Astfel

interiorul

este

sculei

posibila
si

efectuarea

evacuarea

alimentarii

aschlilor

prin

cu

lichid

exteriorul

prin

acesteia

(varianta a). aceasta necesitand ca scula sa prezinte atat canale, cat

si canale exterioare pentru evacuare, rezultand o constructie relativ
complexa a sculei, dar o constructie foarte simpla a dispozitivelor
specific.
O alta varianta este aceea prin care alimentarea cu lichid se
efectueaza prin interiorul sculei iar evacuarea se realizeaza prin interior
(

varianta b ), la care constructia sculei este relativ simpla, dar

constructia dispozitivelor auxiliare este foarte commplexa. Varianta la

care scula are o constructie deosebit de complexa este aceea la care
atat alimentarea cat si evacuarea se realizeaza prin interiorul
acesteia ( varianta c ), rezultand o constructie relativ simpla a
dispozitivelor auxiliare.
O varianta posibila, dar care ridica probleme tehnice deosebit de
dificile este aceea prin care alimentarea si evacuarea se realizeaza
numai prin exteriorul sculei ( varianta d ), dar datorita complexitatii
deosebite, aceasta nu se utilizeaza practice la ora actuala.
Aceste variante determina o anumita constructie a dispozitivelor
specifice, sar si o anumita constructie a sculei aschietoare si ca atare, o
anumita constructie a sistemului tehnologic. Trebuie remarcat faptul
ca,

pentru

anumita

varianta

se

pot

utiliza

diverse

solutii

constructive de scule aschietoare.

Un prim procedeu utilizat pentru prelucrarea gaurilor lungi,
corespunzator

variantei

a,

realizeaza

admisia

lichidului

prin

interiorul sculei si evacuarea lichidului, impreuna cu aschiile, prin

exteriorul acesteia (fig,3.3.1)

Prelucrarea gaurii lungi in piesa 1 se realizeaza cu un burghiu

compus dintr-un cap 2, prevazut cu o placuta aschietoare 3, si cu
niste elemente de ghidare 4. Capul este montat pe o tija 5, goala in
interior, prin care se realizeaza alimentarea cu lichid ( de obicei

ulei ).
Lichidul ajunge in zona de achiere printr-o gaura in cap, iar de aici
se evacueaza, impreuna cu aschiile formate, printr-un canal exterior al
sculei. Ghidarea burghiului la inceputul prelucrarii se realizeaza cu ajutorul
unei bucse de ghidare 6, amplasata intr-un dispozitiv 7, care realizeaza si
etansarea la partea frontala a piesei printr-o garnitura a.
Acest dispozitiv, specific masinilor-unelte speciale pentru gauri
lungi, realizeaza ghidarea sculei la inceputul prelucrarii si etansarea la
partea frontala a piesei astfel incat sa realizeze evacuarea aschiilor spre
exterior al sculei. Datorita rolului sau functional dispozitivul respectiv
se numeste dispozitiv de ghidare-etansare.
Acest procedeu de prelucrare se utilizeaza la prelucrarea gaurilor
lungi de diametru mic, pana la 20-30 mm, numit
improprie

monotais

denumire
deoarece

se utilizeaza destul de frecvent si scule cu mai multe taisuri ( uzual doua )

de constructive diferita fata de cea prezenta anterior. Denurnirea este, de
asemenea, improprie deoarece si la alte procedee specifice gaurilor lungi
se pot utiliza burghie cu un singur tais, deci aceasta caracteristica este
proprie constructiei sculei, nu functionarii procedeului respectiv, numit
uneori pentru tevi de arma.
Prelucrarea gaurilor de diametru mai mare, intre 60 si 70 mm, se
realizeaza printr-un procedeu la care alimentarea se efectueaza prin
exterior iar evacuarea prin interior, corespunzator variaritei b ( fig.3.3.2 ).

Gaura lunga se executa in piesa 1, cu ajutorul unui burghiu format

dintr-un cap 2, prevazut cu un dinte aschietor 3 (sau mai multi ) si cu niste
elemente de ghidare 4, capul fiind montat pe o tija tubulara 5. Capul
burghiului este prevazut cu un canal interior care comunica cu gaura
tijei. Lichidul este introdus printr-un dispozitiv 6, de unde, prin spatiul
inelar format intre burghiu si suprafata gaurii, ajunge in zona de aschiere,
de aici evacuandu-se, impreuna cu aschiiie, prin canalul interior aa
capului tijei.
Pentru ca la alimentare lichidul sa nu iasa in exteriorul
sistemului,dispozitivul 6 este prevazut cu garniturile 7, la partea
frontala a piesei, si 8, pe tija.
Ghidarea burghiului la inceputul prelucrarii se efectueaza cu
ajutorul unei bucse de ghidare 9. Se observa ca, si in acest caz,
exista un dispozitiv de ghidare-etansare, a carui constructie este
mult mai complexa decat la procedeul anterior.
Acest procedeu este foarte frecvent utilizat la ora actuala, astfel
incat o serie de firme specializate construiesc masini-unelte speciale care
prelucreaza pe aceasta baza (WMW - Germania, Coromant - Suedia,
Mitsubishi - Japonia etc.). In mod frecvent acest procedeu poarta a
denumire specifica: BTA ( Boring and Trepanning Association), sau, tinand
cont de constructia relativ simpla a sculei, cu o tija cilindrica in forma de
teava, STS (Single Tube System).
Un procedeu de prelucrare la care atat alimentarea cat si
evacuarea se efectueaza prin interiorul sculei, deci conform variantei
c, are o functionare mult mai complexa numindu-se, in functie de
fenomenul pe care-l utilizeaza procedeul ejector (fig. 3.3.3 ).

In acest caz burghiul este format dintr-un cap 1, prevazut cu

canale interioare si armat cu dinti aschietori 2 si cu elemente de
ghidare 3, capul fiind o teaza interioara coaxiala 5.
Alimentarea cu lichid se efectueaza prin spatiul inelar format intre
teava exterioara si cea interioara. Aproximativ 1/3 din debitul lichidului
este trimis in teava interioara, prin niste orificii orientate spre inapoi, fapt
care creeaza o depresiune in partea anterioara a burghiului.
Restul de aproximativ 2/3 din debitul de lichid se deplaseaza in
continuare spre zona de lucru, unde ajunge prin niste orificii
practicate in teava exterioara, inapoia capului, si prin spatiul inelar
format intre burghiu si suprafata gaurii de prelucrare.
Lichidul iesit din teava exterioara nu iese din sistem datorita
depresiunii create in partea anterioara a burghiului, depresiune care
produce deplasarea lichidului numai in zona de aschiere, de unde aceasta,
impreuna cu aschiile, este absorbit si se evacueaza prin teava interioara.
Dupa cum se observa constructia sculei este foarte complexa la
acest procedeu, in schimb dispozitivul aflat la partea frontala a piesei
este foarte simplu, avand numai rol de ghidare a sculei, prin bucsa de
ghidare 6.
Acest procedeu a fost elaborat de firma suedeza SandvikCoromant, in perioada 1962 - 1965, fi ind la ora actual, utilizat
aproape exclusiv de aceasta fi rma si ca atare, fiind denumit uneori
procedeul Ejector-Coromant , utilizandu-se de obicei pentru game de
diametre 20 - 80 mm.
Procedeele prezentate au o raspandire larga la ora actual, in functie
de forma si dimensiunile semifabricatului, miscarile de lucru putand fi
executate de scula, de piesa sau de ambele elemente.
De asemenea, aceste procedee se aplica fie la burghiere in
plin, fie la largire alezare, iar ultimele doua si la burghiere inelara.
Varianta c, cu alimentare si evacuare prin interior, ofera mai multe
posibilitati tehnice si ca atare, s-au mai elaborat o serie de
procedee cu utilizare relativ mai restransa.

Astfel a fost elaborat un procedeu (patent SSSR 2387971 , 1979)

destinat numai burghierii inelare (fig. 3.3.4) la care burghiul este format
dintr-o teava interioara 1, avand si rol de rezistenta, o teava exterioara 2
find armat la partea frontala cu dintii aschietori 3.

Lichidul este introdus printr-un dispozitiv 4, in teava interioara de

unde o parte se evacueaza, prin spatiul inelar dintre tevi, spre inapoi,
ceea ce produce o depresiune in partea frontala a burghiuiui.
Aceasta depresiune ajuta trecerea restului de lichid in zona de
aschiere printre miez si teava interioara.
Depresiunea produce absortia, din zona de lucru, a lichidului cu
aschiile formate si apoi evacuarea acesteia prin spatiul inelar dintre cele
doua tevi.

Un alt procedeu, elaborat de autorii prezentei lucrari (brevet

Romania 103787, 1993 ), este destinat numai burghierii in plin, la
diametre relativ mari de 25-80 mm.

La acest procedeu scula este formata dintr-o teava 1, avand la

partea anterioara dintele aschietor 2 si elemente de ghidare 3. Teava,
care constituie si elemental de rezistenta, poseda o teava interioara
excentrica 4, prin care se aduce lichidul la un dispozitiv 5, pana in zona
de aschiere. De aici, lichidul se evacueaza, impreuna cu aschiile, prin
interiorul tevii mari, spre exterior.
Etansarea zonei de aschiere se realizeaza prin garnitura 6, ceea ce
impiedica iesirea lichidului spre exterior prin spatiul dintre teava si gauri
de prelucrare.
Rezulta deci ca la toate procedeele de prelucrare a gaurilor lungi
este mecesara o scula de o anumita complexitate, prevazuta cu dintii
aschietori si elementele de ghidare si cu canalele de admisie a lichidului si
evacuare e aschiilor.
Se observa de asemenea, necesitatea unui dispozitiv de ghidareetansare si a unui dispozitiv portscula de constructie mai simpla sau mai
complexa, toate acestea facand parte din sistemul hidraulic pentru
vehicularea lichidului si evacuarea aschiilor. Toate aceste elemente,
impreuna cu masina-unealta vor construe sistemul tennologic.