Management (din lat.

manum agere a conduce cu mna) arta de a nfptui ceva mpreun cu ali

oameni (conform definiiei date de de Mary Follet).
Termenul desemneaz:
Funcional-o activitate, o aciune sau un proces

exemple: managementul proiectului, managementul timpului, management personal,

managementul comenzilor, managementul configuraiei, managementul cunotinelor,
managementul schimbarii

totalitatea aciunilor obinuite de conducere sau administrare a organizaiilor,

instituional

un grup de persoane cu preocupri predominante pentru aciuni organizatorice sau de

conducere (un grup de manageri)

ageni ai sportivilor sau artitilor.

Majoritatea teoreticienilor n management gsesc nceputurile managementului la Frederic Taylor i

la Henry Fayol. Unii consider c au existat i naintea acestora specialiti i practicieni care
puseser n evidena elemente manageriale (R. Owen, Ch. Babbage etc). Potrivit unor cercettori,
nceputurile managementului trebuie vzute n antichitate.
Management este funcia organizaional care asigur desfurarea eficient a activitilor i care
urmrete obinerea nivelului maxim de rezultate prin folosirea optim a resurselor. Activitatea de
management poate avea n vedere grupuri de oameni (echipe) sau procese.
Resursele pe care un manager le are, n principal, la dispoziie: timpul, talentul, resursele financiare
i resursele umane.
Management este de asemenea denumirea dat echipei de manageri din cadrul unei organizaii.

Managerii
Managerii sunt acele persoane a cror activitate de baz este s duc la ndeplinire procesul
managerial.

Comportamentul individual. Motivarea

Managementul calitii
Reprezint activitatea de management n direcia dezvoltrii i implementrii unui set de reguli i
instrumente care formeaz sistemul de management al calitii i care are drept scop asigurarea
nivelului de calitate dorit pentru produsul companiei.
Managementul calitii are trei componente principale: controlul calitii asigurarea calitii i
mbuntirea calitii.

Conflictul n management

Abilitatea de a gestiona un conflict n aa fel, nct s rmn un conflict de idei, fr s devin un

conflict emoional. Managementul conflictelor este procesul de planificare pentru evitarea
conflictelor, ori de cte ori este posibil, i de organizare pentru rezolvarea conflictelor ct mai rapid i
cu ct mai puine efecte negative, de ndat ce conflictele au aprut.

Noiuni legate
Rezolvarea conflictelor: demersul cu scopul ncheierii unui conflict prin negocieri ntre prile
implicate.
Transformarea conflictelor: operaiunea de repoziionarea a prilor pentru a obine rezultate diferite.

Managementul performane
Este un proces de evaluare continu a performanelor la nivelul organizaiei, al echipelor i
individual, n funcie de indicatorii de performan prestabilii, i folosirea rezultatelor evalurii pentru
atingerea constant a obiectivelor propuse.

Funcii ale managementului

Funcia de previziune cuprinde ansamblul aciunilor prin care se stabilesc obiectivele

organizaiei pe termen scurt, mediu i lung, se formuleaz modalitile de realizare a lor i se
fundamenteaz necesarul de resurse.

Funcia de organizare cuprinde ansamblul aciunilor prin care se constituie sistemul

conductor, sistemul condus i sistemul legturilor dintre acestea.

Funcia de coordonare cuprinde ansamblul proceselor prin care se armonizeaz deciziile

managerului cu aciunile subordonailor. Coordonarea are la baz comunicarea, ca modalitate
concret de realizare a aciunilor acestei funcii a managementului.

Funcia de antrenare reprezint ansamblul aciunilor prin care un manager influeneaz

activitile colaboratorilor pentru atingerea obiectivelor stabilite prin satisfacerea nevoilor care i
motiveaz.Funcia de control-evaluare cuprinde ansamblul aciunilor de evaluare operativ i
postoperativ a rezultatelor organizaiei, a verigilor ei organizatorice i a fiecrui salariat, de
identificare a abaterilor de la obiectivele, normele, normativele si standardele prestabilite i a
cauzelor care le-au generat, precum i de adoptare a msurilor care asigur eliminarea
abaterilor, meninndu-se echilibrul dinamic al organizaiei.

Inovarea n management
n ultimul timp, att n mediul academic ct i n rndul consultanilor n management i al
managerilor, se ridic din ce n ce mai mult problema inovrii n management.[2] Hamel i Breen
consider, c inovaia n management, comparat cu alte tipuri de inovaie, are abilitatea unic de a
opera modificri radicale i durabile n ceea ce privete avantajul competitiv.[3] De-a lungul timpului
au fost folosite diferite terminologii pentru a aborda ceea ce este n prezent cunoscut ca inovare
managerial, precum i diferite definiii. Birkinshaw, Hamel i Mol[4] definesc inovaia n management
ca fiind invenia i implementarea unei practici, structuri, tehnici sau proces de management ce este
nou pentru cel mai nalt nivel de dezvoltare n domeniu i este realizat pentru a contribui la
atingerea obiectivelor organizaionale.

Managementul ca practica este de fapt un proces care insoteste, in mod necesar, orice proces de productie,
respectiv orice proces prin care se realizeaza bunuri materiale si imateriale.

Procesul de productie si procesul de management constituie doua procese fundamentale ale

fiintarii si functionarii oricarei organizatii, asa cum sunt necesare doua fete cu simboluri diferite pentru a realiza
o moneda .

Managementul ca proces este universal, integrandu-se in orice activitate umana sub forme si
dimensiuni diferite. Cu cat activitatea considerata are dimensiuni mai impunatoare, cu atat si procesul managerial
devine mai important.

Constructia marilor piramide, a marelui zid chinezesc, a marilor cetati medievale si a catedralelor
gotice ne demonstreaza existenta la vremea respectiva a unui management pe masura geniului arhitectonic si
constructor.

La vremea respectiva, managementul era practicat numai de cei alesi, fie ca era vorba de armata,
de religie sau de puterea politica si administrativa. Eraun management tacit, care permitea exercitarea puterii lui prin
dezvoltarea unor experiente proprii si printr-o serie de initieri specifice domeniului de activitate.

Managementul tacit a avut la baza cunostintele tacite, obtinute printr-o cunoastere directa a
realitatii si procesarea intuitiva a experientei.

Creatorul managementului stiintific a fost Frederick Winslow Taylor.

Fr. Taylor a fost initiatorul metodelor de analiza a miscarilor corpului uman in timpul executarii
unei activitati, de cronometrare a acestor miscari si de reducere a timpului de executie prin eliminarea miscarilor
inutile si realizarea miscarilor utile in secvente care sa reduca timpul necesar efectuarii lor.

Fr. Taylor a fost preocupat de analiza locului de munca si de adaptare a lui si a geometriei
functionale a echipamentelor mecanice la cerintele de crestere a productivitatii muncii.

In gandirea lui Taylor, managementul stiintific inseamna o revolutie mintala completa de partea
muncitorilor angajati in orice intreprindere privind modul in care ei concep obligatiile lor de munca, relatiile de munca
cu ceilalti angajati si relatiile cu angajatorul lor. Managementul stiintific inseamna in egala masura o revolutie mintala
completa de partea managerilor privind modul in care concep responsabilitatile lor manageriale.

In esenta, managementul stiintific poate fi sintetizat in urmatoarele idei: stiinta - nu reguli dupa
ureche; armonie - nu discordie; cooperare - nu individualism; productie maxima -nu restrictionata; dezvoltarea
personala a fiecarui angajat pana la nivelul lui maxim de eficienta si prosperitate.

Creatorul managementului administrativ este considerat industriasul francez Henry Fayol. El

formuleaza pentru prima data functiile intreprinderii si functiile administrarii, care au fost preluate ulterior ca fiind
functiile managementului.

Detaliind si analizand mecanismul administrativ, H. Fayol considera ca fiind fundamentale pentru

realizarea lui urmatoarele functii: a prevedea, a organiza, a comanda, a coordona si a controla.

Creatorul managementului birocratic este considerat ganditorul german Max Weber. In viziunea
lui, functionarea perfecta a unei administratii trebuia safie modelata dupa functionarea unui mecanism de cesornic.
Aceasta insemna realizarea unei structuiri organizatorice si functionale perfect determinate, care sa
fie impersonala sau insensibila la factorul uman , astfel ca sa poata functiona precis, eficient si usor
controlabil.

Max Weber defineste in cadrul unei organizatii trei tipuri de autoritate, pe care le opune
conceptului de putere: autoritatea rationala -se bazeaza pe un sistem de scopuri si functii definite intr-un mod
rational; autoritatea traditionala -se bazeaza pe considerente subiective, de traditie si personalitati; autoritatea
carismatica - se bazeaza pe o serie de calitati personale ale managerului.


Managementul psihosociologic reprezinta contributia adusa de psihologi si sociologi in cercetarea
relatiilor de management dintr-o intreprindere, in realizarea unui climat de munca sanatos si stimulativ pentru toti
angajatii ei, precum si in crearea unei culturi organizationale care sa promoveze un anumit sistem valoric.

Intemeietorul sociologiei industriale este considerat Elton Mayo, care a avut contributii importante
in explicarea si dezvoltarea unor corelatii intre motivatia muncitorilor si performantele lor.

Abraham Maslow a formulat conceptul de ierarhie a nevoilor. Aceasta ierarhie are la baza nevoile
fiziologice elementare cum sunt cele de hrana si de adapost. Odata satisfacute aceste nevoi, se fac simtite nevoile de
securitate si siguranta. Urcand in ierarhie, se face simtita nevoia de socializare si de apartenenta la ungrup. Spre
varful ierarhiei se face simtita nevoia de a avea un anumit statut social, iar mai sus, nevoia de autorealizare
spirituala.

Douglas Mc.Gregor a formulat Teoria X si Teoria Y, privind comportamentul probabil al unui

individ mediu intr-o firma oarecare. Cele doua teorii reflecta cei doi poli opusi ai unui continuum comportamental de
munca: a) polul negativ, reprezentand tendinta omului de a nu munci si b) polul pozitiv, reprezentand tendinta
naturala a omului de a munci.

Herbert Simon a adus contributii deosebite la analiza si formalizarea proceselor decizionale in

organizatii, precum si la studiul organizatiilor.

Peter Drucker este considerat ca fiind unul dintre cei mai de seama ganditori in domeniul
managementului, care prin lucrarile sale a influentat puternic dezvoltarea unei viziuni moderne asupra
managementului. El este creatorul managementului prin obiective.

M. Porter, H. Mintzberg si K. Ohmae au contributii importante in domeniul managementului

strategic.

O organizatie este un sistem structurat de interactiune a oamenilor in scopul realizarii unor

obiective comune si specifice.

Managementul organizational este un management generic din care se construiesc diversele

domenii de specializare: managementul firmei, managementul public, managementul organizatiilor nonguvernamentale.