Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Prima faza a Schismei a izbucnit intre patriarhul Fotie (858-867 si 877-886) si papa
Nicolae I (858-867). Patriarhul Fotie a convocat in 858 un sinod local la Constantinopol,
care s-a tinut in doua sesiuni, prima in 859 si a doua in 861, care a aprobat alegerea si
intronizarea patriarhului Fotie, respingand pretentiile papei Nicolae I de a impune
primatul universal si asupra Bisericii Rasaritului.
La randul sau, papa Nicolae I l-a excomunicat pe Fotie si clerul sau in 863. Criza s-a
agravat in 866, cand papa Nicolae I grabindu-se sa satisfaca cererea tarului bulgar
Boris-Mihail I (853-889) de a trimite episcopi si preoti latini, a trimis in Bulgaria pe
episcopii Paul si Formosus, cu un numar de clerici precum si un raspuns la cele 106
intrebari puse de bulgari, sub titlul Responsa ad consulta Bulgarorum . In urma acestei
atitudini, Fotie i-a acuzat pe latini ca au intrat in Bulgaria "ca niste mistreti", iar in 867 a
convoacat un sinod la Constantinopol, care l-a excomunicat pe Nicolae I si a
condamnat inovatiile latine.
Dupa patriarhul Fotie, a urmat o noua perioada de separare. De aceasta data
consideratiile politice au fost determinante. Perioada care a urmat mortii lui Vasile al IIlea Bulgaroctonul (1025) a fost una a inceputului unei profunde decadente a Imperiului
bizantin. In contextul crizei interne, o noua amenintare venita din Est, aceea a turcilor
selgiucizi, a luat proportii ingrijoratoare. Situatia istorica a determinat Imperiul bizantin
sa caute ajutor in Occident. Slabit in interior, Imperiul nu a mai putut face fata invaziilor
venite din Orient, iar echilibru deja fragil a fost rupt. In aceeasi perioada, pericolul
normand l-a fortat pe papa sa-si indrepte privirile catre Bizant. Din acest moment a
inceput lunga istorie a negocierilor ce nu s-au incheiat decat in momentul caderii
Imperiului.
Din aceste cateva consideratii ne putem da seama ca evenimentul in care ne-am
obisnuit sa vedem inceputul unei separari majore a Bisericii, Schisma din 1054, trebuie
interpretat in contextul global al situatiei politice din acea vreme. Contactul dintre Orient
si Occident a devenit mai degraba rodul unei necesitati: imparatul Constantin IX
Monomahul (1042-1054) negociaza cu papa Leon al IX-lea apararea comuna a Italiei
impotriva normanzilor. Pentru a ajunge la impacare imparatul a convoacat un sinod la
Constantinopol, la care urma sa se discute si "inovatiile" imputate apusenilor de catre
rasariteni. Papa Leon al IX-lea a acceptat propunerea si a trimis la inceputul lunii
ianuarie 1054 o delegatie papala la Constantinopol, in frunte cu cardinalul Humbert, un
antigrec visceral si inchis, cancelarul Frederic de Lorena (viitorul papaStefan al IX-lea)
si arhiepiscopul Petru de Amalfi.
Intelegand ca nu se putea astepta la nimic bun din partea delegatilor latini patriarhul
Mihail Cerularie le-a comunicat ca toate problemele si neintelegerile dintre cele doua
Biserici vor fi discutate in sinod. Incurajat de atitudinea ezitanta a imparatului, profitand
poate si de moartea papei Leon al IX-lea in ziua de 19 aprilie 1054, cardinalul Humbert