Comportamentele problema la copilul autist

Relatia cu persoanele cu autism sau tulburari de comportament sau programele de terapie devin dificile din cauza
comportamentelor problema.
Din cercetarile efectuate de-a lungul timpului de profesionistii in terapia comportamentala si experienta practica cu copii cu
autism s-a demonstrat ca cele mai eficiente tehnici de scimbare a comportamentului sunt cele din terapia comportamentala.
Privite din punct de vedere comportamentalist toate comportamentele, fie pozitive sau negative, sunt invatate din experienta
anumitor evenimente care preced comportamentul respectiv (antecedent) si care urmeaza imediat comportamentului
(consecinta).
La copilul cu autism comportamentele problema pot prezenta
formele cele mai variate si ciudate, chiar daca exista unele tipice si
repetitive.Pot fi comportamente-problema extreme: tipatul, aruncatul
sau spartul obiectelor, muscatul mainilor, lovituri, trasul de par sau
forme mai ciudate precum hiperventilatia sau crizele de apnee (tinutul
respiratiei).
In cadrul comportamentelor problema sunt incluse siautostimularile,
stereotipiile, comportamentele obsesive care desi nu sunt
periculoase creeaza subiectului un obstacol in dezvoltare, invatare si
socializare. Copiii cu autism risca sa fie absorbiti de jocuri
autostimulante care ii impiedica sa reactioneze la ceea ce se intampla in
jurul lor si la cererile celorlalti, sau se pot angaja intr-o activitate
obsesiva din care daca sunt intrerupti pot declansa crize de furie.
In categoria comportamentelor problema pot fi incluse si ecolalia
(imediata sau intarziata) si respiratia gresita; acestea doua fiind la
randul lor destul de dificil de controlat.
Atunci cand ne confruntam cu un comportament problema, inainte de a
actiona asupra lui trebuie sa facem analiza functionala a
comportamentului. Este aproape imposibil sa intervenim asupra unui
comportament-problema cu o probabilitate ridicata de succes si cu respect pentru persoana respectiva daca nu s-a inteles
de ce persoana se comporta astfel.
In multe cazuri comportamentele problema exercita o functie comunicativa pentru subiect. Copilul se foloseste de aceste
comportamente pentru a comunica ceva celorlalti, pentru a atinge obiectivele de control asupra comportamentului celorlalti
si asupra mediului. Nu toate comportamentele problema se pot interpreta prin aceasta dinamica. dar, totusi consideram ca
aceste comportamente problema sunt functionale pentru subiect si pot fi eliminate in cazul substituiri cu alte comportamente
adaptative avand aceeasi valoare functionala.
Atunci cand facem analiza functionala trebuie sa notam frecventa comportamentului respectiv, intensitatea cu care se
manifesta, persoanele in prezenta carora apare si sa urmarim modelul:
ANTECEDENT - situatia in care a aparut comportamentul respectiv (unde era copilul, cu cine, ce facea copilul sau ce i s-a
cerut sa faca, daca a fost interupt din vreo activitate etc);
COMPORTAMENT - descrierea exacta a comportamentului (a tipat, a tipat si s-a muscat de incheietura maini, a lovit cu
mana, a tras de par); cu cat datele sunt mai clare cu atat comportamentul va fi mai bine inteles;
CONSECINTA - ce s-a intamplat imediat dupa aparitia comportamentului problema (ex. copilul a inceput sa tipe pentru ca
vrea o jucarie iar mama i-a dat jucaria respectiva).
Trebuie
sa
obtinem
informatii
si
asupra
dinamicii
care
mentine
activ
acel
ce
functie
indeplineste
(
comunicativa
sau
- ce comportamente alternative pozitive ar putea fi folosite de subiect pentru a indeplini aceleasi functii.

comportament:
autostimulanta);

Trebuie sa tinem cont de un lucru foarte important - o singura manifestare a comportamentului problema nu ne poate spune
totul despre el. Este absolut necesar sa se adune date despre situatiile in care apare si consecintele care au urmat pentru a
determina cauzele si functiile comportamentului respectiv.
In continuare vom prezenta un exemplu de comportament problema; cum este intarit de consecinta primita si cum trebuie
actionat pentru a duce la extinctia lui.
Comportamentul
Antecedent:
copilului

se

cere

sa

"crizele
incheie

activitate

de
placuta
pentru

merge

la

tipat"
lectii

Comportament:
copilul
face
o
criza
de
Consecinta:
il
mai
lasam
sa
se
joace
putin
ca
sa
se
EFECTUL: va invata ca poate evita lectiile daca tipa si cu timpul va fi din ce in ce mai greu sa-l oprim din tipat.

tipat
linisteasca

Modul corect de a ne comporta cu acest tip de reactie este ca in momentul in care tipa sa-l oprim din activitatea pe care o
face si sa mergem la lectii. Nu facem nici o referire la plans sau tipat ci ne purtam ca si cum nu am auzi ca plange laudandul
pentru cat de "frumos te-ai jucat mai devreme dar acum trebuie sa mergem la lectii". Nefacand nici o referire la
comportamentul problema acesta va disparea prin extinctie pentru ca nu a existat nimic care sa-l intareasca.
Pentru a putea preveni acest tip de reactie este foarte bine sa anuntam copilul din timp - te mai las 5 minute, apoi trebuie sa
mergem la lectii. In cazul copiilor cu autism putem preveni multe reactii neplacute daca ii informam din timp cat mai au la
dispozitie
pentru
activitatea
respectiva.
Acelasi comportament poate avea functii diferite la fiecare copil in parte, de aceea nu putem interveni la toti in acelasi mod.
Trebuie sa analizam de ce se poarta copilul asa inainte sa intervenim asupra comportamentului. Un copil poate sa tipe
pentru ca vrea atentie iar altul pentru ca vrea sa fie lasat in pace; in fiecare situatie se va interveni in mod diferit.
De ce apare un comportament problema?
A. Copilul obtine stimuli sociali sau materiali pozitivi (INTARITOR POZITIV)
Este sustinut pozitiv (prin comportamentul problema) de alte persoane care se apropie de el, ii vorbesc, il ating, il blocheaza,
il consoleaza, il cearta (cearta poate fi un stimul pozitiv pentru un copil care este ignorat mult timp).
Exemple:
- Copilul incepe sa planga sau sa tipe atunci cand vrea atentie si mama vine si il ia in brate; va invata ca atunci cand vrea sa
fie
luat
in
brate
trebuie
sa
tipe
sau
sa
planga.
- Copilul vrea ciocolata iar mama ii spune ca nu mai primeste pentru ca deja a mancat una iar el incepe sa tipe, in cele din
urma mama cedeaza si ii mai da inca una; va invata ca poate sa-i manipuleze pe cei din jur pentru a obtine ce vrea..
Prin acest tip de comportament copilul cauta sa obtina atentia sau ceva ce isi doreste. Daca astfel de comportamente vor fi
ignorate ele vor disparea prin extinctie pentru ca nu a existat nimic care sa le intareasca.
B. Copilul reuseste sa evite o situatie perceputa ca aversiva ( INTARITOR NEGATIV).
Comportamentul problema este incurajat negativ in masura in care o situatie neplacuta inceteaza sau se reduce. Copilul
poate trai sentimente de neliniste, frica, plictiseala, frustrare, oboseala, sentiment de incapacitate; adoptand
comportamentul problema, astfel de trairi se reduc sau dispar cu totul, deoarece cel care exercita o presiune asupra
subiectului isi schimba orientarea si reduce fluxul sau de stimulari care produc discomfort copilului. Sa ne gandim de
exemplu la un copil care se afla la gradinita si este solicitat de educatoare sa raspunda in mod repetat la fel ca si ceilalti
copii copilul adopta comportamentul de a se musca de maini; ca si consecinta educatoarea nu il mai solicita pentru a evita
comportamentul neplacut. Prin reactia educatoarei comportamentul problema va fi intarit iar copilul va invata sa-l foloseasca
pentru a evita situatiile in care este solicitat sa raspunda.
In aceste doua functii ale comportamentului problema, efectul produs este extern, este ceva ce se produce in mediu si in
relatiile cu ceilalti.
C. Efectul obtinut este de natura interna, efect stimulatoriu senzorial.
AUTOSTIMULARE - Copilul emite comportamente care ii produc in mod automat senzatii placute de tip kinestezic (leganat,
invartit), tactil (frecarea degetelor unele de celelalte, lovirea palmelor de corp), olfactiv (mirositul diferitelor obiecte), auditiv
(fosnitul unei hartii), gustativ (bagatul obiectelor in gura).
Este mai usor de intervenit asupra primelor doua pentru ca acestea sunt intarite de consecintele externe pe care le primeste
copilul; daca ii oferim alta consecinta comportamentul va disparea prin extinctie si este mult mai usor sa-l inlocuim cu un
comportament adaptativ; in schimb este foarte greu de intervenit asupra celui de-al treilea tip de comportament problema
pentru ca este intarit prin insasi placerea senzoriala pe care o produce.
A fost demonstrat ca daca subiectul se gaseste intr-o situatie de inactivitate, fara implicare directa, cu frecvente scazute de
input senzorial, creste mult probabilitatea de emitere a unor comportamente-problema autostimulante, care in acest caz ar
avea o functie homeostatica, si anume de autoreglare a fluxului de stimuli la intrarea in Sistemul Nervos Central. Dar
comportamentul-problema poate servi si la reducerea unui flux prea puternic de input. De exemplu sa ne gandim la un copil
autist aflat in grupuri numeroase de persoane care vorbesc cu
voce
tare
si
tipa,
pe
un
fond
muzical.
Copiii cu autism reactioneaza uneori neasteptat la corectia
comportamentala. Avand in vedere faptul ca trebuie sa se
actioneze corect asupra comportamentului problema, atunci

cand
intervenim
trebuie
sa
avem
- " Ce vrem sa vedem in schimbul acelui comportament"

in

minte

si

urmatoarele

lucruri:

Nu trebuie sa ne focalizam exclusiv asupra descresterii unui comportament; trebuie sa ne gandim in acelasi timp ce
comportament dezirabil ii poate lua locul si sa-l invatam pe copil noul comportament. De exemplu daca copilul loveste
pentru a obtine atentia, este important sa eliminam lovitul si sa-l invatam pe copil moduri adecvate de a atrage atentia. In loc
sa loveasca poate sa spuna "uita-te, te rog", "ajuta-ma" sau sa bata usor pe umar.
Daca nu il invatam cum sa inlocuiasca acel comportament cu unul adecvat copilul poate sa opreasca acel comportament
problema si sa dezvolte un nou comportament problema care sa indeplineasca aceasi functie ca si cel initial.
Sa luam putin exemplul de mai sus - daca il oprim din lovit atunci cand vrea atentie dar nu il invatam un mod alternativ de a
atrage atentia copilul poate sa inceapa sa tipe pentru a atrage atentia si vom avea un nou comportament problema.
Trebuie sa alegem metoda potrivita de interventie pentru fiecare comportament in parte
Metoda care poate duce la extinctia unui comportament in cazul unui copil in cazul altuia poate sa intareasca
comportamentul problema. Cea mai frecventa greseala facuta de parinti si terapeuti este ca uneori recompenseaza
neintentionat un comportament problema crezand ca de fapt au pedepsit copilul.
De exmplu: un copil incepe sa arunce cu jucariile pe jos; mama vine si il cearta apoi se apuca si strange lucrurile de pe jos.
Unele comportamente ca cel de mai sus pot da satisfactie copilului, comportamentul poate fi intarit de reactia mamei (a
obtinut atentie, mama s-a suparat dar tot ea a strans lucrurile). Acest tip de comportament nu ar trebui sa ne creeze nici un
fel de frustrare, comportamentul copilului poate fi intarit negativ de simpla expresie a fetei pe care o obtine de la ceilalti cand
se poarta neadecvat. Modul corect de a actiona este sa asteptam pana comportamentul inceteaza apoi ii spunem cu calm
sa stranga lucrurile de pe jos iar daca nu vrea sa-l promptam fizic sa o faca.
Sau: in timpul lectiilor copilul l-a lovit pe terapeut, consecinta a fost "time-out" pentru 3 minute (se pune un timer iar copilul
este asezat intr-un "loc de pedeapsa" timp in care nimeni nu se uita si nu vorbeste cu el). Acest tip de pedeapsa poate fi
potrivit daca comportamentul problema apare in timpul unei activitati placute pentru copil, dar daca este folosita in timp ce
copilul era la lectii pentru el va deveni un intaritor negativ pentru ca folosindu-se de comportamentul problema va scapa
pentru cateva minute de la lectii.
IgnorareaDaca nu este periculos pentru el insusi sau pentru cei din jur, este bine se ne prefacem ca acel comportament nu
exista. Copilul cu autism dezvolta de multe ori comportamente nepotrivite pentru a atrage atentia. In loc sa-i oferim atentie si
sa-i intarim comportamentul problema ignoram pur si simplu comportamentul si asteptam sa apara un comportament mai
potrivit pentru ai acorda aceea atentie, dar in momentul in care apare un comportament bun trebuie sa fim entuziasti si sa il
laudam pentru lucrul bun pe care il face. In felul acesta copilul invata ca primeste atentie doar pentru comportamentele
adecvate.
Trebuie sa fim atenti la propriul comportament; copiii invata prin imitatieEste foarte important modul in care ne
comportam cu copii nostri, cu atat mai mult daca avem un copil cu autism caruia ii este si asa foarte greu sa discrimineze ce
comportamente sunt acceptate si care nu. Sa ne imaginam un parinte care isi loveste copilul spunand "nu este frumos sa
lovesti!" sau unul care tipa "nu mai tipaaa!". Este de neinteles pentru un copil "de ce nu am voie sa tip daca mama tipa la
mine?!" sau "de ce eu nu am voie sa lovesc dar tata ma loveste?!". Atunci cand sunt frustrati sau suparati ei vor actiona si
se vor comporta la fel cum au vazut ca se poarta ceilalti membri ai familiei.
Psiholog Anca Neagu