
morala, fiindca pacatul este intuneric, fapta a intune-
ricului, fapta a diavolului, tatal intunericului. Dar da-
ca este vorba despre eliberarea din tirania diavolului,
atunci curatirea morala si pregatirea erau necesare, fi-
indca pacatul este robia ~i tirania diavolului, din care
daca cineva a pacatuit nu se mai elibereaza.
Asadar acest mare scop cautat cere curatia, fiindca
implinirea lui tara aceasta este cu neputinta. Din pri-
cina acestei necesitati absolute, Mantuitorul a trimis
pe ingerul Sau Inaintea fetei Lui, ca sa propovadu-
iasca pocainta spre iertarea pacatelor si sa curateasca
prin apa botczului pocaintei pe cei care aveau sa pri-
measca pe Mantuitorul. De unde se cuvenea ca omul,
aflat sub blestem din pricina pacatului, sa intre in con-
tact cu Sfantul Dumnezeu, mai i'ntai sa lepede calea
in~elatoare, sa se pocaiasca pentru viata lui pacatoasa,

I II Cor. 6:14.
2
Cf. Mc. 8:38.

60
6. DF.SPRE POCAINTA

sa se intoarca la Dumnezeu ~i sa primeasca de la El
iertare a pacatelor,
Propovaduirea Jui loan era necesara pentru a pre-
gati iertarea pacatelor, BotezuJ lui loan era arvuna ier-
tarii lor, fiindca iertarea pacatelor este fapta durnneze-
iescului har si numai Dumnezeu poate ierta pacatele'
De aceea pentru sfintirea ornului se cere pocainta, In-
toarcerea catre Dumnezeu, botezul pocaintei, apa cu-
ratitoare pentru sufietul tntinat ~i pentru trup. Asadar
se cere dispozitia libera a omului, se cere acordul Jui.
care sa vina din propriul irnpuls, se cere dorinta de
intoarcere, metanoia, se cere intrarea In baia naste-
rii din nou, i pcntru ca prin aceasta sa se curete, sa se
sfinteasca si sa se rnantuiasca. Iata pricina pentru care
haruJ nu mantuieste ,,oricat ar f el de har" fiira Jibera
dispozitie a omuluP, pricina pentru care sunt date in-
demnurile pentru pregatire. Caci este cu neputinta ca
cineva sa se mantuiasca daca prin pocainta, daca prin
baia ei curatitoare nu se va curata pentru a dobandi
iertarea pacatelor lui ~i astfel sa fie sfintit ~i sa se irn-
prieteneasca cu Durnnezeu.
Botezul pocaintei al inainte-Mergatorului este si
va fi chipul pocaintei in toti vecii ~i invata pe toti ca
este cu neputinta comuniunea cu Dumnezeu cat timp
eel ce pacatuieste rarnane in pacat, fiindca este da-
tor sa se intoarca la Domnul Dumnezeul Jui, sa se in-
grijeasca de pacatele pe care le-a facut i ca trebuie

I Cf. Le. 5:21.
2
Cf. T'it 3:5.
1
Sf. loan Gura de Aur, Tdlcuire la Epistola ciitre Romani 18.
5, PG. 60, 579.

61
62 63
SFANTUl. NECTARIE DE EGHINA

sa primeasca baia curatitoare a lacrirnilor, aceasta ar-
vuna a iertarii pacatelor de catre Dwnnezeu, fiindca
,,acolo unde este duhul pocaintei, acolo e lirnpede ca
se Iucreaza nirnicirea oricarui pacat si pieirea bleste-
matilor diavoli", zice Siantul Nil.'
Dar, de vreme ce, pe de o parte, din pricina nepu-
tintei morale sau mai degraba din pncina nepasarii,
omul de multe ori cade in diferite pacate prin care 1$i
prirnejduieste rnantuirea, iar pe de alta parte, fiindca
pocainta este absolut necesara pentru rnantuire, trebu-
ie sa nu cheltuim timpul ce ni s-a dat, ci sa ne grabim
spre pocainta, ca nu cumva, daca tot arnanarn pocain-
[a, patima sa Iaca sufletul de nevindecat.
























1
Apud Sf. loan Damaschin, Sacra para/le/a, 40, 3, PG, 96,
144A.









OMILIA 7

Ca mantuirea se savarseste prin
harul lui Dumnezeu si
prin vointa omului


Nimeni nu cunoaste pe Fiul
ofara numai de Tatiil, nici pe Tata/nu
fl cunoaste nimeni decal numai Fiul ~I
eel ciiruia Fiul voieste sa ii descopere.
(Mt. 11:27)



Asa cum iubirea dumnezeiasca de oameni estc ne-
sfar~ita ~i harul irnbelsugat pentru mantuirea ornului,
la fel, nu mai putin, mantuirea omului este cu neputin-
ta Iara dispozitia ~i conlucrarea lui. Trebuie mai intfil
ca el sa constientizeze ca a pacatuit, sa se pocaiasca,
sa doreasca sa caute propria mantuire ~i astfel harul sa
incununcze mantuirea, fiindca at.at constientizarea, cat
si pocainta, setea pentru rnantuire si cautarea accsteia
sunt dovada Intoarcerii catre Dumnezeu, sunt semnul
intoarcerii de la pacat ~i al dispozitiei pentru lucrarea
virtutii, sunt intr-un anume mod epicleza1 milei dum-
nezeiesti, care se grabeste sa ii miluiasca pe eel cazut,

1
Chemarea, invocarea harului Duhului Stant.
65 64
SFANTUL NECl'ARJE 0 EGHINA

Astfel incat se cuvine sa voim sa ne mantuim, pen-
tru ca harul sa ne rnantuiasca pe noi. Acelasi adevar ii
rnarturisesc ~i Sfintii Parinti ai Bisericii. Oumnezeies-
cul loan Gura de Aur zice: ,,Harul, oricat ar fide har, ii
rnantuieste numai pe cei ce voiesc'".
De asemenea, ~i Sfantul Grigorie Teologul zice:
.Faptul de a se mantui trebuie sa vina ~i de la noi, ~i
de la Dumnezeu'". ~i Sfantul Iustin Martirul zice ca
.Dumnezeu, Care singur l-a creat pe om, nu ii poate
mantui pe om fiira om'".
Cei ce cugeta ca omul poate sa fie mantuit numai
prin harul lui Dumnezeu sau numai prin propria Jui
vointa, Iara dumnezeiescul har, se m~ala, fiindca ha-
ruJ, dupa cum am aratat, nu rnantuieste decat pe cei
care se pocaiesc ~i se intorc la Domnul. Or, vointa Ia.ra
har este insuficienta pentru rnantuire, fiindca nu poate
omul sa se indrepte pe sine catre Dumnezcu. Dar ne-
putinta acestuia se vadeste deja din rnultele vcacuri ale
robiei lui fata de pacat si din stapanirea diavoJului asu-
pra Jui, in care a ramas supus fara de voie, ~i din prici-
na careia pana astazi suspina ~i din care nu a putut sa
11 elibereze nici dezvoltarea sau evolutia lui, nici tnte-
lepciunea, nici orice altceva. In puterea vointei orne-
nesti ca singura potrivita pcntru mantuire a crezut mai
intai PeJaghie, la inceputurile secolului al V-lea, ~i cei

1
Sf. loan Gur!l de Aur, Tdlcuirefa Epistola ciilre Romani,
18, 5, PG, 60, 579.
2
Sf. Grigorie Teologul, Cuvdntul 37. la Cuvdntul Evanghe-
liei ,,Cand a stlr~it Jisus aceste cuvinte, ~ cl., PG, 36, 2970.
3
Sf. lustin Martirul ~i Filosoful, Fragmente din opera lui,
PG, 6, 1596C. V. ~i Sf. loan Damaschin, Sacra paraiiela, I, 9,
PG, 95, I I 12C.
7. CA MANTUIREA SESA VAR$~TE PIUN HARUL LUI DUMNEZEU ...

care i-au urmat Jui, pelagienii. tar m puterea dumnezc-
iescului bar ca singura care ii poate mantui pe om au
crezut doi insemnati parinti ai Bisericii Apusene, Feri-
citul Augustin si Fericitul Ieronirn care, cautand con-
trazicerea invataturii eretice a lui Pelaghie, au cazut in
extrema opusa. Dar Biserica soborniceasca, alegand
calea de mijloc, a cornbatut ambele erezii si a stator-
nicit prin dogma ca .,mantuirea se savar~e~te atat prin
durnnezeiescul bar, cat ~i prin conlucrarea omului".
Credinta Bisericii noastre este singura dreapta si In
acord cu Sfintele Scripturi. Din insesi Sfintele Scrip-
turi se arata ca pentru miintuirea omului sunt ccrute
amandoua, at.at harul, cat si dispozitia omului. Din in-
sesi cuvinteJe Mantuitorului se marturiseste neccsita-
tea coexistentei lor. Dornnul, desi a venit pentru man-
tuirea neamului omcncsc, nu i-a rnantuit pe toti, cu
toatc ca El a voit ca tofi sii se mantuiascii o$i la cunos-
tirua adevtirului sii vina', ci i-a mantuit numai pe cei
care l-au unnat Lui. fiindca atunci cand a propovaduit,
a zis: Cel ce voieste sa vinii dupa Mine, sii se lepede de
sine'. Pentru rnantuire se cere lepadare de sine, care,
altrninteri, este cu neputinta tarn dispozitia interioara
~i tar~ propria vointa. Oar, de asemenea, propovadu-
ieste ~i catre cei care primcsc rnantuirea din faptele le-
gii, zicand: Eu sun/ usa: dacii intro ctneva prin Mine.
se va mdntui', ',$ijarii Mine nu puteti face nimic.'
La rnantuirea omului, deci, contribuie in acelasi
timp atat haruJ lui Dumnezeu, cat si vointa omului.

1
ITim.2:4.
2
Mc. 8:34.
3
In 10:9.
~In 15:5.
67
66

SFANTUL NECT/\RJEDE EGHINA

Pe de o parte, harul lui Dumnezeu cheama, Jumineaza
mintea ~i inima, iar vointa conlucreaza la deschiderea
ochilor i la curatirea inimii. Asadar mantuirea ince-
pe cu harul lui Dumnezeu, se forrneaza de vointa i se
desavarseste prin bar, care o si incununeaza. Parabola
Sernanatorului este un exemplu potrivit. Semanato-
rul a sernanat, pamantuJ eel bun o primeste, iar Dum-
nezeu o face sa creasca ~i o binecuvanteaza. De aici
rezulta ca este necesar ca noi mai intfu sa voim sa ne
rndntuim, Ca Sa fim rnantui] i apoi prin har.

Ci trebuie sa grabim spre pocaiota

Grija cu privire la maruuirea noastra trebuie sa vi-
na la tirnp, iar pricina pentru aceasta este pericolul
iminent cu privire la rnantuirea sufietului nostru. Cel
cc este tara de grija cu privirc la rnantuirea sufletuJui
lui risca un indoit pericol: ori si:i fie rapit de moarte pe
ncasteptate, ori sa fie parasit de harul lui Dumnezeu.
In ambele privinte raul este mare, fiindca pierderea
sufletului estc moarte. De aceea Sfantul loan Gura de
Aur ne sfatuieste, zicand: ,,Sa nu intclrzii sa te intorci
la Dumnezeu, nici nu amana de pe o zi pe alta panli
la sfarsit: caci nesigur este sfarsitul. De aceea ca un
fur noaptea. asa vine si ziua Domnului. Dar nu ca sa
nc fure ceva, ci pentru ca acest avertisment sa ne fa-
ca pe noi mai tari si neclatinati. Cel care prevede fu-
rul pctrece in priveghere si, aprinzand candela, pururi
vegheaza. Asa si voi, aprinzand lumina credintei si a
drcptei vietuiri. veti avea candelele luminoase in pri-
veghere neincetata."! .Fiindca nu stim cand vine mi-

I Cf. Mt. 13:3-25.
7. cA MANTUIREASE SA VARSESTE PIUN HARUL LUI DUMNEZEIJ ..

rele1, trebuie sa fim pregatiti pururi, pentru ca atunci
cand va veni sa ne gaseasca priveghind. "2 ~i Sfan-
tuJ Grigorie TeologuJ zice: ,.Nu trebuie sa asteptam
un prilej/o vreme anume pentru indreptarea noastra,
pentru ca nu avem siguranta zilei de maine, Caci mul-
ti, voind sa faca multe a doua zi, nu au reusit."? Daca
vei scapa momentul prezent lasandu-! sa treaca, me-
reu vei cauta la ziua de maine, furat de uneltirile celui
rau, dupa cum este felul aceluia. Mie da-rni prezen-
tul, iar lui Dumnezeu, viitorul. Mie da-mi tineretea,
lui Dumnezeu batranetea; mie, placerile ~i patimile.
lui Oumnezeu da-1 neputinta ~i nefolosirca4 ,,Cat de
mare este pentru tine pericolul acesta! Cate sernne ale
lipsirii de nadejdea msntuirii! Nu stii cand vine moar-
tea. Fie te impresoara razboiul ... fie vine ceasuJ eel
rau (caci ce cste mai usor deceit sa moara un om, ori-
cat de mare i-ar fi grija lui), fie bautura prisoseste, fie
vantul iJ doboara, fie calul tl trage dupa el, fie vreun
leac luand din greseala, prin vreo ingaduinta a proni-
ei, in loc de tamaduitor, s-a aratat otravitor, "5
Harul lui Durnnezeu ti paraseste pe omuJ nepoca-
it, fiindca acesta a adus infruntare bogatiei bunatatii

I Cf. Mt. 25: 13.
2
Sf. loan Gurli de Aur la Cuvdntul evanghelic care zice: Dar
veti cunoasteti aceasta, cli In zilele cele de pc urrna timpurile vor
ti grcle ... , 6, PG, 56, 278.
1
Sf. Grigorie Teologul, Epistola 22, Despre destivdr~irea
vie/ii monahilor, 3. PG, 32, 293A.
4
Adicli, prin nepasarea la tinerete ~i prin amanarea pocaintel
la vremea blitrane\ii, II facern pe Insu~i Dumnezeu ncputincios ~i
nefolositor, El neputsnd lucra rnantuirea noastra,
s Sf. Grigorie Teologul, Cuvdntu! 40. la Sjamul Botez, 14,
PG, 36, 576C-577 A.
68 69
SFANruL NECTARIE DE EGHINA

~i a indelungii rabdari a Jui Dumnezeu. Iata ce zice
Sfantul Apostol Pavel despre omul care staruieste ln
pacat: Si socotesti tu, oare, omule. care judeci pe cei
ce Jae uncle ca acestea, dar pe care si tu le faci. crezt
oare cii tu vei sciipa de judecata lui Dumnezeu? Sau
dispretuiesti tu boga(ia buniitaf ii Lui si a ingaduiniei
l.ui si a indelungti Lui rabdari, nestiind ca bunatatea
lui Dumnezeu le Indeamnii la pociim/a? Dar potri-
vit cu lnvdrtosarea la si dupii inima ta nepocaita, ifi
aduni mdnie in ziua mdniei ~i a tJriiliirii dreptei jude-
cafi a lui Dumnezeu, Care va rasplatifiecaruta dupa
faptele lui', Ownnezeiasca lndelunga rabdare se pre-
schimba in urgie, ingaduin~a in nesuferire ~i bunata-
tea in mustrare. Pentru aceasta ~i corifeul Apostolilor
ne sfatuieste pe noi sa nu ne inselam socotind intarzi-
ere tngaduinta ~i indelunga rabdare a lui Oumnezeu,
fiindca Durnnezeu nu intarzie, ci doar amana, nevo-
ind sa piarda pe nimeni dintre noi, ci ca toti sa venim
la pocainta, Domnul nu intdrzie cu fiigdduinta Sa, du-
pii cum socotesc unii ca e intdrziere. ci indelung rab-
dli pentru voi, nevrdnd sa piara cineva, ci voind ca
toti sii vina la pocllin(ii. Tar ziua Domnului va veni ca
un fur noaptea, cdnd cerurile vor pieri cu vuiet mare.
stihiile arzdnd se vor desface si piimdntul ~z' lucrurile
de pe else vor mistui?
Ca suntem datori sa ne grabim sa ii cautam pc
Dornnul, insu~i Domnul ne-o spune: Ma veti ciiuta si
nu Mii vefi ofia'. in masura in care harul ne roaga, sun-

1 Rom. 2:3-6.
211
Petr. 3:9-10.
3
In 7:34.
7. CA MNffUIREA SE SA VA~E$TE PRIN l.fARUL LUI DUMNEZEU ..

tern datori sa ne apropiem, fiindca, poate, atunci cand
noi ii vom cauta, nu ii vorn mai gasi, Poarta s-a in-
chis si, atunci cand noi vorn striga: ,,Doamne, Doam-
ne deschide-ne noua!", mirele ne va raspunde: Nu vii
stiu pe voi.1 Am trait in pacat ~i poate avem sa murim
in el. Cine ne va da noua tarie irnpotriva vrajmasului,
cat timp rarndnern nepocaiti? Tata ce zice Domnul ca-
tre ludei: Eu Mil duc si Ma veti ciiuta ~i vet! muri in
pdcatul vostnr. Daca deci noi nu ne pocaim, cat timp
it avem pe Hristos Care ne roaga, vom muri in paca-
tele noastre, fiindca it vom cauta, dar in zadar va sane
fie cautarca. Este necesar sa constientizam bine faptul
ca avern datoria sa ne grabim, fiindca harul Jui Oum-
nezeu ne paraseste, si fiindca adeseori lnsesi pacate-
le noastre oe due Ia moartea de rnai inainte hot.anlta
~i pentru noi neasteptata, dupa cum zice ~i Apostolul
Pavel scriind catre Corintenii care pacatuiau: de aceea
multi dintre vol sunt neputinciosi si bolnavi ~i multi au
murit'. 0 pilda rcferitoare la parasirea de catre Dum-
nezcu, mentionata in Sfintele Scripturi, este dcsprc re-
gele ludeii, Sedechia, care a fost parasit de Dumne-
zeu ~i a fost sortit el ~i imparatia Jui pieirii, de~i a ca-
utat prin profetul Ieremia miJa DomnuJui ~i 1-a rugal
pe profet, zicand: ,,Roaga-te Domnului Dumnezeulu1
nostru". Dar Ieremia a prim it porunca de la Dumnczeu
sa nu se roage pentru ei, fiindca El a predat cctatea ~i
pe regele Sedech.ia in mainile tiranului Nabucodono-
sor, regele Asiriei. Si nu s-a rugat leremia pentru ei, a

I Mt. 25:10-12.
2
ln 8:20.
JI Cor. 11:30.
70 71
SPAN'T'UL NECTARIEDE EGHrNA

fost luata in st:apanire cetatea, tot i au trecut de la mic
la mare prin sabie ~i inaintea ochilor lui Sedechia au
fost sfartecati toata casa lui ~i toti cei din neamul lui,
i-au scos ochii lui, I-au legat cu lanturi ~i l-au dus rob
in Babilon.' Dumnezeu ~i-a varsat mania ~i urgia Lui
asupra lui Sedechia ~i asupra cetatii. Fiindca au bat-
jocorit si au luat in desert cuvintcle Jui Ieremia profe-
tul si s-au impietrit inimile lor ca sa nu se irucarca la
Domnul. Inf ricosator cu adevarat, dar ~i drept! Este
drept ca acela care iiparaseste pe Dumnezeu sa fie pa-
rasi t de El. Este drept sa fie lepadat eel ce leapada ha-
ruJ care ii cheama. Este drept ca Dumnezeu sa i~i in-
toarca fata de la cei care se lipsesc de El ~i nu vin sau
nu raspund chemarii. Sfantul Grigorie al Nisei zice:
.Astfel, dreapta judecata a lui Dumnezeu se potrives-
tc dispozitiilor noastre ~i tocmai pe acelea cate la noi
sunt, in judecata noastra, tocmai pe acelea ni le da no-
ua din ale noastre proprii'".
Graba noastra pentru Intoarccre ~i pocainta ime-
diata o impune lnsusi pericolul nevredniciei noastre
pentru lntoarcere, fiindca tendinta noastra spre rau,
odata dcvcnita deprindere pacatoasa, ne poatc face
nevrcdnici pentru pocainta, ceea ce trebuie sa ne in-
spaimsnte pe noi foarte. Obisnuinta sau deprinderea,
care vine din repctarea neincetata ~i care ia locul fi-
rii in om. devine at.at de puternica, lncat ornul nu mai
poate sa i se tmpotriveasca, fiindca puterea ei supu-

1 IV Reg. 25:3-7. V. M. Vella, Personulltiitl religtoase ale Ve-
ehiului Testament, vol. 2, Alena, 1963, p. 56 et passim.
2
Sf. Grigorie al Nyssei, la Fericiri, 5. PG, 44, l256C; Sf
Joan Oamaschin, Sacra purallela, PG. 95, I 524C.
7. CA MANTUIREA SE sAvAR~G,STB PRIN HARUL LUI DUMNEZEU...

ne si legea naturala. Dar cand obisnuinta [pacatului]
se instapaneste asupra noastra, cand ne supunem ~i
ne facem robii ei, libera vointa pierde neatarnarea ~i
independenta, omul leapada Iibertatea, vointa se ara-
ta neputincioasa sa i se impotriveasca ~i orice Incer-
care ulterioara de a recastiga libertatea pierduta este
zadarnica. Lupta face si rnai evidenta neputinta. Cel
stapanit de puterea obisnuintei face, lucreaza, actio-
neaza ca un rob, ca un datornic. Libera lui activitate a
incetat, actioneaza potrivit unei randuieli straine, gla-
sul omului launtric este inabu~it in pieptul sau. Obis-
nuinta sffir~e~le prin a deveni tiranica si, desi puterea
patimilor inceteaza, obisnuinta rarnane in slujba aces-
tora. Aceasta este obisnuinta, asta este puterea ei, asta
este tirania ci. Cand punc stapanire pe noi, atunci ea
e cea care calauzeste voile noaslre, ea legiuieste fap-
telc noaslre ~i niciodata nu mai lasa din mana fraicle
prin care conduce dispozitiile noastre. Atunci totul se
picrde, orice nadejdc de mantuire piere, nici 0 raza de
lurnina nu a mai ramas. A trait in pacat ~i in pacat va
si muri. Este necesar asadar sane grabirn la pocainta
mai lnainte ca pacatul sa devina in noi obisnuinta, fi-
indca atunci este cu neputinta sa ne mantuim.

Ca obisnulnta picatului aduce moarte

in privinta pacatului trebuie sa fim neclatiti, fiind-
ca, daca va disparca invoirea noastra cu el, se va sta-
tomici intru noi adevaratul nostru Domn. 0 pi Ida po-
trivita, care ne arata caractcrul tiranic ~i viclean al pa-
catului, este felul in care Semiramis a luat imparatia ~i
a devenit iruparateasa. Semiramis a reusit prin diferite
72 73
SFANTUL NECIJ\RJE DE EGHINA

lingusiri sa il convinga pe sotul ei, lmparatul Ninos aJ
Asiriei, sa lase la o parte numai pentru o zi domnia si
sa ii dea ei sceptrul irnparatiei. Dar care credeti ca a
fost cea dintai fapta pe care a poruncit-o noua impa-
rateasa? A pus sa fie ucis Ninos, lmparatul ~i sotul ei,
~i a inceput sa i~i intareasca puterea pentru tot restul
vietii.' Asemanarea este deplina, potrivindu-se In toa-
te privintele. Pacatul, ca o Semiramida, se lupta prin
felurite lingusiri sa castige invoirea omului si, de in-
data ce dobandeste ceea ce a dorit, stapaoe~te si Im-
parafe~te, robeste ~i omoara partea rationala, isi ridica
tron in inirna ~i de acolo conduce lntreaga viata. Ast-
fel este pacatul, astfel este caracterul lui. Asadar sa nu
cedam niciodata lingusirilor Jui! Sa nu ii dam Iui sta
panirea asupra noastra. Sa nu facem ceea ce omul la-
untric nu vrea sa facem. Sa nu ne supunem voia noas-
tra libera voinjei pacatului, Sa nu ne invoim cu ceea
ce este contrar legii morale. Nimic care sa ne mole-
seasca inima, CeJe mai ademenitoare cuvinte sa ara-
te inima noastra mai tare decat otelul. Lacrimi, suspi-
ne, fagaduinfe, amenintari sa nu lase nici o lntiparire
in inima noastra. Sa ramanem statomici ~i neclati]i in
cugetul nostru pentru ca nu cumva, in scurt timp, la-
crimile unui regret Iara rod sane brazdeze obrajii in-
tristati. Cedarea intru totul lipsita de barbatie indoite
rele ne va aduce. Mai intai rusinea, iar apoi neferici-
rea, Jar barbatia ne va aduce noua dimpotriva, indraz-
nirea, slava, fericirea. Cel mai graitor exemplu 'il arata
Sf<inta Scripturii pe Iosif, intre toti barbatii eel prea-
frumos, care a ales a rabda orice rea patimire ~i ins~j

1
Plutarb, Erice. Erotikon, 9, 7530E.
7. CA MANTUIREA SE SA V ARS~TE PRJN I IARUL LUI OUMNEZEU...

moartea pentru a pazi principiile lui morale, pentru a
pazi libertatea lui morala, pentru a pazi legea Jui Dum-
nezeu, iar dintre femei virtuoasa Suzana, care a prefe-
rat pacatului moartea. Daca Ninos ar fi ramas neclatit
la ademenirile si linguselile Semiramidei, aceasta ar
ti ramas toata viata supusa lui. Statornicie ~i barbatie
deci, fiindca nurnai prin acestea vom pastra autocratia
ratiunii si a libertatii noastre morale.
Pilda lui Ninos ne invata pe noi ca nu oumai de-
prinderea este puternica, ci ~i faptul de a pacatui spon-
tan este la fel de periculos ~i de tnfricosator, Este ne-
cesar asadar sa fugim de pacat cu toata puterea, dar,
daca am pacatuit, indata sa ne intoarcem la pocainta,
pentru ca sa nu fim supusi pacatului. .Daca a pacatui
este grea osanda, a starui in pacat cu cat rnai greu?" zi-
ce Marele Vasile. Si dumnezeiescul Joan Gura de Aur:
,,Nu a cadea este greu, ci faptul de a ramane cazut ~i a
nu te ridica din cadere ~i de a voi raul ~i de a zabovi in
cugetele rele, ceea ce arata neputinta liberei aJegeri."1
~i iarasi: ,,a pacatui este omenesc totusi, dar a starui in
pacat, aceasta nu mai este omenesc, ci dracesc'".

Cum se cuvine sa fie pocainta

Pocainta trebuie sa fie adevarata. Este adevarata
pocainta cand aceasta este insotitii de zdrobirea inimii,

I Sf. loan Gura de Aur, Cuvdnt poviituitorciitre Teodoreel
ciizut, l , 7, PG, 47, 285. Sf. loan Damaschin, Sacra paral/ela,
40, 4, PG, 96, l53C.
2
Idem, Ciure monahul Theodor, care cauta sA iasli din ma-
nastire ~i sa se casatoreasca ~1 sA negustoreasca, 16, 73-75, SC,
117, Paris, 1966, p. 182.
75
74

SFi\NTUL NECTARIE DE EGHINA

de dispozitia sufletului pentru implinirea/satisfacerea
durnnezeiestii dreptati si de marturisirea pacatelor,
Adevarata pocainta este o schimbare in privinta
faptelor savarsite, schimbare a vietii morale, schim-
barea in mai bine ~i desavar~ita intoarcere de la viata
de mai inainte ~i din pacat. Adevarata pocainta, zice
Sfllntul Clement al Alexandriei, este ,,nu atat faptul de
a se recunoaste cineva vinovat de acestea, ci mai ales
de a le dezradacina din suflet, pentru care pacate se
~i osandeste pe sine la rnoarte'". ~i din nou: ,,Ate in-
toarce la pocainta lnseamna a inccta de la pacate ~i a
nu mai privi lnapoi niciodata'". Pocainta, asadar, este
reinnoirea morals a omului ~i un nou punct de plecare
pentru o viaia virtuoasa.
ChipuJ adcvaratei pocainte ni-l da noua profetul
lsaia, care i-a indemnat pe ludei la pocainia si la in-
toarcerea catre Dumnezeu. Iata ce zice el: Spiila/i-vii,
curii(i{i-va! liisafi rautiifile din sufletele voastre tna-
intea ochilor Mei. lncetatiodata din riiuta/i/e voastre!
invii/a/i sa faceti blnele, cauuui dreptatea, izbdviti-l
pe eel nedreptiuit.faceti dreptate orfanului, apiirati pe
vaduval Veni; i sii ne judecdm, zice Dom null De vorft
pacatele voastre cum e cdrmdzul, ca zapada le voi a/-
bi, sl de vor ft ca purpura, ca ldna alba le voi face'.
Cel ce se pocaieste cu adevarat are inimd lnfrc1nta
# smeritii', 0 pilda a adevaratei pocainte este David,
regele profet, mintc si inima; suflet si trup; omul in-

1
Clement Alexandrinul, Core bogat se mtintuie~te?, 39. PG,
9, 644C.
2
Ibidem, 39, PG, 9, 645A.
3
ls. 1:16~18.
4
Ps. 50:19.
7. cA MANTUIREA SE SAYA~E1>TE PRIN l-IARUL LUI DUMNEZEU

treg, atat eel launtric, cat si dinafara, arata rnarturii ale
adevaratei schimbari a mintii si cugetului si ale unei
insetari mistuitoare pentru rnilostivirea dumnezeias-
ca. Psa/mii lui plini de dorul dupa Oumnezeu, sau
mai curand de pocainta, prin care cauta mila Domnu-
1 ui, sunt ca niste oglinzi curate in care se oglindesc se-
tea ~i dorul dupa Dumnezeu ~i caracterul inalt al ade-
varatei pocainte. 0 astfel de inima infrant.a ~i srnerita
Durnnezeu nu o urgiseste.' Pi Ide asernanatoare sunt ~i
pocainta Jui Manase-, regele Iudeii, pilda niniviteni-
lor', a varnesului" ~i a fiului risipitor'. Pocainta lui Za-
heu" se arata in acelasi timp ~i ca rnijloc de vindecare
a pacatelor, si ca mod de implinire/satisfacere a drep-
taiii cautate ~i dorite. latii, jumdtate din averea mea
o dau siiracllor;Doamne, si daca am nedrepuititpe
cineva cu ceva, ii dau indtira! impatrit.' Mirul femeii
pacatoase care se pocaieste" i lacrimile lui Petru9, po-
cainta talharului pe cruce" sunt cele mai graitoarc pil-
de ale adcvaratei pocainte ~i in acelasi timp ale durn-
nezeiestii iubiri de oameni.
Falsa pocainta este cea a lui Faraon, care si-a mar-
turisit de zece ori propriul pacat, de zece ori a cerut

1
Cf. Ibidem.
2
Cf. II Paral. 33: 12-13.
3Cf'.
In l:l-4, II.
4
Cf. Le. 18:10-14.
scf. Le. 15:17-21.
Cf. Le. 19:8-9.
7
Le. 19:8~9.
1
Cf. Le. 7:37-50.
Cf. Mt. 26:75.
ici Cf. Le. 23 :40-42.
77 76

SFANTUL NECTARJE DE EGHINA

iertare, de zece ori a primit dezlegare si de zece ori L-a
rnaniat pc Dwnnezeu si desavarsit a luptat impotriva
vointei lui Dumnezeu, fiindca inima lui cea irnpietri-
ta nus-a zdrobit pentru cele ce a pacatuit, ci a rarnas
invarto~tii si nesupusa. Pocainta lui era o pocainta
de frica', nu o pocainta a simtirii, nici o recunoastere
a pacatelor, S-a pocait de frica sa nu fie pedepsit sau
pierdut, si nu din constiinta ca a pacatuit fata de Dum-
nezeu, nici din recunoasterea zdrobita a marelui sau
pacat. Pentru aceasta a si fost inecat in Marea Rosie,'
patimind lucruri vrednice de falsa lui pocainta.


Despre adevarata pocaintii ~i
despre roadele ei

Adevarata pocainta ,,face curata mintea celui ce se
pocaieste" zice injeleptul Didim.'
Iar Sfantul Nil zice ca foarte mult poate pentru
mantuire grija cea buna, pe care trebuie sa 0 Iucram
neincetat ca sa ne rnantuim ~i sa nu pierim.' Fiindca
atunci cand, intorcandu-te, suspini din adancul inimii,
zice profetul Isaia, atunci te mantui.' Caci ,,lntristarea
dupa Dwnnezeu lucreaza pocainta spre mantuire fitra
rernuscari. ''6 ,.Nici unul dintre cei care folosesc leacul
drastic al pocaintei nu va pieri."?

1
Cf. Ex. 7: 14.
2
Cf. Ex. 14:26-31.
3
Sf. loan Damaschin. Sacra parallela, 40, 3, PG, 96, 14 IC
+Ibidem, 144A.
3
Cf. Is. 30: 15. LXX.
6
Loe neidentificat.
7
Sf loan Darnaschin, op. cit., 40, 3, PG, 96, 14J 0.
7. CA MANTUIREASE sAvARSESTE PRJN llARUL LUI DUMNEZEU...

Dumnezeiescul Gura de Aur zice: ,,Pocainta este
datatoarea Imparatiei cerului ~i intrarea in Rai si des-
fatarea de bucuria cea vesnica'", ,,Cel ce se pocaies-
te penlru faptele lnfricosatoare pe care le-a siivar~it,
chiar de nu va arata o pocainra pe potriva pacatelor,
va primi totusi aceeasi rasplata pentru ea. "2
Clement Alexandrinul zice: ,,Adevarata pocainta
este nu atat faptul de a se recunoaste cineva vinovat
de acestea, ci mai ales de a le dezradacina din suflet,
pentru care pacate se ~i osandeste pe sine la rnoarte'".
~i in alta parte zice: ,.A te intoarce la pocainta ln-
seamna a inceta de la pacate ~i a nu mai privi inapoi
niciodata'". ~i iarasi: ,,Cel mai bine este a nu pacatui
deloc, dar este bine ~i daca cei ce pacatuiesc se poca-
iesc, dupa cum lnrotdeauna eel mai bine este sa fii sa-
natos, iar bine este sate refaci dupa boala'".
Sfiintul Vasile eel Mare ne indeamna zicand: .,Nu
deznadajdui, nici nu te opri din rugaciune, ci apro-
pie-te, pacatos fiind, ca sa II preamaresti tu pe Stapd-
nul, pentru ca sa lidai Lui prilej de a-Si arata iubirea de
oameni 'in iertarea pacatelor tale. Fiindca daca te temi
sa te apropii. pui piedica bunatatii Lui ~i impiedici bo-
gafia bunatiitii Lui, ~i insusi faptul de a veni la tine'".

1
Sf. loan Gura de Aur, Despre post, PG, 62, 758.
2
Idem, Seleqii din diferite cuviinliiri, 3, Oespre ~in!A, PG.
63, 591. Apud Sf loan Damaschin, Sacra parallel a, 40, 96, I I 6A.
1
Clement, Care bogat se mdruuieste'l, 39, PG, 9, 644C.
4
Ibidem, 645A.
3
Idem, Paidagogos, A. 9, PG, 8, 3488. Cf. Sf. Toan Damas-
chin, Sacra parallela; 40, 3, PG, 96, 14 lB.
6
Sf. Joan Gura de Aur, La pi/do celui ce datora cei zece mil
de talanti sicare cerea 100 de dinari $i ca tinerea de minte a rii-
ului este mai rea decal or ice piicat, 6, PG, 51, 27.
78
79
SFANTULNECli\RIE DE EGHINA

Si iara~i: ,,Ne-am inrait prin pacat, sane vindecam prin
pocainta, dar pocainta rara post nimic nu lucreaza'",


Despre chemareapacato~ilor de catre
Jubitorulde oameni Dumnezeu

Dumnezeu prin toti profetii a chernat pe pacatosi
Ja pocainta, Prin profetul Maleahi ii cheama pe ei, zi-
cand : intoarcefi-va la Mine si Eu Mii voi intoarce cii-
tre vol, zice Domnu/ Atouiitorul',
Prin profetul Ierernia zice : Sa se intoarcii fie ca-
re din ca/ea Iui cea rea, faceti drepte cdile voastre ~i
purtiirile voastre 13
Prin Isaia zice: Eu sunt Dumnezeu si nu este alt
dumnezeu afara de Mine, Dumnezeu drept # izbavi-
tor nu este a/Lui decdt Mine. lntoarceti-va ciitre Mi-
ne si veti fi mdntuiti. Si iarasi: Ascultati-Ma voi. oa-
meni cu inima impietritii, voi cei care stati departe de
dreptatea Mea, apropiati-vd de dreptatea Mea, cact
nu este departe adevarul Meu $i mdntulrea cea de la
Mine nu va zabovi!
Durnnezeu ne cheama si prin profetul loil, zicand:
$i acum intoarcetl-va catre Mine din toatd inima
voastrii, cu postiri, cu plans si tdnguire. Sja~ia/i ini-
mile. nu hainele voastre, si intoarceti-vii ciitre Dom-
nu/ Dumnezeul vostru, cact El este mllostiv si indu-
rat, zdbavnic la mdnie ~i mult milostiv ~i-1 pare rau
de riiul pe care I-a trim is asupra voastrii'",

1
Sf. Vasile eel Mare, Despre post, Cuvdntul I, 3, PG, 31, 168A.
2
Mal. 3:7.
3ler.18:10.
1toil2:12-13.

7.CA MANTUIREASESAVARSE$TEPR!N llARULLUI DUMNEl.EU

lar Sfantul Nil zice: ,,Dumnezeu nu ia aminte de-
graba la cei pacatosi, ci le da lor vreme de pocainta
spre vindecarea pacatului ~i indreptare'".
Prin profetul Zaharia chearna, zicand: lntoar-
ceti-vti catre Mine .yi Mii voi intoarce si Eu catre voi,
zice Domnul Atottiitorul'.
~i prin lezechiel zice: Precum este adeviirat cii
Eu sunt viu, tot asa este de adeviirat ca Eu nu voiesc
moartea piicatosului, ci sii se tntoarca si sii fie viu.
fntoarceti-vd, intoarceti-vd de la ciiile voastre cele
ref el Pentru ce sii muriti voi, casa Jui Jsrael?3
inainte-Mergatorul a fost ~i el propovaduitorul
pocaintei.' ins~i Mantuitorul a venit propovaduind
pocainta ~i iertarea pacatelor: Veni{i la Mine, IOJi cei
osteniti $i cei impovarati, si Eu va voi odihni pe voi5
Talcuind acest cuvant, dumnezeiescul loan Gura de Aur
zice: ,,Venifi, nu doar eel ce se chinuieste, ci toti care
sunteti in griji, ill intristari ~i in pacate, Veniti ! Veniti nu
ca sa cer de la voi dreptatile Mele. ci ca sa va dezleg de
pacate. Veniti nu fiindca am nevoie Eu de sJava voastra,
ci fiindca am nevoie de rnantuirea voastra. Caci Eu va
odihnesc pe voi. Nu zice numai ca vii voi mdntui pe voi.
ci cu mult mai mult, cane va face liberi de toata frica"
Dar ca sa arate adanca iubire de oarneni a Jui Durnne-

1
Apud Sf. loan Damaschin, Sacra para/le/a, 40, 3, PG, 96.
1410.
2
Zah. l :3.
> lez, 33: II.
4
Cf. Mt. 3: 1-7; Mc. I :4-5; Le. 3:3.
~Mt. 11:28.
1'
Sf. loan Gur de Aur, Tdlcuire la .vftintul Mutei Evanghelis-
tul, 38, 2, PG, 57, 43 l.

SFANTUL NECTARIE DE EGHINA

zeu ~i pentru ca sa ii faca pe cei pacatosi mai plini de
ravna in pocainta lor, le descopera acestora tainele ceru-
lui. Mai mu/ta bucurie se face in cer pentru un paciitos
care vine la pocairua. deed/ peruru nouzeci # noua de
drepti care nu au nevoie de pociiin/ii.
1
Propovaduirea
apostoleasca a fost sa vesteasea pocainta la toate nea-
murile, incepand din IerusaJim, Cii asa este scris si asa
trebuie sii patimeasca Hristos # sii invieze din morti a
treia zi :;i sli se propovaduiasca in numele Lui pocainta
si iertarea pdcatelor la toate neamurile incepdnd de la
Ierusalim? Veniti, asadar, frati crestini, toti cei osteniti
:;i impovoroti, sa alergam la Domnul. Sa ne intoarcem
desavarsit, fiindca desav~it ne-arn indepartat de El.
Iata-L pe Judecatorul gata sa ne ierte pacatele noastre.
Iata-L pe Stapanul gata sa ne dea noua iertarea datorii-
lor. Iata, Mantuitorul intinde mana sa ne duca pe noi in
Rai, sa ne faca usoara povara pacatelor noastre, sa ne
daruiasca pacea ~i sa ne odihneasca pe noi. Sa hmm ju-
gul Lui. Ciici jugul Domnului este bun ~1 povara Lui
este usoara.J Sa grabim cat avem vreme, cat timp usa
vietii celei vesnice este Inca deschisa, cattimp Mirele ne
cheama, sa int.ram la nunta,
4
Sa nu amanam de pe o zi pe
alta, fiindca nu stim ce aduce ziua de maine.' Sa venim
la Domnul, sa marturisim Lui nelegiuirile noastre6 ~i El
este gata sa ne ierte pacatele, Veniti toti sa il cautam pe
Domnul, ca sa aflam odihna sufletelor noastre! Amin.

1
Le. 15:7.
2
Le. 24:46-47.
J Cf. Mt. 11 :29-30.
~Cf. Mt. 25: 10.
s Cf. Pilde 3:28; 27: I.
b Cf. Ps. 31 :5.

80











OMILIA8

Despre marturisire



Duh mut si surd Eu ifi poruncesc:
Iesi din el -Fi niciodatii sa nu mai intri in el!
(Mc. 9 :25)



Cata putere! Ce cuvinte mai presus de fire! Ce
mareata Indraznire! Ce insemnata expresie sau il-
ustrare a caracterului ei dumnezeiesc! Eu i{i po-
runcesc fie!' Cine altul afara de Dumnezeu putea sa
i~i impuna cu atata autoritate propriul eu in fata unui
duh mut si surd? Cine altul ar putea, ca unul care
are putere, sa ceara unui duh mut ~i surd si'l iasa din
locasul lui ~i sa nu mai intre in el niciodata, daca
nu ar avea putere absoluta asupra duhurilor necura-
te? .Jesi din el ~i sa nu mai intri in el!" Cum deci ar
putea un duh mut ~i surd sa auda glasul Domnului,
daca sunetuJ lui nu ar misca ~i nu ar infricosa toata
firea? Daca toate, cele vazute si ceJe nevazute, nu ar
simti puterea care zace in glasul Mantuitorului? Cu-
vintele Acesruia sunt atat de puternice, atat de ma-

' Mc. 9:25.

81
83 82
SFANTIJL NECTARIE DF EGI llNA 8. OESPRC MARI URISIRE
rs si atat de straine/ iesite din comun ~i rostite cu
atata autoritate stapaneasca, incat puteau iesi numai
din buzele Dumnezeului-om. Caracterul, inaltimea
cuvintelor sunt astfel. lncat se potrivesc nurnai lui
Dumnezcu. Prin aceste cuvinte Domnul nostru Ii-
sus Hristos a aratat in mod deosebit dumnezeirea Sa
tainuita in El ~i a descoperit limpcde dumnezeiasca
atotputernicie si atotcunostinta.
Prin aceste cuvinte Mantuitorul a descoperit trei
proprieta]i durnnezeiesti: mai intai, atotcunostinta,
fiindca a recunoscut duhul mut si surd i ii nurneste
dupa caracteristicile lui: Duh Mui si surd', in al doilea
rand, domnia sau stapania Lui, fiindca porunceste ca
un stapan cu putere i autoritate: Eu i(i poruncesc fie.
Si in al treilea rand, atotputemicia Lui: Iesi din el ~i
niciodatii sa nu mai intri in el! it recunoaste, ii chea-
ma pe nume, ii porunceste ~i ii interzice i indatii vor-
belor Je urmeaza faptele, Iar ,.duhul mut si surd" aude
cuvintele Dornnului i Stapanului, recunoaste glasul
eel stapanesc, se lnfricoseaza i se cutremura, asculta
si icse afara i fuge pentru a nu se mai intoarce la Io-
cul sala~luirii lui niciodata. Ce fapta ieita din comun!
Ce lucrare intemeietoare! Fapta cu adevarat dumne-
zeiasca! Oare ce impresie a facut pentru iudeii adu-
nati acolo, pentru multirnea ce alerga de pretutindeni?
Se vede ca nici una! Fiindca impotriva acestei stari de
lucruri mai cu seama Domnul a mustrat pe iudei ca
neam necredincios si desfranat ~j a arnenintat ca nu
ii va rabda mai mult pe ei: 0, neam necredincios si
desfriinal, pdnii cdnd voi .ft cu voi. piinii cdnd vii voi

1
Ibidem.
riibda?1 Da, nu a facut nici o impresie, ca si cu cele-
lalte semne si minuni, cum istoriseste Sfantul Evan-
ghelist loan: Dupii ce a fdcut atdt de multe semne in-
aintea lot; nu au crezut in El. ca sii se impiineasca
cuvtintul lui Isaia, care zice: ,, Cine va crede ceea ce
noi am auzit si bratul Domnulut cui se va descoperi/?
Pentru aceea nu puteau crede, fiindca iar~i zice Isa-
ia: A orbit ochii /or si a impietrit inimile /or ca sa nu
vada cu ochii lor ~i cu inima sii inteleagii, ca nu cum-
va sii se intoarcii et si Eu sa ii vindec'. Acestea le-a
zis Isaia cand a vazut slava Lui' ~i cand a grail despre
EP, fiindca pacatul a orbit ochii lor ~i a impietrit ini-
ma lor ca sa nu vada ~j sa nu inteleaga, sa se intoarca
~i sa se vindece. Cu adevarat, ce infricosata auzire!
Dumnezeu pentru pacate a urgisit pe poporul Lui iu-
bit i a orbit ochii cugetului ~i a lmpietrit inirnile pa-
catosilor, ca sa nu fie auzit glasul Lui, care de rnulte
ori i-a chemat, ca sa ramana pana in sfiir~it in rautatile
lor i sa nu se vindece prin recunoasterea Mantuito-
rului, ca sa prirneasca pedeapsa cuvenita pentru fap-
tele lor. Domnul i-a rabdat, i-a cercetat, i-a rugat, iar
ei au auzit, s-au departat de El ~j au ramas in pacatele
lor. Asadar tot in pacate vor muri. Cu adevarat, frati
crestini, de vreme ce nu l-a crutat pe poporul Lui ales,
care nu a ascultat, pe noi cum ne va cruta? Daca nu a
crutat maslinul eel bun6, care n-a reusit sa dea roada,

I Mt. 17:17.
2
Is. 53: I.
J Is 6:9-10.
' Is. 6: I.
s In 12:37-41.
6
Rom. 11:24.
85 84
SFANTULNECTARJE DE EGHINA

cum va cruta pe maslinul salbatic', altoit, daca el nu
'i~i va da rodul lui?
Daca un asemenea pericol ii arneninta pe top cei
ce lucreaza pacatul, sa patirneasca orbirea mintii ~i sa
i~i impietreasca mintea ~i inima, astfel incat nici ca-
racterul durnnezeiesc al faptelor Mantuitorului sa nu
Ii indrepte, nici sa inteleaga puterea ~i dumnezeiasca
energie, care ii cheama pe ei, ~i sa ramana nevindecati
suferind si fiind condamnati la moarte, pentru aceas-
ta voi vorbi despre necesitatea absoluta a marturisirii,
ca singurul mijloc de vindecare ~i de mantuire a su-
fietului bolnav.

Ce este marturfsirea?

Marturisirea este recunoasterea voluntara ~i since-
ra a faptelor pacatoase, tara teama sau rusine ~i sf ala,
dar cu osandire de sine ~i cu zdrobire de inirna inain-
tea persoanei randuite de Biserica pentru dezlegarea
pacatelor,
Marturisirea pacatelor trebuie sa fie de bunavoie,
un act voluntar si sincer, sa fie adevarata ~i desavarsi-
ta, fiindca o spovedaoie silita ~i nesincera este nerodi-
toare, ca una care nu porneste din imbolduI inimii. ca
expresie a grijii si semn al unei dorinte de vindecare.
Marturisirea trebuie sa fie fiira rusine ~i tara sfiala,
ci cu buna tndraznire ~i osandire de sine, fiindca in-
draznirea este manifestarea scarbirii fata de pacat ~i
dispozitia pentru indepartarea lui. Rusinea insa arata
Jipsa curajului.

1
Rom.11:17,24.
8. OESPRE MARTURISIRE

Marturisirea se cuvine sa fie cu zdrobire de illima,
fiindca aceasta marturiseste adevarata parere de rau ~i
exprima iotristarea pentru calcarea poruncilor lui Dum-
nezeu pe care cauta sa il1rnblanzeasca. Marturisirea Ia-
ra zdrobirea inimii arata lipsa sentimentului adanc de
vinovatie pentru calcarea durnnezeiestii legi.
Marturisirea care poarta aceste caracteristici ale
adevaratei pocainte si schirnbari a mintii este ade-
varata ~j desavar~ita ~i aduce roadele ei de rnantuire.
Prin acestea eel ce se marturiseste trebuie sa se apro-
pie de parintele Jui duhovnicesc, sa }~j deschida inirna
lui, sa le dezvaluie pe cele neardtate si cele ascunse'
ale inimii, fiira rusine si sfiala, cu indraznire si zdro-
bire de inirna, ~i sa caute a irnplini toata dreptatea lui
Durnnezeu, ca sa se vindece sufletul ~i sa dobandeas-
ca mantuire.
Cei ce au pacaruit ~i din rusine nu i~i marturisesc pa-
catul, i~i predau, dinpricina rusinii, sufletul lor la rnoar-
te. Unii ca acestia sufera asemenea bolnavilor care, din
pricina rusinii, desi distrusi de suferinta, nu alearga la
doctori si tocrnai aceasta ii trirnite mai repede in iad. Cel
ce a pacatuit trebuie sa se spovedeasca pentru a fi man-
tuit. Dwnnezeu prin profetul Isaia porunceste, zicand:
Spune tu mai inuii pacatele tale, ca sii le indreptiuesti,
1
fiindca Eu sunt eel ce sterge piicatele tale'.
Celor ce se rusineaza ~i nu vin la marturisirea ca-
re aduce rnantuire, Sfintii Parinti dau ca sfat acestea:
,,Ru~inea, daca rusine putem numi ceea ce vine la spo-

1 Ps. 50:8
1
ls. 43:26.
3
ls. 43:25.
86
87
SI' ANTUL NECTARJE DE EGHINA

vedanie, nu aduce slava ~i har, despre care inteleptul
Solomon zice: Este o rusine care duce la pacat',
Nu dispretui sa-ti spovedesti pacatul tau, pentru ca
prin rusinea de aici sa scapi de cea de dincolo (fiindca
si aceasta este o parte a osandei aceleia) ~i sa fii slavit,
fiindca ai urat pacatul cu adevarat, biruindu-l ~i osan-
dindu-l pe el ca pe ceva vrednic de ocara. Ne Incura-
jeaza asadar sfintii sa ne grabirn, fiindca Dumnezeu a
inchis vremea mantuirii ~i pocaintei in timpul vietii.
lata ce spune dumnezeiescul Gura de Aur: ,,Nu este
rnarturisire ~i indreptare celor ce merg In iad. Dumne-
zeu a hotarnicit aici viata ~i fapta, iar acolo cercetarea
taptelor, "2 Acelasi dumnezeiesc parinte ne invata ca
este cu neputinta a scapa de rusinea faptelor noastre,
fiindca, daca aici nu ne marturisim pacatele din prici-
na rusinii, vom fi rusinati acolo in Iata multor rnii si
zeci de mii. Iata cuvintele acestui slant parinte: .Aici
in fata unuia singur nu voirn sa fim rusinati, dar din-
colo ce vom face in fata a rnii ~i zeci de mii?"" ,,Gan-
deste-te ca ~i cum ai fi la scaunul de judecata al Jui
Dumnezeu, ia arninte la toate pacatele ce ai gresit in
viata ta. Caci chiar daca ai vrea sa !ti ascunzi pacate-
le , Dumnezeu nu le va ascunde nicidecum, ci pe toa-
te le va pune inaintea ochilor tai, daca, apucand mai
inainte, nu le vei dezlega pe ele acurn prin pocainta

1
Pilde 26: 11.
2
Sf. Grigorie Teologul, Cuvdntu! 16, La piirinJele care a 10-
cut pentru biuaia grindinii, PG, 35, 944C. V. Melissa, l, 16, PG,
I 36, 820C. Locul este citat la Sf Grigorie Teologul.
3
Sf. loan Gura de Aur, Culegere din diferite cuvdntari, 3,
Despre pocoin/a, PG, 63, 596.

8. DESl'KE MARTURISIRE

si marturisire."' ~i iarasi: Multi dintre pacatosi zic:
sunt plin de rusine. Cum pot sa ma apropii de Dum-
nezeu? Cum pot sa fl chem pe El? Acestia sufera de
,,evlavie" draceasca. Esti lipsit de indraznire si curaj?
Dar tocmai pentru aceea apropie-te, ca sa dobandesti
multa indraznire! Nu cumva un om se va impaca ast-
fel cu tine? Dumnezeu este si mai degraba El vrea sa
le slobozeasca de pacate, Caci nu at.at de mult doresti
tu propria ta siguranta, pe cat doreste Acela rnantul-
rea ta!2 $i lnteleptul Sirah indeamna, zicand: Sii nu te
rusinezi a miirturisi pacatele tale', iar lov zice ~j el:
Chiar dacii fora de voie am pdcdtuit, am ascuns cu
piicatul meu, cdci nu md feream de multimea poporu-
lui, ca sii nu miirturisesc inaintea lui'.
Jar Sfantul Vasile eel Mare zice ca trebuie sa mar-
turisim plini de lndraznire cu gura, de vreme ce tot cu
lndraznire pacatuim in trup. lata cuvintele lui: ,,De
vreme cc pacatuirn in trup, ori de cate ori faccm ma-
duJarele noastre roabe pacatului spre faradclege, sa
avem indraznire a le marturisi cu gura, fiind c~ti-
gati prin acest organ, pentru dezlegarea pacatului'',
Ai blestemat? Binecuvanteaza. Ai inselat? Da inapci.
Te-ai imbatat? Posteste. Te-ai laodat? Smereste-te. Ai
pizmuit? Roaga-te. Ai ucis? Marturiseste sau fa ccle
deopotriva martiriului si munceste trupul prin martu-

1 Idem, Cuvdn! la pilda celui ce datora /0000 de talanti, ~;
cerea de la datornicul sdu 100 de dinari, ~;ca tinerea de minte a
riiului este mai riiu deceit orice piicat, PG, 51, 24.
2
Ibidem, 6, PG, 51, 25.
3
intel. Sir. 4:28.
4
lov JI :33-34. LXX
88 89
SFANTUL NECTARJE OE EGHfNA

risire, ~i atunci dupa marturisire vei ti vrednic a canta
lui Dumnezeu in psaltire cu zece strune,'
Catre cei care amanau de pe o zi pe alta rnarturi-
sirea lor, iatii ce sfatuiesc parintii: .Amanand ~i co-
dindu-te a-ti spovedi cugetele tale cu nimic nu te vei
folosi, crezand vrajmasului ca ti-a descoperit cine stie
ce taina si temandu-te sa nu lovesti ~i sa cazi din dra-
gostea lui, daca vei descoperi unor barbati duhovni-
cesti marea aceasta descoperire"2
inieleptuJ Sirah zice: Mai inainte de judecatii cer-
ceteazd-te pe sine, si in vremea cercetarii tale vei afla
mild'.
$i Domnul zice: Luati aminte. privegheati si vii
rugati, caci nu stiti cdnd vafi acea vreme. Este ca un
om care a plecat in altd /arii si, liisdndu-si casa, a
dat puterea in mdna slugilor; ddnd fiecaruia lucrul
lui, iar portarului i-a poruncit sii vegheze. Vegheati
d01; cii nu ~ti/i ciind va veni stiiptinul casei: sau sea-
ra, sau la miezul noptii, sau la cdntatul cocosilor, sau
dimineata. Ca nu cumva, venind fara veste, sli vii afle
pe voi dormind. Jar ceea ce vii zic voud, zic tuturor:
Privegheatil' Cei care vin la spovedanie fiindca asa
este obiceiul sau sub alte pretexte, sau cei care i~mi ar-
turisesc tara sinceritate pacatele, sau cei care din prici-
na rusinii Je osandesc pe acestea ~i le explica motive-
le, cei ce se indreptatesc pe ei ~i~i si ii invinuiesc pe

' Sf. Vasile eel Mare, Omilii la Psalmi, 32, PG, 29,
325CD-)28A. V. Sf. loan Oamaschin, Sacra Parallela, 40, 4,
PG, 96, J53BC.
+Meltssa t, 16, PG, 136, 824C.
1
Intel. Sir. 18:20.
~Mc. 13:33-37.
8. OESPRE MARTURISIRE

altii, acestia batjocoresc pe Durnnezeu, ~landu-se.
Dar nu Se lasa batjocorit Domnul, fiindca El cunoas-
te toate.
1
Cei care i~i tainuiesc pacatele lor sufera ase-
menea cu cei bolnavi care i~i tainuiesc bolile lor si nu
spun adevarul medicilor din pricina rusinii,
Catre unii ca acestia David se dii pe sine insusi
drept pilda zicand: Fiiradelegea mea o voi vesti si
ma voi tngriji pentru pacatul meu2 Si iarasi: Miirtu-
risi-voi faradelegea mea Domnului si Tuai iertat ne-
/egiuirea pacatului meu'.
Si Jisus Sirah zice: Drept pare impricinatul cdnd vor-
beste fntai, dar cdnd vinepdr<i~ul lui atunci ii viide~te4
~i alcatuitorul Pildelor zice: ,,Cineva poate sa-~i
ascunda ura lui prin prefacatorie, dar in adunare rau-
tatea lui se da pe fata", Celui ce pacatuieste nu-i fo-
loseste la nimic sa piarda timpuJ, daca vrea sa cru ..
te sufietul lui, ci de indata sii alerge, pocaindu-se, la
marturisire ~i va gasi multa putere pentru a respinge
pacatul, ,Jnvafatura cea duhovniceasca obisnuieste a
indeparta fumul depus in suflet din pricina rautatii."?
Demonii voiesc sa ne distruga, dar, noi pocain-
du-ne ~i marturisindu-ne, aceia dau gres ~i se impli-
neste Scriptura care zice ca pofta piiciilo~ilor va pie-
ri.6 Acelasi zice: ,,Mare lucru e a nu primi deloc ca-
derea, dar daca din rapirea vrajmasului se intampla
cuiva vreo cadere, acela trebuie sii caute scapare la

'Gal. 6:7.
2Ps.37 19.
1
Ps. 31:6.
4
Pilde 18: 17, LXX.
'Sf. loan Darnaschin, Sacra parallela, 40, 3, PG, 96, 144A.
6
Ps. 111:10.
91
90

SFANTUL NECTARIE DE EGHtNA

cea mai buna nadejde. Caci 'inclinatiile oamenilor
sunt la cele contrare'".
Nu este trebuinta de vreme pentru eel ce voieste sa
se mantuiasca, zice Sfantul Vasile eel Mare, ,,Cu ade-
varat talharul a fost mantuit nu in timp, ci numai ere-
zand a castigat comoara imparatiei.'72
Si lov zice: Dacii omul va cugeta din inimii sii se
intoarcii la Domnul, isi va vesti omul vina Lui (paca-
tul, n.a.), isi va ariita nebunia Lui, se va indura Dum-
nezeu de el ca sii nu cada in moarte. Atunci se va in-
noi trupul Jui ca varul pe zid, iar oasele Jui se vor um-
ple de duh. Atunci trupul lui se friigezeste ca in zilele
tineretii ~iii face pe el iariisi barbat intre oameni. El
se roagii Jui Dumnezeu si Dumnezeu ii arata bundta-
tea Sa si-i ingiiduie sii vadiifata Sa cu mare bucurie
si astfel ii dii omului iertarea Sa3.
Iar Aristotel zice: .,Nu departe de eel fara de pa-
cat se face pe sine eel ce i~imarturiseste greseala cu
rnoderatie'".
Sfantul loan Climacos zice: .Ranile biruite nu
merg spre mai rau, ci se vor vindeca'". ,.Caci nimic
nu da atata putere gandurilor ~i demonilor asupra
noastra decat faptuJ de a le ingra~a nemarturisite in
inima. "6 Atatea ~i astfel de bunatati sunt cele ce ne vin
din rnarturisirea grabnica i sincera.

1
Sf. loan Damascbin, op. cit., 40, J, PG, 96, 141 D.
i Ibidem, 140C.
1
lov 33:23-26, LXX.
4
Melissa. I, 16, PG, 136, 8248.
5
Sf. loan Sinaitul, Seara Raiului, 4, Desprefericita si puru-
rea pomenita ascultare, PG. 88, 9760.
~ Ibidem,23, Despre cugetele de nerostit ale hulei, PG, 88, 681 B
8. DESPRB MARTURJSIRE

Totusi, profetul lsaia ne vesteste sa fim foarte pre-
gatiti: Cautati pe cat flputeti gasi, strigati catre Dan-
sul cat El este aproape de voi. Ce/ rau sii lase ca/ea
Jui si omul eel nelegiuit vicleniile lui si sa se intoarcii
spre Domnul, ciici El Se va milostivi de ddnsul si vafi
miluit.fiindca va ierta cu mull piicatele voastre'.
Iar Sfantul Grigorie Teologul lnvata si modul ln-
dreptarii greselilor, zicand: ,,Te-ai incins cu spurca-
ciune, lacrimi, suspine ... iar indreptarea vine din pe-
trecerea de necinste2 prin marturisire'". ,,De nimic nu
Se bucura intr-atat Dumnezeu decat de indreptarea
ornului si de mantuirea lui, pentru care este tot cuvan-
tul i toata taina'".
Marturisirea totusi presupune ~i aflarea unui doc-
tor potrivit si experimentat. Cu privire la aceasta ne-
cesitate de neinlaturat, iata ce zice un sfant parinte:
,,Dupa cum, asadar, suferintele trupului nu se desco-
pera tuturor oamenilor, nici chiar celor ce le au, ci ce-
lor ce au experienta vindecarii acestora, la fel si mar-
turisirea pacatelor trebuie sa fie la cei ce pot aduce
vindecarea'".
Asadar grija pentru a afla doctori lncercati, ce pot
sa vindece ranile unui suflet vatamat din pricina paca-
telor. Grija nezabavnica, din pricina caracteruJui acut

1
Is. 55, 6- 7. lXX.
2
Se refera la petrecerea in smerenie, lipsitli de slava de la oa-
meni, ~ cinste de la ei.
1
Sf. Grigorie Teologul, Cuvdntul 40, la Sfantul Botez, 9,
PG, 36, 369A.
4
Idem, Cuvtintul 39, La siirblitoarealuminilor, 20, PG. 36,
3570-360A.
5
Sf. Vasile eel Mare, Capeleleregulilormici, PG, J 1, 236A.
92 93
SFAfITUL NECTARIE DE EGHINA

al ranilor ~i a feluritelor patimi. Grija totodata din pri-
cina pericolului iminent, fiindca, asa cum un medic
neiscusit pe multi ii trimite in portile mortii, tot asa un
duhovnic neintelept si nepriceput trimite multe sufle-
te In iad. 0, ce rau infricosator! Sa afle cineva moarte
cand el cauta vindecare! Cine poate sa aprecieze ma-
rimea unei astfel de nenorociri nemasurate? Cine va
putea plange o asemenea pierzanie? Ce izvoare de la-
crimi trebuie sa izvorasca din ochii Jui ca sa planga pe
masura nenorocirii? Vail Vai celor ce pretind duhov-
nicia si omoara sufietele celor ce se marturisesc! Vai
celor care pentru dezlegarea pacatelor pretind bani in
Joe de cucernicie si de zdrobirea inirnii ~i imblanzirea
lui Dumnezeu printr-o viata virtuoasa ~i adevarata,
Vai celor care cauta prin recompense sa vanda ierta-
rea faptelor rele! Vai fatarnicilor, vai celor ce maimu-
taresc evlavia pentru inselarea multora i cu scopul
castigului, vai celor ce afiseaza cucemicia pentru
bani! Vai celor ce fagaduiesc rugaciuni si cereri pen-
tru pacatosi, pentru a primi in schimb bani! Vai ce-
lor ce se fac targoveti de suflete! Vai celor ce vand
demonilor, pentru un castig marunt, sufietele cresti-
nilor! Vai dascalilor minciunii! Partea lor va fi cu ta-
tiil tor, diavolul, tatal minciunii. Iubiti crestini! Dum-
nezeu este nernitarnic, nu are nevoie de nirnic, fiind-
ca nu este lipsit de nimic. Asadar nu ii aduceti cereri
straine ~i rugaciuni pentru compensarea dumnezeies-
tii dreptati ranite, pentru a imblanzi pe Dumnezeu Ca-
re S-a maniat, fiindca nimic nu va fi de folos. Ai paca-
tuit? Constientizeaza greutatea pacatuluil Ai rnustrari
de constiinta? ingrije~te-te de suflet ca sa fii usurat,
8, DESPRE MAATURISIRE

tngrijeste-te sa faci sa inceteze mustrarea constiintei.
Duhovnicul este numai doctor. Cauta mai curand lea-
curile decat rugaciunile i cererile platite. Dar, daca ~i
pe acestea le cauti, nu pierde din vedere leacurile, to-
tusi. Pentru ca, atunci cand ne imbolnavirn, dupa cum
invata Apostolul Iacov, nu doar sa cautarn rugaciuni-
le, ci sa ne i ungem cu untdelemnul credintei celei
adevarate.' La fel ~i aici, cauta leacul, si, daca esti bo-
gat, da celor sfinti sa se roage pentru tine ~i roaga-te
impreuna cu ei. Dar rugaciunea celor ce impreuna se
roaga sa fie expresia setei tale drepte pentru irnblan-
zirea lui Dumnezeu, altminteri de nici un folos sunt
tie toate rugaciunile celorlalti, daca tu esti nepasator,
fiindca tu nu vei deveni moral cu nimic mai imbuna-
tatit. Iubitilor, este vorba de renasterea morala, este
vorba despre vietuirea crestina, este vorba despre pe-
trecerea cuvioasa ~i virtuoasa. Este vorba de familia-
rizarea cu ceea ce este dumnezeiesc. Este vorba des-
pre desavarsire ~j sfintenie. Fiindca, devenind astfel,
ne vom face partasi vietii vesnice.' Asadar, daca noi
insine nu ne vom Jupta, nimic nu vom ispravi, ci de-
sarte vor fi rugaciunile duhovnicilor, desarte paracli-
sele preotilor, desarte sarindarele ~i Liturghiile, cele
care sunt pentru eel ce nu se pocaieste ~j nu plineste
ceea ce este cu adevarat dumnezeiesc si duhovnicesc.
Sa ne mantuim prin zdrobirea inimii.





'lac. 5:14-15.
2
Evr. 3: l.
95








OMILIA9

Despre marturisire


Ca marturisirea este necesara


Marturisirea este necesara din urrnatoarele motive:
I) fiindca este o porunca a lui Dwnnezeu; 2) fiindca
atrage dupa sine si face pace intre Dumnezeu si oameni
~i 3) fiindca omul se foloseste moral si duhovniceste.
Ca marturisirea este porunca durnnezeiasca se ara-
ta din Sfinte/e Scripturi, Noul ~i Vechiul Testament. in
numele lui Dumnezeu, Moise zice catre fiii lui lsrael:
Dacii vreun barbat sau o femeie va face vreun pacat
fa/ii de vreun om si prin aceasta va pdcdtui impotriva
Domnului ~i va fi vinovat sujletulace/a, sii-si miirtu-
riseasca pdcatul ce a fiicut ...
1
Jar In Pildele lui Solo-
mon se zice: Ce/ ce i~i ascunde pdcatele Jui nu pro-
piiseste, iar eel ce le marturiseste si se lasa de ele va
fi miluir. To]i profetii ~i lnsusi David propovaduiesc
marturisirea. Prin intoarcerea la Dumnezeu este de-
semnata marturisirea. De aici cei ce veneau la Iordan,
la propovaduitorul pocaintei, la loan Botezatorul, i~i

1
Num. 5:6-7.
l Pilde 28:13.
96 97
SPANTUL NECfARIE DE EGHINA

marturiseau mai intai pacatele. Iata cuvintele evan-
ghelistului: Atunci a iesit la el tot lerusalimul ~i toatd
ludeea si toata imprejurimea Iordanului. $i erau bo-
tezati de catre el In rdul Jordan, miirturisindu-si pa~
cate/e1 Marturisirea, asadar, este porunca dumneze-
iasca si, ca atare, trebuie sa fie pazita riguros pentru
rnantuirea celor ce se pocaiesc, Porunca aceasta noua
a primit mare importanta in Noul Testament. Martu-
risirea este usa de intrare in crestinisrn. Si aceasta se
arata potrivit din marturisirea celor botezati in Iordan
de catre Ioan, al carui botez era o introducere in cres-
tinism, fiindca zicea: Eu va botez pe voi cu apa spre
pociiintii. Dar Ce/ ce vine dupa mine este mai puter-
nic decal mine, Caruia eu nu sunt vrednic sa ii dez/eg
cureaua incaltdmintei. Aces/a vii va boteza pe voi cu
Duhul Sfdnt si cu foe'.
Aceasta de asemenea se marturiseste ~i In Faple-
le Apostolilor: fiindca, istorisind Apostolul Luca con-
vertirea efesenilor la crestinism, zice ca au inceput sa
l~i marturiseasca, ~i cu multa Indraznire inca, faptele
lor. Iata cuvintele Apostolului: Multi dintre cei ce au
crezut au inceput sii marturiseasca ~i sii i# vesteasca
faptele tor'. Rugaciunea Tata! nostru' este o marturi-
sire neincetata i de fiecare zi. Cererea pentru iertarea
pacatelor este o rnarturisire a pacatelor,
Marturisirea o statorniceste i Apostolul Iacov,
fratele Domnului, zicand: Marturtstti-va unii altora

I Ml. 3:5-6.
2Mt.3:11.
1
Fapte 19: 18.
4
ML 6:9-13.
9 DESPRE MAATURJSIRE

caderile si ruga/i-vii unii pentru altii, ca sii vii vinde-
cati. Caci mult poate rugaciunea stiiruitoare a drep-
tului'. Iar Sfantul Evanghelist loan sfatuieste zicand:
Dacii ne vom marturisi pacatele noastre. El este ere-
dlncios # drept ca sii ne ierte noua gresalele noastre
~i sane curiiteasca pe noi de toatii nedreptatea'. Mar-
turisirea, ca obicei vechi al Bisericii, este rnentionata
la Jrineu,3 la Tertulliarr'. la Clement al Alexandriei', la
Origen, in Omilia la Levitic6, si la Ciprian7.
Pana ~i vechii greci vedeau marturisirea ca nece-
sara si folositoare, fiindca cei care erau initiati in mis-
terele eleusine ~i dionisiace marturiseau mai intaj pa-
catele tor, iar Socrate sfatuia rnarturisirea ca izbavi-
toare. .Daca va face o nedreptate, el insusi ajungand
la aceasta din propria Jui voie, si daca dupa aceea de
lndata va restabili dreptatea alergand la doctor, ca nu
cumva boala nedreptatii sa dureze ~i sa faca suftetul
orb ~i de nevindecat. "8
~i Pithagora a zis: ,,Voi Incerca sa acopar pacatele
tale nu prin cuvinte, ci prin mustrari sale vindec'".

I lac. 5: 16.
21
In 1:9.
1
lrineu, Certarea si lepiidareafalsei cunostinte, I, 13, 5 ~i 7,
PG, 7, 588AB ~i 592 A.
~ Tertullian,Depoenitentia, ll, rv ix, X, Pl, I I 338A-I 34 l A.
1343A-1344B, 1354A-1355A, 1355A-1357A.
5
Strornate, II, 12, PG, 8, 993AB.
6
Origen, Omilia a 2-a la Levitic, 4.
7
Cyprian, Epistole, LV, LlX.
Platen,Gorgias, 480a-b.
9
loan Stobaios, Anthologion. 13, 33; v. Melissa, I, 16. PG,
136, 8240.
98 99
SFANTUL NECTARIE DE EGHINA

Si Aristotel: ,,Nu departe de conditia celui fara de
pacat este eel care i$i marturiseste de bunavoie paca-
tul savarsit'".
Marturisirea este cu adevarat porunca durnneze-
iasca ~i fiindca este o pornire a inirnii. Cel ce pacatu-
ieste i~i simte inima ingreuiata si nu afla usurare decat
daca 1$i rnarturiseste pacatul, decat daca ll marturises-
te pe acesta inaintea Jui Dumnezeu. Sfdnta Scripturii
ne da eel mai vechi exemplu, marturisirea lui Larneh,
care a marturisit cu rnulta intristare despre femeile
lui, fiindca pentru ele a ucis un barbat ~i un tanar.2
Cele mai vechi neamuri care au pacatui: au adus
inainte jertfe de irnpacare lui Dumnezeu, ~i ill aceas-
t.a aducere inainte ele marturiseau pacatele lor. Aceste
rugaciuni trimise catre Dumnezeu din toate partile de
pe parnant sunt asemenca cu o oarecare rnarturisire a
neamului omenesc fata de Dumnezeu. Jertfele de im-
pacare erau practic o marturisire a pacatului si a vino-
vatiei celui ce le aducea pe ele. Cel ce nu i~i marturi-
sea pacatul nu afla niciodata odihna, fiindca niciodata
nu mai avea apropierea de Dumnezeu. Ce] ce nu i$i
marturisea pacatul se afla pururi apasat sub povara vi-
novatiei ~i departe de Durnnezeu, fiindca ~i sufletul
lui se intrista $i se indurera.
Fiindca in eel pacatos prevaleaza o stare de ne-
oranduiala morala, o mustrare neincetata se D3$-
te din simtirea sufletului, care cauta despovararea
prin rnarturisirea pacatului. Sufletul cauta marturisi-
rea. fiindca tie dumnezeiasca porunca, fiindca recu-

1 Melissa, I, 16, PG, 136, 8240
2 Fae. 4:23-24,
9. DESPRE MARTURISIRE

noaste ca aceasta este singurul mij Joe al imprieteni-
rii si impacarii cu Dumnezeu, pe Care, daca a paca-
tuit, simte ca L-a maniat si cauta sa ii induplece sa
nu Se intoarca de la dansul, ci sa devina milostiv si
sa ii dezlege datoriile.
Fiindca marturisirea este un imbold innascut, la
fel ~i induplecarea divinitatii este o intoarcere naturala
miscata spre aceasta., fiindca sufletul simte ca a paca-
tuit fafa de Dwnnezeu si ca trebuie sa satisfaca dum-
nezeiasca dreptate pentru a dobandi vindecare. Numai
Biserica a prim it puterea de a irnpaca pe om cu Dum-
nezeu ~i de a aduce tamaduirea, de aceea se cade ca
acela ce a pacatuit sa alerge la Biserica. Caci numai ea
poate sa ii imprieteneasca peel din nou cu Dumnezeu.
Lucrarea si apostolia Bisericii marturisesc aceasta, du-
pa cum vom arata in cele ce urmeaza.


Despre iertarca pacatelor

Cel ce a pacatuit fata de Dumnezeu are trebuinta de
impacare, Aratarea Domnului nostru lisus Hristos uce-
nicilor Lui dupa lnviere i puterea data lor de a dczle-
ga pacatele marturiseste aceasta1 Fiindca. daca nu ar
fi necesara iertarea pentru vindecarea sufletelor, nici
iertarea pacatelor neamului omenesc nu ar f fost nece-
sara, nici Aposolii nu ar fi fost trimisi la propovaduire,
nici nu ar ft fost necesar sa fie inzestrati cu atata putere,
fiindca atunci credinta singura 1n IIristos si numai Bo-
tezul ar fi suficiente si Dumnezeu putea sa hi pastreze

I Jn 20:23.
100
101
SFANTUL NECTARIE DE EGHINA

pentru Sine aceasta putere, de a dezlega pacatele. Dar
a dat putereaApostolilor nu numai de a le ierta, ci ~i de
a le tine, a dat puterea de a lega ~i a dezlega pacatele:
Carora veti dezlegapacatele /01: se vor ierta /or si ca-
rora le veti fine, tinute vor fi'. Puterea aceasta, data in
mod desavarsit, marturiseste cu certitudine necesitatea
absoluta care decurge din lucrarea apostoleasca. Dar
daca Biserica, la intemeierea ei, a primit lucrarea apos-
toleasca pentru a-si asigura continuitatea, urmeaza ca
a primit dreptul de a lega si a dezlega.
Puterea de a lega ~i dezlega a fost data in Biseri-
ca ~i a inzestrat Biserica, dupa cum am spus, din tim-
puri apostolice, dupa cum marruriseste lnsusi Sfan-
tul Apostol Pavel, care porunceste catre Corinteni sa
scoata afara din Biserica pe eel ce a desfranat cu fe-
meia tatalui sau si sail dea pe unul ca acesta satanei,
spre pieirea trupului, ca duhul safie mdntult in ziua
Domnului Iisus?
Puterea de a lega si de a dezlega a fost data, cum
s-a aratat, dintr-o necesitate existenta deja, pentru
pastrarea sfinteniei Bisericii, ca sa fie ,,sfanta ~i !ara
de prihana". Fiindca, asa cum spune Sfantul Apostol
Pavel, Domnul nostru Iisus a iubit Biserica # S-a dat
pe Sine pentru ea, pentru ca aceasta sii se sfinf eascii
curiuindu-se cu baia apei prin cuvdnt, ca sa o infii-
tiseze pe ea Siesi Biserica sliivilii, neavdnd patd sau
zbtirciturii ori altceva de acest fel, ct ca sii fie sfantii
~ifiirii de prihand? Puterea aceasta da Bisericii pu-

1 In 20:23.
2
( Cor. 5: 1-5.
3
Ef. 5:25-27.
9. DESPRE MA.RTURISIRE

terea de a se pazi sfiinta si :tara de prihana ~i putinta
de a deveni framantatura adevarata, ca sa dospeasca
intreaga fire'". Jar dacii este pdrga defiiinli sf<intii, si
friimdntdtura este sjantii si daca riidiicina este s.f<intii,
si ramurile sunt?
Daca Biserica ar fi lipsita de puterea ei, nu ar pu-
tea sa l~i plineasca apostolia. Fiindca atunci cum va
putea sa se pazeasca s!anta si Iara de prihana, cum va
tnchide pe cei ticalosi din adunare sau cum va primi
pe cei ce se pocaiesc? Ce perceptie a starii morale a
madularelor ei va avea? De unde va cunoaste ca da
cele ,,sfinte sfintilor'? sau ca ii priveaza de acestea pe
cei pacatosi care cauta sa lmblanzeasca pe Durn.nezeu
prin pocainta?
Puterea de a lega si dezlega este si va fi puterea ca-
re pastreaza Biserica sfanta ~i rara de prihana. Pentru
aceasta Biserica din timpuri apostolice nu a incetat sa
i~i exercite aceasta mare putere, dar trebuie ca ~i cei
care poarta de grija sufletelor tor sa alerge la Biseri-
ca, ea fiind singura tamaduitoare, fiindca altfel nu este
mantuire. Oomnul ii cheama pe toti cei osteniti ~i im-
povarati ca sa Ii odihneasca pe ei. Iar Biserica, ce con-
tinua lucrarea Jui Hristos, ii chearna pe cei impovarati
de pacate ca sli le dea odihna. Cum se vor odihni cei
lmpovarati de pacate, daca Biserica nu ar avea pute-
rea de a lega ~i dezlega? Cum se vor fi odihnit nea-

11Cor.5:6.
2
Rom. 11: 16.
3
Cf. textului liturgic: ,,Cele sfinte celor sfin~i aducem ... "
care se cantii mai l'nainte de Chinonic la Sf<inta Liturghie a Sf.
loan Gurii de Aur ~j la cea a Sf. Vasile eel Mare.
102 103

SFANTUL NECTARJE DE EGHINA

murile, daca Apostolii nu ar f avut puterea de a ierta
pacatele? Si cum ar putea continua lucrarea aposto-
leasca, daca nu ar fi rnostenit aceasta harisrna? Numai
Biserica, fii iubiti 1n Domnul, poate sa usureze povara
celor impovarati de pacate. Veniti, toti cei impoviirat i.
fi vetl afla odihnii sufietelor voastre,'
Marea apostolie a Bisericii $i dumnezeiescul ei ca-
racter silesc rnadularele ei sa o pastreze pe ea stanta $i
tara de prihana, ,,neavand pata sau zbarcitura sau altce-
va de acest fel", astfel ca Biserica, rnireasa a lui Hristos
iubita $i prin sangele Lui curaiita, sa fie !Jfllntii si fora
prihand' si, avand drept apostolie sa dospeasca toata
framantatura3, sa 1$i duca la implinire marea ei misiu-
ne. Iar cei impovarati de pacate, care afla desfatare in
tru acestea $i care sunt in comunitatea Bisericii, profa-
neaza sfintenia Bisericii si lmpiedica lucrarea marii ei
apostolii. Madularele Bisericii trebuie sa fie, zice Pa-
vel. sfinte $i Lara prihana. Precum tntru El ne-a si ales
inainte de lntemeierea lumii. ca sii Jim sfinti si flirii de
pnhanii inaintea Lui. Mai inainte rdnduindu-ne, tn a
Sa iubire spre irfierea tntru El prin Iisus I Iristos, du-
pii buna socotintii a voii Sale. spre lauda slavei harului
Sau. cu care ne-a diiruit pe noi prin Fiul Siiu eel iubit.
lntru El avem riiscumpiirarea prm sdngele Lui si ierta-
rea piicatelor dupii bogiif ia harului Lui.
4

Cei care din ne~tiinta pacatuiesc astfel, trebuie sa
rccunoasca faptul ca mare osanda i~i agonisesc lorusi

1
Mt. 11 :28-29.
2
Ef. 5 27.
i I Cor. 5:6.
4Ef.
l.4-7.
9. DESPRE MARTURISIRE

i di lntreit se va cere implinirea judecatii lor: l. ca nu
au pazit porunca ~i au calcat legea lui Dumnezeu, fa-
candu-se robi pacatului; 2. ca au atribuit Bisericii pe-
te, prihane si intinaciuni; J. ca au franat lucrarea Bi
sericii prin patarea acesteia si prin propria potrivnicie
fata de lucrarea Bisericii. De aceea zicea Sfantul loan
Gura de Aur: .Daca noi am fi crestini, demult ar fi ve-
nit neamurile la Hristos". Asadar noi punem opreliste
lucrarii Bisericii. Asadar, iubitilor, sa nu mai staruirn
inca in pacat, ci sa ne schirnbam si sa ne sfintim pe
noi lnsine prin iertarea pacatelor, ca sa nu fim osanditi
pentru acest intreit pacat, sa dam satisfacerea ceruta
de la noi pentru a plini dreptatea dumnezeiasca.


Cel ce pacatuie~te trebuie sa satisfaci
dumnezeiasca dreptate

Satisfacerea dumnezeiestii dreptati ranite prin lu-
crarea pacatului din partea celui pacatos este irnpera-
tivul dreptatii pentru vindccare ~i dispozitia launtrica
a pacatosului pentru a-L lmblanzi pe Dumnezcu.
lmperativul dreptatii $i dispozitia inimii izvorasc
din acelasi izvor, din caracterul vesnic al legii dumne-
zeiesti, Dreptatea cere o compensare din pricina ves-
niciei durnnezeiestii Jegi pe care a stirbit-o pacatul.
La fel si inima cauta din imbolduJ launtric a satisfa-
ce dumnezeiasca dreptate, fiindca launtric lnseteaza
~i cauta pazirea dumnezeiestii legi ~i se straduieste sa
lucreze pentru inve$nicirea acesteia. Aceasta sete la-
untrica vine din identificarea vointei omului launtric
cu legea lui Dumnezeu.
104 105
SfANTUL. NECTARIE DE EGlflNA

Cerinta i stradania de a o implini sunt semn de
lupta tmpotriva pacatului, fiindca orice pacat este raz-
boi 1mpotriva legii lui Oumnezeu ~i dusman al pacii ~i
al imparatiei lui Durnnezeu pe pamant, pe care cauta
sa o tulbure si sa semene confuzie.
Pacatul, ca unul spre care nu tindem prin tire, este
ceva care nu a fost creat de Dumnezeu si, ca atare, es-
te nefiinta, Dar cand cste lucrat de pofta cea impotriva
firii, primeste ipostas. Dar fiindca intreaga creatie es-
tc plina de faptele Domnului i fiindca aceasta lege se
revarsa peste toata fata pamantului, aceasta racatura
omeneasca ce a luat ipostas, ceea ce este dorit impo-
triva firii, primeste un loc ~i tinde sa inlocuiasca binele
eel creat de Oumnezeu. Dar daca Dwnnezeu le-a facut
pe toate bune foarte, urmeaza ca aceasta noua lacatura
ce a intrat a tulburat ~i a vatamat binele care avea sta-
panirea ~i a prejudiciat astfel legea lui Dumnezeu. Pa-
catul este, asadar, un mare rau si faradelege impotriva
lui Durnnezeu, fiindca ameninta sa distruga lucrarea
lui Dumnezeu. Fiindca facatorul pacatului este omul;
de aceea, pacatuind el, impotriva lui Dumnezeu paca-
tuieste ~i pentru aceasta trebuie sa se plineasca dum-
nezeiasca dreptate, distrugand raul pe care 1-a savar~it
~i sa lucreze pentru lnvesnicirea legii lui Dumnezeu.
Parerea ca orice pacat este savarsit impotriva Jui
Dumnezeu o aveau ~i iudeii, si neamurile. Sfanta
Scriptura si operele paganilor sunt pline de astfel de
marturii. David, care i~i rnarturisea lui Dumnezeu
pacatele, zicea: Tie Unuia am gresit si riiu inaintea
Ta am fiicut1 lar Hesiod zice ca dreptatea este fe-

1 Ps. 50:6.
9. DESPRE MARTURJSIRE

cioara ~i fiica lui Zeus, care era foarte cinstita ~i res-
pectata de in~i~i zeii si, ori de cate ori cineva o vata-
ma necinstind-o in mod nebunesc, 1ndata se 1nrati~a
inainrea lui Zeus si povestea nedreapta socotinta a
oamenilor, aceea de a plati poporul plata pentru ne-
dreptatile regilor.
.Aceasta fecioara este dreptatea, din Zeus
odraslita,
Mult cinstita si mull slavita de zeii ce sala~Juiesc
in Olimp,
si ori de cate ori cineva o vatama
si-oricine, fiira de rusine, o dispretuieste,
lndata ea lui Zeus, Kronianu-i tata, 'nainte-i cade,
~i indata-i vesteste al oamenilor nedrept cuget,
de-a face sa plateasca poporul rautatile regilor ..."1

Din aceste stihuri, Hesiod, care este reprezentativ
pentru cultura pagana, nu numai ca arata ca orice pa-
cat este savarsit impotriva lui Durnnezeu, ci ~i faptul
ca nu urmeaza o impacare intre dreptatea dumneze-
iasca ~i om, daca nu este data cuvenita satisfactie pen-
tru nedreptatile facute.
Atunci cand pacatuim, asadar, pacatuim fafa de
Oumnezeu si ne facem luptatori impotriva legii Jui
Oumnezeu. Este necesar sa ne straduim sa il imblan-
zim pe El, pentru a ne impaca,
in Sfiinta Scripture se aduc foarte multe exemple cu
privire la dumnezeiasca pedeapsa pentru pacatele oa-
menilor. Printre acestea se aduc unele care marturisesc
adevarul cuvintelor lui Hesiod. Se istoriseste ca Da-

1
Hesiod, Munci si zile, 256~26 I.
106
107
SFANTUL NECTARIE DE EGlilNA

vid, cand era imparat, a pacatuit impotriva lui Dumne-
zeu numarand poporul, iar Dumnezeu a trimis un in-
ger distrugator ~i a ucis saptezeci de rnii in trei zile.'
La fel, $i poporul regilor lui Juda, $i Israil au fost pe-
depsiti de rnulte ori pcntru nechibzuintele regilor lor.
Ca pentru orice pacat se cere satisfactie, se aduc
rnuJtc cxemple si in Sfdnta Scripture, iar unuJ dintre
acestea, al carui subiect este sora lui Moise, Miriam.
este foarte concludent. Miriam a deschis gura impo-
triva lui Moise si vorbele ei au fost vazute ca pacat
impotriva lui Dumnezeu ~i mdata s-a umplut toata de
lepra.! Zice Scriptura ca, daca nu va fi rusinata sapte
zile prin despartirea de tabara, sa nu fie slobozita de
lepra, Dar si desfranatul eel din Corint, daca Sfantul
Pavel nu l-ar fi dat satanei, nu s-ar fi mantuit sufletul
lui. De accea $i Sfintele Sinoade ~i parinti! purtatori
de Dumnezeu, Marele Athanasie3 $i Petru', Patriarhii
Alexandriei, $i Dionisie! $i Sfantul Grigorie Thaurna-
turgul" $i Marele Vasile" ~i Dumnezeiescul Hrisostom
~i altii impun canoane aspre pacatosilor, in functie de

1
11 Reg. 24: 1-15.
2Num. 12:1-15.
1
Episto/li catre Avva Ammon din singuriuate, Epistola catre
Episcapul Rufintanos (G. Rali - M. Potli, Culegere a sfintelor si
dumnezeiestilor Canoane, vol. 4, Atena, 1852, pp. 67-77, 82-87).
4
Petru al Alexandriei, Canoanele 1-14 (Rali-Potli, op.cit.,
vol. 4, pp. 14-43).
5
Dionisie al Alcxandriei, Canoanele 2, 4, Ibidem, pp. 7-9,
12-13.
6
Sf. Grigorie Thaumaturgul, Canoanele l-9, Ibidem, pp.
45-49, 53-55, 62-65.
1
Sf. Vasile eel Mare, eea mai mare parte a canoanelor lui, Ib-
idem, pp. 88-294,

9. DESPRE MARTURISIRE

cat ~i cum a pacatuit fiecare. ,,Caci eel ce nu da satis-
faerie aici dreptatii, zice un parinte, va fi trimis la ju-
decatorii de dincolo ca sa dea socoteala de faptele ne-
cucemice pe care le-a lucrat, ca unul care nu a tinut
randuielile Sfintei Biserici. "1
Asadar este de neocolit a da satisfactie dumneze-
iestii dreptati ranite. Astfel indit o necesitate strin-
genta ne constrange sa alergarn la mila lui Durnne-
zeu cu atat mai muJt cu cat nu stirn ce va aduce ziua
de maine. Sil alergarn cu lacrimi, cu zdrobire de ini-
ma si cu strapungerea inimii sa ne infati~arn inaintea
judecatorului si vindecatorului aostru, care impreuna
cu noi patimeste, a celui ce patimeste duhovniceste
impreuna cu noi, ~i sa ne despovaram inima noastra
marturisind pacatele, pentru a ne usura judecata Jude-
catorului de dincolo. la care vor fi trirnisi Lo~i cei ca-
re nu vor sa plineasca legea drcptatii aici. pe pamant,
pentru faptele savarsite de ei in fata judecatorilor de
pe piimant, sa ne impacam cu Dumnczeu si sa ne fa-
cern partasi ai victii vesnice
Sfantul Vasile eel Marc iata cc nc sfatuicste pe noi
despre aceasta: ,,Pla.ngi mai inaintc de vrcmca aceca,
ca sa nu plangi acolo. Acum intoarce-te, cat mai cstc
inca ingadun. Nici nu arnana pentru atunci intoarcerca
din pacate, cand nu mai cste vreme de pocainta. Sa lu-
cram binelc cat 'inca putcm. Daca picrdem bani, putcm
iarasi sa ii facem la loc, dar daca vom pierde timpul,
altul ln loc nu vom rnai putea gasi, Caci nu i~i iubestc
at.at de rnult lndragostitul iubita, cat iubeste Dumnc-
zeu suflctul care sc pocaieste. Caci asa este de mare

' Loe neidentifieat.
109 108
SFANTUL NECTARIE OE EGHINA

iubirea de oameni a Stapanului, ca nu se tntoarce de la
nici unul din cei ce alearga la ea, ci ii intinde mana'".
Dar daca cineva a cazut in pacate mari ~i grele, sa
nu deznadajduiasca, ci sa vina cu indraznire la dum-
nezeiasca iubire de oameni ~i se va milui. Iara si des-
pre aceasta ce zice dumnezeiescuJ Vasile: ,,Nu pierde
nadejdea, nici nu lasa rugaciunea, ci vino asa pacatos
cum esti, ca sa iI slavesti tu pe Stapanul, sa Ii dai Lui
prilej de a-ti arata iubirea Lui de oarneni prin iertarea
pacatclor tale. Fiindca daca te temi sa vii, pui stavila
bunatatii Lui impiedicdnd bogatia bunatatii Lui, adica
lmpiedicand faptul de a veni la tine'".
Dar eel mai bine sfatuieste SflintuJ Nil, zicand:
.Hristos lmparatul Dumnezeu nu Se intoarce nicide-
cum de la cei care se deschid catre El ~i suspina ca
tre El din adancul inimii, chiar de ar fi lmpovarati cu
rnulte pacate, ci vine ~i ii curateste pe ei si le daru-
ieste harisma lnfierii si ti arata lucratori ai virtutii cu
timpul"3


Ca marturisirea este folositoare din punct
de vedere moral si duhovnicesc


Ce) care se marturiseste cu regularitate se foloses-
te indoit, atat moral, cat si duhovniceste. ~i 1) se fo-
loseste moral fiindca ratacirile ~i abaterile lui morale
se lmputineaza cu totul; 2) duhovniceste, fiindca este
povatuit de parintele lui duhovnicesc.

' Sf. loan Damaschin, Sacra para/le/a, 40, 3, PG, 96, I 40BC.
2
Ibidem, 1400.
1
Ibidem, 5, 7, PG, 95, 1456C.
9. DESPRE MAATURJSIRE

Ratacirile morale se lmputineaza, fiindca rnartu-
risirea cu regularitate merge cu totul desavarsit spre
virtute $i spre petrecerea potrivit lui Hristos, calauzit
fiind crestinul de parintele lui duhovnicesc si intaril
de sfaturile Jui, de vreme ce cunostintele $i experienta
parintelui duhovnicesc, sub a carui invatatura ~i doja-
na se afla crestinul care se marturiseste, pe de o par-
te, il inva~a pe el ce trebuie sa imbratiseze si sa faca,
pe de alta parte, ce trebuie sa lepede i sa arunce. Prin
cunostinta lui, duhovnicul ii zideste pe el intru virtu-
te, iar prin experienta lui ii pazeste de inselari ~i in
acest feJ ii calauzeste spre rnantuire. Destainuirea cu-
getelor zdrobeste capcanele diavolului $i face desarte
uneltirile lui, fiindca experienta lui duhovniceasca le
vadeste pe ele si face viclesugul evident.
Rusinarea in fata duhovn.icului este ca un zid pro-
tector in fata pacatelor, fiindca nimiceste pomirile
spre pacat ~i taie poftcle rele. Amintirea ca urmeaza
sa fie descoperit inaintea duhovnicului si ideea ca ti
va vesti acestuia faptele lui rele si ca ii va dovedi peel
patirnas ~i aplecat spre pacat ~i inconsecventa in raga
duintele facute lnaintea Jui Dumnezeu ~i a duhovni-
cuJui ii reprezinta in minte viitoarea rusine ~i ii sme-
reste imboldurile ~i patimile.
Cel ce se marturiseste sporeste duhovniceste fiind-
ca l) prin lnvaiatura cunostintele duhovnicului sunt
transmise putin cate putin celui marturisit, ca unui
ucenic, si 2) fiindca mintea lui, curatindu-se de Intu-
ncricul pacatului ~i al inselarii, se lumineaza ~i cugeta
rninunile lui Dumnezeu ~j astfel sporeste.
Marturisirea este leacul mantuitor al unei comu-
nitati intregi, fiindca poate sa izbaveasca de la pieire
110 111
SFA.NTUL NECfARIE OE EGHINA

rnulte suftete cazute din pricina lnselarii, a poftelor
rele ~i a cugetelor rele. Duhovnicul este persoana ca-
utata de suflet, fai3 de care eel ce pacatuieste voieste
sa i~i verse inima lui, sa se destainuiasca, sa i~i arate
ranile suftetului, ca sa caute vindecare si sa fie usurat.
Duhovnicul este persoana rnijlocitoare, eel ce leaga
sufletele si le incinge cu legaturile rudeniei, ale prie-
tcniei, ale dragostei. Duhovnicul poate lega sufletele
parintilor si ale copiilor, ale sotilor, ale fratilor ~i ru-
delor. Duhovnicul este invatatorul dinlauntru al co-
munitatilor, pazitorul familiilor morale, mangdierea
celor intristati si stimulentul pentru cei scufundati in
marea vietii acesteia. Marturisirea din punct de vede-
re moral este cea mai mare lucrare a Bisericii pentru
comunitate. Duhovnicul este rnedicul moral aJ socie-
tatii. Numai acesta poate primi toatc relele cate biciu-
iesc astazi comunitatca, Iiindca ii va tnvata pe cei ra-
taciti, va indrepta pe cci cazuti, va lntari pe cei zdrun-
cinati, va lumina pe cci intunecali, va calauz! pe cei
neputinciosi, va ajuta pc cci lipsiti, va potoli porniri-
le, va linisti patimile, va impaca pe cci despartiti, va
imprictcni pe cei dusmani, va strange legaturile si va
instapani pacca in familii. Asa este marturisirea din
punct de vedcre moral, pe care, din nenorocire, nu o
intrcvcdem ~i o lepadam. De aceea sunt ~i multc rclc
care biciuiesc comunitatca. Crestini, paziti randuicli-
le Bisericii, fiindca in pazirea lor cste viata vesnica,
Cautati rnedici tamaduitori pcntru sufletele voastre si
pentru pacea voastra.
9 DESPRE MARTURISIRI~

Ca marturisirea trebuie sa fie dopa o
pregatire prealabila


Marturisirea cere o pregatire prealabila, fiindca eel
ce vine nepregatit lnainte la duhovnic, potrivit unei
necesitati de la sine lnteleasa, nu cunoaste cu precizie
nici despre scaderile, nici despre excesele sale. Fiind-
ca nu cunoaste nici cele pe care era dator sa le impli-
neasca ~i nu le-a implinit, nici rnultirnea pacatelor Jui,
caci este <..'U neputinta ca eel ce nus-a cercetat pe sine
cu cateva zile inainte cu toata rigoarea ~j nepartinirea
datorate ~i care nu a masurat cu dreapta rnasura fap-
tele lui ~i nu le-a cantarit pe acestea potrivit cu gravi-
tatea lor ~i care nu a devenit constient de slarea Jui de
vinovatie, sa rodeasca vreun folos dintr-o marturisi-
re nepregatita ~i spontana. Fiindca neputinta memo-
rici de a sc gandi la toate, lipsa timpului pentru ccr-
cetare si lipsa unci consticntizari a starii de vinovatie
fac spovedania tara rod ~i in acelasi timp lasa multe
patimi nevindecate, subminand sanatatea suftetului ~i
lasand serninte noi penlru pacatc noi. Asadar este ne-
cesar ca acela cc se apropie la marturisire sa se cerce-
teze pe sine cu cateva zile inainte, sa ti rnasoare cu
atentie ~i minutiozitate orice fapta a lui. sa constien-
tizeze toate lipsurile, scaderile ~i exceselc ~i asa sa se
apropie de spovedanie ~i sa rnarturiseasca numai des-
pre acestea, fiindca a vorbi la duhovnic despre virtute
~i despre faptele bune ~i a trece cu vederea patimile
care s~ie sufietul ~i a le taiuui cu grija este acelasi
lucru cu un boJnav care vorbeste la doctor despre ro-
bustetea trupeasca si despre sanatate. A vorbi la du-
113 112
SPANTUL NECl'ARJE DE EGHINA

hovnic despre virtute ~i despre fapte bune, mai ales
cu emfaza, este fariseism si dovada slavei desarte ~i
laudarosenie, lucru cu totul nepotrivit in orice situa-
tie, ~i cu atat mai mutt in momentul marturisirii pa-
catelor inaintea lui Dumnezea. Fiindca nu trebuie sa
uitam ca la rnarturisire stam inaintea lui Dumnezeu si
ne rnarturisim pacatele noastre, ca sa dobandirn mila
~i iertarea lor.
Dumnezeu cunoastc virtutile noastre si nu are ne-
voie de explicatie si, asa cum la medic povestim nu-
mai patimirea cu multa grija, la fel ~i la duhovnic nu-
mai patimile sufletului sa le rnarturisim cu zdrobire
de inirna ~i cu strapungere, Fiindca cei ce se marturi-
sesc se pregatesc rnai dinainte si pentru Dumnezeias-
ca Impart~ire, pentru aceasta este necesar ca aceasta
pregatire sa aiba un caracter incercat.
Un mod corespunzator pentru pregatirea pentru
marturisire si durnnezeiasca imp~ire este socotit
de Sfintii Parinti postul ~i rugaciunea, dar un post au-
tentic, nu fariseic, potrivit cu randuielile Bisericii, ca-
re statornicesc drept scop al lui indreptarea patimilor
sufletului si ale trupului, coocentrarea rnintii noastre
celei risipite si inaltarea ei deasupra materiei josnice
care pururi ne distrage atentia si o atrage spre lucruri
dcsarte si vatamatoare de suflet. Fiindca este necesar
ca fiecare crestin sa constientizeze daca prin post cres-
tinesc si prin rugaciune nu li inalfa mintea i inima
Jui la Dumnezeu, daca inima prin post i lupta nu se
zdrobeste, este cu neputinta, cu neputinta ca omul sa
ajunga la o adanca recunoastere i constientizare a sta-
rii lui pacatoase, sa cantareasca drept pacatele lui, sa
caute cu ravna, dor i osardie iertarea lor si sa caute, de
9. DESPRE MARTURISIR

asemenea, a satisface dreptatea durnnezeiasca ranita.
Fiindca fie-ne noua cunoscut aceasta, ca numai in ma-
sura In care ne vom recunoaste pacatele vom fi lumi-
nati de sus, de la Parintele luminilor. Si, in masura in
care vom ti luminati de sus, mintea si inima noastra se
vor inalfa la Dumnezeu; si, in masura in care ne vom
inaJta la Dumnezeu, vom deveni mai usori prin post ~i
rugaciune. Rugaciunea i postul, dar cele crestinesti,
sunt ca o oglinda in care vedem pacatele, uratenia si
faptele noastre cele de rusine si adevaratul lor carac-
ter, Fara post ~i rugaciune suntem lipsiti de oglinda i
nu putem avea o imagine adevarata a pacatelor noas-
rre. desavarita zdrobire a inimii ~i constiinta infranta,
~i prin unnare nici o curata i de rod purtatoare martu-
risire. Dar, fiindca numai postul ~; rugaciunea cresti-
nesti sunt singurul mod de a ne pregati pentru o martu-
risire sincera, trebuie sa pazim cu multa grija aceleasi
randuieli ale Bisericii, ca sane marturisim cu adevarat
i sa ne 1.mprietenim cu Dumnezeu in deplina siguran-
fa, sa nu scapam din veclere scopul marturisirii,
Veniti asadar, iubiji frati! Timpul este potrivit pentru
fapta aceasta. Sa ne apropiem ~i sa ne curatim, ca sa ne
impartasim cu vreclnicie cu Sfintele i Preacuratele Tai-
ne. Sa lepadam pacatul, sa dam inapoi cele dobandite
prin nedreptate, sa ne impacam cu dusmanii nostri ~i
sa facem fapte vrednice de pocainta', sa ii induplecam
pe Dumnezeu, sa ne atragem dumnezeiasca Lui rnila ~i
astfel sa devenim vrednici mostenitori ai Imparapei ce-
re~ti2, de care fie sane invrednicim noi top. Amin.

1
Fapte 26:20; Mt. 3:8; Le. 3:8.
2
lac. 2:5.








OMILIA 10
,..
Despre Dumnezeiasca I mpartasire


Paharul pe care Eu ll beau ii vet! bea
si botezul cu care Mii botez vii veti boteza.
dar a sedea de-a dreapta Meo sau
tie-a slanga Mea. nu este al Meua du.
ci celor pentru cares-a pregiitil.1



Ce raspuns mai cuprinzator sau mai degraba Inva-
fatura este data de Dornnul catrc Apostolii care Inca
erau copii la minte ~i care cugetau inca cele paman-
testi, dorind dregatorii ~i locurile cele dintai ~i erau
Inca sUipaniti de patimile invidiei! Ce lnvatatura cla-
ra, ce lirnpedc se descrie duhul apostoliei Dornnului!
Cat de )impede vesteste ca El nu cauta la fata, ca nu
El Tns~i hotaraste locul fiecaruia In mantuire, ci fie-
care om prin faptele credintei lui! Ne tnvata deci ca
nu alegerea lor ca Apostoli ai Domnului le va da in-
taietate la venirea imparatiei Domnului2, ci credinta
~i faptele tor. Fiindca acel ,,celor pentru care s-a pre-

Mc. !0:39-40.
2
Cf. Mt. 20:20-23.

115
117 116

SFANTULNECfARIE OB ECJlllNA

gatit", desi arata fapta implinita deja, a carei savar~i-
re mantuieste, nu trebuie totusi socotita ca lmplinita
de la sine, fiindca nu se mascara cu aceeasi rnasura
faptele omenesti ~i cele durnnezeiesti, fiindca ceea ce
ta oameni este cu neputinta este cu putinta la Dum-
nezeu.' Asadar acel ,.carora s-a pregatit'? arata fap-
ta savar~ita deja, dar prin mai inainte cunoasterea lui
Dumnezeu, dupa cum marturiseste ~i Sfantul Apostol
Pavel: Caci pe care i-a cunoscut mai dinainte, mai
inainte i-a si hotardt siifie asemenea chipulul Fiulut
Siiu3. Astfcl Incat, desi locul este mai dinainte hotarat,
aceasta nu afecteaza totusi libertatea omului care este
dator sa i~i hotarasca el singur locul in ccr si in irnpa-
raiia Mantuitorului. Asadar trebuie sa bem paharul pe
care Domnul I-a baut ~i sli firn botezati cu botczul cu
care a fost botezat Dornnul", adica prin fapta ~i cuvant
sa dcvenirn urmasi ai Domnului, pentru ca sa ne ho-
tlirarn locul nostru langa El. Prin aceste doua cuvintc
simbolice, desi DomnuJ a facut aluzie la paharul rnor-
~ii si la botczul rnartiric al sangelui. nu mai putin a
aratat ~i accste Taine de capatii, a Sfintei imparta~anii
~i a Sfilntului Botcz, pe care orice crestin trebuie sa
le dobandcasca drept arvuna a vietii vcsnice. Dar ca
accste cuvinte ale Domnului tnseamna ~i acest lucru
o marturiscstc ~i Sfilntul Apostol Pavel, zicand: Acest
pahar este Legiimdntul eel Nou intru stingele Meu.
Aceasta sa faceti ori de cdte ori veti bea spre pome-

1 Mt. 19;26.
2
Mt. 20:23.
3
Rom. 8:29.
Mc. I 0:38-40.
10. DESPRE DUMNl?ZEIASCA lMPARTA$1Rc

nirea Mea. Caci de cote ori veti mdnca aceasta piii-
ne ~i veti bea acest pahar; moartea Domnului vestiti
panii cdnd va vent'. Asadar paharul a vestit ~i moar-
tea Dornnului, ~j Taina Dumnezeiestii Imp~iri a
preinchipuit-o. Dar, fiindca este cea rnai inalta dintre
taine si cea mai necesara pentru om, dupa ce am pre-
dicat deja despre marturisire, astazi vorn vorbi despre
Dumnezeiasca Impa~ire ~i vom arata: 1) marimea
Tainei si 2) cum trebuie sa ne apropiem de Potir.


Maretia ~i vrednicia Tainei Dumnezeiestii
imparta~iri


Taina predata noua de Domnul, a Dumnezeiestii
lrnp~iri, este cea mai inaltii dintre toate Tainele.
Este mai marea~a decat toate minunile din cate a sa-
varit puterca lui Dumnezeu, este eel rnai lnalt lucru
din cate a conceput intelcpciunea lui Dumnczeu. Es-
te totodata si eel mai de pre] dintre toate darurile ca-
te a daruit dragostea lui Durnnezeu oarnenilor, fiind-
ca accasta le intrcce pe toate celelalte prin depasirea
numerica a hotarelor firii. Desi toate rninunile vin din
depasirea unor lcgi ale firii, totusi Dumnezciasca im-
partasire le depascstc pe toate, de aceea ~i pe drept cu-
vant poate fi nurnita ~i vazuta d.rept Taina a tainelor ~i
minune a minunilor.
Aristotel, stabilind rnodurile cxistentei lucrurilor
fizice, le reduce pe acestea la zece, pe care le numes-
te categorii. Acestea sunt urmatoarele: fiinta/substan-

1 I Cor. 11 :25-26.
119
118
SFANTUL NECfARIE DE EGHINA

ta, cantitatea, calitatea, relatia, spatiul, tirnpul, pozi-
tia/starea, posesia, actiunea ~i pasivitatea. Taina Sfin-
tei Euharistii depaseste toate categoriile firii amintite,
fapt pentru care poate fi nurnita pe buna dreptate mi-
nunea minunilor. Si iata dovada, Este minune dupa
substanta, fiindca Sfintele Daruri, desi mai inainte de
binecuvantare sunt materia painii si vinului, dupa bi-
necuvantare si sfintire sunt substanta Trupului ~i San-
gelui lui Hristos. Este minune dupa cantitate, fiindca
lntreg trupul lui Hristos este intreg In Sf'antul Artos ~i
tot intreg in fiecare particica. Este minune ~j dupa ca-
litate, fiindca simtirn calitatea painii ~i a vinului, dar
mancam si bem Trupul si Sangele Jui Hristos, Este mi-
nune si dupa legatura cu ceva, adica dupa relatie, fi-
indca in Dumnezeiasca Euharistie este Insusi Fiul, pe
Care L-a nascut la plinirea vremii Fecioara Maria, nu-
mai ca aici nu Se naste din mama ~i din tata, ci Se
savar~e~te ca Taina, incat in chipul prefacerii, adica
al prefacerii painii si vinului ln trupul Lui, nu se face
referire nici la tata, nici la mama. Este minune potri-
vit locului, fiindca acelasi Iisus Hristos este si in cer
~i pe pamant si acelasi este ~i in Sf'antulnostru AJtar.
Este minune ~i dupa timp, fiindca ln calitate de trup
al Jui Hristos este nestricacios si nemuritor; ca sange
este izvorul vietii vesnice, dar proprietatile dumneze-
iesti raman in Dumnezeiasca Euharistie, cat timp ra-
man chipurile painii si vinului. Minune ~i dupa stare,
fiindca la Dumnezeiasca Liturghie se conternpla Iisus
nascut, cuJcat in iesle, ca intins pe cruce, ca inviat si
inaltat la ceruri, ca lnaltat si sezand la dreapta Tatalui,
ca Fiu ~i Dumnezeu. Minune potrivit posesiei, fiindca
10. DESPRE DUMNEZE!IASCA iMPARTA~IRE

trupul si sangele Domnului au un acoperamant exte-
rior - chipurile painii ~i vinului. Este minune potrivit
actiunii (sau lucrarii) fiindca impart.a~irea cu Sfintele
Taine atinge simtirea, dar sfinteste duhul. Minune de-
savar~it.a ~i dupa patirnire, fiindca Sfiintul Artos se ta-
ie in bucatele, dar ca Trup al lui Hristos nu se imparte.
Se manancii, dar ca Trup al lui Hristos nu se cheltuies-
te. De aceea Sfanta Euharistie, fiindca depaseste toate
principiile/temeiurile sau toate categoriile sub care se
prezinta legile firii, este mai mare decat toate minuni-
le. De asemenea este si cea mai inalta, fiindca depa-
seste orice intelegere. Maretia acestei Taine va putea fi
inteleasa daca vom avea in vedere o alt.a taina. Naste-
rea din Fecioara a Mantuitorului este minune, fiindca
noi nu concepem cu mintea in ce chip Se naste in timp
si din Fecioara Dumnezeu vesnic, ne gandim totusi ca
Se naste, fiindca iivedem pe El om desavarsit. Dar de-
paseste multe principii ~i multe categorii, insa raman
~i unele sub care iI putem cuprinde pe EL Totusi in
Taina Dumnezeiestii impar~iri se ascunde nu nwnai
dumnezeirea, ci ~i omenitatea, astfel Incat este Taina a
tainelor, ascunsa dupa toate modurile, depasind toate
legile cunoasterii naturale. Prin aceasta Taina DUIIUie-
zeu a aratat catre noi ca puternic, cea mai mare stapa-
nie a dumnezeiestii Lui atotputemicii, ca intelept, cea
mai mare lnaltime a dumnezeiestii Lui atotbunatati.
Asa este Taina Dumnezeiestii Euharistii. Aratand
marimea si vrednicia acestei Taine, deja trecem la
aratarea modului in care trebuie sa ne apropiem de
impartasirea de ea.
121 120

SFANTUL NECTARIE DE EGHINA

Cum trebuiesi ne apropiem de
imparta,ireacu Sfintele Taine

Modul in care trebuie sa ne apropiem de Dumne-
zeiasca Euharistie ne invata pe noi Sfantul Apostol
Pavel cand zice: Sii se cerceteze omul pe sine st asa
sa mandnce din pdine ~i sii bea din pahar. Caci eel ce
miinoncii si bea cu nevrednicie, osiindii i# miindnca
si bea, nesocotind trupul Domnului'.
Sa i~i cerceteze, fiecare mai intfil constiinta, pen-
tru a-~i da seama de starea lui rnorala ~i de relatia cu
Dumnezeu ~i cu aproapele si, daca le afla pe acestea
in stare placuta lui Durnnezeu, sa se apropie sa se lm-
partaseasca Altminteri sa sc fereasca, fiindca nu es-
te nirnic comun intre ceea ce este sfant si ceea ce este
blestemat. Sfantul Apostol Pavel, tndemnand pe co-
rinteni sa nu se 'insoteasdi cu cei necredinciosi, adi-
ca sa nu primeasca lnsotitori necredinciosi, zice: Nu
va injugati lajug strain cu cei necredinciosi, caci ce
tnsotire are dreptatea cu foradelegea?Sau ce tmpar-
lii~ire are lumina cu intunericul? Sau ce invotre este
intre Hristos si Veliari? Astfel incat ce parta~ie este
intre pacatos ~i Durnnezeiasca Euharistie? Ca se cu-
vine sa ne apropiem de Sfintele Taine cu evlavie ne
invata pe noi insu~i Dumnezeu, poruncind lui Moise
sa nu se apropie de rugul aprins Incaltat, ci sa i~i dez-
lege incalfamintea picioarelor lui in semn de evlavie,
fiindca locul in care statea era sfant. Moise, Moise, nu
te apropia aici! Ci scoate-ti incaltamintea din picioa-

' ICor. J 1 :28-29.
211Cor.6:14-IS
10. DESPRE DUMNEZEIASCA fMPARTA~IRE

rele tale, cii locu/ pe care calci este pdmdnt sfdntl'
Asadar trebuie sane apropiem cu toata evlavia, curati
de orice intindciune a trupului si a duhului', pentru a
ne imp~i cu vrednicie. Fiindca, daca Dumnezeu a
poruncit Jui Moise sa i~i lepede incal~amintea pentru
a se apropia de un loc sfant, cu cat mai dator esti tu,
crestine, sa lepezi orice legatura a pacatului ca sli pri-
rnesti in tine intreg pe Dumnezeu? Oare painea aceea
sflinta nu este Trupul Domnului? ~i Sf'antul Potir nu
este oare Sangele Domnului? Paharul binecuvdntii-
rii, pe care l-am binecuvdntat, nu este tmpartasirea
cu sdngele Domnului? $i pdinea pe care o frdngem
nu este oare impdrtdsire cu trupul Domnu/ui?3 Cum,
dar, va veii apropia cu o constiinta tncarcata de fo-
cul care ii ardc pe cei nevrednici? Caci este ciirbune
aprins care ii arde pe cei nevrednici.' De aceea dez-
leaga orice legatura a dusmaniei fata de aproapelc,
orice polita a nedreptatii, lcapada ceea ce este strain,
11i fereste-te de rau ~i fa binele,' intoarce-te la DomnuJ
~i apropie-te, ca sa fii sfintit intreg, sa fii lwninat ~j sa
devii salas al dumnezeiescului har, sa fii unit cu Hris-
tos, ca sa r&nai intru El si El intru tine. Cel ce miindn-
cii trupul Meu )fi bea sdngele Meu riimdne lntru Mine
~i Eu intru el.
6




1
Ex. 3:2-S.
211Cor.7:L
1
I Cor. 10: 16.
4
ICor. 11:27.
s Ps. 33:15.
6
In 6:56.
122 123
SfANTUL NECTARIE DE EGl-HNA

Caracterulcelui ce se imparti~e~te cu
vrednicie

0 ! cat de fericit ~i binecuvantat trebuie sa fie soco-
tit eel ce se imp~e~te cu vrednicie cu Dumnezeies-
lile Taine! Astfel vine de la Altar pe de-a-ntregul re-
lnnoit, fiindca focul dumnezeirii, care se uneste prin
Dumnezeiasca imparta~anie cu sufletul ornului, ar-
de pacatele acestuia, il umple de dumnezeiescul har,
sfinteste cugetele, intareste puterile sufletului, lumi-
neaza mintea, strapunge inima cu frica de Dumnezeu
si, la slar~it, o arata cort numai al Duhului Stant.
Cel ce se impartaseste cu vrednicie a primit deja
arvuna imparatiei cerului', se afia inarmat cu toata ar-
mura Duhului2, care ll pazeste pe el de tot raul i de
toata uneltirea celui rau ~i II face infricosator demoni-
lor i~ii. lnima celui ce se impartaseste cu vrednicie
se umple de bucurie negraita si de nespusa voiosie.
Numai unul ca acesta simte o schimbare survenita In
el si se bucura de innoirea Jui. Virtutile toate ii impo-
dobesc inima, iar dorul lui este unirea cu Domnul.
Seninatatea sufleteasca pe care i-o da constiinta co-
muniunii ~i impacarii cu Dumnezeu si pacea cereas-
ca ce domneste inlauntrul sau se reflecta pe chipul lin
al celui ce se impartiiete cu vrednicie ~i intreaga Jui
lnfatisare exterioara marturiseste starea sa morala la-
untrica. Inocenta i curatia, aceste doua haruri care ii
incununeaza, sunt cele ce marturisesc eel rnai mult
pentru el fat.a de toti. Iara caracterul celui ce se lmpar-

1 ll Cor. 1 :22; 5:5; Ef. 1: 14.
2Ef.6:ll-13.
10. DESPRE DUMNEZEIASCA iMl'ARTA~IRE

taseste cu vrednicie i lntru adevar! Acestea sunt con-
secintele dumnezeiestii lmpartasiri.
Acestea avandu-le cineva in vedere, cum nu va de-
plange cu at.at mai mult pe cei ce se impartiiesc cu
nevrednicie1 sau pe cei care nu se pot impartasi fiind
impiedicati de pacat sa se impartaseasca. dar din nepa-
sare ~i din mandrie sau, ca sa zicem asa, pentru vreun
folos sufletesc sau trupesc, se apropie de Dumneze-
iasca imparta~ie, nechernati fiind? Fiindca sanata-
tea sufletului atrage si sanatatea trupului, precum stim
ca se lntampla si invers. Ce vom spune despre unii ca
acestia? in care categorie de crestini ii vom randui?
Starea lor in crestinism este cea pe care o au numai cei
reci si cei indiferenti.' Dar sunt ei oare adevarati cres-
tini? Aceasta nu este evident pentru noi. Dar ceea ce
putem cunoaste este faptul ca unii ca acestia calatoresc
pe mare fara catarg, f'ara carma ~i f'ara carmaci. Vai de
ei io ziua aceea cand se vor ridica impotriva lor valuri-
le ~j vanturi putcmice vor sufla impotriva lor i vaJ uri
uriase le vor scufunda corabioara! Saraci atunci si lip-
siti de dumnezeiasca rnangaiere, vor vedea cu ochi In-
lacrimati si cu privirea Tara de nici 0 nadejde prapastia
deschisa sub picioarele lor amenintand cu scufundarea
~i pierzania lor totala, Carre unii ca acestia avem a le
da un sfat fratesc: sa sc grabeasca sa se impartiieasca
pentru a fi izbaviti, fiindca nu exista nici o alta scapa-
re. Oprindu-ne aici cuvantul, sa spunem cateva lucruri
necesare despre starea datorata dupa lmpartasirea cu
Stanta Euharistie ~i cu petrecerea potrivita ei.

1
Cf. I Cor, 11:27.
~Apoc. 3:15-16.
124
125
SFANTUL NECTARIE DE EGIUNA

Dopa Sfanta Euharistie


Dupa Dumnezeiasca Euharistie da lauda ~i multu-
rneste drept Domnului, fiindca te-a invrednicit sa te
faci parta~ Trupului ~i Sangelui Lui. Petrece ziua prin
fapte vrednice de ea ~i sa ai aceasta zi ca un model ~i
ca un reper pentru tot restul zilelor tale. Sa nu rabzi ca
restul zilei sa intristezi pe ingerul tau, pazitorul sufle-
tului ~i trupului tau, lntorcandu-te la releJe tale dintai,
ca porcul scaldat la noroiul mocirlei lui, sau precum
caincle C8fC SC Intoarcc la varsatura lui, I fiindca grea
va f Intoarcerea ta. Sa nu cumva sa zici ca iar~i ma
voi pocai ~i iarasi ma voi curata, fiindca nu atama ex-
clusi v de vointa ta pocainta ~i rnantuirea, ci ~i de vo-
inta lui Dumnczeu. Fiindca la mantuirea omului doi
factori contribuie: harul Jui Dumnezeu si vointa omu-
lui. De aceca e de trcbuinta ca amandoi acesti fac-
tori sa conlucrezc, ca sa aiba loc implinirea rnantuirii.
Asadar rnantuirea noastra, ncatarnand in mod abso-
lut de vointa noastra, nu se savar~e~tc prin dispoziti-
ile noastre, de aceea nici nu putern spune ca suntern
stapani pe rnantuirea noastra sau ca ori de cate ori ne
place noua putem sane pocairn ~i sa ne intoarcem de
la rautatile noastre la Dom.nul.2 Nu, nu! Adevarat ca
Domnul vrea ca toti scise mdntuiascd ~i la cunostinta
adevdrului sii vinii.3 Adevarat ~i ca asteapta pocainta
pacatosului, fiindca a zis: Nu voiesc moartea piicii-
10.rnlui, ci sii se intoarca de la calea lut st sa fie viu'.

1
II Petr. 2:22.
2
Fapte 3:26.
, I Tim, 2:4.
~ lez. 33: 11.
JO. DESPRE DUMNEZEIASCA iMPARTAl)IR

Dar i1 rabda pe pacatosul care pacatuieste din nestiin-
ta sau pe eel care pacatuieste in cunostinta, dar drept
urmare a unei neputinte moralicesti si care nu prives-
te cu nepasare pacatul sau, iar nu pe eel care pacatu-
ieste intru cunostinta si care trateaza cu indiferenta
pacatele lui, fiindca unuJ ca acesta nu se va pocai ni-
ciodata. Acesta i~i zideste casa pe temelii nesigure ~i
cugeta in sine ca batranetea ii va aduce nimicirea pa-
timilor, ridicarea dispozitiilor pentru pacat ~i o usoara
pregatire pentru pocainfa, care ii va duce la mantuire.
El cugeta ca neputinta trupeasca de a rnai pacatui este
o cale pentru mantuire! Cat de mult sc in~ala unii ca
acestia! Cat de dcparte sunt acestia de adevaratul duh
al crestinisrnului si, prin urmare, cat de putin pot fi ci
numiti crestinil Oar cat sunt de departe ~i de adunarea
crestinilorl Urui ca accstia se ln~ala asteptand poca-
inta ~i mantuirea. Fie-le cunoscut acestora ca nu este
rnantuire lor, fiindca nici pocainta nu va fi, $i iata de
cc. Fiindca ei nu au prctuit crcstinismul, ci sunt din-
trc cei care hulesc impotriva Duhului Sfan;', de vre-
me ce hula tmpotriva Duhului Slant nu lnseamna nu-
mai a vorbi necuviincios dcspre El ~i apoi a regreta,
ci a ramane indiferent si ncpocait dupa ce a pacatuit.
Ccl ce nu sc pocaieste dupa pacat nu numai ca leapa-
da dumnezeiasca lege, ci ~i pe Datatorul de lege h in-
frunta ~i ii dispretuieste, socotindu-se pe sine vrcdnic
a da socoteala pentru faptele savarsite de el. Pricina
inselarii celui ce leapada pocainta este fie necunoa~-
terea duhului cre~tinismului ~i insemnatatea pocain-
tei - de vreme ce ignorli dogma cre~tina abate-le de

I Mt. 12:31.
126 127
SF ANTUL NECTAR.IE DE EGHINA

la rdu # fo binele' $i iodernnul fifi sfinti" si fifi inte-
lepti" j toate celelalte porunci crestine prin care ne
Intoarcem la virtute -, cugeta ca Dumnezeu poarta de
grija numai trupurilor si cauta ca acestea sii fie cura-
tate de murdarie, fiindca El oricum Ii va primi, paca-
tul lor incetand fie din vreo neputinta trupeasca, fie
din vreo alta impiedicare. Ca astfeJ gandesc se arata
din vederile si din cugetele lor, dar mai ales din fraza
lor obisnuita: ne vom pocai cdnd vom imbiitrdni. Oa-
re prin aceasta nu vor sa arate vremea ueputintei lor si
a incapacitatii de a mai pacatui? Asadar nu este oare
adevarat ca acestia nu au nici cea mai vaga idee des-
pre viata duhovniceasca, nici nu cunosc virtutea cea
placuta lui Durnnezeu, abtinerea de la pacate oricurn,
dar Iara transfonnarea inimii, rara dobandirea virtutii ..
fiirii lupta ~i celelalte? Aceasta expunere exacta a ide-
ilor lor despre duhul crestin ne incredinteaza pe noi
~i despre adevar: necunoasterea intelesului pocaintei.
Acestia identifies pocainta cu neputinta de a mai pa-
catui, de aceea si socotesc ca se afla in pocainta daca
nu rnai lucreaza cele rele, fie aceasta si din neputinta,
i din incapacitatea de a mai savafi pacatul, fiindca
nici nu cugeta altfel, precwn o dovedesc. Faptul de a
confunda pocainta cu neputinta de a pacatui, adica a
spune ca ma voi pocai cand voi imbatrani, arata ca eel
ce o spune nu are cunostinta despre intelesul pocain-
tei, fiindca in vreme ce pocainta purcede din simtire,
ei o fac sa atame de vointa. Daca, asadar, vreodata

1
Ps. 33:l5.
2
I Petr. l: l 5- l 6.
3
Mt. 10: I 6; r Cor, 4: lO.
10. DESPRE DUMNEZElASCA fMPARTMIRE

le-ar ti cu putinia sa hotarasca ei ceea ce nu atarna de
vointa lor, atunci ar putea sa se pocaiasca, de vreme
ce simtirea lor e moarta, Cat de mull se tnala eel ce
socoteste ca poate tara sa ii trezeasca simtirea i con-
stiinta sa i~i hotarasca mantuirea lui! Daca simtirea
lui nu se trezeste, m chip nedrept hotaraste cu privire
la mantuirea lui. Pocainta provocata fuge; asadar este
cu neputinta ca unul ca acesta sa dobandeasca mantu-
ire. Dar ~i daca i-ar trece prin minte ca sirntirea este
cea ce aduce pocainta si nu mai putin daca neglijeaza
a aduce satisfacere dumnezeiestii dreptati ranite, ia-
ra~i nu poate sa se pocaiasca, fiindca Durnnezeu, din
pricina marii rautii~i a celui ce de multe ori a pacatui;
~i nu a putut compensa dumnezeiasca dreptate, nu ii
trezeste inima adormita din letargia ei, ci ii paraseste
pe el sa nu se intoarca, sa se vindece ~i sa se mantu-
iasca. Asadar este necesar ca acei ce doresc mantui-
rea ~i viata vesnica sa nu amane pocainta lor, ci sa se
grabeasca a se pocai cat mai grabnic si fara intarziere.
Fiindca, desi nu atfuna in mod absolut de vointa poca-
inta, fiindca purcede din simtire si constiinta, iar ini-
ma numai Dumnezeu o poate misca, sa ne grabim cu
lacrimi ~i sa it rugarn pe Dumnezeu pentru mantuirea
noastra, sane dea strapungere si zdrobire inimii noas-
tre ~j robire cugetelor noastre ca sa se trezeasca sim-
[irea. sa ii recunoasca starea lui morala ~i sa cheme
pocainta cea cu adevarat mantuitoare.
Veniti, asadar, frati crestini, sa profitarn de haruJ
lui Dumnezeu, sii ne ingrijim de mantuirea noastra,
sa fim vrednici de Preacuratele Taine, sa petrecem re-
stul vietii noastre in infranare dreptate ~i evlavie. Ca-
128
129
SFANTUL NECTARIE DE EGHINA
ci s-a ariitat, dupii cum zice Sfontul Pavel, harul lu/
Dumnezeu tuturor oamenilor; invii/andu-ne pe not sii
lepiidiimfaradeiegea si poflele lumesti si in veacul
de acum sa triiim cu inf elepciune, cu dreptate si cu-
cernicie, asteptdndfericita nadejde ~i ariitarea slavei
marelui Dumnezeu ~i Mdntuitorului nostru Hristos li-
sus. Amin,'


































I Tit2:1J-13.










Cuvant des pre datorii le noastre
in fata S fantul ui Altar


Jar Hristos, venind Arhiereu al buniitii/ilor
ce/or viitoare, a trecut prin cortul eel mai mare
~i mai desiivdrsit, nu fiicut de manii omeneascd,
adica nu din zidirea aceasta. El a in/rat odatii
pentru totdeauna in Sftinta Sfintelon nu cu
sdnge de [apl ~i de vitei. ci cu insusi sdngele
Siiu. si a dobdndit o vesnica rascumpiirare
(Evr: 9: 11-12).



Cine va putea vreodata sa spuna toate care le-a lu-
crat adanca milostivire a lui Oumnezeu pentru mantu-
irea neamului omenesc? Cine va reusi sa inchipuie cu
stiletul sau sa descrie cu condeiul maretia, caracterul
sau rnultimea acestor dumnezeiesti lucrari?
Faptele savar~ite de iubirea de oameni a lui Dum-
nezeu pentru intreaga omenitate sunt nu nu:mai multe,
ci sunt ~i mai presus de fire ~i necuprinse cu mintea.
De la crearea lurnii ~i pana la venirea Arhiereului ce-
lui mare, a lui Iisus Hristos, datatorul viitoarelor bu-
131
130

SFANTUL NECTARIE DE EGMINA

natati, atatea fapte minunate a facut Dumnezeu pentru
rnantuirea ~i desavarsirea ornului, incat nimanui din-
tre noi nu i-ar ajunge tirnpul sa povesteasca, Subiec-
tul pericopei citite astazi a Epistolei Sfantului Apos-
tol este istoria cununii faptelor dumnezeiestii iubiri
de oameni.
Ornul, pacatuind ~i cazand sub povara propriului
pacat, a devenit victima propriei prostii. Pacatul, ca
zid despartitor intre el si Dumnezeu', I-a lipsit pe om
de harul lui dumnezeiesc venit peste el in urma relati-
ei duhului lui cu Dumnezeu. Putcrile lui suflctesti sla-
bite, partea lui cunoscatoare, nu puteau sail faca mai
precis In cunoasterea celor bune, fiindca lndepartarea
de Dumnezeu i-a adus lntunecarea duhovniceasca si
necunoasterea adevaratului bine. Partea lui voitoare,
vatamata de cea cunoscatoare, a voit raul, iar partea
simtitoare s-a desfatat petrecand cu eel rau. 0 astfel
de stare a ornului, ca avortara, a adus completa ruinare
a sa. Un astfel de star~it al omului ar fi fost de necvitat
daca Dumnezeu nu S-ar fi grabit sa ii vina m ajutor.
Mila lui Dumnezeu vine ca un ajutor pentru man-
tuirea oamenilor. Mijloacele prin care Dumnezeu a
venit in ajutorul lor sunt acestea: insuflarile, desco-
peririle, lucrarile mai presus de firea spirituala ~i per-
ceptiva a ornului. Prin acestea Dumnezeu a calauzi: ~i
I-a indrumat pe om. Profetiile ~i toate prorociile erau
astfel de fapte durnnezeiesti menite a calauzi pe om
pe caJea adevarului. Dar neamul omenesc, desi ast-
fel lnvatat si instruit de Dumnezeu, nu putea totusi sa
ajunga prin aceasta pedagogie la o asemenea desavar-

1 Cf. Ef. 2: 14.
cuvANT DESPRE DATORllLENOASTRE iN FATA SFANTULUI AJ.:rAR

sire, incat sa restabileasca cea dintai relatie si comu-
niune cu Dwnnezeu, cat timp cunoasterea poruncilor
dumnezeiesti ~i constientizarea starii morale vrednice
de rnila a omului putea sa reinnoiasca pe omul stricat
de pacat. Acea pedagogie poate fi vazuta ca o prega-
tire peotru cunoasterea intru coo~tiinta a propriei ne-
norociri ~i necesitatea mantuitoare ~i innoitoare. Jert-
felnicul inal~atde Moise era cea mai lnalta marturie a
unei astfeJ de trebuinte pentru oameni. Acel jertfelnic
era altarul care rnarturisea constiinta neamului orne-
nesc pe care o avea despre el insusi ca neam pacatos
si blestemat1 De aceea ~i arhiereul aducea mai intai
jertfa pentru propriile pacate si apoi pcntru gresalele
poporului.? Omenirea avea asadar nevoie de un arhi-
ereu Iara de pacat, ffila de prihana ~i sfant, osebit de
pacatosi' si avea nevoie de un jertf elnic care sa poata
reinnoi pe omul stricat de pacat.' Temelia acestui jert-
felnic S-a facut Domnul nostru l isus Hristos, Care, fi-
ind jertfitor ~i jertfa, S~a adus pe Sine lui Dumnezeu
jertfa fara de prihana' spre miros de buna mireasmir
si L-a impacat pe Dumnezeu cu oamenii, In/rand o
data pentru totdeauna in SfdntaSfintelor: nu cu sdn-
ge de tapi si de vitei, ci cu lnsusi sdngele Sau, si a
dobdndit o vesnicii riiscumpdrare.
7
JertfelnicuJ ace-
la, iata, este deja in mijlocul nostru gata sa daruiasca

1
Ex., cap. 25-27; Evr. 9: 1-6.
2
Evr. 9:7; 7:27.
1
Evr. 7:26.
Evr. 6:6.
5
Ef. 5:2; Evr. 9: 14.
6
Ef. 29: 18; 5:2; Filip. 4 18.
7
Evr. 9:12.
132 133
SFANTUL NECTARIE OE EGHINA

oamenilor bar, sfintire ~i izbavire, gata sa reinnoiasca
toata omenitatea. Dumnezeu, rniluind intreaga orne-
nitate, a statut El insu~i in mijlocul ei. Dar acum de ea
depinde faptul de a voi sa fie mantuita.
Cat de multe datoram Dwnnezeului nostru, Crea-
torului nostru celui lubitor de oameni! Cine poate zu-
gravi m cuvinte rnarimea datoriei noastre fata de iu-
bitorul de oameni Dumnezeu? Cu ce masura a cuvan-
tului voi cuprinde Necuprinsul? Este eel mai dificil
lucru. De aceea i las aceasta in seama constiintei fi-
ecaruia, nevorbind nimic despre datorie. $i nu putem
aici sa le Insiruim pe toate aratand cate a lucrat Durn-
nezeu pentru neamul omenesc. Oar fiindca inalfarea
acelui jertfelnic care a daruit oamenilor cele mai mari
daruri duhovnicesti cere ~i induhovnicirea oamenilor,
atat cat este ingaduit, pentru aceasta voi vorbi despre
datoriile la sfantul jertfelnic, fiindca trebuie sa con-
stientizam faptul ca Domnul ne-a dat noua sub jura-
mant daruriJe Sale cele bogate, ceJe care se revarsa
de la jertfelnic. De aceea trebuie sa II pazim pe acesta
pentru a primi darurile, fiindca altminteri nu ne vom
folosi cu nimic de la sffintul jertfelnic, apropiindu-ne
de el, ci mai vartos ne vom osandi. Asadar cunoaste-
rea datoriilor este o necesitate stringenta, fiindca, da-
ca acel jertfelnic s-a inaltat pentru ca nu era alta man-
tuire, urmeaza ca numai de la acest jertfelnic trebuie
sa prirnirn mantuire. Dar daca mantuirea se acorda pe
niste principii, trebuie sale cunoastern pe acestea, fi-
indca altminteri suntem lipsiti de mantuire. Cunoaste-
rea datoriilor ca factor important care duce la mantui-
re trebuie stabilita, ~i Inca foarte precis ~i limpede.
CU VANT OESPRE DATORllLE NOASTRE iN FATASFANTULULALTAR

Prima datorie a noastra raia de sfantul jertfelnic es-
te aceea de a sfinti jertfelnicul. Sa sfintim altarul rnai
lntai, daca vom aduce la el ca jertfa vie, sfiinta si bi-
nepliicutii lui Dumnezeu. ca tnchinarea voastra cea
duhovniceasca' ~i apoi daca ne apropiem pentru irn-
partasirea cu Sfantul Trup ~i Sange ale Mantuitorului
nostru, Care S-a jertfit peel pentru mantuirea noastra.
Avem deplina constiinta cane apropiem cu vrednicie,
fiindca orice alta punere inainte si orice apropiere ne-
vrednica este privita ca o sfidare a celor dumnezeiesti
si ca o profanare a jertfelnicului. Domnul ii pedep-
seste pe cei care se apropie cu nevrednicie de sfantul
jertfelnic.2
Sfiintul Apostol Pavel, voind sa ii pazeasca pe uce-
nicii Jui dintr-o astfel de cadere, ii invata urmatoarele
cuvinte remarcabile: Astfel, oricine va mdnca pdinea
aceasta sau va bea paharul Domnului cu nevrednicie,
va Ji vinovat fafli de trupul si de stingelc Domnului
Sa se cerceteze insii omul pe sine si asa sa mandnce
din pdine ~; sii bea din pahar: Caci eel ce mandnca si
bea cu nevrednicie, osdndii isi miindncd si bea, neso-
cotind trupulDomnului'. Asadar avem cea mai inalta
datorie, cei ce ne apropiem de Sfanta Masa a Domnu-
lui, sane cercetam pe noi insine si asa sa rnancam din
paine si asa sa hem din pahar, ca nu cumva sa nesoco-
tim Trupul ~i Sangele Domnului. Dar la ce cercetare
~i la ce socotinta se gandeste? Raspunzand la aceasta
i'ntrebare, zicem: pe de o parte, zicand sii se cercete-

1 Rom. 12: I.
i Num. 15:37; 16:35.
1
I Cor. 11 :27-29.
134
135
SFANTUL NECTAR.IE DE EGHINA

ze pe sine se refera la cercetarea propriei constiinte,
iar socotinta se refera la simtirea dumnezeirii Taine-
lor si la sentimentul nostru de vinovatie, fiindca, daca
aceasta soconnta nu este intru noi, atunci, ca unii ca-
re nu avem desavarsita ~i exacta constiinta a inaliimii
si a maretiei ospatului tainic daruit, transmis noua, nc
apropiem cu nevrednicie $i atunci osanda ne agoni-
sim noua, mancand ~i band din potir.
Biserica, tfilcuind inspirat aceste cuvinte ale Sfan-
tului Pavel, glasuieste catre cei pregatiti pentru a se
impartA$i cu Preacuratele Taine urmatoarele cuvintc
insuflate de Duhul Sfaru: ,,Cu frica de Dumnezeu, cu
credinta si cu dragoste apropiati-va!"!
Acestea le striga, fiindca In aceste cuvinte se cu-
prinde toata invatatura Sfdntului Pavel. Si, cu adeva-
rat, cine, avand frica, credinta si dragoste, poate sa
fie socotit nevrednic de sfanta imparta$ire? Frica de
Dumnezeu este vazuta in Vechiul Testament drept
cea mai inalta virtute. Prin expresia .,eel ce se teme
de Domnul" se indica ~i se caracterizeaza eel cc vie-
tuieste in legea Domnuluf si care pazeste poruncile
Lui. in Sfintele Scripturi acesta este de multe ori feri-
cit.' lar expresia opusa in Scripturi o descriu cuvinte-
le: ,,omul care nu se teme de Dumnezeu" caracterizat
ca om :Iarade lege ~i tara Dumnezeu. Cel dintai sens
ii da si Biserica cuvintelor ,,frica de Dumnezeu", Sa
se cerceteze, asadar, :fiecare pe sine ~i sa se afle da-
ca are in el insusi o astfel de frica de Dumnezeu asa

1
V. Sfanta si dumnezeiasca Liturghie a Sf loan Gura de Aur,
dupa Cbinonic.
2
Ps. 1:2.
3Ps.
l:2; 111:1; t27:l;intel.Sir.34:15.

CUVANT DESPRE OATORllLENOASTRE iN FATA SPANTULUI ALTAR

cum cere Scriptura $i Biserica, adica cea curata, sfan-
ta $i nearnestecata cu un simtarnant strain sau usura-
tic; atunci sa se vada pe sine vrednic dupa cea dintai
cerinta a Bisericii si sa tndrazneasca, ~i tara aceasta
sa nu se apropie, fiindca mai intai estc dator sa se cer-
ceteze pe sine daca intr-adevar crede fara sovaire ca
painea si vinul puse inainte sunt lnsusi Trupul si in-
su~i Sangele Dornnului eel varsat pentru mantuirea
lurnii. Dar cand se va afta $i in aceasta privinta vred-
nic de Dumnezeiasca [mpartasire, atunci plin de iubi-
re fala de Dumnezeu $i de aproapele lui sa se apropie.
Daca torusi simte ca iubirea faia de aproapele nu estc
asa cum o porunceste DomnuJ, atunci sa se abjina a
veni la Altar ~i sa Jase Sfanta lmpart.a~anie pana ce se
va impaca cu fratele lui, fiindca altrninteri nu este va-
zut vrednic de Dumnezeiasca impar~ire. Importan-
~a acestei porunci o exprima si mai limpede Biserica
in rugaciunile de la randuiala lmpart~aniei, zicand:
,,Trupul Stapanului vrand sa-l prirnesti spre hrana, fii
cu frica sa nu te arzi, cl1 foe este; Sangele Lui vrand
sa-l bei spre-rnpartasire, mergi ~i cu cei ce te-au mah-
nit te impaca, si 3$3 indrazneste de ia hrana sfanta'".
Acestea le porunceste Biserica intemeiata pe teme-
lia cuvintelor cvanghelistului loan, care spune explicit
~i limpede: Cine iubeste pe fratele siiu riimdne in lu-
mind si smintealii in el nu este. far eel ce urdste pe fra-
tele lui este in intuneric si umbla in tntuneric si nu stie
incotro se duce', Oricine nu face dreptate nu este din

1
Orologion to Mega, Apostolikis Diakonias tis Ecclisias tis
Ellados, Alena, 1986, p. 510
2
J In 2: I0-11.
136 137

SFANTUL NECTARIE DE EGHINA

Dwnnezeu, nici eel ce nu iubeste pe fratele sau. Pentru
ca aceasta este vestea pe care ati auzit-o de la inceput,
ca sii ne iubim unu/ pe altul ...
1
Oricine uraste pe fra-
tele siiu este ucigas de oameni.
2
Si in alta parte: Daca
cineva zice cii ll iubeste pe Dumnezeu. dar pe fratele
sdu ii uriiste, ace/a mincinos este. Caci eel ce nu iu-
beste pe fratele sau pe care l-a viizut. pe Dumnezeu pe
Care nu L-o vazut cum poate sii ii iubeasca? Si aceas-
tii poruncii avem de la El, ca eel ce iubeste pe Dumne-
zeu ~ipe fratele siiu sa fl iubeascii'.
Dragostea fatli de aproapele este semnul dragostei
fata de Dumnezeu ~j masura cu care se cantare~te dra-
gostea lui. Prin acest cuvant se arata ca DomnuJ a po-
runcit ca acela ce aduce dar la Altar si poarta in suflet
dusmanie fatli de aproapele sa lase darul Jui inaintea AJ-
tarului si sa grabeasca sa se impace cu fratele tui: Do-
cii. deci, i/i vei aduce darul liiu la Altar si ucolo i(i vei
aduce aminte ciifratele tau are ceva impotriva ta, lasa
darul tiiu acolo, inalnteaAltarului, )~i mergi mai fntdi si
impacii-te cu fratele tliu si apoi venind, adu darul tau'.
Daca. deer, Domnul nu ingaduie aducerea darului
la Altar celui ce nu s-a Impacat cu fratele sau, cum va
ingadui atunci Dumnezeiasca Jmparta~anie celui care
tine rninte raul irnpotriva fratelui sau?
Dragostea aproapelui purcede din iubirea lui Dum-
nezeu, fiindca dragostea lui Dwnnezeu, fiind dragoste
fatli de ceea ce este netarmurit, poarta ~i ea caracteris-

1IIn3 10-11.
2
I In 3:15.
31In4:20-21.
Mt. 5:23-24.
CUVANT DESPRE DATORJILE NOASTRE IN FATA SFANTULUI ALli\ll

ticile nemarginirii, fapt pentru care se ~i poate extinde
asupra tuturor. Cine nu iubeste pe aproapele lui nu are
dragostea aceea nemarginita, prin urmare nu are o dra-
goste vrednica de Dumnezeu ~i de aceea nici nu it iu-
beste pe Dwnnezeu. Cine iubeste pe aproapele lui pe
Dumnezeu ii iubeste, fiindca, exteriorizand dragostea
lui, rupe legaturile iubirii de sine si ale egoismului ~i
poate sa aiba dragoste netarmurita ~i vrednica de Dum-
nezeu. Fiindca cgoismul este numai o lngradire a dra-
gostei, o limitare a ei la idoJatria propriului eu. Asadar
este cu neputinta ca cineva sa iubeasca pe Dumnezeu,
daca nu ii iubcste pe fratele sau, fiindca Dumnezeu sa-
l~luie~te in inirna celui ce iubeste, iar puterea dum-
nezeiasca sal~luita in om rupe zgarda egoismului ~i a
iubirii de sine ~i clibereaza dragostea care se tinde mai
mult spre toti. Asadar lipsa dragostei fat! de aproapele
este semn al lipsei dragostei fata de Dumnezeu, fiindca
rninte eel ce zice ca II iubeste pe Dumnezeu, dar pe fra-
tele sau ii uraste. Trebuic, asadar, ca, venind la imparta-
sirea cu Sfintele ~i Prcacuratele Taine, sa avem, in afa-
ra de frica lui Dumnezeu ~i de credinta fatA de Sfintele
Taine, si dragoste fala de aproapele, fiindca, altminteri,
mancand ~i band Bra ccrcetare, osanda i~i rniinanca ~i
bea, nesocotind Trupul ~i Sangele Dornnului.1
Confonnarea noastra la cerintele Bisericii esre o
necesitate acuta, fiindca, daca Sfantul ~i Dumnezeies-
cul Altar a fost inaJtat pentru nevoia mantuirii, urrnea-
za ca In nici un chip nu suntem datori sa o tntelegem
altfel. Dar, fugind de aceasta, ne indepartam de ca-
lea mantuirii noastre, fiindca in mod clar si explicit

1
I Cor. 11:29.
139
138
I
I
I
'

SFANTUL NECTARIE DE EGHINA

Manruitorul a spus: Dacii nu veti mdnca trupul Fiului
Omului si nu veti bea sdngele Lui, nu veti avea via/a

CUVANTDESPRE DATORJILE NOASTRE iN FA TA SFANTULUI ALTAR

draznind, nu vom sta inaintea Judecatorului celui ne-
rnitarnic, numai pe aceasta avand-o in aparare? Dar

intru voi. Ce! ce miinancii lrupul Meu si bea stingeie
Meu are via/ii vesnica si Eu ii voi invia tn ziua cea de
apoi'. Asadar se pune in mod clar prob]ema: ori virtu-
tea si viata vesnica, ori pacatul ~i moartea sufleteasca
~i trupeasca. Fiindca, fie mancam fiirli vrednicie, fie ne
indepartam, viata in noi nu avem. Viata vesnica se da-
ruieste numai celor care traiesc potrivit lui Dumnezeu.
Asadar ori o viata virtuoasa impreuna cu Imparatia ce-
rurilor, ori blestemul cu osanda vesnica. CaJe de mijloc
nu exista, Fie trebuie sa ajungem cu adevarat urmasi ai
Mantuitorului nostru Hristos ~i adevarati iubitori ai pe-
trecerii crestinesti, fie aJtminteri nu este mantuire.
Da, frati crestini, trebuie, asadar, sa ne lmparta-
sirn cu vrednicie, fiindca celor ce se impartasesc ast-
fel nu numai ca 1i se daruieste mantuire, ci ~i multe
alte daruri, prin care omul se aratli chip ~i asemanare
a lui Dumnezeu. Dar pe care le voi socoti mai intai
si pe care rnai pe urma? Oare nu cumva prin Dum-
nezeiasca Imparta~anie, facandu-ne partasi Trupului
~i Sangelui Jui Hristos, nu ne unim cu Dumnezeu si
ajungem in relatie ~i in contact cu El? Oare nu cumva
dintr-o astfel de unire primim darurile Duhului Stant,
dragostea, bucuria, pacea, indelunga rabdare, bunata-
tea, credinta, blandetea, 1nfranarea2 ~i toata multimea
celorlalte virtuti? Oare nu se deschid ochii sufletului
nostru? Oare mintea nu se lumineaza si inima nu se
curate~te? Oare, prin Dumnezeiasca impartaire in-

1 In 6:53-54.
2
Gal. 5:22.
de ce tree sub tacere celelalte bunatati pe care Dum-
nezeiasca 1mparta~ire le daruieste firii noastre celei
simtitoare? Oare nu poate vindeca inima si trupul su-
ferind al celor ce se apropie cu credinta? Oare nu ne-a
daruit de multe ori viata noastra si nu ne izbaveste
de multe pericole si nu lucreaza multe minuni? Jertfa
acestui sfant jertfelnic a fost data de catre Mantuitorul
Bisericii ca o comoara nedesertata ~i ca dintr-o visti-
erie necheltuita sa primim toate cererile noastre cele
bineplacute lui Dumnezeu. Da, frati crestini, de la Al-
tarul acela ni se dau noua atatea bunatati, incat timpuJ
nu ne-ar ajunge sa povestim.1 Nenorocit este eel ce
nu pretuieste insusi Sangele Mantuitorului, care, adus
inaintea lui Dumnezeu, se face izvor de haruri neim-
putinat, intoarce mania Jn binecuvantare, iarta datoria
noastra, rugaciunile noastre le face auzite, harul Prea-
sf'antului Duh se trimite noua, puterile duhului nostru
~i ale sufletului se Intaresc ~i milele Lui cele bogate se
trimit catre noi ~i ne prohiriseste pe noi slujitori ~i li-
turghisitori ai Celui Preainalt, u inalta pe om la treap-
ta cea mai inalta a ingerilor, Capatul acelui jertfelnic
este scara lui Iacov, cea care leaga pamantul de cer,
iar ingerii care suie ~i coboara' sunt vrednicii liturghi-
sitori ai Celui Preainalt, care urea pentru ca sa duca la
Dwnnezeu cererile poporului purtator al nume)ui lui
Hristos ~i coboara ca sa le duca pe acestea la popor ~i
sa transmita harul, sfintirea ~i izbavirea,

1
Evr. 11.32.
2
Fae. 28:10-12.

I
I
I
SFANTUL NECTARIE DE EGHINA
Asadar, frati crestini, acesta este acel jertfelnic ~i
acea jertfa care pe el se jertfeste. Voiesti deja sa te
faci partas al bunatatilor lui? Voiesti mantuirea ta?
Fii crestin adevarat, ai frica de Durnnezeu, credinta
in Taina Dumnezeiestii imparta~iri ~i dragoste fata de
Dumnezeu ~i fafa de aproapele tau'. Ingrije~te-te to-
tusi degraba, fiindca poate timpul nu te va astepta. Vi-
ne moartea ca un fur noaptea2 si vai de acela lipsit de
provizii, de Dumnezeiasca Impa~ire adica, fiindca
venirea Domnului pentru el va fi foarte Infricosatal
Veniti, frati crestini, sa ne ingrijim de mantuirea
sufletelor noastre! Aceasta vreme de post este cea mai
potrivita pentru pregatire, fiindca ~i postirile, si sluj-
bele de priveghere, si lepadarea pricinilor sunt tot ata-
tea mijloace desavarsite pentru pocainta care ne sunt
oferite nu in toata vremea. Pilda celor ce se imparta-
sesc este o puternica incurajare pentru cei opriti de la
Sfanta imp~anie. Sa iI rugam din inima pe Hristos
sa ne intareasca pe noi pentru lupta3 ce ne sta dinainte
~i sa ne arate pe noi vrednici partasi ai preacuratulul
Sau Trup si preacinstitului Sau Sange, ca sane fie no-
ua lmp~ania aceasta spre bucurie inirnii, sanatate
~i intelepciune, nadejde nebiruita, aparare si iertare
asteptata la infricosarul scaun de judecata. Amin.







1
Mt. 22:37-39; Mc. 12:28-31: Le. 10:27-28.
2
I Tes. 5:2.
3
Evr. 12:1.



Cuprins



[Celor ce se roaga] ....................... 5

Omilia 1
Despre libertatea morala, ca omul este liber din
punct de vedere moral . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 7

Omilia 2
Despre inviolabilitatea libertatii . . . . . . . . . . . . . . 17

Omilia 3
Oespre adevarata libertate si despre fals-nurnita
libertate 25

OmiUa a 4-a
Despre modul in care putem ramane liberi din
punct de vedere moral . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 3 5
Cum urmlim Mantuitorului Hristos 36

Omilia a 5-a
Despre pacat ............................ 4 5
Care este pricina pentru care pacatuim 51
Ca inselarea vine din negrija 53

Omilia a 6-a
Despre pocainta 57

Omilia a 7-a
Ca mantuirea se sav~e~te prin harul lui
Dumnezeu ~i prin vointa omului 63
Ca trebuie sa grabim spre pocainta 66
Ca obisnuinta pacatului aduce moarte 71


140
I
141

I
CUl'RINS
Cum se cuvine sa fie pocainta . . . . . . . . . . . . . 73
Despre adevarata pocainfa si despre
roadele ei 76
Despre chemarea pacatosilor de catre
lubitorul de oameni Durnnezeu 78

DIFUZARE:
S.C. Supergraph S.R.L.
Str. Ion Minulescu nr. 36, sector 3,
0312 l6, Bucuresti
Tel.: 021-320.61.19; fax: 02l-319.10.84
e-mail: contact@supergraph.ro
Omilia a 8-a
Despre marturisire

81
www.librariasophia.ro
www.sophia.ro
Ce este marturisirea? 84


Omilia a 9-a

Societatea de Difuzare SUPERGRAPH

Despre marturisire

95
vii ofera posibilitatea de a primi prin po~tii
cele mai bune carti de spiritualitate,
Ca marturisirea este necesara 95 teologie, cultura religioasa, arta, filozofie
Despre iertarea pacatelor 99
aparute la edituri de prestigiu.
CeJ ce pacatuieste trebuie sa satisfaca
Plata se face ramburs la primirea cartilor;
dumnezeiasca dreptate . . . . . . . . . . . . . . . . . l 03
Ca marturisirea este folositoare din punct de
vedere moral si duhovnicesc . . . . . . . . . . . . . 108
Ca marturisirea trebuie sa fie dupa o pregatire
prealabila . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 111
Omilia a 10-a
Despre Dumnezeiasca Jmparta~ire 115
I
~areJia ~i vrednicia Tainei Dumnezeiestii
taxele postale sunt suportate de Supergraph.

Vii asteptam la
LIBRARIA SOPHlA
str. Bibescu Yoda nr. 19,
0401 S I , Bucuresti, sector 4
(langii Facultatea de Teologie) tel.
021-336.10.00; 0722.266.618
www.librariasophia.ro
I
mp
<
..
1
.
r
.
t<
"
i
"
c
'i

n

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 11 7
Cum trebuie sa ne apropiem de 1mpartairea
cu Sfintele Taine . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 120
Caracterul celui ce se lmpartaseste cu
vrednicie. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 122
Dupa Sf'anta Euharistie 124

Cuvant
despre datoriile noastre in fata Sfantului Altar . . 129
Sacrificapu/inli vreme pentru a riisfoi ciirtilenoastre:
este cu nepuuntii sa nu gdsesti ceva
pe gustul si sprefu/osul tiiu!

D
















umnezeu voieste ca noi sa fim sfinti i desavariti,
fiindca sfinti i desavariti sunt fiii Tatalui Ceresc i
numai acestia sunt indreptatiti sa cheme cu fiasca
dragoste harurile Lui i doar acestia vor rnosteni imparatia
cerurilor.
Veniti, frati crestini, toti cei osteniti i tmpovaratl, sa aler-
gam la Domnul. Sa ne intoarcem desavarsit, fiindcii desavarit
ne-am indepartat de El. Iata-L pe Judecatorul gata sa ne ierte
pacatele. Iata-L pe Stapanul gata sa ne dea iertarea datoriilor.
Iata, Mantuitorul intinde mana sa ne duca in Rai, sa ne faca
usoara povara pacatelor noastre, Sa ne daruiasca pacea i sa
ne odihneascii. Sa luam jugul Lui, caci jugul Domnului este
bun i povara Lui este UOara. Sa grabim cat avem vreme, cat
timp usa vieti] vesnice este inca deschisa, sa intram la nunta
cat ne mai cheama Mirele. Sa nu amanam de pe o zi pe alta,
fiindca nu stim ce aduce ziua de maine. Sa venim la Domnul,
sa Ii miirturisim nelegiuirile noastre, i El este gata sa ne ierte
pacatele. Veniti toti sa IIcautam pe Domnul, ca sa aflam odih-
na sufletelor noastre!



~..:..dltur~
www.sophia.ro '1Q.<IJ.~
liD[H '