Caz examen

Doamna B., adulta, competenta, in varsta de 28 de ani, necasatorita, este

insarcinata in 24 de saptamani si se prezinta la aceasta varsta gestanta pentru
prima data la medicul obstretician. Acesta ii prescrie un set de analize si
realizeaza o ecografie fetala care aparent este in parametri normali. Analizele de
laborator, insa, arata prezenta certa a sifilisului matern.
Medicul obstretician ii explica doamneiimplicatiile sifilisului asupra
fatului, faptul ca posibilitatea transmiterii la fat este extrem de mare,
consecintele malformatiilor potentiale si sechelelor neurologice extrem de
importante in absenta tratamentului si posibilitatea decesului fetal in absenta
tratamentului. De asemenea, acesta ii explica faptul ca se impune tratamentul,
desi acesta nu poate garanta lipsa sechelelor fetale, si are efecte secundare
importante, insa, reprezinta o sansa (aproximativ intre 30%-50%) ca fatul sa nu
aiba conditii incompatibile cu viata si sechelele invalidante. In absenta
tratamentului, evolutia sarcinii poate fi, conform literaturii de specialitate: deces
fetal in utero, deces la nastere sau imediat dupa nastere, complicatii fetale
malformative (nedecelabile macro- prin ecografie) care vor determina un nou
nascut plurimarformat (neurologic, digestiv, cardiac).
Dupa ce declara ca a inteles toate implicatiile, gravida declara ca nu
doreste sa fie tratata pentru sifilis.
Intrebare: 1) Ar trebui ca medicul sa dea curs deciziei pacientei? Argumentati
din punct de vedere etic decizia dumneavoastra.
2) Vedeti vreo diferenta (din punct de vedere etic, moral, cultural, religios) intre
decizia pacientului adult competent pentru propria persoana si decizia pentru
un fat?
3) Care sunt principiile si teoriile etice care ar trebui sa guverneze o decizie
pentru un fat?