determinarea direciei de tragere, metod de lucru folosit n expertiza

balistic fundamentat pe baza calculelor matematice a valorii unghiurilor de

impact al glonului cu inta, atunci cnd glonul n deplasarea sa pe traiectorie, a
ntlnit dou sau mai multe planuri ale aceleiai inte sau ale unor inte diferite. n
practica activitii criminalistice se mai folosesc i urmtoarele procedee : n
cazul n care glonul a strpuns dou obiecte aflate la o oarecare distan ntre
ele se folosete metoda vizrii (de exemplu, printr-un cornet de hrtie) i fixrii
pe cale fotografic a locului observat n prelungirea axei optice a celor dou
orificii. Atunci cnd unul din obiecte este strpuns, i n al doilea glonul s-a oprit
se folosete procedeul ntinderii unei sfori de la orificiul din urm, prin cel
strpuns, urmrindu-se astfel direcia din care s-a tras. n cazul unui singur
obiect strpuns sau cu canal orb format de glonte, direcia de tragere se poate
stabili cu aproximaie i numai cnd canalul sau strpungerea snt suficient de
adinci. n canalul format se introduce o tij cu diametrul corespunztor, care va
indica orientativ direcia din care a venit glonul. n acelai scop exist i un
aparat de vizare optic n prelungirea tijei introduse cu unul din capete n canal.
Cnd obiectul strpuns este relativ subire, se poate stabili doar din ce parte a
fost strpuns i, uneori, unghiul de tragere. Aa, de exemplu, n sticl orificiul
format va avea form conic, partea mai ngust reprezentnd orificiul de intrare.
n tabl metalic i n carton, precum i n scndur (obiecte din lemn), direcia
din care s-a tras se apreciaz dup marginile mai franjurate (uneori cu
desprindere de material) ale orificiului de ieire a glonului. Pe obiecte de
mbrcminte din piele i pe corpul uman, orificiul de intrare i, deci, direcia din
care s-a tras se stabilete dup inelul de frecare i de metalizare (urme de fum,
de unsoare i de metal) aflat la orificul de intrare a glonului. Direcia i unghiul
de tragere se pot determina n mod orientativ i dup alte criterii, cum ar fi
aspectul afumrii de la orificiul de intrare i felul cum snt dispersate alicele.
Tragerea perpendicular pe obstacol creeaz, de obicei, urme de fum i de alice
de form circular, iar cnd se trage sub un anumit unghi, cele dou urme au
form elipsoidal. De asemenea, direcia de tragere i locul de unde s-a tras se
mai pot stabili dup tuburile de cartu eliminate din arm i rmase unde au
czut, precum i dup burele i rondelele de la cartuele de vntoare, care se
pot gsi pe direcia de tragere la distane variind ntre 15 i 50 m de la gura evii
armei cu care s-a tras. La determinarea direciei de tragere trebuie s se in
seama i de urmtoarele mprejurri : a) dac obiectele n care s-a tras au
rmas la locul lor i n aceeai poziie ; b) posibilitatea ricorii glonului ; c)
posibilitatea deformrii glonului n momentul impactului cu obstacolul prin care
trece, ceea ce poate duce la schimbarea centrului su de greutate i, deci la
modificarea traiectoriei dup ieirea din acel obstacol; d) eterogenitatea sau
diferena de consisten, de duritate a materialului prin care trece glonul, ceea
ce poate, de asemenea modifica linia de zbor; e) bolta descris n traiectoria
glonului atunci cnd se trage de la o distan mai mare.

distana de tragere, distana de la gura evii armei pn la orificiul de intrare a

glonului sau a alicelor n int. D. de t. se poate stabili pn n limitele de 1 1,5
m, cnd se trage cu glon i peste aceste limite cnd se trage cu alice. Tragerea
cu eava lipit ori aproape lipit de int i tragerea de la mic distan (sub 1
1,5 m) este confirmat de factorii suplimentari ai mpucturii: a) urmele aciunii

gazelor care n raport cu natura intei lrgesc orificiul de intrare mai mult
dect calibrul glonului i produc ruperea (sub form liniar, de cruce sau
stelar), n special, a materialelor elastice i mai ales a esturilor. Totodat,
gazele provoac arsuri n jurul orificiului de intrare (materialele de culoare
deschis capt culori de nuane de la galben pn la maro nchis) ; b) amprenta
gurii evii armei, poate s apar uneori pe pielea corpului 'iman ori pe obiecte cu
oarecare consisten i fr orificiu de intrare puternic deteriorat (rupt, ars, etc.)
; c) urme de afumare rezultate din arderea pulberii. Particulele de fum se depun
n jurul orificiului de intrare sub form circular, cantitatea lor i dimensiunea
urmei fiind direct proporional cu distana de tragere. Gradul de afumare
depinde n acelai timp de genul armei i muniiei cu care s-a tras, precum i de
condiiile tragerii. Activarea urmelor de fum pe obiecte de culoare nchis se face
n principal cu ajutorul radiaiilor infraroii i prin examinri fotografice; d) urme
de pulbere neagr sau incomplet ars, se depun circular n jurul orificiului de
intrare. Cnd se trage cu eava lipit, granulele respective ptrund n canalul
format de glon sau alice i nu se mai depun n jurul orificiului de intrare.
Cantitatea de pulbere nears ce se poate constata pe obiect este cu att mai
redus cu ct distana de la care s-a tras este mai mare. Pentru depistarea
acestui gen de urm se procedeaz la examinarea n radiaii infraroii i
Roentgen, precum i la analize chimice (tratare cu soluii de brucin sau
difenilamin, cu acid sulfuric ori cu soluie alcoolic de acid hidrorubeanic) ; e)
urme de unsoare, provenite din eava armei, care se pot pune n eviden prin
examinare n radiaii ultraviolete sau prin aplicarea pe orificiul de intrare a unei
hrtii de filtru peste care se trece cu un fier de clcat i f) eventuale urme de
metal provenit din interiorul evii armei cu care s-a tras. Acestea se pun n
eviden, n principal, prin analiza spectral de emisie. n cazul armelor de
vntoare, la aprecierea distanei de la care s-a tras, se ia n considerare, pe
lng factorii menionai, efectul i zborul burei i rondelelor, dar mai ales
dispersia alicelor. n principiu, raza acesteia este direct proporional cu distana
de la care se trage. Ea ns este influenat de diametrul alicelor, de construcia
armei la gura evii (Shoke etc.), de ncrctura exploziv, de condiiile tragerii
etc. Pentru aprecierea distanei pe criteriul dispersiei alicelor de altfel, ca i n
celelalte cazuri snt necesare trageri experimentale cu arma corp delict i
muniie corespunztoare.

9
CLASIFICAREA URMELOR MPUCTURII
GRIGORE LABO
Resum: On peut classifier les traces des coups de feu sur le corps,
en raison des facteurs principaux (le projectile) et secondaires (autres que
le projectile et qui sont visibles courtes distances de lieu de tir).
Mots-cl: coups de feu, facteurs principaux, facteurs secondaires
Aspectul i caracteristicile urmelor descoperite pe corpurile atinse
de loviturile armelor de foc variaz n funcie de factorii principali i
factorii suplimentari ai mpucturii. n literatura de specialitate urmele
mpucturii sunt clasificate i descrise sub diferite denumiri n funcie de
factorii cauzatori.
Astfel, unii autori romni fac o mprire n factori primari
determinai de aciunea direct a proiectilului i factori suplimentari

determinai de aciunea pulberii, a compoziiei capsei i a reziduurilor de

pe eav
1
, alii adopt o mprire n urme principale enumerate ca urme
de perforare i ieire a glonului, urme de ptrundere, urme de ricoare,
proiectile, tuburi, capse, obiecte purttoare ale urmelor create de piesele
armei i urme secundare rezultat al unor factori suplimentari, alii dect
proiectilul2
; o alt opinie prezint problematica sub forma expertizei
urmelor principale ale tragerii datorate glonului i expertizei urmelor
secundare ale tragerii datorate factorilor secundari3
, pentru ca ntr-o alt
prezentare urmele mpucturii s fie clasificate n urmele proiectilului
n corpul uman, urmele n funcie de distana de tragere, urmele
create de glon pe diverse obiecte, urmele tragerilor de la distan
mic i urmele tragerilor cu arme de foc cu alice i mitralii4
.

Lect. univ. dr., Facultatea de Drept din Cluj-Napoca, Universitatea Cretin

Dimitrie Cantemir Bucureti 1 Suciu C., Criminalistica, Editura Didactic i
Pedagogic, Bucureti, 1972, p. 347. 2 Crjan L., Criminalistic Tratat, Editura Pinguin
Book, Bucureti, 2005, p. 380. 3 Stancu E., Tratat de Criminalistic, Editura ACTAMI,
Bucureti, 2001, pag. 269. 4 Mircea I., Criminalistica, Editura Lumina Lex, Bucureti,
1999, pp. 172-175. Fiat Iustitia nr. 2/2008
10
In literatura strin de specialitate urmele mpucturii sunt tratate
oarecum diferit, respectiv sunt abordate distinct problemele legate de
reziduurile tragerii, distana fa de int
5 i problemele legate de aa
numita balistic terminal sau lezional
6
, ori modalitile de examinare a
reziduurilor rmase pe diferitele corpuri7
.
Popunerea noastr, care are raiuni strict didactice, este de a ordona
diferitele categoriide urme ale mpucturii n funcie de factorii cauzatori
ai urmelor i de distana ntre locul de tragere i corpul lovit de proiectil.
n acest fel urmele create numai pe obiecte situate la distane relativ mici
faa de gura evii i datorate unor ali factori dect proiectilul vor fi
considerate urme secundare, iar cele care rmn pe obiecte situate la o
distan oarecare, dar create de ctre aciunea proiectilului sau de
substane provenind de la suprafaa acestuia, le vom defini ca urme
primare. Se poate observa c vom considera urme primare cele prezente
pe obiecte lovite de proiectil indiferent de distana fa de gura de foc, pe
cnd cele secundare vor fi gsite doar pe obiecte aflate la distane mici, nu
ntotdeauna lovite de proiectil, deci datorate unor ali factori care nu se

pot manifesta peste o anumit limit de distan.

n sensul celor expuse mai sus propunem o clasificare n care
anumite categorii de urme considerate secundare n anumite lucrri, le
vom ncadra n clasa urmelor primare. Ne referim aici la inelul de
tergere i inelul de metalizare deoarece au o legtur direct cu
aciunea proiectilului asupra intei i pe de alt parte sunt prezente n jurul
orificiului de intrare indiferent de distana dintre int i locul executrii
focului. innd seama de aceste consideraii clasificarea urmelor
mpucturii s-ar prezenta astfel:
A. Urme primare - datorate factorului principal glontele (sau
proiectilul), sunt prezente pe corpul lovit indiferent de distana dintre gura
de foc i int
A1. Orificiul de intrare caracterizat de sintagma minus esut,
respectiv proiectilul antreneaz esuturi de la suprafa spre interior pe
direcia sa de naintare. Forma sa circular este apropiat ca dimensiune
de calibrul proiectilului, cu variaii ale dimensiunii legate de natura i
consistena corpului lovit. n cazul cnd proiectilul lovete un corp dup
5 Marlet R., Les Experts Mode demploi, Editions FAVRE, Paris, 2007, p.136. 6
Gallusser A., Bonfanti M., Schutz F., Expertise des armes feu, Presses
polytechniques et universitaires romandes, Lausanne, 2002, pp.77-86, 129-152. 7 White
P., Crime Scene to Court, The Royal Society of Chemistry, Cambridge,
2005, pp.287-292; Buquet A., Manuel de criminalistique moderne, Presses
Universitaires de France, Paris, 2008, pp.32-33. Grigore Labo Clasificarea urmelor
mpucturii
11
un ricoaj prealabil, situaia n care nu-i continu drumul cu vrful
ndreptat nainte rotindu-se n jurul propriei axe longitudinale, forma
orificiului de intrare poate fi a unei seciuni oarecare corespunznd
unghiului sub care proiectilul, ce se rostogolete, atinge inta.
A2 Canalul de ptrundere este reprezentat n principiu de un
traseu rectiliniu, continuare a traiectoriei proiectilului n interiorul
corpului lovit. Trebuie s avem n vedere faptul c unda de oc
corespunztoare energiei proiectilului produce o cavitate temporar de
dimensiuni mai mari dect cavitatea remanent n interiorul corpului
parcurs de ctre proiectil. Efectele cavitii temporare la nivelul corpului
uman se manifest ca distrugeri ale esuturilor i ruperi ale vaselor de
snge din vecintatea canalului propriu-zis. n interiorul obiectelor
canalul de ptrundere are seciunea sub forma unui trunchi de con cu baza
mic reprezentat de orificiul de intrare. Exist posibilitatea ca proiectilul
s fie deviat n interiorul unui corp i canalul s aib n consecin un
traseu neregulat, sau, n cazul fragmentrii proiectilului n interiorul
corpului, de la un anumit punct s constatm prezena mai multor canale
ce se continu pe direcii diferite. n cazul n care proiectilul sau
fragmentele de proiectil nu mai au suficient energie ele pot s rmn n
interiorul corpurilor lovite, n aceste situaii avem canale de ptrundere
nchise sau oarbe.

A3 Orificiul de ieire are de obicei un diametru mai mare dect

calibrul proiectilui, marginile sale fiind rsfrnte spre exterior. Acest
aspect apare datorit pierderii de energie n interiorul corpului, scderii
vitezei de rotaie n jurul propriei axe pna la o schimbare a modului de
deplasare, n sensul naintrii prin rostogolire, ceea ce duce la deformri
prin mpingere i smulgere a materialului pe o suprafa mai mare dect
cea corespunznd calibrului propriu-zis, la prsirea corpului parcurs.
Smulgerea de material poate fi constatat i la orificiul de ieire dintr-o
plac de lemn, fibrele fiind desprinse n sensul ieirii proiectilului.
A4 Inelul de tergere aceast categorie de urme apare sub
forma unor depozite, mai mult sau mai puin consistente, depuse circular
n jurul orificiului de intrare, constituite din impuriti terse de pe
suprafaa exterioar a glontelui. Materialele antrenate de proiectil le
suprafaa sa pot proveni din uleiul de arm ntrebuinat la ntreinerea
evii, din depunerile de praf sau rugina din interiorul evii ori chiar din
fragmente alogene recoltate de proiectil pe timpul parcurgerii traiectoriei
pna la int. Examinarea consistenei inelelor de tergere, n cazul unui
corp atins de mai multe lovituri provenind de la aceeai arm, permite Fiat Iustitia nr.
2/2008
12
determinarea ordinii focurilor care s-au tras asupra unor zone diferite ale
aceluiai corp.
A5 Inelul de metalizare format din particole metalice desprinse
din stratul exterior al proiectilului datorit aciunii ghinturilor i chiar
particole metalice, antrenate datorit frecrii intense, din materialul
interior al evii armei de foc; aceste particolele metalice semidesprinse din
cmaa proiectilului sau lipite pe aceasta sunt depuse circular n jurul
orificiului de intrare ntr-un material mai dur (esutul osos din interiorul
corpului uman). Inelele de tergere i metalizare se pot suprapune dac
glontele ntlnete, ca prim contact, un obiect de duritate crescut (o coal
de tabl metalic).
B. Urme secundare datorate unor factori suplimentari, alii dect
proiectilul, se ntlnesc numai pe corpurile aflate la distane relativ mici
fa de locul de unde s-a tras.
B1 Inelul de contuzie datorat factorului suplimentar reculul. Apare
sub forma unei echimoze circulare, corespunztoare conturului evii armei
de foc. Tendina de echilibra efectul de retragere al armei, n momentul
expulzrii proiectilului, conduce la reacia involuntar de a mpinge arma
spre nainte cauznd astfel o contuzie. Aceast categorie de urme apare
doar n cazul tragerii cu arma lipit de corp sau de la 1-2 cm.
B2 Ruperi (sfieri) ale esuturilor i esturilor datorate
factorului suplimentar presiunea gazelor rezultate n urma arderii
pulberii, gaze care mping proiectilul spre exterior. Cnd gura evii se afl
la distane mici, sub 5 cm, fa de corpul lovit de proiectil, gazele ptrund
n interiorul corpului avnd nc o form relativ cilindric
corespunztoare condiiilor restrictive impuse de deplasarea n interiorul

cilindric al evii. Brusc, disprnd constrngerea reprezentat de cilindrul

de oel al evii, se manifest fenomenul de destindere, respectiv egalizarea
presiunii de citeva zeci sau sute de atmosfere a gazelor cu presiunea
normal a atmosferei terestre. Prin urmare, gazele ies violent din
interiorul corpului spre exteriorul cu presiune sczut, determinnd
sfieri ale esuturilor i esturilor pieselor de mbrcminte, ruperi cu
aspect de cruce sau stea. Dimensiunile orificiului devin implicit mai mari,
marginile sunt rsfrnte n afar, i, dac nu inem seama de prezena
celorlalte categorii de urme secundare, un astfel de orificiu de intrare are
aspectul unui orificiu de ieire.
B3 Arderi (prliri) ale esuturilor i esturilor - datorate
factorului suplimentar temperatura ridicat (flacra de la gura evii) a
gazelor expulzate. Gazele rezultate n urma unui proces de ardere rapid a
pulberii au temperaturi ridicate. Oxigenul din aerul de la extremitatea Grigore Labo
Clasificarea urmelor mpucturii
13
evii se aprinde contribuind la formarea flcrii de la gura evii, care, la
distane variabile n funcie de cantitatea i calitatea pulberii, produce
prliri ale firelor de pr sau ale tegumentelor (pergamentarea pielii) sau
materialelor aflate la distane de 10 15 cm.
B4 Tatuajul mpucturii - datorat factorilor suplimentari
particole incandescente sau n stare semiars de pulbere. Arderea
pulberilor negre inferioare nu se desfoar cu aceeai vitez n ntreaga
mas a ncrcturii, prin urmare o anumit cantitate de particole
incandescente sau semiarse exist n curentul de gaze arse ce nsoete
proiectilul. Aceste particole ptrund n interiorul epidermei formnd aa
numitul tatuaj al mpucturii, dispus circular n jurul orificiului de
intrare n corpuri situate la distane sub 30 cm fa de extremitatea liber a
evii.
B5 Manonul de afumare - datorat factorilor suplimentari
particole arse de pulbere (reci). Cantiti variabile (funcie de cantitatea
i calitatea pulberii) de particole arse, reci, sunt expulzate pe direcia de
tragere. Aceste reziduuri se depun sub forma unui manon de afumare pe
corpuri aflate la distane de pn la cteva zeci de cm fa de locul
tragerii. Forma manonului este specific unghiului sub care se afla eava
fa de corpul lovit, iar consistena sa variaz n funcie de distan,
cantitatea i calitatea pulberii din ncrctura de azvrlire.
Reziduuri ale tragerii pot fi ntlnite nu numai pe corpurile atinse de
mpuctur, ci i pe minile sau faa trgtorului n funcie de modelul de
arm folosit.
O categorie aparte de urme ale mpucturii sunt urmele de ricoeu,
caracterizate de lungime, profunzime i unghi (sau plan) de deviere;
valorile acestora variaz n funcie de unghiul de inciden al proiectilului
la suprafaa atins, tipul de proiectil i de consistena corpului intersectat.
n aceste situaii este posibil s fie prezente, alturi de urma de ricoeu, i
unele categorii de urme secundare ale mpucturii n funcie de distana

fa de gura de foc.

URMELE PRINCIPALE SI SECUNDARE CREATE DE AMELE DE

FOC SI STABILIREA DISTANTEI DE TRAGERE
Urmele armelor de foc sunt acele modificari ce apar pe diferite obiecte , inclusiv
pe corpul omenesc, in urma folosirii acestora ca rezultat al fenomenelor dinamice,
termice si chimce care insotesc impuscatura12.
Principalele urme lasate in cazul folosirii armelor de foc pot fi incluse in doua
mari categorii : - urmele principale
- urmele secundare
Din aceste urme, pentru stabilirea distantei si directiei de tragere, sunt foarte
valoroase atat urmele principale, cum sunt orificiile de intrare si de iesire sau gloantele si
tuburile trase cat si urmele secundare cum sunt depunerile de funingine, pulbere sau
arsuri ale flacarii, rupturi provocate de gaze etc.
Prin examinarea urmelor armelor de foc se poate determina distanta de la care s-a
tras, felul armei folosite si a munitiei, locul unde se gasea persoana care a tras,
determinarea orificiilor de intrare si de iesire al glontului, daca unele deteriorari de pe
diferite obiecte au fost sau nu create de un glont tras cu arma de foc, care din focuri a
fost tras primul etc.
De exemplu, pentru a se stabilii distanta de la care s-a tras cu o arma cu alice, in
primul rand se va determina care sunt orificiile de intrare si care sunt cele de iesire si
aceasta, pentru a se delimita regiunea de pe tinta in care se gasesc urmele in cauza si in
raport cu configuratia , intensitatea si imprastierea alicelor sa se stabileasca distanta de la
care s-a tras.
In literatura de specialitate ca si in vocabularul folosit in mod curent, prin distanta
de tragere sau distanta impuscaturii, se intelege distanta in linie dreapta, masurata in
centimetri sau metri, de la retezatura din fata a tevii armei cu care s-a tras pana la
suprafata obiectului lovit de glont 13.
Aceasta distanta de tragere nu corespunde intotdeauna cu traiectoria glontului care
este o linie curba : prin traiectorie se intelege drumul real parcurs de glont, de la punctul
de origine (plecarea din arma ) pana la obstacolul in care se opreste sau punctul de
cadere.
Categorii ale distantei de tragere :

distanta nula - atunci cand in momentul impuscaturii ,

retezatura tevii armei de foc se afla lipita de obiectul in
care s-a tras.

In aceste cazuri orificiile de intrare sunt de obicei , mai mari decat calibrul
glontului, si au marginile sfartecate. Acestea se datoreaza actiunii gazelor si
flacarii produse la gura tevii. La asemenea trageri, in jurul orificiului de intrare,
poate aparea inelul de contuzie(izbire),creat de teava armei datorita reculului 15

distanta mica - atunci cand in momentul impuscaturii ,

retezatura tevii armei de foc se afla la o departare de 5-10
cm de obiectul in care s-a tras.

Aceste situatii produc deasemenea orificii de intrare mai mari decat calibrul
glontului si cu margini zdrentuite si apare inelul de stergere si chiar inelul de
metalizare cand glontul penetreaza osul. In schimb rezidurile, pulberea nearsa
patrund in piele si apare asa numitul tatuaj al impuscaturii

distanta medie - atunci cand in momentul impuscaturii ,

retezatura tevii armei de foc se afla la o distanta de 10 cm
pana la 1,5 - 2 m de obiectul in care s-a tras.

Aceste cazuri au ca specific imprastierea mai mare a factorilor suplimentari ai

tragerii iar orificiile de intrare sunt aproape egale ca forma si marime cu cele de
iesire, iar marginile au bordurile netede de marime aproximativ egala cu calibrul
glontului. Orificiile de iesire au marginile putin impinse in afara.

distanta mare - atunci cand in momentul impuscaturii ,

retezatura tevii armei de foc se afla la mai mult de 1,5 2
m de obiectul in care s-a tras.

In aceasta situatie lipsesc urmele secundare ale impuscaturii, asupra tintei

actionand numai glontul. Orificiile de intrare au marginile netede cu diametrul
aproape egal cu calibrul glontului iar orificiile de iesire sunt cu marginile
neregulate in forma de stea, fanta ori cruce 15.
1. Urmele principale lasate de glont sau alice pe diferire corpuri si determinarea
distantei ori directiei de tragere pe baza lor
Aceste urme au o importanta deosebita in examinarile balistice, ajutandu-l pe
expert atat in determinarea directiei cat si a distantei de tragere.
La orice arma, glontul sau alicele au puterea maxima de patrundere la parasirea
tevii armei, pe masura deplasarii prin aer energia lor cinetica scade, producand efecte
diferite fata de tragerile de la mica distanta.

Stabilind, prin ce fel de materiale au trecut gloantele sau alicele, care

este adancimea pana la care au patruns cand s-au oprit, starea in care se gasesc ( intregi
ori deformate), materialul din care sunt confectionate etc , se ajunge la stabilitea distantei
de la care s-a tras.
De exemplu , daca glontul in drumul sau catre victima a strabatut un geam pe
care la spart, cu ajutorul acestei sparturi se va putea aprecia, macar cu aproximatie ,
distanta de tragere.
Daca spartura in geam este foarte mare si au ramas numai unele cioburi prinse in
rama ferestrei, inseamna ca glontul nu mai avea o forta vie prea mare si se va putea
aprecia distanta de tragere ca fiind mare (cateva sute de metri) in functie si de celelalte
elemente determinante ale tragerii ( calibrul si felul armei, greutatea glontului etc. ).
In cazul cand desi spartura este foarte mare si se constata pe geam, pe rama
geamului sau pe alte obiecte vecine existenta urmelor secundare ale impuscaturii,
inseamna ca s-a tras de la mica distanta ( cativa zeci de centimetri) iar geamul s-a spart,
nu din cauza izbirii lui de catre glont, ci din cauza presiunii gazelor.
Daca spartura in geam este relativ mica ( insa ceva mai mare decat calibrul
glontului) se va deduce ca s-a tras de la o distanta de cativa metri sau zeci de metri,
glontul avand o energie mare, a sfredelit geamul numai pe o mica portiune.
Toate aceste concluzii , vor trebui insa confirmate si de rezultatele la care ajunge
expertul prin examinarea tuturor celorlalte urme balistico-judiciare (adancimea la care a
patruns glontul in obiectul lovit, urme de ricosare etc.).
In cazul cand s-a tras cu o arma de foc cu alice, in afara actiunii
mecanice produse de catre ele din cauza energiei pe care o poseda, un element si mai
valoros pentru determinarea distantei de tragere este gradul de imprastiere a alicelor.
Se da ca indicatie valabila, in mod aproximativ ca , pentru o arma de vanatoare
bine reglata, de calibru mijlociu, cu alice nu prea mari, la o tragere de la distanta de cca.
50 m , imprastierea alicelor se intinde pe 1 mp.

Pentru a determina cat mai precis distanta de tragere se vor efectua trageri
experimentale in panouri mari de hartie folosind o arma si alice de acelasi gen cu cele
intrebuintate de infractor, daca este posibil chiar arma corp delict si se va compara gradul
de imprastiere al alicelor, cu imprastiere acestora, constatata la locul comiterii
infractiunii.
In afara urmelor lasate de armele de foc la cercetarea locului faptei a infractiunilor
comise cu armele de foc se vor cauta si alte elemente ce pot furniza date pretioase in
stabilirea directiei si a distantei de tragere, cum sunt : urmele de pasi ale infractorului,
locul unde se descopera burajul in cazul folosirii armelor de vanatoare etc.
Stabilirea directiei si unghiului de tragere , se poate face relativ usor. La aceasta
contribuie, o serie de urme ce se descopera la locul infractiuni. In general , stabilirea
directiei din care a venit glontul in momentul lovirii tintei, se face in doua etape : la
inceput este necesar de a se constata din care parte a venit glontul , iar apoi sub ce unghi
a lovit el tinta perforand-o.
In cazul canalelor oarbe ( adica obiectele care au fost lovite de gloante, dar
neperforate complet) directia din care a venit glontul se determina usor, daca cunoastem
precis pozitia pe care a avut-o obiectul in momentul cand a fost lovit . Aceasta directie
corespunde partii din care a venit glontul , deci partii unde se gaseste orificiul de intrare
al glontului.
Daca glontul a strapuns complet un corp, trecand prin el, s-a format un orificiu
de intrare, un canal si un orificiu de iesire.

Orificiul de intrare se deosebeste in general de cel de iesire, deoarece este in

majoritatea cazurilor mai mic si are marginile regulate, uneori circular, in timp ce
orificiul de iesire este mai mare, prezentand rupturi ne material si o zdrentuire foarte
pronuntata.
In plus , in cazul cand s-a tras de la mica distanta , se vor mai descoperi in jurul
orificiului de intrare, urmele suplimentare ale impuscaturii. La nivelul orificiului de
intrare, vom putea descoperi o urma caracteristica denumita inelul de metalizare.
Determinarea inelului de metalizare face dovada ca deteriorarea de pe tinta a fost
creata de un glont tras cu arma de foc, chiar si atunci cand tragerea a fost efectuata de la
distanta mare. Inelul de metalizare se poate evidentia prin fotografierea materialului sub
actiunea radiatiilor roentgen sau ultraviolete.
Caracteristici ale urmelor create de patrunderea glontului in diferite materiale.
Daca un glonte a perforat sticla unui geam sau oglinda etc., spartura se va
prezenta de o anumita dimensiune, avand in jurul ei o serie de crapaturi radiale ( ce
pleaca dinspre spartura ca niste raze) precum si crapaturi concentrice ( ce inconjoara
spartura la diverse distante, unind intre ele crapaturile radiale).
Din examinarea sparturii, mai ales cand geamul este mai gros si spartura nu este
mare, se observa ca intr-o parte a geamului orificiul este mai mic iar in cealalta parte este
mult mai mare, deci ruptura se prezinta in forma de palnie. Dupa plasamentul palniei ,
stabilim directia din care a venit glontul, care corespunde cu partea mai ingusta a
acesteia.
In plus, in astfel de cazuri prezenta cioburilor de sticla intr-o anumita parte a
geamului ne indica directia in care se deplasa glontul ce a spart geamul si a antrenat cu el
aceste bucati de sticla. forma sparturii in sticla depinde de urmatorii factori : calitate,
grosime, modul cum este prins geamul, unghiul sub care loveste glontul si marimea
glontului.
In lemn : orificiul de intrare se prezinta sub forma aproape circulara,
avand uneori foarte pronuntat inelul de metalizare la partea de inceput a canalului, in
timp ce orificiul de iesire prezinta un aspect zdrentuit, cu aschii indreptate si aruncate in
sensul de deplasare a glontului.
In tabla : orificiul de intrare are forma mai rotunda decat cel de iesire si este in
general ceva mai mic, daca tabla este confectionata dintr-un metal moale , cum este
fierul , arama, alama etc. , marginile orificiului vor fi indoite si intoarse catre partea in
care se deplasa glontul.
In cazul cand glontul in drumul sau loveste doua obiecte diferite, perforandu-le,
unghiul de tragere va putea fi determinat destul de precis, considerand o linie dreapta ce
uneste urmele lasate de el, linie pe care o prelungim in partea din care a venit glontul.

Aceasta linie imaginara, corespunde cu traiectoria glontului cand s-a tras de la o

distanta nu prea mare.
Putem materializa aceasta linie, cu ajutorul unei sfori ( sau a unui tub ori
vergele) pe care o fixam astfel, incat sa uneasca intre ele urmele loviturii glontului.
Privind de-a lungul ei, vedem de unde anume a putut veni glontul ce a lasat urmele in
cauza.
In cazul cand glontul, ca si unele corpuri de la fata locului, prezinta urme de
ricosare , vom tine cont de acestea pentru a stabili directia parcursa de glont . Vom
examina cu multa atentie urmele de ricosare de pe obiecte, uneori acestea indicanduse prin forma lor, din ce directie avenit glontul.

Proiectile

(gloante )

sub efectul ricoseului

Daca glontul a strabatut un singur obiect, putem stabili unghiul din care s-a tras,
prelungind canalul creat de el in obiect. In situatia obiectelor ce prezinta o grosime nu
prea mare, cum ar fi placajul sau sticla feresterelor , vom forma din hartie un cornet, pe
care il vom introduce in palnia creata de glont si vom privi prin acest cornet, vizand locul
de unde s-a tras.
2. Formarea urmelor secundare ale impuscaturii
Urmele secundare ale impuscaturii se formeaza concomitent cu producerea
focului.
Dupa ce percutorul a lovit capsa, materialul inflamabil din aceasta se aprinde, iar
incarcatura din tubul cartusului ia foc. Gazele rezultate din arderea pulberii exercita o
presiune asupra glontului.
Atunci cand se formeaza o presiune suficienta, glontul invinge forta care il
fixeaza in gatul tubului cartus si incepe natural si brusc , miscarea sa insapre canalul tevii
prevazut cu ghinturi.
In acelasi timp pulberea mai continua sa arda , marind in acest fel presiune
gazelor, insa odata cu acest proces se mareste si distanta pe care o parcurge glontul

datorita miscarii sale, fapt ce face ca presiunea sa scada treptat astfel ca atunci cand
glontul a ajuns la gura tevii , presiunea gazelor este mult mai mica decat cea initiala.
Natural ca aceste fenomene, se produc foarte repede, timpul de miscare al
glontului in canalul tevii armei fiind de ordinul miimilor de secunda.
Concomitent cu inceputul miscarii glontului se deplaseaza si coloana de aer care
se afla in canalul tevii - in fata glontului - si care datorita vitezei mari a acestuia se
comprima si astfel la gura tevii armei se formeaza la inceput o sfera de aer, creata prin
iesirea aerului comprimat si care are o viteza egala cu cea a glontului16.
In urma sferei de aer apare o cantitate mica de gaze ce a luat nastere prin arderea
pulberii si care a trecut deja in fata glontului, inca din momentul cand acesta s-a
desprins din gatul tubului si inainte de a trece in partea ghintuita a canalului tevii. La
aceasta cantitate mica de gaze a carei volum creste treptat datorita gazelor care tasnesc
printre glont si peretii canalului tevii armei.
In momentul cand glontul a parasit complet gura tevii apare si restul gazelor.
Moleculele acestor gaze avand o masa mult mai mica decat cea a glontului, au si o viteza
mai mare ca acesta si ajungandu-l, il inconjoara asemanator unui nor. Datorita insa
rezistentei opuse de aer, viteza lor scade brusc si se imprastie si astfel glontul depaseste
norul de gaze17.
Gazele de pulbere mai actioneaza asupra glontului dupa iesirea acestuia din
teava, dar viteza care o mai adauga este minima.
Din canalul tevii armei odata cu coloana de aer, flacara, gazele si glontul mai sunt
aruncate si particule de funingine, pulbere arsa si nearsa, unsoare de arma (daca aceasta a
fost unsa) particulele de metal desprinse din canalul tevii armei sau din cartus, precum si
praf si alte impuritati , daca arma nu a fost curatata inainte de tragere18.
Urmele suplimentare ale impuscaturii apar in urmatoarea ordine : flacara, gazele,
funinginea, particulele arse sau nearse de pulbere.
Actiunea mecanica a gazelor de ardere, numita pe scurt si actiunea gazelor, se
datoreste presiunii gazelor provenite din arderea pulberii in interiorul tevii armei.
Aceasta presiune este foarte ridicata ( pana la 3500 de atmosfere) in special in
camera cartusului si pe masura ce glontul se deplaseaza catre gura tevii, ea scade treptat,
ramanand insa la valori de 1200 de atmosfere.
Odata cu iesirea glontului din arma, presiunea gazelor ce-l imping scad aproape
brusc, insa din cauza vitezei mari de deplasare a glontului, deci si a frontului de presiune,
ea mai continua sa actioneze o mica distanta.

Practic, urmele actiunii mecanice a gazelor apar de la distanta nula, pana la

distanta de 5 10 cm , de la gura tevii armei.
Aceasta actiune a gazelor este foarte bine pronuntata in tragerile cu teava lipita,
deci la distanta nula. In acest caz canalul format de glont se prezinta ca o prelungire a
canalului tevii si primeste pe pereti, presiunea unei cantitati mari de gaze. Tesuturile
corpului nu suporta aceasta presiune si se rup ; din care cauza canalul format se dilata,
orificiul de intrare se desface si ia o forma neregulata. Pe peretii caanalului se pot gasi
particule de imbracaminte, fibre etc.
Uneori pielea nu se rupe , ci numai se umfla si se aplica puternic pe teava armei,
din care cauza forma tevii ramane impregbata, servind ca un element suplimentar
pentru identificarea armei.
In tragerile cu teava lipita sau la distante foarte mici (1-3 cm) gazele rup usor
pielea prin presiunea lor si formeaza un orificiu largit la intarare si distrugeri intinse in
ineriorul corpului.
Daca impuscatura s-a facut pe o parte paroasa a corpului, mai ales sub un unghi
ascutit, presiunea gazelor rupe uneori parul , ceea ce face ca periferia ranii sa para tunsa.
Daca impuscatura s-a facut de la o distanta foarte mica pe o regiune a corpului
acoperita de imbracaminte, atunci gazele patrunzand sub haine le ridica si le rup ,
formand pe tesuturi rupturi de dimensiuni si forme variate (ruptura in forma de cruce, de
unghi etc. )
Actiunea termica a gazelor de ardere (actiunea flacarii), se manifesta sub forma
unei arsuri imprejurul orificiului de intrare daca teava este suficient de aproape de piele.
In ranirile cu arme moderne de obicei nu se observa arsuri , sau numai arsuri
superficiale, deoarece pulberea fara fum arde aproape complet in canalul tevii.
Armele de vanatoare ce folosesc pulbere cu fum si armele de constructie proprie
sau armele cu teava retezata, incarcate cu o pulbere neagra dau o flacara de aproape 30
50 cm. Cu cat incarcatura de pulbere este mai mare si cu cat este mai mare calibrul armei,
cu atat va fi mai lunga si aceasta limba de foc.
Imbracamintea de bumbac, fumega si uneori se poate aprinde, din aceasta cauza
la locul de intrare se formeaza o gaura de forma neregulata si cu marginile arse.
Depunerea funinginei, se poate face pana la distanta de 50-60 cm de la gura
tevii armei. Aceasta depunere se datoreste rezidurilor solide ce iau nastere in timpul
arderii pulberii, cu cat pulberea este de calitate mai inferioara, cu atat se vor descoperi
aceste urme suplimentare mai vizibile.

Pe obiectul lovit, depunerea de funingine se descopera de obicei sub forma unei

pete ce inconjoara orificiul de intrare al glontului, avand raza si conturul variabil ( oval,
in forma de evantai, alungit etc. ).
Daca raza petei de funingine este foarte mica, ba chiar lipseste complet funinginea
din jurul orificiului de intrare, existand in schimb in mare cantitate in interiorul canalului
format de glont in obiectul lovit, inseamna ca s-a tras cu teava lipita, deci de la distanta
nula.
La toate cazurile, vom masura raza petei de funingine, se va descrie aspectul ei,
daca este o pata uniforma din punct de vedere al densitatii particulelor, precum si forma
petei (poate fi rotunda, ovala sau neregulata), de asemenea, se va executa o fotografie
mertica a acestei pete. Toate aceste date vor ajuta ulterior pe expertul criminalist sa
stabileasca genul armei de foc folosite la comiterea infractiunii.
Particulele de pulbere nearse, constituie o alta urma suplimentara a
impuscaturii, deoarece in afara gazelor si funinginei, mai ies pe teava armei dupa glont si
particule de pulbere nearsa complet.
Aceste particule de pulbere care actioneaza ca niste mici proiectile, avand o viteza
initiala mare cu o forta vie proprie, mergand cel mai departe dintre celelalte urme
suplimentare. Actiunea particulelor de pulbere se poate constata chiar la distanta de peste
un metru, in special cand arma a folosit pentru tragere munitie incarcata cu pulbere cu
fum.
Daca munitia utiliza pulbere cu fum redus sau fara fum , actiunea particulelor de
pulbere se poate constata pana la distanta de 20 30 cm de la gura tevii armei.
Distanta de zbor a pulberii, mai depinde ca si celelalte urme ale impuscaturii , de
lungimea tevii armei si de cantitatea de pulbere din incarcatura.
Particulele de pulbere nearsa vor fi cautate pe suprafata obiectelor pe care le
presupunem ca se aflau in fata armei, la distanta pana la circa un metru ; ele apar ca niste
puncte, de obicei de culoare inchisa, fiind arse la suprafata, lipite de partea exterioara a
obiectelor asupra carora s-a tras.
Aceste particule le vom cauta pe hainele si pielea victimei, pe firele de par etc. ,
ele contribuind atat la determinarea felului pulberii ce a fost utilizata la arma de foc, cat si
la stabilirea distantei de la care s-a tras.
Urmele suplimentare ale impuscaturii ne pot indica in cazurile de trageri cu teava
lipita sau de la mica distanta , persoana care a efectuat tragerea.
Astfel, pe mana tragatorului care a efectuat chiar numai o singura tragere cu un
pistol calibrul 9 mm, 7, 65 mm sau 7,62 mm cu teava lipita sau de la mica distanta 5-30
cm , se pot gasi urme de funingine si granule de pulbere nearsa care sunt aduse pe mana

tragatorului de actiunea presiunii gazelor refulata la atingerea suprafetei corpului in care

s-a tras.
La armamentul de calibru redus, pistolete, revolvere miniatura cum ar fi cele de
calibrul 6,35 mm, aceste urme raman numai pana la distanta de 20 cm.
De asemenea, pe mana tragatorului care a efectuat trageri repetate la distante de 530 cm , aceste urme sunt mai accentuate.
In ceea ce priveste tragatorul care a efectuat trageri repetate cu teava lipita sau de
la mica distanta si in cursul carora a incarcat sau descarcat arma, urmele de funingine si
particule de pulbere nearsa sunt foarte accentuate. Acest fenomen se poate explica prin
faptul ca funinginea si particulele de pulbere nearsa , angrenate de presiunea gazelor ,
lovesc puternic in corpul in care s-a tras, in urma caruia o parte din ele se fixeaza pe
corp, o alta parte este impinsa de suflul gazelor in cercuri concentrice in jurul orificiului,
iar o mica parte este aruncata inapoi catre arma din care s-a tras si respectiv catre mana
tragatorului.
Recoltarea acestor urme de pe mana tragatorului, analizarea lor si stabilirea ca ele
provin din arderea unei pulberi , pot duce la identificarea persoanei care a executat
tragerea. Experientele au stabilit ca stergerea superficiala a maini nu indeparteaza aceste
urme, ci este necesara o spalare cu sapun a suprafetei corpului pentru a indeparta complet
impuritatile.
In asemenea cazuri , la identificarea persoanei vor concura si alte categorii de
urme , de exemplu, stropi de sange, dar acestea numai in cazuri de trageri recente,
cand infractorul a fost prins imediat dupa savarsirea faptei.
O alta cauza care concura la existenta urmelor de funingine si particule de
pulbere nearsa, este si faptul ca prin reculul inchizatorului o parte din gaze si granule sunt
impinse inapoi si se depun pe mana tragatorului.
Tot din aceasta cauza putem descoperii asemenea urme pe obrazul si umarul
hainei tragatorului , atunci cand tragerea s-a efectuat cu o arma cu teava lunga, care a fost
fixata in umar.
Recoltarea acestor particule de pulbere de pe corpul sau imbracamintea
victimei sau infractorului se poate face prin trei metode :
- simpla scuturare a imbracamintei, fie in aplicarea unui strat cald de parafina pe
locul unde au ramas aceste particule de pulbere;
- alta metoda este cea chimica, care presupune tratarea cu reactivul alfanaftilamina, a locului unde au ramas aceste particule de pulbere;

- a treia metoda este cea fizica care se bazeaza pe folosirea razelor gamma sau pe
fotografia cu raze infrarosii a obiectelor de culoare inchisa.
Urmele suplimentare ale impuscaturii pot indica cazurile de trageri cu teava lipita
sau de la mica distanta, aspect de mare importanta atunci cand se invoca sinuciderea sau
accidentul.
La sinucideri, au mare valoare urmele suplimentare ce se descopera pe mana
sinucigasului, constituind o proba puternica cand nu este vorba de o inscenare a unei
sinucideri. Acest fenomen se explica prin faptul ca funinginea si particulele de pulbere
nearsa, angrenate de presiunea gazelor, lovesc puternic corpul in care s-a tras in urma
caruia o parte din ele se fixeaza pe corp, o alta parte este impinsa de suflul gazelor in
cercuri concentrice in jurul orificiului , iar o mica parte este aruncata inapoi catre arma
din care s-a tras si respectiv pe mana tragatorului.
Urmele suplimentare ale impuscaturii pot fi cautate si pe mana banuitului atunci
cand s-a savarsit un omor cu arma de foc la care s-a tras de la foarte mica distanta.