Sunteți pe pagina 1din 7

Cronologie

1900 - Max Planck: Legea lui Planck

1905 - Albert Einstein: Teoria relativitii

1906 - Walther Nernst: A treia lege a termodinamicii

1912 - Alfred Wegener: Micarea de deriv a continentelor

1912 - Max von Laue : Tehnici de mprtiere a razelor X (en.: Difracia razelor X)

1913 - Henry Moseley: definete numrul atomic

1913 - Niels Bohr: Modelul atomic Bohr

1915 - Karl Schwarzschild: descoper raza Schwarzschild (sau raza gravitaional) care duce la
identificarea gurilor negre

1915, 1916 - Albert Einstein: Teoria relativitii generale - i David Hilbert

1918 - Emmy Noether: Teorema lui Noether - condiiile n care legile de conservare sunt valide

1924 - Wolfgang Pauli: Principiul de excluziune (Mecanic cuantic)

1925 - Erwin Schrdinger: Ecuaia Schrdinger (Mecanic cuantic)

1927 - Werner Heisenberg: Principiul incertitudinii (Mecanic cuantic)

1927 - Georges Lematre: Teoria Big Bang

1928 - Paul Dirac: Ecuaia lui Dirac (Mecanic cuantic)

1929 - Edwin Hubble: Legea lui Hubble de extindere a universului

1929 - Relaiile de reciprocitate ale lui Lars Onsager, o posibil a patra lege a termodinamicii

1934 - Clive McCay: Reducerea numrului de calorii extinde durata de via maxim a speciei

1943 - Oswald Avery dovedete c ADN-ul este materialul genetic al cromozomului

1947 - William Shockley, John Bardeen i Walter Brattain inventeaz primul tranzistor

1948 - Claude Elwood Shannon: O teorie matematic a comunicrii o lucrare despre teoria
informaiei

1948 - Richard Feynman, Julian Schwinger, Sin-Itiro Tomonaga i Freeman


Dyson: electrodinamic cuantic

1951 - George Otto Gey propag prima linie de celule canceroase, HeLa

1953 - Watson i Crick: structura elicoidal a ADN-ului, baza pentru biologie molecular

1964 - Murray Gell-Mann i George Zweig: au propus independent modelul de quarcuri

1964 - Arno Penzias i Robert Woodrow Wilson: detecteaz radiaia cosmic de fond care
dovedete teoria Big Bang

1965 - Leonard Hayflick: celulele normale se divizeaz doar de un anumit numr de ori: Limita
Hayflick

1967 - Jocelyn Bell Burnell i Antony Hewish descoper primul pulsar

1984 - Kary Mullis: Reacia n lan a polimerazei, o descoperire cheie n biologia molecular

1995 - Michel Mayor i Didier Queloz observ prima planet extrasolar n jurul unei stele
din secvena principal

1997 - Institutul Roslin: Oaia Dolly este clonat.

1997 - Experimentul CDF i experimentul despre natura fundamental a materiei,


Dzero realizate la acceleratorul Fermilab: descoperirea Quarcului Top.

1998 - Gerson Goldhaber i Saul Perlmutter descoper c expansiunea Universului se


accelereaz.

2001 - Primul proiect al genomului uman este finalizat.

2006 - Pluton este re-clasificat formal ca planet pitic de ctre International Astronomical
Union.

2009 - Satelitul LCROSS confirm existena apei pe Lun

Mari fizicieni sec 20


sec XX
Wilhelm Conrad Rntgen (1900) Max Planck . Felix Bloch Niels Bohr Max von Laue Max
Born Louis de Broglie Marie Curie Enrico Fermi Albert Einstein Richard Feynman PierreGilles de Gennes Werner Heisenberg Charles Kittel Lev Landau Max von Laue Hendrik
Lorentz Albert Michelson Louis Nel Robert Oppenheimer Wolfgang Pauli Henri
Poincar Ernest Rutherford Pyotr Kapitsa Erwin Schrdinger Joseph Thomson Pieter
Zeeman; John von Neumann; Eugene Wigner Alexandru Proca; tefan Procopiu; Henri
Coand; Theodor V. Ionescu; Louis Neel Philip Warren Anderson SirWilliam Lawrence
Bragg Sir John Turton Randall,FRSE; Maurice Wilkins-CBE,FRS] Rosalind Franklin ; Sir Nevill
Francis Mott Francis Crick Ionel Solomon; Herbert S. Gutowsky; Murray Gell-Mann Philip Warren
Anderson Stephen Weinberg Paul Lauterbur Stephen Hawking

Un text interesant
Acum cateva zeci de mii de ani, cunostintele se transmiteau de la o generatie la alta pe cale orala. De
exemplu, porumbul se cultiva acum 9000 de ani in sudul Mexicului, inainte de inventarea scrisului.
Intr-un mod similar, dovezile arheologice indica dezvoltarea unei bune cunostinte astronomice in
societatile preliterate. Dezvoltarea scrisului a dus la posibilitatea ca aceste cunostinte sa fie pastrate si
transmise mai departe cu o mai mare fidelitate.

Dezvoltarea agriculturii a dus la un surplus de mancare, permitand evolutia societatii pe mai multe
planuri. Oamenii nu-si mai pierdeau timpul incercand doar sa supravietuiasca, ci isi permiteau sa fie
devotati anumitor domenii ale cunoasterii.
Multe civilizatii colectau informatii astronomice intr-un mod sistematic, doar prin simpla observare.
Desi nu aveau cunostinte de structura fizica a planetelor si a stelelor, oamenii au formulat diverse
explicatii teoretice.
In Irak-ul de astazi, acum 5500 de ani, mesopotamienii au inventat primul sistem de numeratie si
acum 3800 de ani, tot ei, au inventat tabla inmultirii.
In anul 585 i. Hr. utilizand proprietatile de divizibilitate a numerelor, Thales din Milet (636 546 i. Hr.)
prezice o eclipsa de Soare.
Astazi, fizica joaca un rol important in viata noastra, in dezvoltarea economica si in educatie. Lumea
moderna este intr-o legatura mult mai stransa cu acest domeniu decat a fost vreodata. Azi comunicam
mai usor datorita internetului si a telefoniei mobile, calatorim mai usor, iar tehnologia construita ne
usureaza viata de zi cu zi.
E suficient sa ne uitam in jurul nostru si sa observam beneficiile stiintei si a fizicii in special. In tarile
dezvoltate, speranta de viata ajunge la 80 de ani, in timp ce in tarile sarace si putin dezvoltate este de
doar 35 de ani.

In Paleoliticul superior, speranta de viata era de


doar 30 de ani, iar cifra nu a mai crescut foarte mult pana la inceputul secolului 20. Acum 100 de ani,
media era de 30-40 de ani, cu mici diferente in functie de tara. Astazi, s-a ajuns la o medie globala de
70 de ani, unde in Japonia durata de viata medie este de 81, iar la polul opus, in Swaziland (o tara
mica din Africa) este de 39 de ani.
Fizica joaca un rol important in gasirea solutiilor la multe probleme cu care se confrunta specia
umana. Alaturi de politica si factorii socio-economici, fizica poate transforma o societate.

Descoperirile si inventiile din acest domeniu sunt aplicate preponderent in inginerie, de exemplu in
mijloacele de propulsie a vehiculelor, structura cladirilor, procesele de productie si tehnologia
electronica. O mare parte dintre tehnologiile lumii moderne au fost elaborate gratie intelegerii
principiilor fizicii. Cercetarile stiintifice din domeniul fizicii au generat inovatii-cheie, indispensabile
tehnologiilor moderne.
Abordarea interdisciplinara a stiintei a condus la aparitia unor noi domenii de cercetare, precum
chimie-fizica, biofizica, fizica atomica, fizica moleculara, fizica plasmei etc. Elaborarea unei teorii
universale care sa includa toate teoriile existente a ramas un vis grandios, deocamdata inaccesibil
fizicienilor.

Componentele elementare ale materiei


Conceptul de atom a fost propus pentru prima data de greci, acum doua milenii si abia in secolul 19,
existenta atomilor a fost stabilita in mod indirect. In secolul 19, atomul se credea ca are o forma
sferica si are o densitate mai mult sau mai putin uniforma. Fiind indivizibil, se credea ca este
caramida care sta la baza materiei. Atom inseamna indivizibil si astazi stim ca nu este caramida
fundamentala deoarece este constituita din mai multe unitati mai mici. Nucleul unui atom este compus
din protoni si neutroni iar in 1897 s-a dovedit existenta electronilor. Pana atunci, electricitatea se
credea ca reprezinta curgerea unui lichid decat a unor particule microscopice.
Acum 40 de ani, oamenii de stiinta credeau ca la baza materiei stau protonii, neutronii si electronii. De
atunci, acceleratoarele de particule ne-au aratat ca protonii si neutronii, la randul lor, sunt construiti
din mai multi quarci. Quarcul este o particula elementara care interactioneaza prin forta nucleara
puternica si care constituie materia grea, numita si barionica. Ipoteza existentei quarcului a fost
propusa de teoreticianul Murray Gell Mann in 1964.
Cu cat tehnologia a avansat, cu atat am putut privi mai in detaliu materia si cine stie cate alte
particule microscopice vom descoperi. Nu doar la nivel microscopic orizontul nostru s-a marit, ci si la
nivel macroscopic dupa cum vom vedea in continuare.

Mecanica cuantica
Una dintre cele mai mari realizari ale fizicii secolului 20 este descoperirea mecanicii cuantice. Mecanica
cuantica guverneaza dinamica obiectelor microscopice precum a atomilor si electronilor. Una din
principalele trasaturi ale acestui domeniu este incertitudinea. De exemplu, nu se stie pozitia exacta a
unui electron intr-un atom, ci este determinata in mod probabilistic.
Mecanica cuantica descrie comportamentul materiei la nivelul atomic si subatomic, fenomene pe care
fizica newtoniana si electromagnetismul clasic nici nu le pot explica. Este unul dintre pilonii fizicii
moderne si formeaza baza pentru multe dintre domeniile sale, cum ar fi fizica atomica, fizica starii
solide si fizica nucleara dar si ramuri inrudite precum chimia cuantica.

Fondatorii mecanicii cuantice au fost Max Planck, Erwin Schrodinger si Werner von Heisenber.
Contributii importante au adus Max Born, Pascual Jordan, Wolfgang Pauli, Niels Bohr, Paul Dirac si
John von Neumann. Aceste concepte ale mecanicii cuantice au fost elaborate intre 1926 si 1935.

Intelegerea Universului
Putini oameni realizeaza cat de mult s-a schimbat imaginea Universului in ultimii 100 de ani. La
sfarsitul secolului 19, se credea ca Universul contine doar sute de mii de stele. Cele mai indepartate
stele se credea ca se afla la 100.000 de ani lumina. Astazi, astronomii au observat obiecte la o
distanta de 10 miliarde de ani lumina. Mai mult, ei au descoperit ca universul contine multe structuri
interesante. Pana in 1920 nici nu cunosteam existenta galaxiilor. Galaxiile sunt grupuri mari de stele,
grupate

si

localizate

intr-o

anumita

regiune

Universului.

galaxie

obisnuita

contine

100.000.000.000 de stele si are o marime de 100.000 de ani lumina.


In ultimele trei decenii, astronomii au observat ca mai multe galaxii formeaza grupuri, structuri numite
clustere. S-a estimat ca universul observabil contine 50 de miliarde de galaxii, iar numarul de stele
este de aproximativ 5 milioane de miliarde. Marimea universului este greu de imaginat, fiind
aproximata la 200 de miliarde de triliarde de kilometri, adica de 200.000 de ori mai mare decat s-a
crezut in 1899. Dupa un secol de observari si descoperiri, acum avem o imagine mai rezonabila a
Universului, si intelegem locul nostru in aceasta lume vasta.

Relativitatea speciala
Legile lui Newton ale mecanicii clasice nu numai ca esueaza la distante mici (unde mecanica cuantica
ofera o descriere corecta) ci si la viteze mari. Relativitatea speciala a lui Albert Einstein, determina
dinamica obiectelor ce calatoresc la viteze mari. Efectele relativitatii speciale sunt observate doar la
obiecte ce calatoresc cu viteze apropiate de viteza luminii (300.000 de kilometri pe secunda).
Faimoasa ecuatie E=mc2 arata ca o cantitate mica de masa produce o cantitate enorma de energie.
Aceasta ecuatie sta la baza bombei atomice. Este de asemenea sursa de energie a stelelor. O
consecinta interesanta a relativitatii speciale este unificarea timpului si a spatiului intr-o singura
dimensiune: ce-a de-a patra dimensiune.

Relativitatea generala

O alta contributie majora in fizica a lui Albert Einstein este teoria generala a relativitatii. Aceasta teorie
ofera detalii asupra naturii gravitatiei. Corpurile masive precum Pamantul sau Soarele cauzeaza
spatiul-timpul sa se curbeze asemenea unei mingii de bowling asezata pe un pat moale. Doua
consecinte ale relativitatii generale sunt gaurile negre si expansiunea universului.

Fortele subatomice
In secolul 18 erau cunoscute trei forte fundamentale: gravitatia, magnetismul si electricitatea. Pana la
sfarsitul secolului 19 au ramas doar doua: forta magnetica si cea electrica au fost unificate dand
nastere fortei electromagnetice. In 1899, fizicienii credeau ca exista doar doua forte: gravitatia si
electromagnetismul. In secolul urmator s-au descoperit doua noi interactiuni fundamentale: forta
nucleara tare si forta nucleara slaba. Acestea sunt subatomice, insemnand ca actioneaza la o scara
foarte mica.
Forta nucleara slaba este responsabila pentru fenomenul de descompunere radioactiva. Fiind o forta
de contact, isi face simtita prezenta atunci cand doua particule elementare sunt in contact sau la o
distanta foarte mica.
Forta nucleara tare este cea mai puternica forta dintre cele 4 forte fundamentale si actioneaza pe
distante extrem de mici. Ea este forta care tine alaturi, in cadrul nucleului atomic, protonii, neutronii si
alte particule subatomice.

Istoria Universului
Cu cat timpul s-a scurs mai mult, am inteles mai bine cel ce a trecut. Omul a mers inainte, dar si-a
intors intodeauna privirea spre trecut. Astazi putem privi in trecut pana la inceputul Universului. La
sfarsitul secolului 19 se credea ca Universul are cateva sute de milioane de ani. Astazi este estimat la
15 miliarde de ani. Stim ca Pamantul are o varsta de 4,6 miliarde de ani, iar primele forme de viata pe
Pamant au aparut acum 3 miliarde de ani.
In 1899, ideile lui Darwin au inceput sa fie acceptate de majoritatea oamenilor, insa se cunosteau
foarte putine despre viata si evolutie in general. Astazi au fost realizate relatiile dintre diverse forme
de viata pana la nivel de detalii.
La inceput, Universul a fost o concentrare de masa si energie. Pe masura ce s-a extins, a devenit mai
rece. Forta gravitatiei a tinut materia grupata, formand stelele, galaxiile si clustere de galaxii. Procesul
de formare a stelelor prin colapsare gravitationala continua si astazi.
Evolutia universului, a Pamantului si a vietii asa cum o stim este descrisa uimitor prin mai multe
evenimente, in cartea The Bible According to Einstein.

La nivel microscopic am observat ca atomul nu este cea mai mica structura si am descoperit cele mai
mici unitati ale materiei. La nivel macroscopic, am descoperit ca exista si alte sisteme solare si galaxii.
De-a lungul timpului ne-am marit orizonturile de cercetare, iar curiozitatea umana ne indeamna sa
rezolvam misterele lumii in care traim.