PARTIDELE POLITICE

Definiia i caracteristicile partidului politic

Etimologic vorbind, noiunea de partid vine din latin (verbul partire = a diviza,
a mpri; pars = parte), ceea ce ne indic chiar esena acestui tip de organizaie
politic: ceea ce rezult din diviziunea unei totaliti politice, caracteristica de a fi un
fenomen prin excelen partizan. Termenul nu intra n vocabularul politic pn n
secolul al XVII-lea, deci nu intr direct din latin; predecesorul acestui termen era
sect (se care = a separa, a reteza, a tia, a diviza).
Prin partid politic se nelege o grupare de oameni constituit pe baza liberului
consimmnt ce acioneaz programatic, contient i organizat pentru servirea
intereselor unor clase, grupuri sociale, comuniti umane (popoare, naiuni), n
vederea dobndirii i meninerii puterii politice, n conformitate cu idealurile
proclamate n programul acestuia.
Din definiie rezult o serie de trsturi specifice partidului ce l deosebesc de alte
instituii politice:
1. caracterul contient pronunat, deoarece partidul se constituie prin liberul
consimmnt al cetenilor care ader la o concepie, un program, o
ideologie. Un partid unete deci oameni ce mprtesc acelai crez politic,
doritori s-l slujeasc i capabili s-o fac;
2. caracterul de grupare social - uneori declarat - n sensul ca partidele servesc,
n primul rnd, interesele unei categorii sociale. De regul, partidele politice nu
declar deschis slujirea intereselor unei anumite clase, dar, n mod tacit, iar
uneori chiar deschis, se sprijin mai mult pe anumite categorii sociale;
3. caracterul istoric, partidele aprnd o dat cu organizarea politic a societii
i evolund mpreun cu aceasta.
n concluzie, putem spune c:
a. partidele nu sunt fraciuni - fraciunile nu sunt nimic altceva dect expresia
unor conflicte personale, interes personal pentru retribuie i loc, rezultate
ale unor comportamente narcisiste i desconsidernd interesul public;
partidele politice leag oamenii de o form de guvernmnt, iar fraciunile
nu. Partidele intensific un sistem de capabiliti, fraciunile nu; partidele

politice sunt ageni funcionali (servesc unor scopuri i ndeplinesc roluri),

fraciunile nu.
b. Un partid este o parte a unui ntreg.
c. Partidele sunt canale de expresie, aparin mijloacelor de reprezentare, sunt
instrumente de a reprezenta oamenii, exprimdu-le nevoile.
Definiii:
Max Weber: Partidul constituie relaiile de tip asociativ, o apartenen
fondat pe o recrutare de tip liber. Obiectul su este de a asigura puterea
conductorilor si n snul unui grup instituionalizat, n scopul realizrii unui ideal
sau de a obine avantaje materiale pentru militanii si.
Raymond Aron: Partidele politice sunt grupuri voluntare mai mult sau mai
puin organizate, care pretind, n numele unei anumite concepii a interesului comun
i a societii, s-i asume singure sau n coaliie, funciile de guvernare.
Maurice Duverger: Un partid nu este o comunitate, ci un ansamblu de
comuniti, o reuniune de mici grupuri diseminate de-a lungul rii (secii, comitete,
asociaii locale, etc.), legate prin instituii coordonatoare.
J. La Palombara i M. Weiner1 consider c partidul politic apare ori de cte
ori activitatea unui sistem politic atinge un anumit grad de complexitate sau cnd
noiunea de putere politic ajunge s includ ideea c mase largi ale populaiei
trebuie s participe sau s fie controlate. Partidul politic este o creatie a sistemelor
politice moderne sau n curs de modernizare.
Partidele politice apar n sistemele politice atunci cnd cei care caut s
cucereasc sau s menin puterea sunt obligai s caute sprijin dintr-un public mai
larg, fiind determinat de dou circumstane:
1. - o schimbare n atitudinea supuilor sau cetenilor n raport cu
autoritatea, afectat de fluxul informaional, extinderea pieelor interne, creterea
tehnologic, extinderea reelelor de transport, creterea mobilitii spaiale i sociale;
indivizii din cadrul societii cred c au dreptul de a influena exerciiul puterii
(problema limitrii puterii politice).
1

J. La Palombara i M. Weiner: The origin and development of political parties

2. - o seciune a elitei politice dominante sau o elit aspirant poate cuta s

ctige sprijinul public pentru a ctiga i menine puterea, chiar dac publicul nu
particip activ la viaa politic.
Factorii ce determin modificri ale atitudinilor unui procent semnificativ al
populaiei includ:
1. - secularizarea - indivizii au ajuns s cread c prin aciunile lor sunt capabili s
afecteze lumea n moduri favorabile intereselor i sentimentelor lor, fiind i un efect al
sistemului educaional i al factorilor omogenizatori ai urbanizrii;
2. -trecerea de la subzisten la o economie pe baz de bani, ce a implicat
distrugerea patternurilor autoritilor locale i o mai mare individualitate i
independen pe piee

Funciile partidelor politice

I. Recrutarea i selectarea personalului conductor pentru posturile din sistemul de

guvernare; ea mai este numit funcie de recrutare (Schwartzenberg), funcia de
selectare a candidailor (Deguin), funcia de nlocuire politic (Lavau). Funcia de
nlocuire politic permite sistemului politic s nu fie nici imobil, nici unidimensional i
s se adapteze schimbrilor intervenite n mediul su nconjurtor. Funcia de
nlocuire politic aduce snge proaspt i idei noi sistemului politic.
II. Funcia de definire i expresie a programelor politice i de guvernare. Aceast
funcie de programare - d expresie sufragiului sau funcia de structurare a vieii
politice. Sistemul evit haosul destructurrii i canalizeaz n propriul profit energia
ce alimenteaz conflicte i pe care o convertesc n idei, proiecte i realizri
guvernamentale.
III. Funcia de control i coordonare a organelor guvernamentale: - const n
ncadrarea celor alei condiionnd coordonarea i controlul deciziilor politice. Pentru
Schwartzenberg este articulat la dou nivele de complementare:
a). asigur legtura ntre mandarii alei i cetenii electorali;

b). i disciplineaz i-i ncadreaz pe alei;

IV. Funcia de integrare social prin satisfacerea i concilierea cererilor grupurilor sau
prin aportul sistemului comun de credine sau ideologii. Se refer la integrarea
efectiv a grupurilor sociale.
V. Funcia de integrare social a indivizilor prin mobilizarea sprijinului lor i prin
socializare politic. Ea se refer simultan la:
a) aspectele ce permit participarea indivizilor la sistem;
b) rolul pedagogic al partidelor politice. n aceast privin, pregtirea individului
pentru a deveni cetean, oferindu-i viziune politic.
VI. Funcia de contra-organizare i de subversiune. Aici avem de-a face de fapt cu o
disfuncie. Astfel, Lavau vorbete de efectele favorabile pe care contestarea
sistemului dat le poate avea asupra supravieuirii sistemului. Este ca o supap, care
permite eliberarea presiunii cnd aceasta depete stele de alarm.
Rod Hague, Martin Harropsi Shaun Breslin2:
1. Partidele sunt canale de expresie, n sus n jos ele sunt instrumente ale
reprezentrii oamenilor, prin exprimarea intereselor. Canalele de expresie n sus n
jos sunt esentiale pentru managementul politic al societatilor complexe. In sistemele
competitive de partide fluxul comunicational de jos n sus este relativ puternic.
Oricum nsa, chiarsi n aceste sisteme, partidele functioneaza ca vehicul pentru
informarea, educareasi influentarea opiniei publice. Daca partidele politice nu ar fi
nimic mai mult dect att - instrumente de expresiesi de a transmite informatia , ar
nsemna ca timpul lor a trecut. Ele ar putea fi bine nlocuite de sondaje de opinie,
cercetarisi de faptul ca toti cetatenii pot sta la capatul unui terminal de computersi pot
introduce n sistem preferintelesi gndurile lor politice.

Totusi, partidele politice

asigura ceva ce nici un sondaj de opinie sau masina nu pot - partidele politice
transmit revendicari sustinute de presiune.
2.

Agenti ai agregarii intereselor - transforma o multitudine de cereri

specifice n pachete de propuneri mai usor de mnuit.

2

Grupurile de interese

Rod Hague, Martin Harrop i Shaun Breslin: Political Science. A Comparative Introduction, New York: St.
Martin s Press, 1993

articuleaza interese, partidele politice le selecteaza, le reducsi le combina. Ele sunt

ca magazinele universale, deciznd care interese sa fie expuse, care sa fie pastrate
n depozitsi care sa nu fie deloc cumparate - n statele partide comuniste, multe
cereri erau cu totul reprimate.
3. Cnd se afla la guvernare, liderii de partid sunt implicati n mpletirea
telurilor colective ale societatii.

In miscarile revolutionare ale epocii moderne,

partidele au fost motoarele prime. Rusia, China: partidele comuniste de avangarda

au condus anumite transformari, fiind dedicate schimbarii sociale radicale. In lumea a
- III - a, partidele nationaliste au jucat un rol critic n cstigarea independentei, n
ncercarile ulterioare de a calauzi noile natiuni n afara societatilor traditionale. In
tarile dezvoltate, partidele au contribuit la crearea statelor de protectie sociala, n cel
de-al treilea patrar al secolului,si la an. . . . nspre economii mai competitive, n
ultimul sfert de secol.
4. Recrutarea elitelor si socializare.
5.

Adesea partidele politice sunt obiecte ale unor puternice atasamente

emotionale sau antagonisme, exercitnd o puternica influenta asupra opiniilor

(formeazasi manipuleaza opiniile)si comportamentelor suporterilor lor. Intr-o lume
complicata, ele actioneaza ca puncte de referinta pentru cedare. Ce urmeaza - abia
n democratiile liberale multi alegatori voteaza toti partidul lor , indiferent de
problema.

Tipologia partidelor politice

Duverger are o clasificare binara:

a - partid de cadre - produsul evolutiei care e unit laolalta: 1. comitetele
electorale la baza
2. grupele parlamentare n vrf.
- sunt partide de notabili: exemplu: n Franta partidul radical.

b - partid de mase: cu ct proportia aderentilor n raport cu alegatorii e mai

maresi cu ct proportia militantilor n raport cu aderentii e mai puternic, cu att
organizarea tinde spre. . . . . . . . . . . . . . . .
- partidul de mase e un partid din a doua generatie - iesite din sufragiul
universal structura interna.
- cercul militantilor - pentru care partidul reprezinta ratiunea de a trai - ca o
Biserica.
- cercul aderentilor - platesc o cotizatie, partidul nu este pentru ei dect o
organizatie.
- cercul simpatizantilor - casi alegatorul, si aduce votul; dar nu este numai
att - exista o comunitate a alegatorilor, dar existasi una a simpatizantilor. Ele sunt
anexe ale partidelor - grupuri diverse - dublarea partidelor printr-o comunitate de
sateliti.
- cercul alegatorilor - electorilor.
Ce clivaje se manifesta n comunitate? Cele 3 revolutii rolul lor n aparitia
acestor clivaje.
I. revolutia nationala - produce doua clivaje:
1. ntre centrul edificator al unei culturi nationalesi rezistenta crescnda a
populatiilor supuse, care sunt distincte etnic, lingvistic si religios si pe periferie,
provincie.

(apar partide nationaliste, centraliste, partide de aparare teritoriala,

autonomiste.
2.

ntre Stat si Biserica (Statul are un rol standardizator, centralizator,

mobilizator. Biserica vrea sa-si mentina privilegiile corporative istorice stabilite de ea.
Apar partidele clericale sau crestine, partidele anticlericalesi alternative)
II. revolutia industriala: a produs alte doua clivaje:
3. ntre interesele rurale si cele ale clasei n ascensiune a antreprenorilor
industriali.

4.

ntre proprietari, patronisi lucratori, muncitori. (partide patrimoniale,

burgheze dreapta(Apar partidele agrariene si ecologiste, partide de aparare urbana, "

auto)
Cele doua revolutii constituie revolutia burgheza.
III. revolutia internationala - revolutia bolsevica.
- aceasta revolutie divizeaza non- proprietariisi lucratorii ntre cei care se
raliaza revolutiei bolsevicesi cei care i se opun sau nu i accepta cuvintele de ordine.
Elementele de baza ale fiecarui partid au o structura originala.Exista patru
tipuri de elemente de baza:
1. comitetul
2. sectia
3. celula
4. militia
Comitetul (sau caucus)are un caracter restrns fiind compus dintr-un
numar mic, fara a ncerca largirea luisi nu face aderenti (ex: partidele conservatoaresi
liberale de creatie interna, partidul radical din Franta n timpul Republicilor a III -asi a
IV-a. ).Comitetul are o mare forta: bazata pe calitatea membrilor( grup de notabili
capabili de a exercita o mare influenta).
Comitetul acopera teritoriul geografic corespunznd circumscriptiei electorale
(n Franta arondisment, n SUA county).
Activitatea sa este sezoniera, semipermanenta; fara a fi o institutie
ocazionala, nascuta doar pentru o singura campanie electoralasi moarta odata cu ea;
comitetul nu este totusi o institutie totalmente permanenta, asemanatoare partidelor
moderne pentru care nu nceteaza niciodata activitatea si propaganda.
Exista mai multe tipuri de comitete:
-comitetul <<direct>>,cum au fost comitetele radical-socialiste franceze, care
aveau notabili alesi pe motivulcalitattilor lor individualesi influentei lor personale

(comercianti influenti, propietari rurali mijlocii, notari, medici de la tara functionari,

institutori, avocati,etc). Nici unul dintre ei nu reprezenta formal o clasa sau un grup,
prin urmare, selectionarea lor nu se facea dupa o regula precisa.
-comitetul <<indirect>>, cum reau acelea ale britanicului Labour Party
:compus din membri alesi de catre bransele locale ale Trade Unions, aleTrade
Councils, societattilor socialiste, organizatiilor cooperative.Acest element de baza al
partidelor muncitorestiera format din reuniunea delegatilor elementelor locale de
baza ale fiecarei comunitati, a caror reuniune constituia partidul.
Acestor

comitete

de

notabili

li

se

pot

opune

comitetele

de

<<tehnicieni>>,compuse din oameni alesi mai putin pe motivul influentei lor

personale, ct mai ales pe baza cunoasterii de catre ei a mijloacelor ce trebuie
folosite n campaniile electorale.Exemplul cel mai elocvent este al comitetelor
partidelor americane.
Dupa cum arata Duvergeri, comitetele constituie un tip arhaic de structura a
partidelor politice. Ele formeaza organizatia normala a partidelor n regimurile cu
sufragiu cenzitar sau n sistemele n care sufragiul universal se afla nca la nceput.
Daca facem abstractie de comitetele indirecte ale partidelor muncitoresti, comitetele
reunesc elitele socialetraditionale: prin compozitiesi structura ele reflectau influenta
marii sau micii burghezii. Istoric vorbind, la sfrsitul secolului al XIX -lea, n Europa
existau doua tipuri de comitete:
-comitetele partidelor conservatoare, grupnd aristocratii, marii industriasi,
bancherii, figurile ecleziastice importante;
-comitetele partidelor liberale sau radicale, compuse din comercianti si
industriasi medii, functionari , profesori, avocati, jurnalisti, scriitori.
Sectia: partide socialiste; n sine, termenul de <<sectie>>desemneaza un
element de baza mai putin descentralizat dect comitetul: o sectie nu este dect o
parte dintr-un ansamblu, a carui existenta separata nici nu este de conceput;
dimpotriva,cuvntul comitet evoca o realitate autonoma, care poate trai izolata. Or,
partidele bazate pe sectii sunt mai centralizate dect partidele bazate pe comitete.

Ca structura, sectia este opusa comitetului: careprezentaun caracter restrns

n timp ce sectia are un caracter larg (cel putin 100 de membri, pna la mai multe mii
de membri) ncearca sa faca aderenti - cantitatea e importanta - intrarea e deschisa face apel la mase: de aceea baza sa geografica este mai restrnsa dect cea a
comitetului (la nivel de sat, cartier, - chiar subdiviziuni, " organizatii de bloc " n
partidele socialiste german sau austriac, " grupe " n Partidul Socialist Francez.
Sectia are un caracter permanent: sectia reunindu-se lunar sau bilunar; are
nu numai actiuni electorale ci si educatie politica; organizare interioara perfectionata cu o ierarhie mai neta si o separare mai precisa a functiilor dect n comitet:
presedinte, vicepresedinte, trezorier, secretar, arhivist: nsa aceasta organizare nu
corespunde unei diviziuni foarte riguroase a muncii. Este recunoscuta necesitatea
existentei unui birou, organizat pentru a dirija ansamblul aderentilor, care sa cuprinda
cel putin un secretar, care asigura convocarea membrilorsi punerea la punct a ordinii
de zi si un trezorier care se ocupa de perceptia cotizatiilor individuale. Cele trei functii
ale sectiei: snt ncadrarea maselor, educarea lor politica, formarea unor elite
populare. Mai multe partide burgheze au ncercat sa atraga masele prin aceleasi
metode precum partidele socialiste, n mai multe tari.
Duverger comenteaza fenomenul contagiunii structurilor: - partidele de
centrusi de dreapta si-au transformat structura, nlocuind comitetul cu sectiunea, ca
element de baza.

Acest fenomen al contagiunii structurilor are efecte limitate,

deoarece n majoritatea partidelor conservatoare sau centriste care l-au adoptat,

sistemul de organizare prin sectii ramn mai mult teoretic dect practic, sectia
corespunde uneori exigentelor democratiei politice. Acest fenomen are succes n
partidele catolice sau n cele cu tendinta fascista.
Celula: - este o inventie comunista,iar prin Internationala a III a a fost impusa
tuturor partidelor comuniste din lume (rezolutia din ianuarie 1924).
Celula are 2 trasaturi fundamentale care o deosebesc de sectiune: a - baza
de grupare: nu are o baza geografica, locala, ca la sectiune, ci o baza profesionala
(toti aderentii unui partid care au acelasi loc de munca - uzina, atelier, magazin,
administratie; - existasi celule locale, de cartier). b - numarul de membri - este mult
mai restrns,cel putin trei membri niciodata 100, optim 15 - 20.

Celula este un grup absolut permanent fiind vorba de locul de munca,

ntlniri snt cotidiene (contact constant). Actiune mult mai eficienta.

Natura

profesionala i furnizeaza o baza concretasi directia: problematica ntreprinderii,

conditile de munca, salariile, ceea ce constituie un punct de plecare pentru o
educatie politica solida n acelasi timp permite celulii sa ralieze viata ntreprinderii
problemelor politice n aparenta cele mai ndepartate de viata profesionala.
Celula a fost creata pentru actiune clandestina, ea se poate oricnd readapta
conditiilor de activitate ilegala si are drept consecinta deplasarea centrului actiunii
politice - nu este un instrument adaptat luptei electorale - e conceputa pentru actiuni
n snul ntreprinderiisi nu pentru participarea la scrutinul politic.
Organizarea n celule: antreneaza o o evolutie profunda n nsasi notiunea de
partid politic - devine instrument de agitatie, propaganda, ncadrare si eventual de
actiune clandestina pentru care alegerile si dezbaterile parlamentare nu sunt dect
mijloace de actiune printre altele, chiar secundare. Organizarea partidelor n celule
marcheaza o ruptura ntre regimul politicsi organele pe care le-a produs pentru a-i
asigura functionarea. Aparitia sufrajului universalsi a democratiei parlamentare a
provocat nasterea partidelor politice - de evolutia nsasi a partidelor politice a dat
unora dintre ele o structura care le ndeparteaza de la alegerisi de la Parlament.
Militia: este o creatie fascista; fiind un fel de armata privata ai carei membri
sunt ncadrati militar, supusi aceleiasi disciplinesi antrenament precum soldatii,
mbracati la fel cu uniformesi insigne, capabili ca si ei sa defileze n pas cadentat,
precedati de muzica si drapele, apti ca si ei sa-si combata adversarii cu arme si n
lupta fizica - membri civili. Militia marcheaza o ruptura si mai neta ntre partidele
politice si actiunea electorala si parlamentara.
nsa membrii acestor militii nu sunt permanent mobilizati, nici ntretinuti de
organizatie, dar sunt adunati si antrenati foarte frecvent, ei trebuind sa fie tot timpul la
dispozitia sefilor
Exista duoa categorii: a cei care constituie un fel de armata activa: de ex. n
Italia : fasciile de lupta erau alcatuite din elementele active principii,triarii(misiuni de
gradul al doilea);
bsi cei care alcatuiesc o simpla " rezerva ";

Caracterul militar al militiilor nu apare doar in compozitia, cisi n structura

militara: ex. n cadrul sectiilor de asalt hitlerist; uniunea combatantilor frontului rosu,
militie PCG. Elementul initial era escadronul (Schar), compusa(Trupp)care se
compunea din trei pna la sase escadroane; patru sectiuni alcatuiau o
companie(sturm), duoa companii alcatuiau un batalion(Sturmbann), trei pna la cinci
batalioane un regiment(Standarte),ale carei efective se cifrau ntre 1000 si 3000 de
oameni; trei regimente constituiau o brigada(Untergruppe), de la patru lasapte
brigade o divizie( Gruppe), fiecare divizie corespunznd uneia din cele 21 de regiuni
ale teritoriului german.Uniunea combatantilorFrontului rosu, militia Partidului
Comunist German( dizolvata n 1929 si constituita sub forma Ligii de lupta anti
fascista)se baza pe grupe de cte opt oameni, locuind n acelasi cartier, ct mai
aproape unul de celalalt, pentru a fi mobilizati mai usor.Patru grupe constituiau o
sectii o camaraderie(Kameradschaft). Organizarea fasciilor mussoliniene era cam de
acelasi tip, baza fiind escadroanele de lupta (squadri di combtimento), grupate n
sectii, centurii, cohorte si legiuni cu o terminologie mprumutata din istoria romana.
Nici un partid politic nu a fost vreodata compus exclusiv din militii n afara de
Sectiile de asalt, partidul nazist (national - socialistii) se compunea din celule de
ntreprinderi si sectii de tip clasic.
Totusi, militiile erau considerate cele mai importante elemente de baza (unul
din 4 membri) n 1929: 60000 fata de 175000; n 1932 - 350000 pentru 1200000 Ca
si n celula de ntreprindere militia da partidului sau orientarea generala, tactica,
originalitatea, stilul.
Militia corespunde doctrinei fasciste, acestui amalgam de Sorel; Maurrassi
Pareto, care afirma predominanta elitelor, a minoritatilor agitate precum si a
necesitatii violentei pentru a permite cucerirea si conservarea puterii; militia
organizeaza minoritatile si le da mijloace de actiune videnta. De aceea militiile au
constituit un instrument pentru rasturnarea, nu pentru mentinerea unui regim
democratic.
- n afara de partidele fasciste, partidele bazate pe celule s-au straduit sa-si
organizeze militii - partidele comuniste sunt singurele caresi-au creat organizatii
militare autonome sub ocupatia fascista (rolul militiilor n Cehoslovacia).

Aceste

tendinte de a utiliza simultan militia si celula se poate explica prin caracteristicile lor
comune de a fi independente de metodele electorale si parlamentare.
Articularea generala
Cum se leaga ntre ele aceste comunitati de baza n aglomerarea numita
partid ? - problematica articularii generale pare a fi o problematica pur tehnica n
aparenta, deci secundara; n realitate, este o problema esentialmente politica si
primordiala - ntocmirea legaturilor si raporturilor ntre grupe elementare de partide
politice influenteaza profund asupra militantilor, asupra unitatii doctrinare si eficacitatii
actiunii, chiar asupra metodelor si principiilor.
Pe ansamblu, articularea politica tinde sa se calchieze pe articularea
administrativa a statului.
Distinctie:
a. - articulatie puternica: - pentru a asigura participarea fiecarui element de
baza la viata globala a partidului, multiplicarea esaloanelor ierarhice; ajunge tot la
oligarhie n partidul comunist: ex: articularea PCR.
b. - articulatie slaba: - conceputa pentru a putea da puterea micilor grupuri
oligarhice.
Factorii care decid slabiciunea / forta articularii unui partid politic:
1.

diferentele traditionale de temperament national (notiune vaga,

primejdioasa, nelipsita de interes; ex: partidele socialiste latine: nordice, italiene,

francez, dar PCF e mai rigid dect PSG; iar PSF e mai rigid dect partidul
conservator englez).
2.

circumstante istorice particulare: - lupta clandestina (antifascista -

Rezistenta) a dus la ntarirea articulatiei cu consecinte pentru perioada posterioara.

3. regimul electoral: - scrutinul de lista dintr-o mare circumscriptie obliga la
stabilirea unor articulatii puternice ntre comitete / sectii locale; cu sau fara
reprezentare proportionala, tinde spre o articulare ce depaseste esalonul local atenueaza influenta oamenilor si o mareste pe aceea a ideilor, conferind

predominanta programelor generale asupra certurilor de interese - deci, impune

organizarea nationala a partidelor politice.
- scrutinul uninominal: dintr-o circumscriptie mai mica tinde sa faca din
fiecare mic grup local de partid o entitate independenta, deci slabeste articulatia.
4. natura elementelor de baza: coincidenta practic generala ntre sistemul de
comitete si articulatia slaba, sistemul sectiilor si articulatia puternica, sistemele de
celule si militii si articulatia foarte puternica.
- exista 2 tipuri de partide politice: a - articulatia puternica corespunde unei
armaturi complexe.
b - articulatia slaba corespunde unei armaturi simple.
Partidele cu articulatie puternica sunt si cele care vizeaza ncadrarea
maselor (n sectiuni, celule, militii) - o coincidenta cu o alta distinctie: a) partide de
cadre; b) partide de mase.

M. Duverger,op. cit.,p. 66;