Scribd Logo
Încărcați

Bine ați venit la Scribd!

  • Aafa

    Încărcat de

    valeria neacsu
    66 vizualizări3 pagini
    MIOLOGIA 3. Muşchiul oblic extern al abdomenului (M.obliquus externus abdominis) este cel mai superficial şi cel mai întins dintre muşchii laterali ai abdomenului, direcţia fibrelor sale continuând pe cea a intercostalilor externi. Este compus din două părţi: una musculară şi alta aponevrotică. Inserţii. Porneşte de pe faţa externă a ultimelor 7 sau 8 coaste (de la coasta a Va până la a XIIa) pe care-şi alternează digitaţiile cu cele ale muşchilor dinţat anterior şi dorsal mare. De la origine, fasciculele musculare se îndreaptă oblic în jos şi înainte, ca şi fibrele muşchilor intercostali externi, radiind pe tot peretele antero-lateral al abdomenului şi terminându-se în două feluri: a) fasciculele cele mai posterioare, pornite de pe ultimele două coaste, au o direcţie aproape verticală, inserându-se pe buza externă a crestei iliace; b) restul fasciculelor musculare se continuă cu aponevroza oblicului, ale cărei fibre au aceeaşi direcţie oblică cu a celor musculare şi se termină în mod diferit: cea mai mare parte a fibrelor merg înainte până la linia mediană şi formează lama anterioară a tecii dreptului abdominal; o altă parte, mai mică, se insera pe pube luând parte la formarea inelului inghinal superficial; ultimele fibre se îndreaptă spre coapsă, unde se continuă cu fascia lata. între abdomen şi coapsă se distinge în aponevroza muşchiului o bandă aponevrotică - ligamentul inghinal (arcada femurală) ale cărui raporturi importante vor fi studiate ulterior. Raporturi. Faţa superficială a muşchiului este acoperită de piele, ţesut celular subcutanat şi fascia de înveliş; faţa profundă acoperă muşchiul oblic intern, ultimele 7-8 coaste şi muşchii intercostali. Este separat prin trigonul lombar (triunghiul Petit) de muşchiul dorsal mare, iar posterior se continuă cu o fascie conjunctivă ce aderă de aponevroza posterioară a muşchiului transvers abdominal. Acţiune. Are o acţiune de totalitate împreună cu ceilalţi muşchi abdominali şi se va studia ulterior. În contracţia de o singură parte, el determină rotaţia trunchiului, ducând faţa anterioară a toracelui şi umărul în partea opusă muşchiului în contracţie, precum şi flexiunea toracelui pe pelvis. Intervine în expiraţie, coborând coastele. Când punctul fix este la inserţia superioară, flectează bazinul pe torace. Inervaţie. Este inervat de nervii intercostali inferiori I iliohipogastric şi ilioinghinal. 4. Muşchiul oblic intern (M obliquus internus abiominis). Este un muşchi larg, situat sub precedentul, de care diferă prin situaţie, dimensiuni şi direcţia inversă a fibrelor ce continuă traiectul fibrelor intercostalilor interni. Inserţiile de origine sunt reprezentate de fibre musculare, care dinapoi-înainte se desprind de pe fascia toracolombară împreună cu muşchiul dorsal mare; de pe porţiunea anterioară a crestei iliace şi de pe spina iliacă anterosuperioară; iar fibrele cele mai anterioare de pe jumătatea laterală a ligamentului inghinal. De la origine, fibrele musculare radiază având o direcţie inversă celei a fibrelor oblicului extern, terminându-se astfel. - fasciculele posterioare, aproape verticale, se insera pe marginea inferioară a ultimelor trei coaste, continuându-se cu muşchii intercostali interni; - fasciculele mijlocii se termină pe aponevroza anterioară a oblicului intern, contribuind la formarea tecii dreptului abdominal şi a liniei albe; - fasciculele anterioare merg în jos şi medial, se unesc cu fibrele aponevrotice ale transversului formând tendonul conjunct (Falx inguinalis sau Tendo conjunctivus). Acesta se termină pe faţa anterioară a simfizei pubiene, pe marginea superioară a pubelui şi pe creasta pectineală. Unele fibre musculare inferioare coboară de-a lungul funiculului spermatic până în scort, învelind testiculul şi constituind muşchiul cremaster. Aponevroza anterioară a oblicului intern se divide în două foiţe inegale. Va fi studiată ulterior. Raporturi. Muşchiul este acoperit antero-lateral de oblicul extern; faţa profundă vine

    Titlu original

    aafa

    Drepturi de autor

    © © All Rights Reserved

    Formate disponibile

    DOCX, PDF, TXT sau citiți online pe Scribd

    Vi se pare util acest document?

    Este necorespunzător acest conținut?

    Raportați acest document
    MIOLOGIA 3. Muşchiul oblic extern al abdomenului (M.obliquus externus abdominis) este cel mai superficial şi cel mai întins dintre muşchii laterali ai abdomenului, direcţia fibrelor sale continuând pe cea a intercostalilor externi. Este compus din două părţi: una musculară şi alta aponevrotică. Inserţii. Porneşte de pe faţa externă a ultimelor 7 sau 8 coaste (de la coasta a Va până la a XIIa) pe care-şi alternează digitaţiile cu cele ale muşchilor dinţat anterior şi dorsal mare. De la origine, fasciculele musculare se îndreaptă oblic în jos şi înainte, ca şi fibrele muşchilor intercostali externi, radiind pe tot peretele antero-lateral al abdomenului şi terminându-se în două feluri: a) fasciculele cele mai posterioare, pornite de pe ultimele două coaste, au o direcţie aproape verticală, inserându-se pe buza externă a crestei iliace; b) restul fasciculelor musculare se continuă cu aponevroza oblicului, ale cărei fibre au aceeaşi direcţie oblică cu a celor musculare şi se termină în mod diferit: cea mai mare parte a fibrelor merg înainte până la linia mediană şi formează lama anterioară a tecii dreptului abdominal; o altă parte, mai mică, se insera pe pube luând parte la formarea inelului inghinal superficial; ultimele fibre se îndreaptă spre coapsă, unde se continuă cu fascia lata. între abdomen şi coapsă se distinge în aponevroza muşchiului o bandă aponevrotică - ligamentul inghinal (arcada femurală) ale cărui raporturi importante vor fi studiate ulterior. Raporturi. Faţa superficială a muşchiului este acoperită de piele, ţesut celular subcutanat şi fascia de înveliş; faţa profundă acoperă muşchiul oblic intern, ultimele 7-8 coaste şi muşchii intercostali. Este separat prin trigonul lombar (triunghiul Petit) de muşchiul dorsal mare, iar posterior se continuă cu o fascie conjunctivă ce aderă de aponevroza posterioară a muşchiului transvers abdominal. Acţiune. Are o acţiune de totalitate împreună cu ceilalţi muşchi abdominali şi se va studia ulterior. În contracţia de o singură parte, el determină rotaţia trunchiului, ducând faţa anterioară a toracelui şi umărul în partea opusă muşchiului în contracţie, precum şi flexiunea toracelui pe pelvis. Intervine în expiraţie, coborând coastele. Când punctul fix este la inserţia superioară, flectează bazinul pe torace. Inervaţie. Este inervat de nervii intercostali inferiori I iliohipogastric şi ilioinghinal. 4. Muşchiul oblic intern (M obliquus internus abiominis). Este un muşchi larg, situat sub precedentul, de care diferă prin situaţie, dimensiuni şi direcţia inversă a fibrelor ce continuă traiectul fibrelor intercostalilor interni. Inserţiile de origine sunt reprezentate de fibre musculare, care dinapoi-înainte se desprind de pe fascia toracolombară împreună cu muşchiul dorsal mare; de pe porţiunea anterioară a crestei iliace şi de pe spina iliacă anterosuperioară; iar fibrele cele mai anterioare de pe jumătatea laterală a ligamentului inghinal. De la origine, fibrele musculare radiază având o direcţie inversă celei a fibrelor oblicului extern, terminându-se astfel. - fasciculele posterioare, aproape verticale, se insera pe marginea inferioară a ultimelor trei coaste, continuându-se cu muşchii intercostali interni; - fasciculele mijlocii se termină pe aponevroza anterioară a oblicului intern, contribuind la formarea tecii dreptului abdominal şi a liniei albe; - fasciculele anterioare merg în jos şi medial, se unesc cu fibrele aponevrotice ale transversului formând tendonul conjunct (Falx inguinalis sau Tendo conjunctivus). Acesta se termină pe faţa anterioară a simfizei pubiene, pe marginea superioară a pubelui şi pe creasta pectineală. Unele fibre musculare inferioare coboară de-a lungul funiculului spermatic până în scort, învelind testiculul şi constituind muşchiul cremaster. Aponevroza anterioară a oblicului intern se divide în două foiţe inegale. Va fi studiată ulterior. Raporturi. Muşchiul este acoperit antero-lateral de oblicul extern; faţa profundă vine

    Drepturi de autor:

    © All Rights Reserved
    Descărcați ca DOCX, PDF, TXT sau citiți online pe Scribd
    Indicator pentru conținut neadecvat
    66 vizualizări3 pagini

    Aafa

    Încărcat de

    valeria neacsu
    MIOLOGIA 3. Muşchiul oblic extern al abdomenului (M.obliquus externus abdominis) este cel mai superficial şi cel mai întins dintre muşchii laterali ai abdomenului, direcţia fibrelor sale continuând pe cea a intercostalilor externi. Este compus din două părţi: una musculară şi alta aponevrotică. Inserţii. Porneşte de pe faţa externă a ultimelor 7 sau 8 coaste (de la coasta a Va până la a XIIa) pe care-şi alternează digitaţiile cu cele ale muşchilor dinţat anterior şi dorsal mare. De la origine, fasciculele musculare se îndreaptă oblic în jos şi înainte, ca şi fibrele muşchilor intercostali externi, radiind pe tot peretele antero-lateral al abdomenului şi terminându-se în două feluri: a) fasciculele cele mai posterioare, pornite de pe ultimele două coaste, au o direcţie aproape verticală, inserându-se pe buza externă a crestei iliace; b) restul fasciculelor musculare se continuă cu aponevroza oblicului, ale cărei fibre au aceeaşi direcţie oblică cu a celor musculare şi se termină în mod diferit: cea mai mare parte a fibrelor merg înainte până la linia mediană şi formează lama anterioară a tecii dreptului abdominal; o altă parte, mai mică, se insera pe pube luând parte la formarea inelului inghinal superficial; ultimele fibre se îndreaptă spre coapsă, unde se continuă cu fascia lata. între abdomen şi coapsă se distinge în aponevroza muşchiului o bandă aponevrotică - ligamentul inghinal (arcada femurală) ale cărui raporturi importante vor fi studiate ulterior. Raporturi. Faţa superficială a muşchiului este acoperită de piele, ţesut celular subcutanat şi fascia de înveliş; faţa profundă acoperă muşchiul oblic intern, ultimele 7-8 coaste şi muşchii intercostali. Este separat prin trigonul lombar (triunghiul Petit) de muşchiul dorsal mare, iar posterior se continuă cu o fascie conjunctivă ce aderă de aponevroza posterioară a muşchiului transvers abdominal. Acţiune. Are o acţiune de totalitate împreună cu ceilalţi muşchi abdominali şi se va studia ulterior. În contracţia de o singură parte, el determină rotaţia trunchiului, ducând faţa anterioară a toracelui şi umărul în partea opusă muşchiului în contracţie, precum şi flexiunea toracelui pe pelvis. Intervine în expiraţie, coborând coastele. Când punctul fix este la inserţia superioară, flectează bazinul pe torace. Inervaţie. Este inervat de nervii intercostali inferiori I iliohipogastric şi ilioinghinal. 4. Muşchiul oblic intern (M obliquus internus abiominis). Este un muşchi larg, situat sub precedentul, de care diferă prin situaţie, dimensiuni şi direcţia inversă a fibrelor ce continuă traiectul fibrelor intercostalilor interni. Inserţiile de origine sunt reprezentate de fibre musculare, care dinapoi-înainte se desprind de pe fascia toracolombară împreună cu muşchiul dorsal mare; de pe porţiunea anterioară a crestei iliace şi de pe spina iliacă anterosuperioară; iar fibrele cele mai anterioare de pe jumătatea laterală a ligamentului inghinal. De la origine, fibrele musculare radiază având o direcţie inversă celei a fibrelor oblicului extern, terminându-se astfel. - fasciculele posterioare, aproape verticale, se insera pe marginea inferioară a ultimelor trei coaste, continuându-se cu muşchii intercostali interni; - fasciculele mijlocii se termină pe aponevroza anterioară a oblicului intern, contribuind la formarea tecii dreptului abdominal şi a liniei albe; - fasciculele anterioare merg în jos şi medial, se unesc cu fibrele aponevrotice ale transversului formând tendonul conjunct (Falx inguinalis sau Tendo conjunctivus). Acesta se termină pe faţa anterioară a simfizei pubiene, pe marginea superioară a pubelui şi pe creasta pectineală. Unele fibre musculare inferioare coboară de-a lungul funiculului spermatic până în scort, învelind testiculul şi constituind muşchiul cremaster. Aponevroza anterioară a oblicului intern se divide în două foiţe inegale. Va fi studiată ulterior. Raporturi. Muşchiul este acoperit antero-lateral de oblicul extern; faţa profundă vine

    Drepturi de autor:

    © All Rights Reserved
    Descărcați ca DOCX, PDF, TXT sau citiți online pe Scribd
    Indicator pentru conținut neadecvat
    din 3

    Fig. 235.

    Lacuna vasulara i lacuna muscular (vedere anterioar,


    partea dreapt).
    1. Ramura femural a nervului genitofemural. -2. Artera femural.
    - 3. Vena femural. - 4. Nod limfatic inghinal profund. - 5. Tuberculul
    pubian.
    - 6. Ligamentul lacunar Gimbernat. - 7. Fascia muchiului
    pectineu.- 8. M. pectineu.- 9. Nervul m. pectineu.- 10. Teaca vaselor
    femurale.
    - 11. Arcada iliopectinee. - 12. Nervul femural. - 13. M. iliopsoas.
    - 14. Fascia iliac. -l 5. Nervul cutanat femural lateral. - 16. M. croitor.
    -17. Spina iliac anterosuperioar. - 18. Ligamentul inghinal.- 19.
    Aponevroza muchiului oblic extern.

    MIOLOGIA
    -peretele inferior este format de jgheabul ligamentului inghinal.
    b) O r i f i c i i 1 e. Canalul inghinal are dou orificii: unul
    superficial i unul profund.

    I n e l u l i n g h i n a l s u p e r f i c i a l (Anulus inguinalis
    superficialis) este delimitat de fibre ale aponevrozei muchiului oblic
    extern, densificate sub forma a doi stlpi: stlpul medial (Crus mediale)
    i stlpul lateral (Crus laterale) ntre care se gsesc fibrele intercrurale.
    Posterior, inelul este format din fibrele ligamentului reflectat,
    iradiate din aponevroza oblicului extern din partea opus. Inelul are un
    diametru de aproximativ 2 cm i permite ptrunderea n el a pulpei
    degetului index.
    Deschiderea orificiului variaz cu starea de tonus a peretelui
    abdominal i cu poziia corpului.
    Hiperextensiunea l ngusteaz, flexiunea trunchiului l lrgete.
    I n e l u l i n g h i n a l p r o f u n d (Anulus inguinalis profundus)
    este determinat de fascia transversalis. Nu are margini nete datorit
    continuitii la acest nivel a fasciei transversalis cu fascia spermatic
    intern a funiculului spermatic. Inelul este delimitat exclusiv de fascia
    transversalis situat circumferential funiculului spermatc. Medial, el
    vine n raport cu vasele epigastrice inferioare. Orificiul este situat
    aproximativ la 2 cm, deasupra ligamentului inghinal, peritoneul formnd
    la nivelul lui aa-numitul con peritoneal" ce corespunde fosei inghinale
    laterale. Prin canalul inghinal trece funiculul spermatic la brbai i
    ligamentul rotund al uterului la femei. Persistena n interiorul
    funiculului spermatic a procesului vaginal al peritoneului (a canalului
    ptrat al lombelor, este tot o arcad aponevrotic ce trece ca o
    punte peste acest muchi; se ntinde de la procesul costal al primei
    vertebre lombare la marginea inferioar a ultimei coaste.
    b ) P o r i u n e a c o s t a l (Pars costalis diaphragmatis) i are
    originea pe feele mediale i pe marginile superioare ale ultimelor ase
    coaste de fiecare parte, prin digitaiuni ce se ncrucieaz cu cele ale
    muchiului transvers al abdomenului.
    c) P o r i u n e a s t e r n a l (Pars sternalis diaphragmatis) nate
    prin dou fascicule de pe faa posterioar a procesului xifoidian.
    Hiaturile diafragmei. ntre diferitele poriuni musculare pot exista
    o serie de hiaturi, reprezentnd puncte slabe ale diafragmei, prin care se
    pot face hernia ale organelor din abdomen spre torace. Prin aceste spaii
    comunic esutul celular mediastinal cu cel extraperitoneal, crend

    posibilitatea propagrii unor colecii purulente din torace spre abdomen,


    sau n sens invers. Aceste hiaturi se pot forma: 1. ntre poriunile
    lombar i costal (trigonul lombocostal); 2. ntre poriunile costal i
    sternal (trigonul sternocostal); 3. ntre cele dou fascicule ale poriunii
    sternale.
    n diafragm se mai gsesc i: - h i a t u l esofagian( H i a t u s o e
    s o p h a g e u s ) are o form eliptic. Este situat ntre fibrele stlpului
    drept. Prin el trec esofagul, nervii vagi i ramurile esofagiene ale vaselor
    gastrice stngi. Pe aici se produc cele mai frecvente hernii diafragmatice;
    - h i a t u l a o r t i c (Hiatus aorticus) aezat postero-inferior fa
    de precedentul; este delimitat ntre coloana vertebral, cei doi stlpi ai
    poriunii lombare i ligamentul arcuat median. Prin el trec artera aort i
    duetul toracic;
    - o r i f i c i u l v e n e i c a v e (Foramen venae cave) este situat n
    centrul tendinos, la unirea foliolei anterioare cu cea dreapt. Prin el trece
    vena cav inferioar ai crei perei ader de marginile orificiului.
    n afar de aceste orificii mari, printre fibrele musculare ale diafragmei
    mai trec o serie de elemente vasculo-nervoase. Astfel, trunchiul
    simpaticului trece de obicei prin poriunea lombar, printr-un interstiiu
    dintre fibrele pornite de pe ligamentul arcuat medial i stlpul
    homolateral

    S-ar putea să vă placă și