Dragobetele: Srbtoarea iubirii la romni i un

simbol al primverii. Tradiii specifice n funcie

de regiuni
Dup modelul zburtoarelor, fetele i
bieii se ntlneau s srbtoreasc Dragobetele, pentru a rmne ndrgostii pe parcursul
ntregului an.
Dragobetele, srbtoarea dragostei la romni, i are rdcinile n tradiiile dace i n credina ntr-un fel de
zeu al iubirii, a crui cinstire, pe 24 februarie, marca simbolic i nceputul primverii.
Dragobetele, fiul Dochiei, era zeul dragostei i al bunei dispoziii. I se mai spunea Cap de Primvar sau Cap de
Var i era identificat cu Cupidon, zeul iubirii n mitologia roman, i cu Eros, corespondentul acestuia n mitologia
greac.
Un alt nume al su era Nvalnicul, fiind perceput ca un fecior frumos i iubre nevoie mare, care le face pe tinerele
fete s-i piard minile.
O alt tradiie spune c Dragobetele a fost transformat ntr-o buruian numit Nvalnic, de Maica Precista, dup ce
nesbuitul a ndrznit s i ncurce i ei crrile.
n lumea satului romnesc, pn la jumtatea secolului al XX-lea, Dragobete era srbtorit pe 24 i 28 februarie sau
pe 1 i 25 martie, potrivit cercettorului Ion Ghinoiu, autorul volumului "Zile i mituri". Probabil c, n vechime, 24
februarie marca nceputul primverii, ziua cnd natura se trezete, ursul iese din brlog, psrile i fac cuiburi, iar
omul trebuia s participe i el la bucuria naturii.
n ziua respectiv, semnalul era dat de psrile nemigratoare, care se strngeau n stoluri, ciripeau, se mperecheau i
ncepeau s-i construiasc cuiburile. Despre "psrile" nensoite la Dragobete tia toat lumea c rmn singure i
fr pui pn n aceeai zi a anului urmtor.
Dup modelul zburtoarelor, fetele i bieii se ntlneau s srbtoreasc Dragobetele, pentru a rmne ndrgostii
pe parcursul ntregului an. Dac timpul era favorabil, mbrcai de srbtoare, fetele i flcii se ntlneau n faa
bisericii i plecau s caute prin pduri i lunci flori de primvar.
n sudul Romniei (Mehedini), fata se ntorcea n sat alergnd, obicei numit "zburtorit", urmrit de cte un biat
cruia i czuse drag. Dac biatul era iute de picior i o ajungea, iar fata l plcea, l sruta n vzul tuturor. Srutul
acesta semnifica logodna celor doi pentru un an sau chiar pentru mai mult, Dragobetele fiind un prilej pentru
comunitate pentru a afla ce nuni se mai pregtesc pentru toamn. Din zpada netopit fetele strngeau de cu seara
ultimile rmie - zpada znelor -, iar apa topit din omt era folosit pe parcursul anului pentru nfrumuseare i
pentru diferite descntece de dragoste.
Nici oamenii mai n vrst nu stteau degeaba, ziua Dragobetelui fiind cea n care urmau s aib grij de toate
ortniile din ograd, dar i de psrile cerului. n aceast zi nu se sacrificau animale pentru c astfel s-ar fi stricat
rostul mperecherilor.
n aceast zi, satele romneti rsunau de veselia tinerilor i de zicala: "Dragobetele srut fetele". Sunt multe
credinele populare cu referire la Dragobete. Astfel se spunea c cine participa la aceast srbtoare avea s fie ferit
de bolile anului, mai ales de febr, i c Dragobetele i ajut pe gospodari s aib un an mbelugat.
Steaua acestui flcu, a crui evocare aciona direct asupra fibrelor erotice ale tinerilor, a nceput s apun n a doua
jumtate a secolului al XX-lea. ntr-un fel, Dragobetele a fost i el o victim a comunismului. Dup Revoluie, locul
lui a fost luat treptat de Sfntul Valentin, care a fost importat din lumea occidental i care este srbtorit
contiincios pe 14 februarie. Entitate magic asemntoare lui Eros sau Cupidon, Dragobetele se difereniaz de
blajinitatea Sfntului Valentin din tradiia catolic, fiind un brbat chipe i neastmprat.

Dragobetele

Dragobetele srbtoare tradiional veche, marcat amplu cndva, nlocuit

sau greit adaptat astzi la Ziua ndrgostiilor Sf. Valentin.
Conform calendarului cretin ortodox la 24 februarie se srbtorete ntia i a doua aflare a Capului Sf. Ioan Boteztorul,
srbtoare numit n spaiul slav Glavo-Obretenia. Denumirea de Dragobete provine de la cuvintele slave vechi dragu- drag i
bti a fi (deci a fi drag). Ca atare denumirea slav a nceput s fie adaptat ncet-ncet la limba noastr, astfel aprnd n evul
mediu denumirile Vobretenia, Rogobete, Bragobete, Bragovete (unele dintre ele, foarte apropiate de denumirea cunoscut astzi
Dragobete), pn cnd, probabil i sub influena principalelor caracteristici ale srbtorii s-a impus pe arii destul de extinse mai ales
n sudul i sud-vestul Romniei i n Moldova denumirea Dragobete.
Denumirea consacrat a srbtorii este evident Dragobete, fie ea dacic sau slav, impunndu-se n ultima vreme n con tiina
oamenilor, bucur n mod firesc, modalitile prin care tinerii de altdat ineau aceast srbtoare, dar mai ales n ce msur i
cum ar putea fi adaptate aceste modaliti la zilele noastre.
n popor Dragobete era imaginat drept zeitate n Panteonul romnesc, celebrat la o dat fix (24 februarie). Dragobete poate fi
identificat cu Amor (sau Cupidon) zeul dragostei, n mitologia roman i Eros la greci. De aici, avem substantivele comune
amor, erotism (cu sens de dragoste, iubire).
O alt dovad a originii dacice a numelui respectiv poate fi existena n cadrul srbtorii Dragobete a unei tradiii strvechi luatul
frailor i surorilor de cruce (nfritul i nsuritul). Dou persoane, care doreau s se nfreasc/nsureasc, se zgriau puin
la mn, n form de cruce (ca s curg snge) i apoi suprapuneau zgrieturile. Astfel deveneau frai i surori de cruce. Alii doar
se mbriau i se srutau frete, cu jurminte de ajutor reciproc. Cei devenii frai i surori de cruce fceau o mic mas pentru
prieteni.
Potrivit unor legende populare, Dragobete, ori conform altei variante Dragomir .a. a fost fiul Babei Dochia. El este prezentat ca un
tnr voinic, frumos i bun. Ca Ft-Frumos din basme simbolul dragostei fireti, curate, Dragobete inspir fetelor i femeilor
ncredere n dragoste.
Obiceiuri. Tradiii. Superstiii. n popor se crede, c spre sfritul lui februarie, n preajma nceputului primverii, se logodesc
psrile cerului, cele sedentare. Acestea se adun n stoluri, se mperecheaz, ncep s-i fac cuiburi. Se zice, c psrile care
nu se mperecheaz n ziua de Dragobete rmn fr pui tot anul.
Srbtoarea aceasta numit Logodna psrilor s-a extins, n mod firesc i asupra oamenilor, n primul rnd, a tineretului.
Se credea, c e semn ru, dac o fat sau un biat nu ntlneau la Dragobete mcar un reprezentant al sexului opus, se zicea c
nu vor fi iubii, iar dac o fat ieea cu un biat i nu se srutau, se credea despre ei c nu se vor mai iubi n acel an, c doar nu
degeaba se spunea c Dragobetele srut fetele.
n general, srbtoarea era considerat una de bun augur pentru treburile mrunte din cas, dar nu i pentru treburile mari, aa c
oamenii evitau s munceasc prin ogrzi sau la cmp de team c vor cirici toat viaa.
n popor se spune, c tinerii n aceast zi trebuie s bea ceai din crengu e de viin i s mnnce turte cu ulf sau trsniei (din
semine de cnep pisate), ca s aib parte de dragoste n timpul anului.
Cu regret, unele dintre tradiiile menionate precum i altele, care erau legate de srbtoarea Dragobete s-au uitat, cu timpul.
Totodat pe an ce trece srbtoarea revine, n mod natural, la locul su binemeritat, fiindc Dragobete nseamn dragoste,
respect.

Dragobetele - sarbatoarea iubirii la romani

Dragobetele - sarbatoarea iubirii la romani

La 24 februarie, in ziua cand Biserica Ortodoxasarbatoreste Aflarea capului Sf. Ioan Botezatorul, spiritualitatea
populara consemneaza ziua lui Dragobete, zeu al tineretii in Panteonul autohton, patron al dragostei si al bunei
dispozitii.
Dragobete era ziua cand fetele si baietii se imbracau in haine de sarbatoare si, daca timpul era frumos, porneau in
grupuri prin lunci si paduri, cantand si cautand primele flori de primavara. Fetele strangeau in aceasta zi ghiocei,
viorele si tamaioase, pe care le puneau la icoane, pentru a le pastra pana la Sanziene, cand le aruncau in apele
curgatoare. Daca, intamplator, se nimerea sa gaseasca si fragi infloriti, florile acestora erau adunate in buchete ce
se puneau, mai apoi, in lautoarea fetelor, in timp ce se rosteau cuvintele: "Floride fraga/Din luna lui Faur/La toata
lumea sa fiu draga / Uraciunile sa le desparti".

In dimineata zilei de Dragobete fetele si femeile tinere strangeau zapada proaspata, o topeau si se spalau cu apa
astfel obtinuta pe cap, crezand ca vor avea parul si tenul placute admiratorilor.

De obicei, tinerii, fete si baieti, se adunau mai multi la o casa, pentru a-si "face de Dragobete", fiind convinsi ca, in
felul acesta, vor fi indragostiti intregul an, pana la viitorul Dragobete. Aceasta intalnire se transforma, adesea, intr-o
adevarata petrecere, cu mancare si bautura. De multe ori baietii mergeau in satele vecine, chiuind si cantand peste
dealuri, pentru a participa acolo la sarbatoarea Dragobetelui.

Dragobetele trebuia tinut cu orice pret: Daca nu se facea cumva Dragobetele, se credea ca tinerii nu se vor
indragosti in anul care urma. In plus, un semn rau era daca o fata sau un baiat nu intalneau la Dragobete macar un
reprezentant al sexului opus, opinia generala fiind ca, tot anul, respectivii nu vor mai fi iubiti, iar daca o fata iesea
impreuna cu un baiat si nu se sarutau se credea despre ei ca nu se vor mai iubi in acel an.

Dragobete - sarbatorit in ziua imperecherii pasarilor

El este sarbatorit in ziua imperecherii pasarilor care se strang in stoluri, ciripesc si incep sa-si construiasca cuiburile.
Pasarile neimperecheate in aceasta zi ramaneau stinghere si fara pui pana la Dragobetele din anul viitor.
Asemanator pasarilor, fetele si baietii trebuiau sa se intalneasca pentru a fi indragostiti pe parcursul intregului an.
Pretutindeni se auzea zicala: "Dragobetele saruta fetele!"

Dragobete identificat cu Navalnicul

Dragostea curata a tinerilor, asociata de romani cu ciripitul si imperecherea pasarilor de padure, este pusa sub
protectia unei indragite reprezentari mitice, Dragobetele. El este identificat si cu o alta reprezentare mitica a
Panteonului romanesc, Navalnicul, fecior frumos care ia mintile fetelor si nevestelor tinere, motiv pentru care a fost
metamorfozat de Maica Domnului in planta de dragoste care ii poarta numele (o specie de feriga).
Etimologia cuvantului Dragobete

Una din ipoteze este ca Dragobete ar putea proveni din slava veche: dragu biti - a fi drag. O alta ipoteza spune ca
numele provine din cuvintele dacice trago - tap si bete - picioare (pedes, in latina). Pierzandu-se limba daca, trago a
devenit drago, iar pede - bete (cum se numesc cingatoriile inguste, fasiile tesute). Tapul simbolizeaza puterea de
procreare, forta vitala, fecunditatea.

Culegatorii de folclor de la sfarsitul veacului al XIX-lea si din prima parte a secolului al XX-lea au mai inregistrat si
alte denumiri pentru aceasta sarbatoare, precum "Ioan Dragobete", "Dragostitele", "Santion de primavara", "Cap de
primavara" sau "Cap de vara intai", dar si "Dragomiru-Florea" sau "Granguru". In unele traditii este numit fiu al
Babei Dochia si cumnat cu eroul vegetational Lazarica.
Pe vremuri, in preajma zilei de 1 martie, cel mai adesea pe 24 februarie, oamenii, in special cei tineri, tineau sau fac eau Dragobetele.
Potrivit traditiei Dragobetele era "o zi frumoasa pentru b& #259;ietii si fetele mari, ba chiar si pentru barbatii si femeile tine re." Dimineata
devreme, tineretul se imbraca in haine de sarbatoare s i, daca vremea era urata, se strangeau in cete pe la casele unora dintre ei; daca
vremea era frumoasa, se iesea afara din sat, baietii adunand lemne p entru foc iar fetele culegand flori de primavara, flori folosite apoi in des
cantecele de dragoste. Prin unele locuri, exista obiceiul ca fetele mari sa s tranga apa din omatul netopit sau de pe florile de fragi; aceasta
ap&# 259;, pastrata cu mare grija, avea proprietati magice, spunandu-se ca este nascuta din surasul zanelor, putand face fetele mai
frumoase si mai dr agastoase; daca nu erau omat si fragi, se folosea banala apa de ploaie sau cea de izvor, acest lucru facandu-se atunci
cand Dragobetele se tinea in luna martie. l1t4ty
In jurul focurilor aprinse pe dealurile golase din jurul s atelor, fetele si baietii discutau vrute si nevrute ins a, cel mai adesea, se spuneau
glume cu substrat erotic. Fetele, cum simteau apropierea pranzului, incepeau sa coboare in fuga spre sat, in sudul Romaniei aceasta goana
fiind numita "zburatorit". Conform obiceiului, fiecar e baiat urmarea fata care ii cazuse draga; daca flacaul er a iute de picior si fetei ii placea
respectivul urmaritor, atunci avea loc o saruta re mai indelungata in vazul tuturor. Sarutul acesta semnifica, in fapt, lo godna ludica a celor
doi, cel putin pentru un an de zile, de multe ori astfel d e logodne prefatand logodnele adevarate. Daca nu se facea Dragobetele, se credea
ca tinerii nu se vor putea indragosti in anul care urma; in p lus, un semn rau era daca o fata sau un baiat nu intalneau la Drago bete macar
un reprezentant al sexului opus, opinia generala fiind ca tot anul respectivii nu vor mai fi iubiti.
Maturii aveau partea lor in cadrul Dragobetelui. Astfel, femeil e credeau ca era indeajuns sa pui mana acum pe un ba rbat... strain (de sat) si
deveneai dragastoasa barbatilor in tot anul care urma! Femeile mai aveau grija sa dea mancare buna orataniilo r din curte, dar si pasarilor
cerului, nici o vietate nefiind sacrificata la Dragobete. Inde obste, sarbatoarea dragostei era socotita una de bun augur pe ntru treburile
marunte, nu si pentru cele mari.
Dragobetele era inchipuit ca un flacau voinic, putern ic, frumos si tare iubitor, putand fi intalnit prin paduri; unele fete & #351;i femei doreau
chiar sa fie pedepsite de Dragobete, lucrand de ziua lui, iar apoi luand drumul padurii, aici fiind "nevoite" sa se lase iubite de D ragobete.
Chiar daca mai "pedepsea" femeile, se considera ca Dragobetele oc rotea si purta noroc indragostitilor, tinerilor in general, putand f i socotit
un veritabil Cupidon romanesc.
Originea acestei sarbatori este in ciclurile naturii, mai ales in lumea pasarilor. Nu intamplator, pasarea era considerata una din cele mai vechi
divinitati ale naturii si dragostei. Ei bine, ro manii numeau sarbatoarea Dragobetele si Logodnicul Pasari lor, spunand ca acum acestea se
imperecheaza si isi fac cuib, de la pas 59;ri obiceiul fiind preluat si de catre oameni. Motivatiile preluarii erau profunde, din moment ce
pasarile erau privite ca mesagere ale zeilor, cuvantul grecesc "pasare" insemnand chiar "mesaj al cerului".
In final, o intrebare si o urare. Intrebarea: de ce nu gasim in sirul sarbatorilor noastre locul potrivit si Dragobetelui, i mitand, in schimb, forma
occidentala a aceleiasi sarbatori? Urarea: sa ne aducem mai des aminte de pasari, animale si flori si vom face di n zilele noastre sarbatori
ale dragostei! Cu atat mai mult cu cat una di n functiile esentiale ale sarbatorilor traditionale era aceea a repunerii in acord a omului, a
comunitatilor, cu Dumnezeu, cu Universul.

Cui nu-i place dragostea, ei, hai, lalala (bis)

Dumnezeu sa nu i-o dea, lalalalalala (bis).
Sa mi-o deie numai mie, ei, hai, lalala, (bis)
C-o stiu din copilarie, lalalalalala. (bis)
Din copilaria mea, ei, hai, lalala, (bis)
Am stiut ce-i dragostea, lalalalalala. (bis)
Nici acu nu mi-i urita, ei hai, lalala, (bis)
Numa vremea mi-i trecuta, lalalalalala. (bis)
Mai Ioane copil prost, ei, hai, lalala (bis)
Spune-aseara unde-ai fost, lalalalalala. (bis)
Unde-am fost am trait bine, ei, hai, lalala (bis)
Cu mandruta linga mine, lalalalalala. (bis)
Mai Ioane puiule, ei, hai, lalala (bis)
Nu-ti mai pierde noptile, lalalala
Pe la toate portile, lalalalalala.
Ca portile-s incuiate, ei, hai, lalala, (bis)
Si mandrutele-s culcate, lalalalalala (bis)
Ca portile-s incuiate, ei, hai, lalala,
Si mandrutele-s culcate, lalalalalala.
Extra:
Numai la mandruta mea, ei, hai, lalala, (bis)
Arde lampa ca o stea, lalalalalala,
Ca stie ca merg la ea, lalalalalala.
Arde lampa ca o stea, lalalalalala,
Ca stie ca merg la ea, lalalalalala.

Proiectul vizeaz dezvoltarea interesului copiilor fa de cunoaterea manifestrilor tradiionale prin

care poporul nostru comemora iubirea, ca manifestare i sentiment: este vorba despre Dragobete,
srbtoarea iubirii la romni. n contextul actual, tnrul ntlnete probleme majore care mbrac
forme diverse, mti puternic amprentante de ispitele veacului nostru mercantil. n plus, obiceiuri, mai
mult sau mai puin constructive, invadeaz mediul romnesc, deprtnd tnra generaie de orizontul
valorilor morale tradiionale, ceea ce a condus la apariia unei game largi de comportamente deviate.
Ca urmare, revigorarea tradiiilor strmoeti, sntoase, reprezint un deziderat central al educaiei
romneti", susin organizatorii proiectului. Scopul proiectului este revigorarea tradiiei romneti a
iubirii - Dragobete. Printre obiectivele specifice amintim: identificarea formelor de valorificare a iubirii
ca sentiment i manifestare cretin, aprecierea valorilor morale promovate, implicarea cu profunzime
n activiti de diseminare a tradiiei de Dragobete, dezvoltarea abilitii de cooperare i lucrul n
echip, dar i valorificarea potenialului creativ al elevilor.

Dragobete - zeu al dragostei pe plaiurile romanesti

Opozitia Dochiei (anul vechi) este nora sa, tot un personaj feminin care apare, in unele legende, este sotia lui Dragobete, (Dragomir,
Iovan). Dragobete, numit si Cap de Primavara, era sarbatorit, in functie de zona etnografica, in una din zilele de la sfarsitul lunii
februarie si inceputul lunii martie. Dupa legenda, el este fiul Babei Dochia si reprezinta, in opozitie cu aceasta, principiul pozitiv.
Dragobetele, purtatorul dragostei si al bunei dispozitii pastreaza unele atributii ale zeului dragostei, Cupidon.
Dragobete - sarbatorit in ziua imperecherii pasarilor

El este sarbatorit in ziua imperecherii pasarilor care se strang in stoluri, ciripesc si incep sa-si construiasca cuiburile. De aceea,
fetele si baietii asteptau cu nerabdarea si sarbatoreau Dragobetele pentru a fi si ei indragostiti tot anul. In aceasta zi, considerata,
local, prima zi de primavara, fetele si baietii se adunau in grupuri si ieseau haulind si chiuind in camp, de unde adunau viorele si
tamaioare. La Sanziene culegeau alte doua flori, roji (un fel de trandafir salbatic) si oglici (flori mici galbene), numite surioarele
viorelelor si tamaioarelor, le faceau buchete si le slobozeau pe apa. Traditia sustine ca impreunarea florilor surori, vitregite de natura
sa nu se intalneasca niciodata, echivala cu o fapta buna, reprezentand jumatate de sarindar.

Dragobete - Cap de Primavara, Cap de Vara, fiu al Babei Dochia

Dragobete este un zeu tanar al Panteonului autohton cu data fixa de celebrare in acelasi sat, dar variabila de la zona la zona (24 si
28 februarie; 1 si 25 martie), patron al dragostei si bunei dispozitii pe plaiurile romanesti. In unele traditii este numit Cap de
Primavara, Cap de Vara, fiu al Babei Dochia si cumnat cu eroul vegetational Lazarica. Dragobete este identificat cu Cupidon, zeul
dragostei in mitologia romana, si cu Eros, zeul iubirii in mitologia greaca (Muntenia, Dobrogea, Oltenia, Transilvania).

Se crede ca la ziua lui pasarile nemigratoare se strang in stoluri, ciripesc, se imperecheaza si incep sa-si construiasca cuiburile.
Pasarile neimperecheate in aceasta zi ramaneau stinghere si fara pui pana la Dragobetele din anul viitor. Asemanator pasarilor,
fetele si baietii trebuiau sa se intalneasca pentru a fi indragostiti pe parcursul intregului an. Pretutindeni se auzea zicala:
"Dragobetele saruta fetele!" Daca timpul era favorabil, fetele si feciorii se adunau in cete si ieseau la padure haulind si chiuind
pentru a culege primele flori ale primaverii. Din zapada netopita pana la Dragobete fetele si nevestele tinere isi faceau rezerve de
apa cu care se spalau in anumite zile ale anului, pentru pastrarea frumusetii (Muntenia, Oltenia, Dobrogea, Transilvania).

Dragobete identificat cu Navalnicul

Dragostea curata a tinerilor, asociata de romani cu ciripitul si imperecherea pasarilor de padure, este pusa sub protectia unei
indragite reprezentari mitice, Dragobetele. El este identificat si cu o alta reprezentare mitica a Panteonului romanesc, Navalnicul,
fecior frumos care ia mintile fetelor si nevestelor tinere, motiv pentru care a fost metamorfozat de Maica Domnului in planta de
dragoste care ii poarta numele (o specie de feriga). Celebrarea lui Dragobete este prefatata de o alta zi indragita de tineri, Vlasie.
Sfantul mucenic Vlasie (11 februarie) din calendarul ortodox a devenit in Calendarul popular protector al pasarilor de padure si al
femeilor gravide. De ziua lui s-ar intoarce pasarile migratoare, li s-ar deschide ciocul si ar incepe a canta. Peste doua saptamani, la
Dragobete, se strang in stoluri, ciripesc, se imperecheaza si incep sa-si construiasca cuiburile in care isi vor creste puii. De frica sa
nu ciricaie ca pasarile, nimeni nu lucra in ziua de Dragobete. Din pacate, aceasta frumoasa zi a dragostei, nascuta pe pamant
romanesc, inca vie in satele oltenesti, intim legata de ritmurile naturii (infloritul florilor de primavara, imperecherea pasarilor) se
incearca a fi inlocuita de Sf. Valentin, sarbatoare de import, aparuta de cativa ani pe trotuarele si pietele publice ale oraselor.

Inca din cele mai vechi timpuri, romanii obisnuiesc sa sarbatoreasca ziua
de Dragobete pe 24 februarie, un fel de Valentine's Day. Acesta este momentul in care
natura se trezeste din somnul ei, pasarile isi cauta locuri pentru a-si construi cuiburi, si
oamenii,
in
special
tinerii,
urmeaza
cursul
naturii.
O divinitate mitologica similara lui Eros sau Cupidon, fiul lui Dochia, Dragobetele, este
un barbat chipes caruia ii place sa experimenteze aventuri amoroase. El nu este bland
ca Sf. Valentin, ci furtunos ca zeul dacilor, care vroia sa celebreze casatoria tuturor
animalelor in cer. Acest lucru s-a extins mai tarziu la oameni, iar tinerii pastreaza traditia
pana in ziua de azi: baietii si fetele se intalnesc in aceasta zi speciala pentru a-si
sarbatori
modern dragostea.
Oamenii au crezut ca pasarile s-au logodit in ziua de Dragobete. Deci sarbatoarea are
o motivatie destul de adanca, daca ajungem sa credem ca pasarile au fost considerate
mesageri ai zeilor, cuvantul grecesc "pasare" insemnand "mesaj catre ceruri"
Dragobetele este, de asemenea, o zeitate de bucurie si bunastare, materializate prin
organizarea petrecerilor si festivitatilor, care de multe ori s-a sfarsit cu casatoria.
Conform credintei comune romanesti, cei care au luat parte la festivitatile de Dragobete
au fost protejati impotriva oricarui caz de boala pe tot parcursul anului. Dimineata
devreme, imbracati in cele mai bune haine de duminica, tinerii obisnuiau sa se
intalneasca in centrul satului sau in fata bisericii. In cazul in care vremea era buna, ei
mergeau cantand in grupuri mici la padure, sa caute ghiocei sau alte flori de primavara,
iar in cazul in care vremea era rea, se adunau intr-un singur loc pentru a se delecta cu
jocuri si a spune povesti.

obiceiuri de dragobete

Cu aceasta ocazie, tinerii obisnuiau sa faca angajamente simbolice. In padure, ei se

adunau in jurul focului si povesteau. Fetele culegeau flori, despre care credeau ca au
puteri miraculoase, pentru a efectua ritualuri speciale de dragoste. Fetele tinere
strageau zapada proaspata si o transformau in apa. Apa obtinuta din zapada imaculata
era considerata o potiune magica de iubire, pe care fetele o foloseau pe tot parcursul
anului. La pranz, fetele se intorceau brusc inapoi in sat. Fiecare baiat incepea urmarirea
fetei pe care o placea. Daca baiatul era suficient de rapid si fata urmarita il placea si ea,

aceasta urmarire continua cu un lung sarut. Aceasta era angajamentul ludic al celor doi,
menit
sa
dureze
cel
putin
inca
un
an.
Comunitatea satului era foarte interesata de ceea ce s-a intamplat cu aceasta ocazie,
pentru ca in acest moment al anului aflau la ce nunti ar trebui sa se astepte in toamna.
Dupa-amiaza se organiza o petrecere mare, unde toata lumea, fie cuplu sau nu, dansa,
canta si se simtea bine. Se spunea ca cei care nu se distrau in ziua de Dragobete, sau
cel putin nu vedeau o persoana de sex opus, nu si-ar fi gasit un partener/o partenera in
tot
restul
anului.
Femeile obisnuiau sa atinga un barbat din alt sat in ziua de Dragobete, in scopul de a
primi mai multa afectiune pe parcursul anului, si, de asemenea, isi aminteau ca trebuie
sa hraneasca bine animalele din curte, pasarile cerului, si sa protejeze toate creaturile
vii. Tinerii petreceau adesea in satele vecine, pentru a avea veri foarte bune.
Dragobetele este o sarbatoare a iubirii, plina de superstitii si ritualuri speciale. Se
considera ca poarta noroc pentru toate activitatile si actiunile umane, nu numai lucruri
mici,
ci
si
afaceri
de
mari
proportii.
Agricultorii credeau ca Dragobetele i-ar putea ajuta sa aiba un an bogat. Oamenii nu
lucrau in aceasta zi, ci o vedeau ca pe o sarbatoare religioasa. Ei isi rezumau munca la
curatenie in casa si gatit. Se credea ca fetele care lucrau in ziua de Dragobete ar fi
pedepsit de aceasta zeitate. Chiar daca Dragobetele "pedepsea" uneori domnisoarele
neascultatoare, acesta era vazut ca protector al iubirii, purtator de noroc pentru tinerii
iubitori si tinerii in general, ca un adevarat cupidon romanesc.

Dragobetele, stravechea zi a indragostitilor, care isi are radacinile in traditiile dace, este sarbatorita de romani pe 24 februarie, cand
baietii si fetele se intalnesc sa celebreze pentru a ramane impreuna pana la primavara urmatoare.
Dragobetele, fiul Dochiei, era zeul dragostei si al bunei dispozitii. I se mai spunea Cap de Primavara sau Cap de Vara si era
identificat cu Cupidon, zeul iubirii in mitologia romana, si cu Eros, corespondentul acestuia in mitologia greaca.
Un alt nume al sau era Navalnicul, fiind perceput ca un fecior frumos si iubaret nevoie mare, care le face pe tinerele fete sa-si
piarda mintile, informeaza Mediafax .
O alta traditie spune ca Dragobetele a fost transformat intr-o buruiana numita Navalnic, de Maica Precista, dupa ce nesabuitul a
indraznit sa ii incurce si ei cararile.
In lumea satului romanesc, pina la jumatatea secolului XX, Dragobete era sarbatorit pe 24 si 28 februarie sau pe 1 si 25 martie,
potrivit cercetatorului Ion Ghinoiu, autorul volumului "Zile si mituri". Probabil ca, in vechime, 24 februarie insemna inceputul
primaverii, ziua cand natura se trezeste, ursul iese din barlog, pasarile isi cauta cuiburi, iar omul trebuia sa participe si el la bucuria
naturii.
In ziua respectiva, semnalul era dat de pasarile nemigratoare, care se strangeau in stoluri, ciripeau, se imperecheau si incepeau sasi construiasca cuiburile. Despre "pasarile" neinsotite la Dragobete stia toata lumea ca raman singure si fara pui pina in aceeasi zi a
anului viitor.
Dupa modelul zburatoarelor, fetele si baietii se intalneau sa sarbatoreasca Dragobetele, pentru a ramane indragostiti pe parcursul
intregului an. Daca timpul era favorabil, imbracati de sarbatoare, fetele si flacaii se intalneau in fata bisericii si plecau sa caute prin
paduri si lunci flori de primavara. In sudul Romaniei (Mehedinti), fata se intorcea in sat alergand, obicei numit "zburatorit", urmarita
de cate un baiat caruia ii cazuse draga. Daca baiatul era iute de picior si o ajungea, iar fata il placea, il saruta in vazul tuturor.
Sarutul acesta semnifica logodna celor doi pentru un an sau chiar pentru mai mult, Dragobetele fiind un prilej pentru comunitate
pentru a afla ce nunti se mai pregatesc pentru toamna. Din zapada netopita fetele strangeau de cu seara ultimile ramasite - zapada
zanelor -, iar apa topita din omat era folosita pe parcursul anului pentru infrumusetare si pentru diferite descantece de dragoste.
Nici oamenii mai in varsta nu stateau degeaba, ziua Dragobetelui fiind cea in care urmau sa aiba grija de toate orataniile din ograda,
dar si de pasarile cerului. In aceasta zi nu se sacrificau animale pentru ca astfel s-ar fi stricat rostul imperecherilor.
In aceasta zi, satele romanesti rasunau de veselia tinerilor si de zicala: "Dragobetele saruta fetele". Sunt multe credintele populare
cu referire la Dragobete. Astfel se spunea ca cine participa la aceasta sarbatoare avea sa fie ferit de bolile anului, mai ales de febra,
si ca Dragobetele ii ajuta pe gospodari sa aiba un an imbelsugat.
Steaua acestui flacau, a carui evocare actiona direct asupra fibrelor erotice ale tinerilor, a inceput sa apuna in a doua jumatate a

secolului al XX-lea. Intr-un fel, Dragobetele a fost si el o victima a comunismului. Dupa Revolutie, locul lui a fost luat treptat de
Sfantul Valentin, care a fost importat din lumea occidentala si care este sarbatorit constiincios pe 14 februarie. Entitate magica
asemanatoare lui Eros sau Cupidon, Dragobetele se diferentiaza de blajinitatea Sfantului Valentin din traditia catolica, fiind un
barbat chipes, un neastamparat.

Cinci reguli fundamentale ale dragostei

Postat in Cuplu

Tags: reguli in dragoste

Dragostea este un bun remediu impotriva stresului si poate intarzia imbatranirea. Iubirea actioneaza
benefic atat pe plan fizic, cat si pe plan psihic. Ea imbunatateste circulatia sanguina si influenteaza
activitatea sistemului endocrin.
Dragostea stimuleaza secretia de serotonina si de dopamina, hormoni neurotransmitatori care asigura
adaptarea organismului la mediul exterior si care ajuta la mentinerea starii generale de bine.
Iubirea este o activitate, adica ne solicita participarea activa. Spunem adesea noroc in dragoste,
ca si cum dragostea ar fi ceva care da peste noi rar si din intamplare. Confundam iubirea cu
indragostirea si apoi cadem in capcana de a incerca sa mentinem starea de indragostire in loc sa ne
construim iubirea. Cei patru piloni ai unei asemenea constructii sunt: grija fata de celalalt,
responsabilitate, respect si cunoastere. Adesea suntem neatenti tocmai cu cei pe care spunem ca ii
iubim: vorbim si ne comportam neglijent spunandu-ne ca partenerul stie ca il iubim, dar esenta iubirii e
sa muncesti in fiecare zi pentru ca ea sa creasca, sa ai grija de persoana iubita.
Capacitatea de a iubi se invata si presupune depasirea unor obstacole. Iata cateva reguli pe care nu ar
trebui sa le uiti:

1. Bucura-te de prezenta celuilalt Invatati sa va

bucurati de fiecare zi traita alaturi de celalalt. Nu faceti comparatii intre o zi si alta, intre o intamplare
si alta.
2. Invata sa-ti asculti partenerul Toata lumea vrea sa fie ascultat de partener si eventual
inteleasa. Trebuie sa aveti rabdare, priviti-va partenerul in ochi si ascultati-i povestea si chiar daca este
extrem de plictisitoare relatarea si fara un interes real, nu lasati sa vi se vada nerabdarea in ochi.
3. Sinceritatea Fara sinceritate nu veti sti niciodata ce se intampla in relatia voastra si nici daca e
adevarat sau fals. Trebuie sa invatati sa spuneti ceea ce ginditi, ce va deranjeaza la celalalt si sa
incercati sa ajungeti la un acord, un compromis. Insa, nu impingeti sinceritatea dincolo de limitele
bunului simt, iar daca vreodata doar o minciuna va poate salva relatie, spuneti-o parand la fel de
sincer(a). Si incercati sa nu mai ajungeti intr-o astfel de situatie, pentru ca o minciuna atrage dupa sine
alta minciuna si veti ajunge sa nu mai puteti controla minciuna.
4. Independenta Are o importanta foarte mare. Chiar daca va iubiti partenerul la nebunie, trebuie sa-i
lasati loc de manifestare, sa nu aiba impresia ca relatia voastra este sufocanta. Daca gelozia e prea

puternica, controlati independenta celuilalt, dar fara a-i impune asta. Creati-i impresia ca ideea ii
apartine si atunci aparentele vor fi salvate.
5. Rabdarea Increderea se castiga greu si se pierde usor, asa ca trebuie sa aveti rabdare cu
partenerul vostru. Poate fi un o persoana mai introvertita sau pur si simplu, o persoana care a luat prea
multe lovituri in viata si acum ii este teama de orice.

La 15 februarie 1989 s-a ncheiat retragerea Armatei

Sovietice din Afganistan
Evaluarea total a pierderilor umane n rzboiul sovieto-afgan atest 15.051 de mori
din cadrul Forelor Militare ale Armatei Sovietice. Potrivit datelor furnizate de
Uniunea Veteranilor Rzboiului din Afganistan, numrul total al combatanilor
moldoveni mori n rzboiul sovieto-afgan este de 301.
Una din caracteristicile eseniale ale dezastrului militar din Afganistan a constituit-o ocultarea,
disimularea din vizorul comunitii a combatanilor sovietici care i-au pierdut viaa n rzboi,
aspect jalonat n obiectivele-directive ale liderilor de la Kremlin.
nmormntrile celor czui erau acoperite de tain, se desfurau n secret, pentru ca societatea
sovietic s nu afle adevratele proporii ale insuccesului interveniei militare din ara vecin.
Monumentele funerare ale celor czui nu erau inscripionate, deoarece ar fi putut compromite
politica promovat de Kremlin n ara montan. Liderii sovietici, de fapt, nici nu operau cu
noiunea de rzboi, ci preferau sintagma ajutor internaional. Rudele erau informate de ctre
comisariatele militare despre moartea celor apropiai, de regul, dup o formul stereotip: ,,
ndeplinind obligaiile de lupt, devotat jurmntului militar, demonstrnd eroism i brbie.
Pe fundalul conflictului armat care se desfura n al cincilea an, fr succese majore - anii 19841985 au constituit apogeul pierderilor de viei umane - a fost adoptat Rezoluia CC al PCUS
P206/2 din 27.06.1985, conform creia n pres urmau s fie publicate ,,fapte singulare i
separate (nu mai mult dect una pe lun) referitoare la militarii sovietici rnii sau mori n
urma efecturii serviciului militar, eliminrii forelor de insurecie, nfptuirii datoriei de ajutor
internaional acordat poporului afgan. Aceast direcie propagandistic a fost meninut de
ctre liderii sovietici pn la colapsul URSS. Aciunile propagandistice ale Kremlinului n-au
putut ns eclipsa tragediile din familiile combatanilor czui.

Decesul era nvluit de mister chiar de acolo unde s-a produs: de la felul n care erau
transportate cadavrele pn la modalitatea n care erau prezentate rudelor. Sicriele
combatanilor sovietici erau pregtite confidenial, n atelierele de prelucrare a lemnului din
oraul Takent, i erau transportate cu avionul tip AN-12 (ce purtau i un nume de cod
alfanumeric - GRUZ-200 - pentru transportarea morilor, inclusiv a celor sucombai n urma
rnilor grave, iar GRUZ-300 - a rniilor). Mai trziu, acest avion a fost supranumit Laleaua
neagr simbol al morii. Compozitorul i interpretul rus Al. Rozenbaum, care a vizitat
Afganistanul n cteva rnduri, a creat melodia Laleaua neagr, devenit ulterior imnul
veteranilor. n avion erau plasate, de obicei, ntre opt i 15 sicrie de zinc (n lexiconul afgan
cociugele erau nominalizate cu noiunea conserv, n sensul c erau nchise ermetic), ntr-un
salon ce avea un miros teribil de cadavru. Au fost i cazuri excepionale de transportare a
cadavrelor aflate n condiii de descompunere intens. Iat doar un crmpei din amintirile Olgi
Cpin, care i-a fcut serviciul militar n Afganistan n calitate de asistent medical,
plutonier n cadrul Statului-major al Armatei a 40-a, ofier n cadrul serviciului de cercetare,
traductoare: ,,Odat m-au delegat s duc nite cadavre. n Kandagar a ars morga, era august, o
cldur teribil. Din Kabul mi-au spus: Olga Ivanovna, plecai n Kandagar, iar de acolo vei lua
un transport n andand, cu altceva. Dar nu mi-au spus ce fel de deplasare era: Vei afla! Am
ajuns la Kandagar, vreo jumtate de or am ateptat i, la un moment, am simit un miros
teribil. Era un maior acolo care mi-a zis ce fel de miros era mi spunea c a ars morga i morii
sunt expui la soare de trei zile. Erau nvelii n mas plastic i legai, dar nu n sicrie, nu mai
era nimic din ei. I-au aruncat n avion. Piloii erau nchii ermetic n cabina lor, iar eu -

mpreun cu cadavrele - mai erau un plutonier i un maior cu mine. Doamne ferete! Am

leinat, nu tiu de cte ori mi-a inut maiorul acela minile pline cu tutun i rsuflam. Cnd am
cobort n andand, am fcut bi, am aruncat toate hainele, am mbrcat alte haine; miroseam a
mormnt, a mort.

Cociugele erau transportate, de obicei, noaptea ca s nu fie n vizorul societii sovietice.

Cadavrele erau nsoite de un ofier din unitatea militar sau de un fost camarad, de regul,
martor la operaia fatal i instruit cum s nsoeasc cortegiul. Sicriele de zinc erau expediate la
comisariatele militare de unde fuseser recrutai cei czui n lupte. ,,Am avut un serviciu la
comisariatul militar. Acolo aveam o coleg, instructor militar, iar soul ei era adjunctul efului
seciei politice. Feciorul lor (pe atunci eram adjunctul comisarului militar) a murit n
Afganistan. Datorit serviciului, trebuia s informez familia Evgheniei Nu tiam cum s
procedez, i amintete Valentin Kvain, n anii 80 funcionar la Comisariatul Militar al RSSM,
care a participat la recrutri pentru serviciul militar n Afganistan i a asistat la ceremonialul
nmormntrii participanilor moldoveni n rzboiul sovieto-afgan.
Folosirea combatanilor drept carne de tun ntr-o aventur militar a fost vizibil i n
ceremonialul nmormntrii acestora, a vanitii postume. Comunitatea sovietic nu trebuia s
cunoasc unde i-au pierdut viaa militarii Uniunii Sovietice. Sicriele de zinc au reprezentat,

dup caz, doar anumite spaii simbolistice - locul unde era necesar s fie amplasai combatanii
decedai. Contextul rzboiului a creat situaii cnd specificul stagiului militar i-a lsat
amprenta i asupra morii. Astfel, unii participani nu erau identificai n ,,docimazie, ci doar
parial - ,,dup diverse accesorii sau pri de hain. De exemplu, din soldaii detonai
rmnea ,,doar jumtate de gleat de carne sau echipajele militare din avioanele distruse de
Stingere creau dificulti majore n reconstituirea aspectului fizic al piloilor: ,,Am luat trupurile,
aviatorul a ars complet. Ne-am dus s-l scoatem i el s-a rupt n jumtate, ars ca crbunele,
numai forma de om, povestete cu groaz Vasile Dani, care i-a fcut serviciul militar n
Afganistan n anii 1982-1984.
O alt cauz dificil pentru a reconstitui rmiele fizice ale militarilor sovietici era generat de
condiiile climaterice specifice din Afganistan. Din cauza caniculei erau cunoscute cazuri cnd
cadavrele nu ,,reueau s se descompun, se carbonizau, spunea ntr-un interviu Iurie Cocia,
fost plutonier, instructor politic n Afganistan (1984).
Specificul morii a generat utilizarea unor sicrie speciale - fr oberliht - pentru ca rudele celor
czui n rzboiul sovieto-afgan s nu constate vidul interior, element teribil al flagelului militar.
Din acest considerent ,,din Afganistan se trimiteau uneori n sicriu de zinc pietre, nisip, sicriul
fiind nchis ermetic. Misterul legat de combatanii expiai i tendina de descifrare, negarea
realitii macabre au constituit pentru apropiaii acestora aciuni morale profunde.
Impaciena rzboiului a marcat aplicarea unor msuri speciale, prevzute n situaii
excepionale, una dintre acestea fiind bruioanele post-mortem. Combatanii sovietici, n mod
special acei care plecau n misiuni speciale, notau pe o foaie adresa, familia, numele, prenumele,
anul naterii, comisariatul militar de unde au fost recrutai, numele unuia dintre prini, toate
aceste informaii fiind fixate ntr-un tub de cartu. n ciuda faptului c URSS a tins s menin
n tain moartea combatanilor sovietici, acest aspect a avut efectul unui bumerang, a dezvluit
adevrul despre ce se ntmpl n realitate n Afganistan.

Conflictul de pe Nistru istoricul i soluiile de rezolvare

Dup ce un ir de ri din fosta U.R.S.S. s-au proclamat suveranitatea, R.S.S.M. s-a
proclamat i ea drept stat suveran. n Moldova a nceput s se trezeasc contiina naional i la 31
august 1989 limba romn este proclamat limba de stat. n Moldova erau trei micri idiologice
importante, prima dintre ele i dup prerea mea cea mai important a fost cea pro-romneasc, o
doua era aceea care ducea nostalgie dup U.R.S.S. i a treia care optau pentru ideea
moldovenismului. Factorul orientrii pro-romne cel mai important pentru poporul nostru a i
fost unul din motive pentru rzboiul de pe Nistru. La 2 septembrie 1990 se formeaz Republica
Moldoveneasc Nistrean ceea ce este cu un an nainte de a se forma nsi Republica Moldova.
Transnistria primete un sprijin major financiar de la Rusia, deasemenea i sprijin n form de
armament din fosta armat a 14-a, la Colbasna concentrnduse cea mai mare parte a acestui
armament. Lider strin adus din Rusia, fost KGB-ist proclamnduse patriot menit s ajute
poporul tranistrean, provocrile din partea autoproclamatei Transnistrie, au fost condiiile
necesare pentru un conflict militar cu o ar care nu era bine pregtit. n componena armatei
moldoveneti intra doar poliia care nu era bine narmat, puin armament de la fost U.R.S.S. i
sprijin de la fraii de peste Prut. n seara de pe 2 martie 1992 la Dubsari, n ultimul teritoriu
controlat de R.Moldova, la o uzin de confecie o gard de poliiti au fost ataci de cazaci, ei
fiind adui n lunile februarie i martie 1992 din Rostov ca mercenari de partea separatitilor. n
urma conflictului din aceea sear a fost omort un cazac, aceasta fiind motiv pentru rzboi.
Cauzele principale ale rzboiului a fost politica activ pe plan extern, mbuntirea relaiilor cu
Casa Alb, la 1 martie Republica Moldova este primit ca membru a ONU, n aceste condiii
ndeprtnduse tot mai mult de Rusia. Factorul idiologic fiind unul mai mult fals, implimentat de
politicienii transnistreni.
Acest rzboi a fost bine gndit,pregtit din timp, iar planurile militare a statului separatist
au avut succes datorit sprijinului Rusiei. Au fost consecine grave pentru ambele pri, unele

dintre ele fiind pierderile umane, Moldova i pierde de sub jursdicie un teritoriu puternic
industrializat, economia a fost sczut, muli oameni s-au refugiat, n acest sens fcnd o situaie
instabil n ar - pe ambele maluri.
Pe timp ce trece, situia se nrutete, timpul este n defavoarea R. Moldova, deoarece
aparatul progpogandistic transnistrean lucreaz foarte activ. Msurile de soluionare sunt variate,
n procesele de discuii cu administraia Kremlin-ului s-a ajuns la un consens, care l consider cel
mai raional i bine venit, acesta fiind stabilirea unui statut special a Transnistriei n cadrul
Republicii Moldova. ns pentru a nfptui acest lucru este necesar de o politic tacticoas pe
plan extern n relaiile att cu Rusia ct i cu Uniunea European.
Soluionarea conflictului de pe Nistru nu este ceva uor, cci ruii nu sunt dispui s
piard aceste teritorii de sub control. Sunt de acord cu Ion Cristoiu, care scria c Rusia niciodat
nu se va dezice de ambiiile ei, pentru ca acolo domin generalii. Numai SUA i Europa ar putea
s-i oblige pe rui s se retrag de aici, ns ei nu vor dori s intre n conflict direct cu Rusia,
care dorete s-i refac statutul de supra-putere.
Read more at http://www.noiscriem.net/2012/04/conflictul-de-pe-nistru-istoricul-si.html#qBJIc028gFITyeMV.99