Sunteți pe pagina 1din 1

Poezia lui Eminescu

Cea dinti treapt de nlare a literaturei nationale,trebuia neaprat s rspund la dou


cerine: s arate nti n cuprinsul ei o parte din cugetrile i simirile care agit deopotriv toat
inteligena european n art, n tiin, n filozofie; s aib, al doilea, n forma ei o limb adaptat
fr sil la exprimarea credincioas a acestei amplificri
Amndou condiiile le realizeaz poezia lui Eminescu n limitele n care le poate realiza o
poezie liric; de aceea Eminescu face epoc n micarea noastr literar.
Personalitatea lui eminescu este carcaterizata de inteligenta memorie, sentimentalism.
"Luxul strii materiale, ambiia, iubirea de glorie nu au fost n nici un grad obiectul preocuprilor
sale."
Era un adept convins al lui Schopenhauer, era, prin urmare, pesimist.
El nu vedea n femeia iubit dect copia imperfect a unui prototip nerealizabil. l iubea
ntmpltoarea copie sau l prsea, tot copie rmnea, i el, cu melancolie impersonal, i cuta
refugiul ntr-o lume mai potrivit cu el, n lumea cugetrii i a poeziei. De aci Luceafrul cu versurile
de la sfrit:

Ce-i pas ie, chip de lut,


Dac-oi fi eu sau altul?
Trind n cercul vostru strimt,
Norocul v petrece;
Ci eu n lumea mea m simt
Nemuritor i rece.