Cuprins:

1. Capitolul I. Scurt istoric al teoriilor privind politica de dividend sau a

problematicii de rapartizare a acestora3

2. Capitolul II. Factorii care influenteaz modul de repartizare a dividendelor.
Formele dividendelor..8
3. Capitolul III. Modalitati de distribuire a dividendelor....10
4. Capitolul IV. Studii empirice privind politica de dividend practicata la nivelul

firmelor......................11
5. Capitolul V. Impactul politicii de dividend asupra structurii financiare a
intreprinderii..12
6. Capitolul VI: Reglementarea juridic a dividendelor conform legislaiei
naionale.13
7. Bibliografie17
8.

Capitolul I. Scurt istoric al teoriilor privind politica de dividend sau a

problematicii de rapartizare a acestora
Politica de dividend se refera la decizia de a plati profitul fie proprietarilor ( sub
forma dividentelor) fie de a fi acumulat in vederea reinvestirii. O proportie cat mai buna
intre partea din propit platita ca dividend si cea acumulata se apreciaza in functie de
consecintele asupra valorii de piata a intreprinderii.
In fapt, ce reprezinta politica de dividend? Initial, in conditiile unui mediu
economic caracterizat printr-o relativa simplitate, prin acest termen se definea modul de
repartizare pe destinatii a profitului net, pentru dividende sau pentru reinvestire. Ulterior,
odata cu dezvoltarea mediului economic, au aparut noi optiuni, managementul financiar
propunandu-si sa raspunda la noi intrebari legate de decizia daca sa distribuie dividende
in numerar actionarilor sau sa se apeleze la rascumpararea de actiuni, daca sa se distribuie
dividende ordinare sau speciale, daca sa se conteze mai mult pe cresterile de curs bursier
decat pe platile sub forma dividendelor sau cum sa se armonizeze punctele de vedere ale
unor clase diferite de investitori (de exemplu, actionarii detinand capitaluri importante ca
procente in capitalurile totale ale firmei comparativ cu actionarii minoritari).
Consideram ca multitudinea studiilor referitoare la politica de dividend, extrem de
diverse chiar si prin modul specific de abordare a problemei, trebuie analizate pentru
inceput in context epistemologic. Dintr-un prim punct de vedere, distingem doua tipuri de
modele.
Astfel, exista anumite modele care, fundamentandu-se pe un set de ipoteze mai
mult sau mai putin restrictive, incearca oferirea unui standard in distribuirea de
dividende, grup de modele in care se pot include, printre altele, cele elaborate de Miller si
Modigliani, Walter, Bhattacharya s.a. Astfel, Miller si Modigliani [1961] demonstreaza
ca, in conditiile unei piete perfecte, un investitor rational va fi indiferent intre
incasarea de dividende si reinvestirea profiturilor. In aceeasi categorie normativa,
luandu-se in considerare argumentul diferentei de impozitare dintre profiturile reinvestite
si dividende, Brennan [1970] recomanda ca acestea din urma sa nu fie distribuite
niciodata.
Pe de alta parte, anumite modele afirma necesitatea repartizarii de dividende,
pentru simplul motiv ca acestea constituie remunerarea efectiva de care beneficiaza
actionarii, recomandarile lui Graham si Dodd [1951]. In plus, teoriile mai moderne pun
accentul pe continutul informational al dividendelor (vezi, de exemplu, Bhattacharya
[1979]), precum sj pe rolul pe care il joaca acestea in monitorizarea activitatii
managerilor de catre actionari.
Alaturi de aceste teorii normative, trebuie mentionate teoriile care incearca sa
identifice exact factorii determinanti ai politicilor de dividend efectiv aplicate la nivelul
firmelor. In aceasta categorie se inscriu modelele elaborate de Lintner [1956] si de
cercetatorii care au dezvoltat teoria acestuia. Ele nu incearca sa ofere raspunsul la
intrebarea "cum ar trebui sa se intample?", ci la "de ce se intampla asa cum se intampla
efectiv?". Prin aceste teorii se incearca explicarea fenomenelor pe considerente nu numai
matematice, ci si psihologice. Unele dintre argumentele ce pot fi avute in vedere de o
astfel de viziune sunt date de aspecte legate de comoditate (dividendele "vin acasa la
investitor" fara nici un efort din partea acestuia"), de control al firmei (putere de vot in

adunarea generala a actionarilor) sau pur si simplu de moda sau dispozitie sufleteasca
(vezi, in acest sens, Shiller [1989]).
Intre cele doua curente fundamentale, teoriile moderne, dintre care noi ne vom
referi mai pe larg la teoria semnalului si teoria de agent, pornesc de la o viziune
normativa, dar aduc o argumentatie pe seama unei testari empirice, mai mult sau mai
putin contestabila. In aceasta ordine de idei, teoria de agent apare astazi ca principala
explicate a politicii de dividend.
Problema platii de dividende (la care se face adesea referire ca "politica de
dividend") a firmelor constituie un fenomen cultural, influenat de obiceiuri, convingeri,
reglementdri, opinia publica, perceptii si isterie, de conditiile economice generale si de
alti factori, toti in permanenta schimbare, cu un impact diferit asupra firmelor. In aceste
conditii, ea nu poate fi modelata matematic si uniform pentru toate firmele si pentru toate
momentele.
Modelul elaborat de Miller si Modigliani in 1961 a constituit un moment
important in fundamentarea teoretica a politicii de dividend. Incadrat in sistemul de
modele ce afirma lipsa de relevanta a politicilor de finantare, care a debutat cu articolul
din 1958, considerat de numerosi cercetatori drept momentul creatiei teoriei financiare
moderne,si acest model este considerat drept "temelia" studiilor stiintifice legate de
problema in discutie. Majoritatea studiilor legate de acest domeniu pornesc in tratarea
fenomenului dividendului de la studiul elaborat de cei doi cercetatori, care descrie modul
in care politica de dividend s-ar fundamenta in conditiile unei piete financiare perfecte, in
care ar actiona agenti rationali, in conditii de certitudine totala.
In fapt, pornind de la afirmarea rezultantelor evolutiei intr-o lume perfecta, prin
relaxarea anumitor ipoteze (lipsite de realism), teza neutralitatii propusa de Miller si
Modigliani a fost supusa la o intreaga suita de ameliorari, dintre care principalele au vizat
patru probleme:
1. luarea in considerare a fiscalitatii aplicabile castigurilor investitorilor. Astfel, se
constata de cele mai multe ori o diferentiere intre ratele de impozitare aferente
dividendelor si castigurilor din cresteri de curs bursier. In aceste conditii,
distribuirea de dividende reduce averea actionarilor, ceea ce este inexplicabil cat
timp se considera ca acestia ar fi rationali;
2. explicarea existentei dividendelor prin continutul lor informational: acestea sunt
distribuite intrucat prin aceasta decizie se asigura informarea adecvata a
investitorilor cu privire la perspectivele firmei, intrucat numai o firma
performanta va avea capacitatea financiara de a face fata unor astfel de plati;
3. utilizarea dividendelor drept mijloc de monitorizare din partea actionarilor a
activitatii desfasurate de manageri. Managerii trebuie sa renunte la proiectele de
investitii cele mai putin atractive, pentru ca din suma initiala disponibila trebuie
asigurata plata dividendelor. Restrictionand puterea de decizie a managerilor,
dividendele actioneaza ca un instrument de control al activitatii acestora;
4. constientizarea laturii umane a investitorilor, care actioneaza si in calitate de
oameni, defeniti prin sentimente, si nu numai ca agenti rationali, fenomen pus tot
mai mult in relief de teoriile comportamentale. In acest context, dividendele sunt
privite ca un obiect de consum, in timp ce actiunile ca o investitie, de unde
reticenta de a vinde actiunile si favorizarea castigurilor sub forma de dividende.

Pentru inceput insa, ne vom mai opri putin la cateva dintre teoriile devenite deja
clasice si care se constituie ca fundamente teoretice ale teoriei politicii de dividend.
Din punct de vedere logic, acestea pot fi structurate in trei mari grupuri, fiecare
caracterizat printr-un anumit numar de sustinatori, dar nici unul reusind sa propuna o
explicatie definitiva si indubitabila a politicii de dividend, universal acceptata de cercurile
stiintifice sau de comunitatea practicienilor:
1. conceptia, preponderent teoretica, a neutralitatii politicii de dividend in conditiile
existentei pietei perfecte;
2. ideea necesitatii reinvestirii profiturilor;
3. ideea necesitatii distribuirii de dividende.
Politica de dividend reprezinta ansamblul deciziilor si tehnicilor folosite pentru
determinarea nivelului dividendelor ce pot fi distribuite actionarilor. Ea determin
mparirea profiturilor obtinute in plati catre actionari si in fonduri refinute pentm a fi
reinvestite in afaceri. Profiturile acumulate reprezinta una dintre cele mai semnificative
surse de finantare a cresterii intreprinderilor, iar dividendele constituie fluxurile de
numerar datorate actionarilor.
In cadrul problematicii repartzrilor de dividend se pune problema de a opta intre
distribuirea dividendelor sau reinvestirea unei parti cat mai mari din profit, de catre firma
respectiv. Atat cresterea si dezvoltarea intreprinderii pe baza de profit, cat si
dividendele, sunt in egala masura dezirabile, dar cele doua se pot afla si in contradictie.
Astfel, distribuirea dividendelor priveaza intreprinderea de lichiditati, dar asigura
un venit actionarilor, determinand cresterea randamentului la plasamentul fmanciar
initial. Distribuirea are ca efect opozitia dintre societatea pe actiuni ca entitate economica
si actionari, al caror interes nu se masoar decat in termeni de plasament financiar.
Aceasta opozitie se estompeaza in timp, pe masura ce acumularea devine sursa de
obtinere a profitului pe termen lung.In analiza unei politici de dividend se urmaresc doi
indicatori:
1. rata de distribuire, respectiv raportul dintre dividende si profitul net;
2. rata de crestere a dividendului, respectiv raportul dintre dividende si numarul de
actiuni.
O rata mai mare a dividendelor inseamna o rata mai mica a profiturilor acumulate
si implicit, necesitatea apelarii la noi fonduri din exterior, pentru finantarea proiectelor de
investitii. Totodata, atribuirea unui volum mai mare de dividende actionarilor, va duce la
o rata scazuta a profitului in viitor cat si a dividendelor viitoare.
Astfel, politica de dividende are doua efecte contradictorii. O politica optima de
dividende este cea care gaseste echilibrul intre dividendele curente de platit si rata
cresterii viitoare, astfel incat pretul actiunilor firmei sa fie maxim.
n materie de dividende, conducatorii unei intreprinderi au totdeauna un obiectiv
exprimat in functie de rata de distribuire. Ei isi fixeaza ca obiectiv sa distribuie un anumit
procent (35-45%) din profitul intreprinderii, incercand s atenueze cat se poate de mult,
fluctuatiile dividendului unitar in cazul variatiilor sensibile ale profitului, de la o perioada
la alta.

O politica de distribuire este considerata scazuta, daca rata de distribuire nu

depaseste 20% din profitul net, iar de la 60% in sus, politica de distribuire este
considerata ca fiind puternica.
Daca intreprinderea ia decizia de a spori rata de distribuire, ea va recurge la noi
resurse extern e, astfel:
face apel la actionarii sai, preluand ceea ce a distribuit initial, dar valoarea financiara
de ansamblu a capitalului propriu ramane nemodificata; n fond, daca intreprinderea
distribuie mai mult, valoarea va fi mai scazuta si actionarul va dispune de mijloace
lichide mai insemnate. Daca intreprinderea distribuie mai putin, valoarea va fi mai mare,
iar actionarul va avea mijloace lichide mai reduse;
recurge la credite, avand ca efect cresterea mai redusa a fondurilor proprii si sporirea
riscului pe piata.
Gradul de distribuire a profitului nu modifica patrimonii actionarului, dar din
punct de vedere tehnic se constata o dependent intre profitul distribuit si cursul bursier.
Cu cat partea din profitul distribuit este mai mare, cu atat cursul bursier este mai volatil.
Din punct de vedere al actionarilor, politica de dividend pune in evident doua aspecte:
a) stabilitatea dividendelor;
b) credibilitatea politicii de dividend, in general.
a) n legatura cu primul aspect, se porneste de la importanta analizei volumului
dividendelor distribuite in anii anteriori, in vederea asigurarii stabilitatii sumei
divedendelor. Politica de dividend practicata anterior de o intreprindere influenteaza
nivelul dividendelor sperat de catre actionari, acesta la randul sau, exercitand un impact
direct asupra cursului actiunilor.
Investitorii care doresc sa cunoasca politica de dividend a unei societati
comerciale, incep prin a studia evolutia anterioara. Astfel, o intreprindere care in cursul
unor perioade dificile nu a incetat sa distribuie cu regularitate dividende, va fi favorizata
in raport cu o firma care suspenda distribuirea dividendelor in anumite perioade.
Distribuirea constants de dividende conduce la cresterea increderii publicului fata de
firma si sporirea valorii de piata a acesteia.
De aici decurge necesitatea fundamentarii obiective a politicii de dividend,
pornind de la considerable urmatoare:
in cazul in care cresterea profitului are un caracter regulat politica de
dividend pierde din importanta sa si intreprinderea poate, fara a risca, sa reduca rata de
distribuire;
daca profitul are un caracter ciclic, ca urmare a profilului sezonier al
activitatii, este important sa se pstreze regularitatea distribuirii dividendelor; aceasta
contribuie la pastrarea succesiunii fazelor de stabilitate si a fazelor de crestere in cazul
distribuirii;
un dividend variabil nu aduce nici o informatie investitorului potential, dar ii
poate sugera ca societatea se caracterizeaza prin incoerenta in politica de dezvoltare a
activitatii de baza. O asemenea politica de dividend nu poate exercita o influenta benefica
asupra cursului bursier.
b) O politica de dividend trebuie sa fie credibila si coerenta fata de profiturile
obtinute de intreprindere. Orice politica de dividend, chiar daca are un caracter regulat,
6

nu poate avea efecte favorabile pe termen lung, decat daca este compatibila cu politica de
repartizare a profitului.
Pentru o intreprindere distribuirea unei parti din profit sub forma de dividende sau
nedistribuirea profitului va determina cresterea activului net si implicit a valorii
intreprinderii.
Reinvestirea unei parti semnificative din profitul net conduce la cresterea
autonomiei fmanciare, la diminuarea riscului fmanciar. Spre deosebire, o intreprindere
care distribuie o parte redusa din profit, va inregistra o crestere a cursului actiunilor sale,
dar isi va selecta actionarii.

Capitolul II. Factorii care influenteaz modul de repartizare a

dividendelor. Formele dividendelor
Acesti factori ajuta echipa manageriala sa fundamenteze o anumit politica de
dividend si se refera la:
reglementari juridice - prevad faptul ca dividendele trebuie platite din profituri
(din anul curent sau anii precedenti). Legislatia subliniaza trei reguli de baz:
1. regula profiturilor nete stipuleaza ca dividendele pot fi platite din profiturile
prezente si trecute;
2. regula referitoare la capital protejeaza creditorii, interzicand plata dividendelor
din capital imprumutat; aceasta operatiune ar echivala cu distribuirea
capitalului alocat pentru investitii, actionarilor companiei;
3. regula insolvabilitatii prevede ca unei companii ii este interzis sa plateasca
dividende, daca in urma acestor plati devine insolvabila.Plata dividendelor in
asemenea conditii ar insemna oferirea catre actionari a fondurilor care apartin
de drept creditorilor.
disponibilitatea numerarului, conform caruia dividendele in numerar pot fi platite
numai cu numerar. Astfel, o criza de numerar in contul curent din banca poate sa
restrictioneze plata dividendelor. Totusi, capacitatea de a imprumuta poate
neutraliza acest factor.

necesitatea de a rambursa datoriile. Atunci cand o firma a emis actiuni /

obligatiuni pentru a-si procura resurse financiare necesare extinderii activitatii ea
se confrunta cu doua alternative:
a) poate refinanta datoria atunci cand aceasta ajunge scadenta, prin emisiunea
altor valori mobiliare;
b) poate sa stabileasca prevederi pentru rambursarea datoriei contractate. Daca se
decide rambursarea, atunci firma va fi nevoita sa retina profitul, nemaiacordand
dividende.
restrictiile impuse prin contractele de credit. Contractele de credit, mai ales pe
termen lung, restrang capacitatea firmei de a plati dividende in
numerar. Asemenea restrictii protejeaza creditorul si prevad ca:
dividendele viitoare pot fi platite numai din castigurile obtinute dupa
semnarea contractului de credit. Asadar, ele nu se pot plati din profituri acumulate in
trecut;
nu se pot plati dividende cand capitalul de lucru (fondul derulment
net) este mai mic decat o anumita suma specificata;
posibilitatea accelerarii / amanarii proiectelor de investitii va permite firmei sa isi
respecte cu usurinta partea din profit destinata platii dividendelor.
accesul la pietele de capital. Daca o firma are nevoie de resurse pentru a-si finanta
o investitie, ea poate utiliza fie capitalul propriu (ca urmare a acumularilor de
profit), fie emisiunea denoi actiuni. In cazul in care costul operatiunii de emisiune
de noi titluri este ridicat, se recomanda sa se finanteze prin retinerea profitului net,
aferent platii dividendelor. Invers, in cazul in care costul operatiunii de emisiune
este mai scazut, este indicat sa se adopte o pondere ridicata a dividendelor in

profitul net, iar investitia sa se finanteze din resurse procurate de pe piata de

capital.
controlul. Daca echipa manageriala este interesata in mentinerea controlului, ea ar
putea sa nu fie dispusa sa ernita si sa vanda noi actiuni, deoarece s-ar diminua
puterea de control a grupului dominant in intreprindere. Asadar, compania ar
putea sa retina o proportie mai mare din profituri decar ar fi necesar, daca nu ar
exista aceasta problema. Totusi, daca actionarii doresc dividende mai mari, in
ciuda opozitiei managerilor, dorinta lor trebuie satisfacuta; altfel, actionarii se
unesc si pot vota schimbarea echipei manageriale.

Dividendele distribuite de societatile comerciale imbraca trei forme:

in bani
in natura
in actiuni
Cea mai raspandita forma de acordare este in bani, ca urmare a operativitatii cu
care se desfasoara operatiunile de casa. Aceasta forma este convenabil atat pentru
actionari, care isi obtin castigurile direct si imediat, cat si pentru societatea comerciala
(care inregistreaza costuri reduse si o anumita rapiditate in tranzactionare); riscul
operatiunii consta in aparitia unor fluxuri financiare negative, adica lipsa de lichiditati. In
consecinta, societatea va aplica aceasta forma de dividend cu conditia de a nu micsora
prea mult volumul lichiditatii, pentru a nu pune in pericol, situatia creditorilor.
Distribuirea de dividende in actiuni este o practica a societatilor comerciale care
doresc sa-si protejeze lichidittile sau nu dispun in mod concret de lichiditati pentru a
face plata in bani.
In astfel de situatii se emit noi actiuni, distribuindu-se fiecarui actionar
corespunzator cu volumul dividendelor datorate. Actiunile noi sunt de aceeasi categorie
cu cele vechi, pe care actionarii le detineau si pana atunci. Actionarii care primesc actiuni
in loc de dividend, le pot pastra sau vinde la bursa, procurandu-si astfel, lichiditatile de
care au nevoie.
Distribuirea de dividende in natura este o forma mai rar intalnita, se aplica cu
acordul actionarilor si numai in cazurile cand societatile comerciale produc si desfac
marfuri de interes pentru proprii actionari (combustibili, cherestea, materiale de
construcjie etc). Avantajul pentru societatea comerciala este ca nu-si micsoreaza
lichiditatile si realizeaza, concomitent, o crestere corespunzatoare a cifrei de afaceri.
Actionarii au avantajul ca isi acopera unele nevoi de consum individual sau gospodaresc
la preturi convenabile, fara adaos comercial.

Capitolul III. Modalitati de distribuire a dividendelor

Atunci cand o societate comerciala decide sa distribuie dividende, intocmeste o
declaratie de dividend prin care avizeaza pe actionari ca urmeaza sa se efectueze
distribuirea; cu aceasta ocazie se stabileste data platii dividendelor si data pana la care se
face inregistrarea actionarilor.
Declaratia de dividend este anuntul formal facut de societatea pe actiuni ca
urmeaza sa distribuie dividende. Inregistrarea actionarilor este o operatiune necesara
intrucat in cursul anului trecut actiunile, avand o circulate libera, si-au putut schimba
proprietarii, prin operatiuni de vanzare - cumparare. Ori, vor primi dividendul numai
detinatorii de actiuni, consemnad in registrul actionarilor.
Societatile comerciale pe actiuni nu sunt obligate juridic sa distribuie dividende
anual. motiv pentru care ele pot adopta in anumiti ani, o politica de reducere / suspendare
a platii dividendelor in favoarea unei politici de autolinantare. Politica de reducere /
suspendare temporara a platii dividendelor se poate atenua daca intreprinderea poate
obtine credite pe termen mediu / lung in conditi avantajoase, dar creste pericolul lipsei de
autonomie fata de creditori.

10

Capitolul IV. Studii empirice privind politica de dividend practicata la

nivelul firmelor
Dupa cum afirmam, teoriile privind politica de dividend pot fistructurate in doua
grupe. Pe de o parte, se poate vorbi despre teoriile normative, la care ne-am referit deja,
prin care teoreticienii incearca sa ghideze practicienii spre ceea ce ar trebui sa fie calea
pentru indeplinirea unui anumit obiectiv (de exemplu, cresterea averii actionarilor). Pe de
alta parte, problema se poate aborda in sens invers: teoreticienii incearca sa identifice prin
modele specifice de ce practicienii abordeaza problema dividendului intr-o anumita
maniera.
Desi teoria financiara a propus numeroase modele cu privire la politica optima de
dividend (este adevarat, prin prisma intereselor anumitor agenti), decizia de distribuire pe
destinatii a profitului la nivelul firmelor este fundamental de multe ori pe alte
considerente. In fapt, decizia de distribuire a dividendelor este influentata de multe ori nu
numai de variabile economice, cuantificabile matematic, ci si de anumite variabile legate
de psihologia actionarilor care iau aceasta decizie. Anumite teorii fundamentale, care au
fost acceptate in mediile academice ca explicand intr-o maniera satisfacatoare realitatea,
sunt contestate tot mai mult de o serie de personaliti din lumea finantelor.
Studiile cu privire la aceasta problema sunt numeroase. Ca inintreaga teorie
financiara, se poate constata si aici ponderea majoritara a studiilor ce se refera la firmele
si, in general, la economia americana. Aceasta este motivatia pentru care am prezentat
pentru inceput o serie de studii empirice legate de firmele din S.U.A.
Pe baza unui set de interviuri adresate managerilor a 28 de companii americane, J.
Lintner stabileste un model al comportamentului firmelor in ceea ce priveste politica de
dividend. Meritul incontestabil al profesorul American nu se reduce doar la cel istoric, in
sensul ca este primul studiu empiric consacrat acestei teme. Astfel, aproape toate
monografiile consacrate temei isi incep inventarierea precursorilor cu acest studiu, fiindui astfel recunoscute realizarile teoretice, chiar si in lucrari foarte recente. In plus, foarte
multe studii elaborate la multi ani distanta confirma, in continuare, rezultatele obtinute de
J. Lintner acum peste patru decenii.
Principalele concluzii ce se desprind din acest studiu sunt ca: .
Managerii acorda o importanta mai mare modificarilor ratei de distribuire a
dividendelor decat marimii sumelor cu aceasta destinatie;
Majoritatea managerilor incearca sa evite modificarea ratelor de distribuire a
dividendelor, cat timp nu sunt convinsi ca pot repeta nivelul indicatorilor de performanta
in viitorii ani;
Principalul factor determinant al deciziilor de distribuire a dividendului il
constituie modificarile semnificative in nivelul profiturilor nete;
Investitiile au in general un impact minor asupra sumei distribuite ca dividende.
Observatiile lui J. Lintner evidentiaza ca firmele prezinta o politica flexibila de dividend,
dar nu intotdeauna bine definite. In plus, in nici un caz nu se poate vorbi despre o politica
universala pentru toate intreprinderile.

11

Cpitolul V. Impactul politicii de dividend asupra structurii financiare a

intreprinderii
Politica de dividend reprezinta o alta componenta importanta in stabilirea politicii
de finantare a intreprinderii , si implicit a determinarii structurii financiare a
intreprinderii.
Alaturi de politica de investitii si cea de finantare , politica de dividend sta la baza
formarii structurii de finanatare si a structurii financiare a intreprinderii . Politica de
dividend vizeaza decizia de repartizare a profitului sub forma dividendelor , ca o
modalitate de remunerare a capitalurilor pe care acestia le-au plasat la formarea
capitalurilor proprii ale intreprinderii .
Decizia de a repartiza sau nu dividende , si in ce masura , continua si pana in
zielele noastre sa reprezinte un conflict nesfarsit de interese intre managerii intreprinderii
si actionari. De aceea , pe de-o parte , managerii intreprinderii doresc fructificarea
oportunitatilor de investitii si procurarea de surse de capital cat mai ieftine . Actionarii ,
pe de alta parte , isi manifesta preferinta pentru obtinerea unui venit remunerator viitor
cat mai ridicat , cu scopul de a-si recupera intr-un timp cat mai scurt investitia efectuata
in intreprindere , si se arata interesati de a minimiza pe cat posibil riscul capitalurilor
investite , generat de politica de finantare a intreprinderii adoptata de catre manageri .
Profitul net obtinut se poate repartiza , fie prin acordarea de dividende , fie prin
constituirea de diverse fonduri proprii ( componente ale capitalului propriu ) , acordarea
de actiuni gratuite etc. , fie concomitent . Insa oricare ar fi forma de repartizare a
profitului obtinut , acesta revine in final actionarilor , intrucat averea intreprinderii este in
fapt averea actionarilor.

12

Capitolul VI: Reglementarea juridic a dividendelor conform legisla iei

naionale.
Conform Legii cu privire la Societile cu rspundere limitat, distribuirea
venitului net se face annual. Profitul net nregistrat dup achitarea impozitelor i altor
pli obligatorii, dac actul de constituire nu prevede altfel. Hotrrea privind
determinarea prii profitului net care urmeaz a fi distribuit se adopt de adunarea
general a asociailor. Profitul net se distribuie proporional mrimii prii sociale. Modul
de distribuire a profitului net al societii poate fi modificat prin hotrrea adunrii
generale a asociailor, care se adopt cu votul unanim al asociailor.
Profitul net se pltete asociailor n form bneasc, n decurs de 30 de zile de la
data adoptrii hotrrii privind distribuirea acestuia, dac adunarea asociailor nu a stabilit
un alt termen.
Legea sus-numit reglementeaz i limitarea distribuirii sau plii profitului net.
Astfel, Societatea nu este n drept s adopte hotrre privind distribuirea profitului net
ntre asociai:
a) pn la vrsarea integral a aporturilor;
b) dac, n urma distribuirii profitului net, valoarea activelor nete ale societii va
deveni mai mic dect suma capitalului social i capitalului de rezerv.
Societatea nu este n drept s plteasc asociailor profitul net a crui distribuire sa hotrt la adunarea general a asociailor dac, la momentul achitrii, societatea este n
stare de insolvabilitate sau poate ajunge n aceast stare n urma distribuirii acestuia.
Profitul net pltit contrar reglementrilor stabilite la alin.(1) i (2) se restituie
societii.
O prevedere special a Legii n cauz, este Interdicia de a acorda mprumuturi, care
prevede c Societatea nu poate acorda mprumuturi asociailor sau terilor pentru
procurarea prilor sociale ale societii.
La rndul su, Legea RM cu privire la Societile pe Aciuni, n articolul 48,
consfinete natura juridic a dividendelor. Aastfel, cota-parte din profitul net al societii,
care se repartizeaz ntre acionari n corespundere cu clasele i proporional numrului
de aciuni care le aparin, constituie dividend.
Societatea are dreptul s plteasc dividende intermediare (trimestriale,
semestriale) i anuale pe aciunile aflate n circulaie. Societatea nu are dreptul s
garanteze plata dividendelor.
Obligaiile societii referitoare la plata dividendelor apar la data anunrii
hotrrii cu privire la plata lor.
Societatea nu este n drept s ia hotrre cu privire la plata dividendelor:
a) pn la rscumprarea aciunilor plasate care urmeaz a fi rscumprate n
conformitate cu art.79 alin.(2) al legii n cauz;
b) dac, la data lurii hotrrii cu privire la plata dividendelor, societatea este
insolvabil sau plata dividendelor va duce la insolvabilitatea ei;
c) dac valoarea activelor nete, conform ultimului bilan al societii, este mai mic
dect capitalul ei social sau va deveni mai mic n urma plii dividendelor;
d) pe aciunile ordinare dac nu s-a hotrt cu privire la plata dividendelor pe aciunile

13

prefereniale;
e) pe orice aciuni, dac nu s-a efectuat plata dobnzii scadente la obligaiuni.
Articolul 49 reglementeaz modalitatea de plata a dividendelor . Decizia cu
privire la plata dividendelor intermediare se ia de consiliul societii, iar hotrrea cu
privire la plata dividendelor anuale se ia de adunarea general a acionarilor, la
propunerea consiliului societii.
n hotrrea cu privire la plata dividendelor se va indica:
a) data la care este ntocmit lista acionarilor care au dreptul s primeasc dividende;
b) cuantumul dividendelor pe o aciune de fiecare clas aflat n circulaie;
c) forma i termenul de plat a dividendelor.
Pentru fiecare plat a dividendelor, consiliul societii asigur ntocmirea listei
acionarilor care au dreptul s primeasc dividende. n lista acionarilor care au dreptul s
primeasc dividende intermediare vor fi nscrii acionarii i deintorii nominali de
aciuni nregistrai n registrul acionarilor cel mai trziu cu 15 zile pn la luarea hotrrii
cu privire la plata dividendelor intermediare, iar n lista acionarilor care au dreptul s
primeasc dividende anuale vor fi nscrii acionarii i deintorii nominali de aciuni
nregistrai n registrul menionat la data fixat de consiliul societii n conformitate cu
art.54 alin.(2) i (5).
Adunarea general a acionarilor este n drept s aprobe dividendele anuale n
cuantum nu mai mic dect dividendele intermediare pltite. Mrimea dividendelor
anunate pe fiecare aciune de aceeai clas trebuie s fie egal, indiferent de termenul
plasrii aciunilor.
Dividendele se pltesc cu mijloace bneti, iar n cazurile prevzute de statutul
societii, se pltesc cu aciuni de tezaur sau aciuni ale emisiei suplimentare sau cu alte
bunuri destinate consumului populaiei civile, a cror circulaie nu este interzis sau
limitat de actele legislative.
Pentru plata dividendelor fixate pe aciunile prefereniale poate fi constituit un
fond special din contul defalcrilor din profitul net al societii.
Dividendele pe aciunile de aceeai clas pot fi pltite cu aciuni de alt clas
numai n temeiul hotrrilor luate n modul prevzut la art.25 alin.(11). Termenul de plat
a dividendelor se stabilete de organul care a luat decizia de plat n conformitate cu
statutul societii, ns nu poate fi mai mare de 3 luni de la data lurii deciziei cu privire
la plata lor, cu excepia cazurilor prevzute la alineatul (11).
Societile pe aciuni al cror capital social cuprinde i o cot a proprietii
publice transfer la bugetul respectiv, pn la 30 iunie inclusiv a anului imediat urmtor
anului de gestiune, dividendele pltite cu mijloace bneti, calculate n funcie de
rezultatele activitii din anul de gestiune, pe baza hotrrii adunrii generale a
acionarilor i n conformitate cu structura capitalului social. n acelai
termen, raportul privind dividendele calculate n funcie de rezultatele activitii societii
pe aciuni se prezint inspectoratului fiscal de stat teritorial. n caz de neachitare n
termen la buget a dividendelor aferente cotei proprietii publice n capitalul social al
societii pe aciuni, organele Serviciului Fiscal de Stat vor aplica majorarea de ntrziere,
precum i executarea silit a obligaiilor neonorate n termen, conform titlului V al
Codului fiscal.
Darea de seam privind dividendele aferente cotei proprietii publice n capitalul
social al societii pe aciuni se prezint utiliznd, n mod obligatoriu, metode
14

automatizate de raportare electronic, n condiiile stipulate la art. 187 alin. (21) din
Codul fiscal.
Decizia cu privire la plata dividendelor de ctre societatea care corespunde unuia
din criteriile prevzute la art.2 alin.(2) va fi publicat n termen de 15 zile de la data
adoptrii ei. Decizia cu privire la plata dividendelor de ctre societatea care nu
corespunde unuia din criteriile prevzute la art.2 alin.(2) trebuie s fie adus la cunotina
fiecrui acionar personal, n termen de 15 zile de la data lurii ei, precum i poate fi
publicat n mijloacele mass-media conform hotrrii adunrii generale a acionarilor.
Dividendele care nu au fost primite de acionar din vina lui n decurs de 3 ani de
la data apariiei dreptului de primire a lor se trec la venitul societii i nu pot fi
revendicate de acionar.
Legea cu privire la Cooperativele de ntreprinztor, n articolul 34,
reglementeaz Drepturile membrului asociat al cooperative, printre care este i menionat
i dreptul de a primi dividend fr a fi rlatat procedur de distribuire a acestora.
i Legea cu privire la Cooperativele de producie, n articolul 14 reglementeaz
drepturile membrilor ei, la litera f) menionand c acesta are dreptul s beneficieze de
facilitile i avantajele prevzute pentru membrii cooperative.
Legea cu privire la ntreprinderile de Stat n articolul 13 reglementeaz Profitul i
pierderile ntreprinderii. Astfel, profitul (pierderile) ntreprinderii se determin n modul
prevzut de legislaie. Profitul net se formeaz dup achitarea impozitelor i a altor pli
obligatorii i rmne la dispoziia ntreprinderii.
Profitul net poate fi utilizat pentru:
a) acoperirea pierderilor anilor precedeni;
b) formarea capitalului de rezerv;
c) formarea rezervei pentru dezvoltarea produciei;
d) defalcri n bugetul de stat;
e) n alte scopuri, dac ele nu contravin legislaiei.
Conform legii n acauz, decizia de repartizare a profitului net se adopt de ctre
consiliul de administraie, la propunerea administratorului.
Profitul net se va repartiza doar pentru acoperirea pierderilor anilor precedeni,
pentru formarea capitalului de rezerv i formarea rezervei pentru dezvoltarea produciei
n cazul n care valoarea activelor nete, conform ultimului bilan al ntreprinderii, este
mai mic dect capitalul social al ntreprinderii sau va deveni mai mic n urma
repartizrii lui n alte scopuri.
Pierderile ntreprinderii se acoper din contul profitului net rmas la dispoziia
ntreprinderii, din contul mijloacelor fondului de rezerv, precum i din donaii sau
subvenii.
Dac, la expirarea celui de-al doilea an financiar sau al oricrui an financiar
ulterior, valoarea activelor nete ale ntreprinderii, potrivit bilanului anual al acesteia, va
fi mai mic dect mrimea capitalului social, consiliul de administraie va informa
fondatorul despre necesitatea modificrii capitalului social al ntreprinderii.

15

Codul Civil n articolul 115, al (1), pct. c), vorbete despre dreptul membrului
societii comerciale de a participa la repartizarea profitului societii, proporional
participaiunii la capitalul social. Actul constitutiv poate s deroge de la aceast regul,
stabilind c se poate prevedea i o alt modalitate de repartizare a profitului, ns este
interzis clauza lionin, adic nimeni nu poate avea dreptul la ntregul profit realizat de
societate, aa cum nimeni nu poate fi absolvit de pierderile suferite de ea.
Potrivit Codului Fiscal al RM, semantic termenului dividend este extins,
desemnnd i orice plat efectuat de o persoan juridic n folosul acionarului
(asociatului) ei n funcie de cota sa de participaie. (art. 12). n art. 56, (2), se
menioneaz c dividendele sub form de aciuni care nu modific n niciun fel cotele de
participaie ale acionarilor, n capitalul agentului economic nu se consider drept
dividend.

16

Bibliografie:
1.
2.
3.
4.
5.
6.
7.
8.
9.

Codul Civil al RM nr 1107/ 06.06. 2002;

Legea cu privire la ntreprinderea de Stat nr 146/ 16.06.1994;
Legea cu privire la Societile cu Rspundere Limitat nr. 135/ 14.06.2007;
Legea cu privire la Societile pe Aciuni nr.1134/ 02.04.1997;
Codul Fiscal al RM nr 1163/ 24.04.1997;
Turcu Ion Teoria i practica dreptului comercial, Vol. I, Bucure;ti 1998;
Crpenaru Stanciu Drept comercial romn, Bucureti 2001;
Roca Nicolae, Baie Sergiu Dreptul afacerilor, Chiinu 2011;
Lefter C. Societatea cu rspundere limitat. Soluii teoretice i practice pentru
ntreprinztori, Bucureti, 1996.

17