Sunteți pe pagina 1din 12

PROFILES - Professional Reflection Oriented Focus on Inquiry-based

Learning and Education through Science

Modul de Predare/nvare PROFILES IBSE


Notiele Profesorului

Colorani naturali i sintetici

Pentru activitile de nvare propuse n modul, se presupune c elevii au achizitii la


Fizica, Chimie si Biologie.
1. PREMISE
Culoarea substanelor se datoreaz prezentei in molecula a unor grupe de atomi, numite
grupe cromofore sau cromofori, care absorb selectiv diferite radiaii ale luminii, fiecrui
cromofor corespunzndu-i una sau maimulte benzi de absorbie in spectrul vizibil. Poziia
benzilor de absorbie ale fiecrui cromofor este influenata de existenta in molecula a altor
cromofori, nuana culorii unei substane colorate depinznd de ntreaga structura chimica
a substanei.
Cele mai importante grupe cromofore sunt:
a) grupa nitrozo-N=O
b) grupa nitro -NO2
c) grupa azo-N=Nd) grupa cetonica-C=O
e) dubla legtura>C=C<
Substanele care conin in molecula lor unul sau mai muli cromoforise numesc cromogene
si sunt colorate.
Pentru ca o substana sa devin si mai colorata, trebuiesa contina in molecula, pe lng
cromofori, si alte grupe, numite auxocrome.
Principalele grupe auxocrome sunt:
a) amino-NH2
b) grupa hidroxil fenolica (si derivaii ei alchilati)
Grupele auxocrome, pe lng faptul ca imprima substanei proprietatea de a colora,
produc o nchidere si o intensificare a culorii.
Proiect finanat n cadrul Programului EC FP7:
5.2.2.1 SiS-2010-2.2.1, Grant Agreement No.:266589
Aciuni de sprijinire pentru inovare la orele de curs: Instruirea profesorilor cu privire la metode de predare
pe scar larg n Europa

PROFILES - Professional Reflection Oriented Focus on Inquiry-based


Learning and Education through Science

Colorantii sunt substante organice sintetice sau naturale, care au culoare proprie si care
au proprietatea de a colora substraturile pe care sunt aplicate (textile, ceramica, piele,
hartie etc.), rezistand in timp la lumina, spalare, frecare.

Proiect finanat n cadrul Programului EC FP7:


5.2.2.1 SiS-2010-2.2.1, Grant Agreement No.:266589
Aciuni de sprijinire pentru inovare la orele de curs: Instruirea profesorilor cu privire la metode de predare
pe scar larg n Europa

PROFILES - Professional Reflection Oriented Focus on Inquiry-based


Learning and Education through Science

2. CLASIFICARI: COLORANTI NATURALI SI ARTIFICIALI


Coloranii se clasifica tinand cont de doua criterii de clasificare: dupa structura lor chimica si dup
proprietatile lor tinctoriale (comportarea lor fata de fibre).
Dup structura lor chimica se deosebesc urmtoarele clase de colorani:
a) colorani azoici ---conin in molecula lor drept grupe cromofore una sau mai multegrupe azo, N=N- si sunt coloranii cei mai raspanditi si cei mai uor de preparat
b) colorani antrachinonici ---care deriva de la antrachinona
c) colorani trifenilmetanici ---din clasa trifenil-metanului
d) colorani indantrenici
e) colorani de indigo
f) colorani de sulf
Dup proprietatile lor tinctoriale (comportarea in vopsitorie) se deosebesc urmtoarele tipuri de
colorani:
a) colorani bazici
---au un caracter bazic datorita grupelor amino NH2 libere, pe care le conin in molecula lor.
---ei vopsesc fibrele proteice (lna si mtase) in soluie neutra, fixarea lor pe fibra fcndu-se prin
combinare cu grupele acide COOH ale acestora
---pot vopsi si fibre celulozice (bumbac) tratate in prealabil cu mordani (tanin)
--- cei mai importani colorani bazici sunt coloranii azoici, trifenil-metanici, etc.
b) colorani acizi
---au in molecula lor grupe sulfonice SO3H, hidroxil OH sau carboxil COOH libere, care le dau
proprietati acide
---ei vopsesc fibrele proteice (lna si mtasea) in soluie slab acida, fixndu-se pe fibre prin
combinare cu grupele NH, cu caracter bazic, ale acestora
---din punct de vedere structural, coloranii acizi fac parte din clasa coloranilor azoici,
antrachinonici, etc.
c) colorani substantivi
---au proprietatea de a vopsi direct fibrele proteice (lna si mtasea) si mai ales cele celulozice
(bumbacul) fara o tratare prealabila
---vopsirea cu colorani substantivi se face in baie neutra si se face mai bine daca in baie se introduc
anumite cantitati de sare de buctrie (NaCl).

Proiect finanat n cadrul Programului EC FP7:


5.2.2.1 SiS-2010-2.2.1, Grant Agreement No.:266589
Aciuni de sprijinire pentru inovare la orele de curs: Instruirea profesorilor cu privire la metode de predare
pe scar larg n Europa

PROFILES - Professional Reflection Oriented Focus on Inquiry-based


Learning and Education through Science

3. EXTRACTIA CLOROFILEI
Colorantii alimentari sunt codificati de la E 100 la E 182.
Unii dintre acesti coloranti sunt naturali, de exemplu:
E 100 colorant galben din sofran
E 140 colorant verde din clorofila
E 162 colorant grena din sfecla
Interesant de remarcat este faptul ca E 100 provine din sofran, o planta cu flori violacee din care se
extrag uleiuri volatile si ca este cel mai scump colorant alimentar.
Experimentul de extragere a clorofilei este extrem de simplu:
1.introduceti in mojar cateva frunze de spanac
2.adaugati un varf de spatula de nisip de cuart
3.mojarati pana la obtinerea unei paste omogene
4.adaugati 30 ml de acetona
5.amestecati
6.asteptati timp de 10 minute
7.filtrati amestecul pe filtru cutat
8.filtratul contine clorofila.

Proiect finanat n cadrul Programului EC FP7:


5.2.2.1 SiS-2010-2.2.1, Grant Agreement No.:266589
Aciuni de sprijinire pentru inovare la orele de curs: Instruirea profesorilor cu privire la metode de predare
pe scar larg n Europa

PROFILES - Professional Reflection Oriented Focus on Inquiry-based


Learning and Education through Science

4. EFECTELE COLORANTILOR NATURALI SI ARTIFICIALI ASUPRA ORGANISMULUI


UMAN
Colorantii alimentari sunt substante care redau sau intensifica culoarea produselor alimentare. Ei
pot fi constituenti naturali ai produselor alimentare si/sau alti compusi naturali, care in mod normal
nu sunt consumati ca alimente si nu sunt utilizati ca ingrediente caracteristice in alimentatie.
Colorantii alimentari sunt folositi in scop comercial, deoarece prin culoare se da impresia unei
calitati mai bune si se stimuleaza apetitul. Sunt utilizati in:dulciuri, inghetate, limonade, margarina,
branza si in diverse produse din carne.
Colorantii alimentari pot fi clasificati dupa urmatoarele criterii:
-in functie de provenienta lor, se impart in: coloranti naturali si sintetici;
-in functie de culoarea pe care o prezinta si o imprima produselor, pot fi de culoare: galben, oranj,
rosu, albastru, verde, brun,etc;
Colorantii alimentari naturali sunt substante complexe obtinute prin extractie din planta intreaga sau
din diferite parti ale acesteia. Produsii obtinuti au proprietati tinctoriale bune, fiind solubili in apa
sau grasimi. Colorantii naturali au insa dezavantajul ca nu sunt rezistenti la tratament termic si, ca
atare, utilizarea lor este limitata. Exemple de coloranti alimentari naturali: clorofila, -carotenul,
sofranul.
Colorantii alimentari sintetici sunt insa cei mai des folositi in industria alimentara. E-urile reprezinta
codificarea unor aditivi alimentari, inclusiv coloranti alimentari, a caror utilizare este permisa si
autorizata din punct de vedere al sigurantei alimentare in tarile Uniunii Europene. E-urile sau
aditivii alimentari sunt substante care se folosesc la preparare aunor produse alimentare in scopul
ameliorarii calitatii acestora sau pentru a permite aplicarea unor tehnologii avansate de prelucrare.
Acestea se impart in urmatoarele categorii:
- conservanti, care sunt substante care prelungesc perioada de pastrare a alimentelor prin
protejarea lor impotriva alterarii produse de microorganisme;
- antioxidanti - substante care prelungesc perioada de pastrare a alimentelor prin protejare
impotriva oxidarii (de exemplu: rancezirea, schimbarea culorii);
- acidifianti - substante care cresc aciditatea alimentelor, imprimandu-le un gust acru;
- substante-tampon - folosesc la reglarea si la mentinerea pH-ului specific alimentului;
- antispumanti - se folosesc pentru reducerea si prevenirea spumei;
- emulsificatori - substante care fac posibila formarea si mentinerea unui amestec omogen
intre doua sau mai multe faze nemiscibile;
- agenti de gelificare - substante care permit si care ajuta la formarea gelurilor;
- sequestranti - substante care formeaza complexe cu ionii metalici;
- stabilizatori - substante care fac posibila mentinerea proprietatilor fizico-chimice
alealimentelor, mentinand omogenizarea dispersiilor, culoarea etc.;
- substante de ingrosare - substante care au capacitatea de a mari vascozitatea produselor
alimentare;
- indulcitori - substante (altele decat zaharul) care se utilizeaza pentru a da gust dulce
alimentelor;
- coloranti naturali si coloranti de sinteza;
- agenti de afanare - substante care contribuie la cresterea volumului alimentelor fara a
modifica valoarea energetica;
- antiaglomeranti ;
Proiect finanat n cadrul Programului EC FP7:
5.2.2.1 SiS-2010-2.2.1, Grant Agreement No.:266589
Aciuni de sprijinire pentru inovare la orele de curs: Instruirea profesorilor cu privire la metode de predare
pe scar larg n Europa

PROFILES - Professional Reflection Oriented Focus on Inquiry-based


Learning and Education through Science

- potentiatori de aroma - mentin si amplifica aroma specifica alimentului;


- substante-suport - faciliteaza transportul si utilizarea aditivilor fara a modifica proprietatile pe care se bazeaza utilizarea lor;
- enzime - folosite in industria alimentara;
- aromatizanti- se impart in trei categorii:
a)substante aromate naturale - se obtin din materii prime de origine vegetala sau animala;
b)substante identic naturale - sunt identice din punct de vedere al compozitiei cu aromele
naturale, componentele fiind obtinute prin sinteza;
c)substante artificiale - se obtin prin sinteza, avand structura si compozitia diferite decele
naturale.
Exista insa si E-uri naturale:
Curcumina -E100
Acidul carminic -E 120
E140 (clorofila), E141 (compui cu cupru ai clorofilei)
E131, E132, E133
riboflavina (galben) E 101
beta-caroteni (galben-portocaliu) E 160
caramel (brun) E 150
Acum acele E-uri de care trebuie sa ne ferim:
E110 (sunset yellow) intra in componenta sucurilor, dropsurilor, inghetatei, a snacks-urilor, precum
si in unele bauturi, medicamente, conserve de peste, prafuri de budinca, colorandu-le in galben
apus de soare.
Este considerat cancerigen (tumori renale) si are, ca alte efecte, congestiea nazala, alergii,
hiperactivitate, dureri abdominale, voma, indigestie.
Este interzis in Norvegia.
E127 (eritrozina) este un colorant rosu pentru compoturi si alte alimente.
Cercetarorii au ajunsla concluzia ca provoaca mutatii genetice, cancer al tiroidei la sobolani (studiu
din anul 1990), posibil si la om; intalnit in bauturi alcoolice, inghetata, prajituri, bomboane,
sucuriracoritoare.
Interzis in SUA din 1990 si in Norvegia.
E132 (indigotina) este un colorant care se adauga in tablete si capsule, inghetata, dulciuri, produse
de patiserie, biscuiti.
Poate provoca greata, voma, hipertensiune arteriala, urticarie, probleme de respiratie si alte reactii
alergice.
Este interzis in Norvegia.
E102 (tartrazina) este un colorant galben care se gaseste in dulciuri (budinci, inghetate, dropsuri),
bauturi, mustar, supe instant, gemuri, cereale, snacksuri.
Este considerat a avea actiune cancerigena (tumori tiroidiene), poate provoca mutatii cromozomiale
si determina deficiente in vitamina B6 si zinc. Totodata genereaza crize de astm bronsic, urticarie si
hiperactiviate la copii. Avand in vedere ca acestcompus este frecvent folosit in bauturile racoritoare
pe perioada verii, problemele cauzate de tartrazina pot deveni extrem de grave.
Este interzis in Norvegia, Austria, Suedia, Elvetia, Marea Britanie, Olanda. APC Romania solicita
autoritatilor de resort interzicerea folosirii acestui compus, cel putin pentru produsele frecvent
Proiect finanat n cadrul Programului EC FP7:
5.2.2.1 SiS-2010-2.2.1, Grant Agreement No.:266589
Aciuni de sprijinire pentru inovare la orele de curs: Instruirea profesorilor cu privire la metode de predare
pe scar larg n Europa

PROFILES - Professional Reflection Oriented Focus on Inquiry-based


Learning and Education through Science

consumate de copii, deoarece s-a constatat ca dozele mari detartrazina determina modificari
histologice ireversibile ale ficatului.
E122 (azorubina) este un colorant rosu, obtinut din gudron. Se adauga la dulciuri, martipan, cristale
pentru jeleuri, peltea.
Poate produce reactii adverse la persoanele astmatice si la cele alergice la aspirina.
Este interzis in Japonia, Suedia, SUA, Austria si Norvegia.
E250 (nitrit de sodiu) produce boli cardio-vasculare si in stomac se poate combina cu alte substante
ducand la formarea de nitrozamine. Este interzis in multe tari. Nitritul de sodiu este utilizat in
stabilizarea culorii rosietice a carnii conservate (fara nitrit, hot dog-ul si pastrama ar arata gri) si da
o aroma caracteristica. Adaugarea de nitriti in alimente poate duce la formarea de cantitati mici de
substante cu potential cancerigen, in special in pastrama.

Proiect finanat n cadrul Programului EC FP7:


5.2.2.1 SiS-2010-2.2.1, Grant Agreement No.:266589
Aciuni de sprijinire pentru inovare la orele de curs: Instruirea profesorilor cu privire la metode de predare
pe scar larg n Europa

PROFILES - Professional Reflection Oriented Focus on Inquiry-based


Learning and Education through Science

5. CULOARE- COLORANTI- CIVILIZATIE


GENERALITATI
Culoarea este o proprietate a materialelor, reprezentnd o parte constitutiva a experientei umane n
evolutia civilizatiei. Fenomenele cromatice naturale, determinate de reflexia, refractia si dispersia
luminii (curcubeul, rasaritul si apusul soarelui etc.) au influentat pregnant existenta omului,
genernd credinte, legende si dorinta de cunoastere. Stralucirea mineralelor si gemelor colorate,
policromia lumii vegetale si animale au fascinat omul, i-au generat setea de frumos, l-au investit cu
capacitatea de a crea valori artistice si materiale, utiliznd culoarea ca mijloc de exprimare.
Materiale naturale albe (creta, marna, var), negre (carbune) sau galbene, oranj, rosii (ocru)
amestecate cu lianti (cleiuri, rasini, ceruri, uleiuri, grasimi), utilizate de maestri anonimi ai artei
rupestre, au produs imagini impresionante n pesterile de la Altamira, Lascaux sau Tassili. Marturii
despre culori si materiale colorate se gasesc n tablitele de lut ale asirienilor, papirusurile egiptene,
scrierile lui Herodot, Dioscoride si Plinius cel Batrn. Marturii nu mai putin convingatoare pentru
fascinatia culorii ofera ceramica, ornamentatia templelor, bisericilor si palatelor, mozaicurile etc. n
sculptura, vitralii, tapiterii, gravuri si miniaturi, n heraldica, manifestarile ludice si mass-media,
simbolurile de imagine si culoare sunt frecvente si inevitabile.
Lumea moderna este inseparabila de culoare, care este prezenta n detaliile existentei cotidiene, de
la obiectele deliberat colorate la arhitectura agrementata prin repere cromatice, de la ambianta
parcurilor si strazilor la interioarele de lucru, n care tablourile aduc o raza de lumina n suflete.
Sensibilitatea la culoare, discretia, rafinamentul si fantezia n utilizarea culorii influenteaza
echilibrul biologic si psihic. Culoarea este studiata, interpretata si valorificata, influentnd savanti,
filosofi, poeti sau artisti. Perceptia cromatica, natura culorii si a luminii au conferit mai multe
premii Nobel, n timp ce Goethe afirma ca "tot ceea ce este viu aspira la culoare".
Societatea moderna organizeaza institute pentru cercetarea si utilizarea culorii, valorificnd
contrastele si combinatiile cromatice pentru amenajarea interioarelor, vestimentatie, publicitate,
industrie, comert, transporturi si circulatie, arta si arhitectura, sanatate, diagnostic psihic si
caracterizare comportamentala, pentru fotografii, afise, expozitii, cinematograf, televiziune, pentru
dezvoltarea inteligentei, creativitatii, fanteziei si imaginatiei. Utilizata cu discernamnt, culoarea
asigura augmentarea randamentului fizic si intelectual, diminuarea oboselii, deconectare nervoasa,
creeaza o stare de confort fizic si psihic, buna dispozitie, satisfactie si nviorare, confera functii de
cunoastere, avertizare si semnalizare, sporeste performantele memoriei si capacitatii de nvatare, ne
face mai buni, mai echilibrati si mai generosi.
Sub aspect istoric, utilizarea culorii s-a consituit ca arta, care a evoluat lent, genernd un grup
coerent de cunostinte. Astfel, n antichitate, grecii au elaborat tratate de armonia si perspectiva
culorii. Secolul al XVII-lea marcheaza debutul interpretarii culorii ca fenomen fizic, pe baza teoriei
formulate de Newton. n prezent, stiinta culorii are conexiuni cu arta, biologia, fizica, chimia,
psihologia, geologia, mineralogia s.a., probnd o certa interdisciplinaritate. Culoarea asigura cea
mai fireasca interferenta ntre stiinta, industrie si arta.

Proiect finanat n cadrul Programului EC FP7:


5.2.2.1 SiS-2010-2.2.1, Grant Agreement No.:266589
Aciuni de sprijinire pentru inovare la orele de curs: Instruirea profesorilor cu privire la metode de predare
pe scar larg n Europa

PROFILES - Professional Reflection Oriented Focus on Inquiry-based


Learning and Education through Science

Pna la finele secolului al XIX-lea au fost utilizati doar coloranti naturali. Industria colorantilor
sintetici a debutat n 1856, cnd Perkin a descoperit Mauveina. n aceeasi perioada, chimia moderna
s-a structurat ca stiinta. Astfel, Chimia colorantilor devine o ramura a Chimiei organice n perioada
formularii primelor teorii stiintifice. Cronologic, industria chimica a debutat cu producerea de
coloranti. Fabricarea substantelor colorante aduce profituri, chiar si n perioadele de recesiune
economica, deoarece valoarea produsului vopsit creste de 10-20 ori n raport cu a celui nevopsit.
De ce apar obiectele colorate?
Daca se examineaza suprafata unui obiect, atentia este atrasa de culoare, textura, grad de
transparenta etc. O astfel de descriere se bazeaza pe modul n care ochiul percepe lumina, care
interactioneaza cu suprafata, stabilindu-se o conexiune ntre lumina si obiect. n arta si n activitatea
muzeistica se acorda atentie punerii n lumina a unei lucrari si producerii emotiei artistice prin
stimulare vizuala, prin manevrarea luminii pe suprafata sau interiorul unui obiect.
ORIGINEA CULORII
Culoarea este o proprietate a obiectelor, natura, artistii si tehnicienii producnd-o n moduri diferite.
Originea culorii este intrinsec legata de natura luminii. Lumina solara este o forma de energie,
determinata de cmpurile oscilatorii electric si magnetic ale radiatiei electromagnetice. Domeniul
vizibil al spectrului radiatiilor electromagnetice, corespunzator sensibilitatii ochiului uman,
cuprinde 7 radiatii: rosu, oranj, galben, verde, albastru, indigo si violet, ntre limitele energetice 1,7
si 3,2 eV (720-380 nm). Culoarea observata nu este cea absorbita, ci cea complementara acesteia.
Daca un obiect absoarbe radiatie rosie este observat ca fiind verde. Daca verdele este observat n
lumina reflectata de un obiect semitransparent, atunci este perceput ca rosu n lumina transmisa prin
el. Ca exemplu serveste celebra cupa a lui Lycurgus, lucrare romana executata din sticla, expusa la
British Museum. Lumina care traverseaza sectiunile transparente ale sticlei este rosie, perceptia
fiind de verde datorita luminii reflectate de sectiunile opace.
Astfel, conform teoriei culorii:
- un corp transparent apare colorat n culoarea complementara celei absorbite;
- daca nu se produce absorbtie, corpul este transparent si incolor;
- un corp opac este colorat n culoarea pe care o reflecta, complementara celei absorbite;
- un corp care reflecta toate radiatiile apare opac, de culoare alba;
- un corp opac care absoarbe toate radiatiile este negru.
Interferenta undelor de lumina este o sursa de culoare, fiind raspunzatoare de culoarea baloanelor de
sapun, a peliculelor de ulei pe apa, a cochiliilor de stridii, a aripilor unor fluturi, precum si a
lentilelor foto etc. Sticla antica si piesele Luster de Tiffany au irizatii impresionante datorita
interferentei. Interferenta se produce cnd o pelicula subtire de substanta transparenta este dispusa
pe o suprafata reflectanta. Producerea unei interferente n faza sau n defazaj cu undele reflectate
depinde de grosimea filmului si lungimea de unda a luminii. Culorile n lumina reflectata si
transmisa sunt complementare.
Daca se urmareste apusul sau rasaritul soarelui, ochiul vede lumina care a traversat particulele de
praf si apa din atmosfera. Deoarece lumina albastra este dispersata spre margini, lungimile de unda
mai mari, care sunt cu mai mica eficienta difuzate (rosu si galben) trec spre observator. Deci,
culorile albastru si rosietic ale cerului sunt rezultatul difuziei selective a luminii de catre particulele
de materie. n conexiune cu efectele de difractie a luminii, artistii picteaza muntii n departare n
albastru si nu n verde. Lacurile italiene, utilizate n secolele XVI-XVIII, rezultate ca suspensie
coloidala a unor produse de oxidare a uleiului de in, realizau efectul de culoare prin difractia
luminii.
Proiect finanat n cadrul Programului EC FP7:
5.2.2.1 SiS-2010-2.2.1, Grant Agreement No.:266589
Aciuni de sprijinire pentru inovare la orele de curs: Instruirea profesorilor cu privire la metode de predare
pe scar larg n Europa

PROFILES - Professional Reflection Oriented Focus on Inquiry-based


Learning and Education through Science

PERCEPTIA CULORII
Perceptia culorii depinde de: reflectanta spectrala a obiectului, sensibilitatea spectrala a ochiului si
distributia spectrala a sursei de lumina. Culoarea observata este rezultatul sumarii acestor trei
factori, pentru fiecare lungime de unda. Ochiul uman este mai sensibil la lumina verde si galbena
dect la lumina rosie si violeta. Senzatia de lumina este perceputa de terminatiile nervoase, care
sunt prelungiri ale nervului optic si apar la nivelul retinei, celule sub forma de bastonase (sensibile
la alb-negru) si sub forma de conuri (sensibile la culoare). Fotosensibilitatea retinei se coreleaza cu
capacitatea de a transforma excitatia luminoasa n excitatie nervoasa si se datoreste prezentei unor
pigmenti fotosensibili, ce sufera transformari fotochimice reversibile. Retina prezinta trei perechi de
senzori: pentru rosu-verde, albastru-galben si alb-negru. Informatia tricromatica este prelucrata n
retina si codificata n doua culori, sub forma de semnal nchis-deschis, care se transmite la centrii
vizuali din creier. Ochiul este un detector sensibil, iar creierul este computerul care ia deciziile
logice.
Modificarile de culoare dependente de natura sursei de lumina pot fi exemplificate prin efectul
Alexandrit. Alexandritul este o varietate minerala de oxid de Al, Be si Cr, care este rosu n lumina
artificiala si verde n lumina soarelui. Aceasta diferenta este determinata de proportia mai mare de
lumina rosie dect verde n iluminarea incandescenta, n timp ce n lumina solara cele doua culori se
afla n cantitati echivalente.
OPACITATE SI TRANSPARENTA
Lumina este reflectata de / transmisa printr-un obiect transparent, dupa cum este reflectata si
absorbita de un obiect opac. Opacitatea este favorizata de o diferenta mare ntre indicii de refractie
ai materialului si mediului nconjurator, prezenta unui pigment n stare micronizata marind numarul
de suprafete de reflexie si gradul de absorbtie al luminii. n general, daca indicele de refractie al
unui mediu este mare fata de cel al mediului nconjurator, cantitatea de lumina reflectata de
suprafata materialului este mare. Un factor care influenteaza gradul de transparenta este
dimensiunea particulelor de material. De exemplu, geamul de sticla este transparent. Daca acelasi
geam este maruntit si distribuit la aceeasi grosime ca si sticla originala, se va prezenta ca strat alb si
opac. Daca dimensiunea particulelor este egala cu lungimea de unda a luminii absorbite, capacitatea
de dispersare la acea lungime de unda este maxima. Aplicarea unui film transparent pe o suprafata
mata se soldeaza cu efecte optice spectaculoase, culorile devenind mai profunde si mai
stralucitoare, iar contrastul dintre culori mai evident.
CONCEPTIA FIZICO-CHIMICA DESPRE CULOARE
Culoarea substantelor este determinata de particularitatile spectrale, de absorbtie si reflexie a
luminii, adica de forma, pozitia si intensitatea curbelor spectrale, depinznd de structura chimica,
polimorfism, respectiv de forma, dimensiunea si distributia granulometrica a particulelor de
substanta coloranta. Energia absorbita produce excitarea atomilor, moleculelor si cristalelor,
determinnd tranzitia din starea fundamentala ntr-un nivel energetic superior.
O conditie necesara, dar nu si suficienta, pentru ca substantele sa apara colorate este ca diferenta de
energie ntre nivelele electronice sa fie de 1,7-3,2 eV, ceea ce corespunde domeniului spectral
vizibil 720-380 nm. Daca energia de tranzitie este mare, mai mare sau egala cu 3.2 eV, trecerea din
stare fundamentala n stare excitata implica fotoni n domeniul ultraviolet. Daca molecula este
modificata structural astfel nct diferenta de energie sa scada, se va nregistra o deplasare a
maximului de absorbtie spre lungimi de unda mai mari, corespunzatoare energiilor mai mici,
implicate n fotoexcitarea electronica.
Proiect finanat n cadrul Programului EC FP7:
5.2.2.1 SiS-2010-2.2.1, Grant Agreement No.:266589
Aciuni de sprijinire pentru inovare la orele de curs: Instruirea profesorilor cu privire la metode de predare
pe scar larg n Europa

PROFILES - Professional Reflection Oriented Focus on Inquiry-based


Learning and Education through Science

Principalele procese electronice care conduc la culoare sunt: tranzitiile n computi organici
conjugati, tranzitiile intramoleculare sau intermoleculare cu transfer de sarcina, tranzitiile cmpului
cristalin si tranzitiile de banda.
IMPLICATIILE SISTEMELOR CROMOGENE N TEHNOLOGII AVANSATE
Interesul pentru aplicarea colorantilor n tehnologii avansate se datoreste unor proprietati fotofizice
si fotochimice de exceptie, care le confera calitatea de fotosensibilizatori, stocatori si convertizori ai
radiatiei electromagnetice. Aceasta caracteristica este valorificata, att de natura n fotosinteza,
fototropism si transfer de energie, ct si n tehnologii performante pentru nanomateriale si produse
biomimetice. Absorbtia energiei electromagnetice de catre coloranti conduce la stari excitate
reactive si poate fi nsotita de fenomene de luminiscenta, disipare termica, transfer de energie si
conversie n energie chimica. n transferul energetic, fotosensibilizatorii coloranti deplaseaza
spectrul de actiune al procesului fotochimic spre lungimi de unda mai mari, corespunzator unor
energii mai mici.
Numeroase tehnologii avansate se bazeaza pe reactivitatea fotochimica a colorantilor cu sistem
conjugat extins de electroni, proprietati luminiscente, fotocromice, dicroice, redox, de
fotosensibilizare, electroconductivitate, semiconductivitate electrica sau fotoconductivitate. Pe de
alta parte, tehnologiile moderne apeleaza la metode biomimetice pentru reproducerea structurii unor
cromogeni naturali, caracterizati prin proprietati de absorbtie selectiva a energiei electromagnetice,
de o anumita lungime de unda si conversie n radiatii de alta frecventa, precum si prin realizarea
unor structuri supramoleculare, n care controlul proprietatilor se realizeaza n conditii de
selectivitate, specificitate si reproductibilitate.
Structurile supramoleculare care contin substante active (cromogeni, medicamente, enzime etc.)
componente tensioactive si un suport macromolecular asigura organizarea n monostraturi orientate,
micele, membrane bistratificate, vezicule, structuri liposomiale etc. Acestea constituie baza pentru
dispozitive performante de nregistrare, sisteme selective n optica neliniara, energetica moleculara,
conductivitatea electronica sau fotonica, cristale lichide, membrane fotosensibile, materiale
holografice, memorii optice etc.
O serie de aplicatii neconventionale ale cromogenilor implica transferul de energie, determinant n:
reactii redox fotosensibilizate, fotosinteza, procese fotocatalitice, conversia energiei solare n
energie chimica; realizarea de membrane fotosensibile; autostructurarea sistemelor deschise;
monitorizarea functionarii biosistemelor; decodarea perceptiilor si transmiterea influxurilor
nervoase; transmiterea informatiei genetice etc. Asocierea moleculelor de coloranti si formarea unor
agregate intermoleculare, datorite interactiilor prin forte Van der Waals, legaturi de hidrogen sau
interactii hidrofobe, sunt de interes pentru clarificarea rolului starilor electronice excitate n procese
chimice, fotochimice sau biologice.

Proiect finanat n cadrul Programului EC FP7:


5.2.2.1 SiS-2010-2.2.1, Grant Agreement No.:266589
Aciuni de sprijinire pentru inovare la orele de curs: Instruirea profesorilor cu privire la metode de predare
pe scar larg n Europa

PROFILES - Professional Reflection Oriented Focus on Inquiry-based


Learning and Education through Science

Bibliografie:
1.
2.
3.
4.
5.
6.
7.
8.
9.
10.
11.
12.
13.
14.
15.
16.
17.

Constantin Cuco, Strategii didactice, Editura Polirom, 2010


C. D Neniescu, Chimie general, Editura Academiei, 1995
Ioan Cerghit, Metode de nvmnt, Editura Polirom, 2011
Maria Iacob, Proiectul de lecie, ntre tradiinal i modern, Editura Libris, 2010
Oana Constantinescu, Strategii didactice, 2012
Prof. univ. dr.tefania Zlate, Lector. univ. dr.Luminia Drghicescu, Asistent. univ. drd. Ioana
Stncescu, Strategii moderne de predare-nvare-evaluare, , 2011
Sihfried Brehme, Irmtrant Meinke, Compendiu de Biologie, Editura All, 2010
www.didactic.ro/materiale-didactice
wikipedia.org/wiki/Culoare
facultate.regielive.ro/laboratoare/industria-alimentara/colorantii-251962.html
Dex Online
Wikimedia Commons- http://commons.wikimedia.org/
www.scribd.com/doc/59686758/Metodica-Biologiei
Platforma AEL - http://advancedelearning.com
Dan Cristescu, Carmen Salavastru, Bogdan Voiculescu, Cezar Th. Niculescu, Radu Carmaciu, Manual
de biologie pentru clasa a XI-a, Editura Corint
Elena Alexandrescu, Viorica Zaharia, Mariana Nedelcu, Manual de chimie pentru clasa a XI-a, Editura
Crepuscul
Mircea Rusu, Mircea Nistor, Manual de fizica pentru clasa a XI-a, Editura Corint

Proiect finanat n cadrul Programului EC FP7:


5.2.2.1 SiS-2010-2.2.1, Grant Agreement No.:266589
Aciuni de sprijinire pentru inovare la orele de curs: Instruirea profesorilor cu privire la metode de predare
pe scar larg n Europa