Invesnicire

Nu pot a-ti tulbura lumina ce e plamadita sa respire in anotimpul

iubirii.Nu stiu sa cersesc firimituri de dragoste ,nici macar cea care
imi apartine,nici atat ceea ce ramane de la festinul altor inimi.As
vrea sa te iert si sa te ingrop in marea sufletului meu,sa te ranesc cu
suflarea mea si sa-ti strivesc ochii din care rasare padurea ce mi-a
hranit candva fiinta.Mi-e sufletul plin de rugaciuni nerostie,de
zambete trunchiate,de firul argintiu al timpului.Masor distanta
dintre trup si suflet...au ramas ochi osteniti si dorul vesniciei.Al
invesnicirii prin iubire.Ceasul meu se rostogoleste peste umerii
tai,peste fiinta ta ce mi-a hranit visele,peste ochii ce mi-au acoperit
suferinta.Din nou,amintirea ta ma sfasie incet,cu un dor
efervescent,cu cea mai nebuna incapatanare a timpului ce ma
impresoara.De ma cauti in atingerea lumii,ma cobor sa te sarut intre
portile trecutului si cele ale prezentului.Doar zefirul ma atinge in
trecerea lui ,doar ploaia imi sopteste ca o eliberare a iubirii din
bratele lui Dumnezeu.O picatura de iubire divina salasluieste in
fiece om.Astfel credeam.Si mi-am astamparat dorul cautandute.Ceata mi-a tulburat privirea si-ntre ceruri nu te-am mai
aflat...bolti cucerite de lupte grele ma topesc de fiecare data cand
mi-e gandul ratacit spre tine.Oare tu nu vezi ca iti iubesc avantul?Ca
iti caut privirea in urma mea si orele nasc alte doruri cu fiecare
minut ce se invarte in ceasornic,ce se invarte ca un nebun ,pe loc?Nu
privesti spre mine cand te strig si recunosc doar in singuratati
pustiitoare ca ma mint mereu ca te-am uitat?Nu ma acoperi cu o
mare de cuvinte cand strivesc lumina intre palme si tac?!Si de ce
tac?Chemarea mea e searbada si indurerata.Biciuita de plansul unei
alte chemari.Focul se indeasa in lacasul inimii mele si zabrelele sunt
cernite ca noaptea,smulse din hotarul amar al slovelor.De ce nu pot
sa fiu eu?Inceputurile se metamorfozeaza in sfarsituri.De ce nu poti
sa fii tu??Stropul de mare te bea neincaput.De ce nu putem fi

noi???Cat de tare se adanceste intre noi abisul?Fiecare Icar este

retragerea unei aripi ostenite de zbor,inhibate de lumina si infrante
de cercul stramt al omenirii.Poti zbura printre oameni?Nu!Nu poti
decat fiind tu.Sa nu ai inima indoita ,copil sfios ce te-ai nascut in
alta era decat cea care te-ar fi imbratisat cu o fire asemeni celei ce o
ai,cu un gand aidoma celui ce-l detii,cu o farama de iubire ce
seamana cu cea pe care o porti nezdruncinat inlauntrul tau.Cauti
adancimea sufletului si negasind-o...te porti pe valul care te
consuma.Cu virtute si pacat.Te chem in rugaciune cu dorul fierbinte
si cu lacrima izvorand din coltul ochilor ca o sirena adormita din
marea nesfarsita.Nesatul cu care te strig nu piere,ci mai mult
pluteste in cufarul nepotolit al pamantului.Tu te poti ascunde...eu te
traiesc...te respir si-mi compun alte doruri din absenta ta.Dorul e
maestrul singuratatii mele.Nu am mai putut seca dupa ce te-am
cunoscut.Parea ca izvorul si-a aflat drumul catre mare.Nu am mai
putut iubi dupa ce te-am indepartat.Si toate pareau sa moara si sa
renasca din cenusa,pe cand inima mea se sfarama la fiecare adiere a
avantului.Primaverile-mi recompuneau fiinta.Am dizolvat timpul in
razboiul interior.Logosul vietuieste singuratic si patruns de
neintelesuri sterpe si intelesuri amare;clepsidra se roteste in cercul
rasfrant peste ceasuri.Acum stiu ca n-am sa te pot uita.Suntem o
fiinta in doua ipostasuri...o indemna particula ne cuprinde si ne
uneste fiintial.Soapta nestinsa a glasului meu nu mai plange
abrupt...ramane cu graiul sau ascuns;muta dulceata a tacerii ce te
cuibaresti la pieptul meu!...Masor distanta dintre trup si suflet...au
ramas ochi osteniti si dorul vesniciei.Al invesnicirii prin iubire.
14 august 2014
Cugetare in franceza
On peut deviner que le temps a choisi les hommes qui doit
comprendre les heures qu'il cache dans ses bras.Le passe vient de

tourner les yeux dans un eternel feu,avec les paroles qu'on n'ont pas
pu dire.Je sent ,peut-etre,jour par jour,le bonheur d'etre humain.De
cacher l'amour dans le sang d'un sollitude bien ronde comme la
terre.L'arc-en-ciel apparaise seulement depuis la pluie,et il signifie
la fraternite de la pluie et du soleil.Une embrasse que tu pourrait le
prendre quand il y a de la souffrance.Mais il n'existe pas un mots par
"dor".Pourquoi?!
6 august 2014