MINISTERUL EDUCAŢIEI, CERCETĂRII ŞI INOVĂRII

Proiectul Phare TVET RO 2006/018-147.04.01.02.01.03.01

MECI–CNDIPT / UIP

AUXILIAR CURRICULAR
CLASA a XI-a AN DE COMPLETARE

MODULUL:
ÎNCERCĂRI PROFILACTICE ÎN INSTALAŢII
ELECTROENERGETICE

DOMENIUL: ELECTRIC
NIVEL: 2
CALIFICARE: ELECTRICIAN PROTECŢII PRIN RELEE,
AUTOMATIZĂRI ŞI MĂSURĂTORI ÎN INSTALAŢII ENERGETICE

Martie 2009

1
AUTOR:
DĂNILĂ Prof. grad didactic I, COLEGIUL TEHNIC
CRISTINA „DIMITRIE LEONIDA”, IAŞI

2
 CUPRINS

1. Competenţe specifice modulului pag.4

2. Informaţii despre specificul agenţilor economici pag.5

3. Modalitatea de organizare a practicii pag.6

4. Recomandări privind respectarea normelor de sănătate şi securitatea pag.9

muncii

5. Instrumente de lucru ale elevului necesare desfăşurării practicii pag.11

5.1 Fişe de observaţie pag.13

5.2 Fişe de lucru pag.17

5.4 Studii de caz pag.26

5.4 Miniproiecte pag.31

5.5 Jurnal de practică pag.33

6. Organizarea evaluării pag.34

7. Anexe pag.37

8. Bibliografie pag.57

3
 1.COMPETENŢE SPECIFICE MODULULUI

Parcurgerea conţinuturilor incluse în modulului ÎNCERCĂRI PROFILACTICE ÎN

INSTALAŢIILE ELECTROENERGETICE vă va oferi cunoştinţe care vor permite să vă
dezvoltaţi abilităţi practice privind tipurile de încercări profilactice ale echipamentelor şi
instalaţiilor electroenergetice de joasă, medie şi înaltă tensiune aflate în exploatare la agenţi
economici locali. Aceasta vă va asigura baza necesară pentru exploatarea unei game largi de
echipamente şi instalaţii electroenergetice, pe care le veţi utiliza la locul de muncă.
Modulul ÎNCERCĂRI PROFILACTICE ÎN INSTALAŢII ELECTROENERGETICE se
studiază pe parcursul clasei a XI–a an de completare, face parte din „Cultura de specialitate”
(aria curriculară "Tehnologii") şi are alocate un număr de 60 de ore / an, din care:
- Laborator tehnologic – 15 ore;
- Instruire practică – 45 ore.

Lista unităţilor de competenţe relevante pentru modul:

ÎNCERCĂRI PROFILACTICE ÎN INSTALAŢII ELECTROENERGETICE

 Identifică tipuri de încercări profilactice ale instalaţiilor electroenergetice

 Execută încercări profilactice în instalaţiile electroenergetice
 Interpretează datele obţinute în urma încercărilor efectuate

La sfârşitul parcurgerii conţinuturilor acestui modul veţi fi capabili să:

 Specificaţi încercările şi controalele pentru aparatele şi echipamentele electrice din
instalaţiile electroenergetice.
 Precizaţi condiţiile specifice de executare a încercărilor şi controalelor pentru aparatele
şi echipamentele electrice din instalaţiile electroenergetice.
 Realizaţi măsurători ale rezistenţelor de izolaţie
 Efectuaţi încercări ale instalaţiilor de legare la pământ
 Verificaţi caracteristicile transformatoarelor de măsură
 Efectuaţi probe la întreruptoare şi separatoare
 Precizaţi indicaţile şi valorile de control ale mărimilor
 Întocmiţi buletine de încercări şi măsurători la echipamente şi aparate electrice din
instalaţiile electroenergetice

4
 2.INFORMAŢII DESPRE SPECIFICUL AGENŢILOR
ECONOMICI

Ţinând cont de competenţele tehnice specializate prevăzute în standardul de pregătire

profesională al calificării de nivel 2 - electrician protecţii prin relee, automatizări şi măsurători
în instalaţii energetice, este de dorit ca stagiul de pregătire practică să se desfăşoare la agenţi
economici, având printre obiectele de activitate:
- distribuţia si furnizarea energiei electrice
- exploatarea şi dezvoltarea sistemelor de distribuţie a energiei electrice
- servicii de întreţinere-mentenanţă a instalaţiilor electrice
- constatări defecte la utilaje şi echipamente, demontări utilaje şi echipamente, bobinaje
şi măsurători electrice, asamblări şi probe tehnice
- verificări şi măsurători la instalaţia electrică de protecţie şi eliberare buletin de verificare
PRAM.
- încercări, probe de verificări PRAM la echipamente electroenergetice

Desigur că ar fi de dorit colaborarea pentru desfăşurarea stagiului de pregătire practică

cu centrală electrică sau staţie electrică. Însă la ora actuală există o diversitate de firme care
efectuează activităţi de mentenanţă a aparatelor şi echipamentelor electrice, activitate care
include şi remedierea defectelor şi efectuarea de măsurători, probe şi verificări profilactice la o
mare varietate de aparate şi echipamente electrice de joasă, medie şi înaltă tensiune.
Pentru dobândirea competenţelor specifice, în dotarea agentului economic partener
trebuie să existe:
 truse aparate de măsură si control pentru măsurarea: tensiunilor, curenţilor,
inductanţelor, rezistenţelor de izolaţie, rezistenţelor ohmice etc;
 stand de încercări pentru controlul straturilor de izolaţie, cu tensiuni şi curenţi reglabili în
curent continuu şi alternativ pentru joasă şi medie tensiune;
 posturi de lucru complet echipate pentru:
o electrician;
o electrician PRAM;
 autolaborator PRAM

Ţinând cont de accesul restrictiv al elevilor în efectuarea măsurătorilor şi probelor sau

încercărilor în instalaţiile de medie şi înaltă tensiune, datorită specificului organizării activităţii
în aceste societăţi determinată de stricteţea NSSM şi PSI specifice care se impun respectate,
activităţile propuse în acest auxiliar urmăresc ca elevii să asiste la probe, verificări şi
măsurători reale, iar realizarea efectivă a acestor măsurători, probe şi încercări să se
desfăşoare la nivelul aparatajului de joasă tensiune din laboratorul tehnologic al şcolii.

5
 3. MODALITĂŢI DE ORGANIZARE A PRACTICII

3.1.DOCUMENTE NECESARE ORGANIZĂRII ŞI DESFĂŞURĂRII

PRACTICII COMASATE

Unitatea de învăţământ, prin catedra de cultură tehnică, va întocmi documente care vor
asigura buna desfăşurare şi calitatea procesului de instruire practică comasată.
Responsabilul ariei curriculare “Tehnologii” şi directorul unităţii şcolare care are atribuţii
în coordonarea instruirii practice vor îndruma şi controla această activitate.
Se realizează grafic de desfăşurare a practicii comasate pe clase, săptămâni, loc de
desfăşurare a practicii
Profesorii de specialitate şi maiştrii instructori încadraţi pentru instruirea practică
comasată vor întocmi planificări calendaristice pentru această activitate şi vor urmări
atingerea competenţelor stabilite în Standardul de Pregătire Profesională corespunzător
calificării de nivel 2.
Unitatea de învăţământ, prin catedra de cultură tehnică va stabili:
Lista de echipamente şi materiale necesare realizării stagiului de practică
Lista de criterii de evaluare, precum şi modalităţile şi probele de evaluare stabilite
împreună cu reprezentantul agentului economic
În scopul facilitării urmăririi frecvenţei la activitatea de instruire practică, precum şi a
evaluării de parcurs se propune ca fiecare elev va întocmi un portofoliu de practică.

3.2.RELAŢIA UNITATE DE ÎNVĂŢĂMÂNT – AGENT ECONOMIC

Pentru efectuarea instruirii practice la agentul economic, unitatea de învăţământ trebuie

să încheie cu aceasta o convenţie de colaborare care să stabilească:
 Obiectivele şi modalităţile de instruire ( durată, calendar, conţinut, activităţi)
 Responsabilitatea pedagogică a unităţii de învăţământ
 Statutul elevului care urmează formarea în întreprindere
 Modalităţi de participare a specialiştilor din întreprindere la instruirea elevilor
 Desemnarea unui reprezentant care să aibă rolul de tutore pentru elevi şi care să
colaboreze permanent cu cadrul didactic coordonator al activităţii de instruire practică
 Modalităţi de urmărire a instruirii şi de evaluare
 Modalităţile de protecţie şi igienă a muncii, precum şi de protecţie civilă

6
 3.3.OBIECTIVELE URMARITE PRIN INSTRUIREA PRACTICA
ELEVILOR LA AGENTII ECONOMICI
 Să observe şi să analizeze, pornind de la situaţii reale, diferitele elemente ale unor
strategii de calitate;
 Să înţeleagă constrângerile de securitate impuse de metodele de lucru;
 Să înţeleagă concret constrângerile economice, umane şi tehnice ale societatii
 să perceapă costurile induse de non-calitate;
 Să utilizeze achiziţiile sale în domeniul comunicării, în relaţia cu personalul angajat;
 Să cunoască organizarea locului de muncă şi amenajarea acestuia;
 Să parcurgă integral curriculum-ul specific calificării;
 Să cunoască importanţa tuturor serviciilor şi compartimentelor unei întreprinderi;
 Să observe şi să analizeze, pornind de la situaţii reale, diferitele elemente ale unor
strategii de calitate, să perceapă costurile induse de non-calitate.

3.4.ATRIBUŢIILE UNITĂŢII DE ÎNVAŢĂMÂNT

Asigură programele şcolare de instruire practică conform legislaţiei MECI;

Efectuează împreună cu reprezentatul agentului economic repartizarea nominală a
elevilor la locul de practică, prezentând zilnic lista elevilor prezenţi la fiecare loc de
practică;
Realizează controlul, supravegherea şi îndrumarea elevilor în procesul de practică
tehnologică, având în subordine un număr mic de elevi, uşor de controlat;
Pe durata practicii, elevii nu părăsesc locul de muncă la care au fost repartizaţi decât
cu acordul maistrului instructor sau a reprezentantului agentului economic;
Nu deteriorează bunurile societăţii, nu consumă alimente şi nu fumează în incinta
unităţii;
Asigură instructajul general şi periodic de protecţie a muncii specific locului de practică;
Analizează împreună cu reprezentantul societăţii procesul realizat de elevi privitor la
abilităţile practice şi stabileşte notele şi mediile elevilor;
Organizează probele practice semestriale de verificare a cunoştinţelor practice ale
elevilor;
Organizează probele practice la examenul de certficare a competenţelor profesionale şi
evaluează periodic competenţele profesionale formate în condiţii specifice.

3.5. ATRIBUŢIILE AGENTULUI ECONOMIC

o Sprijină activitatea de îmbunătăţire a conţinutului programelor şcolare la instruirea

practică şi a curriculum-ului în dezvoltarea locală corespunzător tehnicilor, tehnologiilor
din dotarea unităţilor şi nevoilor economice locale;
o Analizează, definitivează şi aprobă graficul de repartizare nominală a elevilor pe locurile
de instruire practică;
o Sprijină unitatea de învăţământ în vederea parcurgerii integrului conţinut de instruire
practică după standardele de pregătire profesională europene (Phare Tvet);

7
 o Sprijină elevii în însuşirea metodei eficiente de lucru şi în formarea competenţelor de
execuţie, a competenţelor cheie şi a celor de cunoaştere;
o Asigură materiale necesare instructajului de protecţie şi igiena muncii specific condiţiilor
de lucru;
o Permite colaborarea între specialistul unităţii şi maistrul instructor coordonator al
activităţii de instruire practică;
o Asigură elevilor echipamentele de protecţie, echipamentele şi S.D.V.- urile necesare
lucrărilor practice ce sunt executate de către aceştia pe toată perioada de instruire
practică;
o Acţionează unitar în domeniul valorificării pe piaţa forţei de muncă a absolvenţilor.

3.6. STATUTUL ELEVILOR PRACTICANŢI

Elevii care vor desfăşura instruirea practică la AGENTUL ECONOMIC au statut de elevi
practicanţi. Aceştia au următoarele obligaţii:
 vor respecta regulamentul intern al unităţii;
 se vor încadra în programul unităţii, respectând numărul de ore prevăzut in programa
şcolară;
 vor purta echipamentul complet de protecţie a muncii
 vor avea un comportament decent pe toată durata desfăşurării instruirii practice.
 Instruirea practică se va desfăşura sub îndrumarea maistrului instructor al şcolii şi
reprezentantului agentului economic (tutorelui de practică)
 Instruirea practică se desfăşoară pe parcursul anului şcolar, în acord cu necesităţile
agentului economic.

3.7.MODALITĂŢILE DE URMĂRIRE A INSTRUIRII PRACTICE

ŞI DE EVALUARE

 Prezenţa la practică a elevilor va fi consemnată atât de reprezentantul şcolii cât şi de

cel al agentului economic;
 Lucrările practice executate de elevi în cadrul instruirii practice se vor încadra în
programa şcolară, adaptată la condiţiile existente în întreprindere.
 Elevii vor fi sprijiniţi atât de şcoală cât şi de agentul economic în realizarea lucrărilor
propuse;
 Maistrul instructor va avea fişe individuale de evaluare pentru fiecare elev în parte,
pentru evaluarea activităţii în cadrul stagiului de pregătire practică;
 Evaluarea va conţine atât aprecierea maistrului instructor cât şi a agentului economic.

8
 4. RECOMANDĂRI PRIVIND RESPECTAREA NORMELOR DE
SĂNĂTATE ŞI SECURITATE A MUNCII

În activitatea de exploatare, întreţinere şi reparaţii a instalaţiilor electrice, se vor

respecta reglementările în vigoare privind protecţia muncii şi a normelor de prevenire şi
stingere a incendiilor
Normele specifice de securitate a muncii fac parte dintr-un sistem unitar de reglementări
privind asigurarea securităţii şi sănătăţii în muncă, sistem compus din:
- Norme generale de protecţie a muncii care cuprind prevederi de protecţie a muncii şi de
medicină a muncii, cu aplicabilitate în general pentru orice activitate.
- Normele specifice de protecţie a muncii care cuprind prevederi de protecţie specifice unor
activităţi sau grupe de activităţi, detaliind prin acestea prevederile normelor generale de
protecţie a muncii.

Prevederi generale
 Personalul operaţional este obligat să execute dispoziţiile şefilor ierarhici în condiţiile
prezentelor norme şi trebuie să prevină sau să oprească orice acţiune care ar putea
conduce la accidentarea proprie sau a altor persoane.
 Orice electrician care constată o stare de pericol care poate conduce la accidente umane
sau avarii tehnice este obligat să ia măsuri de eliminare a
acestora.
 Şeful de lucrare şi executanţii sunt răspunzători pentru nerespectarea prevederilor din
norme în cadrul lucrării la care participă.
 Fiecare electrician trebuie să verifice vizual înainte şi în timpul lucrului: integritatea
carcasei, a izolaţiei conductoarelor exterioare şi existenţa îngrădirilor de protecţie sau
menţinerea distanţelor de inaccesibilitate în limita zonei de manipulare.
 Personalul care execută manevre şi/sau lucrări în instalaţiile electrice sub tensiune trebuie
să fie dotat şi să utilizeze echipamentul electroizolant de protecţie. La joasă tensiune
trebuie utilizat cel puţin un mijloc de protecţie electroizolant, iar la înaltă tensiune cel puţin
două mijloace de protecţie electroizolante.
 Personalul operaţional nu permite accesul în instalaţii a personalului ce nu are drept de
control asupra acestora. Pentru înlăturarea pericolului de accidentare şi incendiu,
personalul operaţional este obligat să supravegheze permanent funcţionarea instalaţiilor
 în cazuri deosebite, pericol de accidentare, accident, pericol de incendiu, pericol de avarie
sau avarierea instalaţiilor, personalul operaţional poate executa manevre de scoatere din
funcţiune a instalaţiilor în cauză, cu luarea tuturor măsurilor pentru scoaterea
accidentatului din zona periculoasă sau intervenţie pentru stingerea incendiului sau
lichidarea avariei cu anunţarea imediată sau ulterioară, după caz, a personalului
operaţional.
 Personalul operaţional este obligat să cunoască măsurile de prim ajutor, în caz de
accidentări de natura electrică sau neelectrică, să cunoască tipurile şi modul de folosire al
mijloacelor din dotare pentru stingerea incendiilor şi să intervină operativ şi eficient în
astfel de cazuri.

9
 Normele specifice de protecţie a muncii pentru activităţi la instalaţiile electrice de
producere, transport şi distribuţie a energiei electrice se aplică pentru următoarele categorii de
lucrări efectuate în:
• staţiile electrice de transformare şi/sau de conexiuni;
• punctele de alimentare şi posturile de transformare:
• liniile electrice aeriene;
• liniile electrice subterane;
• circuitele secundare, de comandă şi automatizare;
• executarea măsurătorilor cu aparate portabile;
• generatoare, compensatoare şi motoare electrice;
• bateriile de acumulatoare staţionare;
• bateriile de condensatoare;
• executarea verificărilor şi reparaţiilor aparatelor electrice din
laboratoare (pentru măsurare, protecţie, control şi automatizare);

Norme specifice de protecţia muncii la efectuarea probelor şi încercărilor transformatoarelor

de curent:
 În timpul prelevării probelor de ulei, în cazul transformatoarelor montate la înălţimi mai
mari de 3 m, electricianul va fi asigurat contra căderii prin utilizarea centurii de siguranţă
fixată de transformatorul de măsură respectiv;
 În cazul măsurării rezistenţei de izolaţie, se va avea în vedere că tensiunea de încercare
este de 2,5 KV şi se vor respecta normele de protecţie a muncii specifice încercării cu
tensiune mărită;
 În cazul realizării încercării izolaţiei înfăşurării secundare cu tensiune alternativă mărită se
vor respecta prevederile cuprinse în „Norme de protecţie a muncii pentru instalaţii
electrice”. În plus se vor respecta următoarele: după efectuarea încercării şi scoaterea
instalaţiei de încercare de sub tensiune, pe borna de înaltă tensiune a acesteia se va
amplasa o ştangă mobilă legată la pământ. Numai după aceea se va putea trece la
desfacerea legăturilor dintre borna de înaltă tensiune a instalaţiei de încercare şi bornele
înfăşurării încercate;
 În cazul ridicării caracteristicii volt-ampere a transformatorului de curent, schimbarea
domeniului de măsură a ampermetrului se face prin şuntare şi nu prin întreruperea
circuitului. Persoana care face schimbarea domeniului de măsură va purta cizme şi
mănuşi electroizolante şi va sta pe un covor izolant;
 Toate înfăşurările secundare ale transformatoarelor de curent vor fi legate la pământ, însă
într-un singur punct. De asemenea blocurile de încercare (elemente cu contacte introduse
în circuitele transformatoare de curent – relee, care permit intervenţia în circuitul respectiv)
vor fi prevăzute cu o bornă de legare la masă;
 În exploatare, la verificări şi revizii periodice circuitele transformatoarelor de curent nu se
vor deschide niciodată, nici chiar pentru scurt timp, funcţionarea în gol a
transformatoarelor de curent prezentând pericol de electrocutare (tensiuni de circa 2000 –
3000 V). În acest scop blocurile de încercare din circuitele de curent, vor fi prevăzute cu
şină (bandă) de scurtcircuitare.

10
 5. INSTRUMENTE DE LUCRU ALE ELEVULUI NECESARE
DESFĂŞURĂRII PRACTICII

Auxiliarul propune activităţi care să permită implicarea elevilor, astfel încât să poată
beneficia de pe urma discuţiilor şi a interacţiunii cu îndrumătorul de practică şi cu colegii lor.
Prin activităţile de învăţare activă propuse se doreşte să se realizeze o mai bună motivare a
elevului şi o creştere a interesului acestuia pentru cunoştinţele şi abilităţile ce se formează în
domeniul tehnic, dobândind experienţă practică prin practică.
Pentru o cât mai bună desfăşurare a activităţii indiviuale/în echipă vi se propune o FIŞA
DE EVALUARE A LUCRULUI ÎN ECHIPĂ

Prezentul Auxiliar didactic nu acoperă toate cerinţele cuprinse în Standardul

de Pregătire Profesională al calificării pentru care a fost realizat. Prin urmare, el
poate fi folosit în procesul instructiv şi pentru evaluarea continuă a elevilor fiind
considerat un ghid. Profesorii au libertatea de a gândi şi alte activităţi care să fie în
concordanţă cu conţinutul S.P.P.-ului. Însă, pentru obţinerea Certificatului de
calificare, este necesară validarea integrală a competenţelor din S.P.P., prin probe
de evaluare conforme celor prevăzute în standardul respectiv.

PENTRU A REZOLVA CU SUCCES SARCINILE DE LUCRU ...

 Citiţi cu atenţie toate cerinţele înainte de a încerca să le rezolvaţi.
 Dacă observaţi vreo problemă la una din cerinţe aduceţi acest lucru în atenţia
profesorului (tutorelui de practica) înainte de a începe proba.
 Înainte de a începe lucrul asiguraţi-vă că dispuneţi de toate materialele şi instrumentele
necesare.
 Dacă nu aţi înţeles sau dacă nu ştiţi cum să rezolvaţi sarcina de lucru, solicitaţi sprijinul
profesorului care vă îndrumă.
 Rezolvaţi toate sarcinile date !
 Profesorul (maistrul instructor sau tutorele de practica) va ţine evidenţa exerciţiilor şi
problemelor pe care le-aţi rezolvat şi a activităţilor pe care le-aţi desfăşurat şi va evalua
progresul realizat.

11
 Fişa pentru lucrul în echipă (în pereche sau în grup de 3-4 elevi)

Care este sarcina voastră comună? (ex. obiectivele pe care vi s-a spus că trebuie să le
îndepliniţi)

Cu cine vei lucra?

Ce anume Cine va face acest De ce fel de materiale, echipamente,

trebuie făcut? lucru? instrumente şi sprijin va fi nevoie din
partea celorlalţi?

Ce anume vei face tu?

Organizarea activităţii: Unde vei lucra?

Data/Ora începerii:

Data/Ora finalizării:

Cât de mult va dura îndeplinirea sarcinii?

„Confirm faptul că elevii au avut discuţii privind sarcina de mai sus şi:
 s-au asigurat că au înţeles obiectivele
 au stabilit ceea ce trebuie făcut
 au sugerat modalităţi prin care pot ajuta la îndeplinirea sarcinii
 s-au asigurat că au înţeles cu claritate responsabilităţile care le revin şi modul de
organizare a activităţii”

Martor/evaluator (semnătura): Data

(ex.:Maistru instructor/tutore)
Nume elev:

Această fişă stabileşte sarcinile membrilor grupului de lucru, precum şi modul de organizare a
activităţii.

12
 FIŞĂ DE OBSERVAŢIE

ÎNCERCĂRILE IUP

Într-o staţie de transformare aflată la agentul economic intâlniti întreruptoare cu ulei

puţin (IUP).

1. Participaţi impreună cu personalul de exploatare la efectuarea unei incercări

profilactice a unui IUP sau IO.Observaţi cu atenţie desfăşurarea încercării.

2. După încheierea probei, studiind normativul PE 116(vezi anexa) completaţi fişa de

mai jos:

Denumirea Scopul Conditiile de Aparate folosite la Momentul

probei incercarii executie a probei realizarea probei efectuarii
incercarii

13
 FIŞĂ DE OBSERVAŢIE

TRANSFORMATORUL DE PUTERE

Participaţi la verificarea unui transformator coborâtor de tensiune dintr-o staţie

de transformare. Împreună cu grupul de lucru din care faceţi parte completaţi
urmatoarea fişă de observaţie.

1. Discutaţi cu personalul ce realizează verificarea transformatorului şi cereţi detalii

despre caracteristicile acestuia.Consemnaţi-le în tabelul următor:

Putere Raport de Grupa de Tensiunea de Curenţi nominali

nominală transformare conexiuni scurtcircuit primar/secundar
MVA kV/kV % A/A

Prilejul verificării…………………………

2. Notaţi în tabel bifând “X” operaţia la care aţi participat în cursul verificării si notaţi
DA/NU dacă transformatorul corespunde/nu corespunde în urma verificărilor făcute.
3. Pentru verificările pentru care aţi consemnat “ NU” veţi înscrie la sfârşitul tabelului
neconformităţile constatate.

14
 Operaţia Participare Corespunde/
Nu corespunde
- Curăţirea izolatorilor
- Verificarea legăturii la pământ a cuvei
transformatorului
- Verificarea sistemului de consolidare antiseismică
- Verificarea legăturii bornei de nul la priza de
protecţie a postului (în cazul în care priza de
pământ şi protecţie sunt legate în comun)
- Verificarea etanşeităţii cuvei transformatorului
- Verificarea nivelului de ulei în conservator
- Verificarea filtrului de aer cu silicagel
- Controlul funcţionării şi al etanşeităţii robinetului
de golire ulei
- Degresare şi refacere vopsitorie cuvă
transformator
- Verificarea funcţionării comutatorului
- Verificarea şi reglarea elementelor de protecţie la
supratensiuni atmosferice (eclatorul montat pe
fiecare din izolatoarele de MT a transformatorului)

15
 FIŞĂ DE OBSERVAŢIE

1. Studiaţi manualul de utilizare al aparatului din figură (sau al unui alt aparat aflat
în dotarea agentului economic la care efectuaţi stagiul de pregătire practică) si
completaţi tabelul de mai jos:

Masurari ce pot fi Functiile tastelor Semnificatia pictogramelor

efectuate afisate pe ecranul aparatului

16
 2. Alegeţi un tip de măsurare pe care îl puteţi efectua cu acest aparat şi prezentaţi
etapele ce trebuie parcurse pentru realizarea măsurării.

17
 FIŞĂ DE LUCRU

1. Studiaţi PTE-PE-06 ,,Încercări si probe PIF la transformatoare de curent” si

normativul PE 116/1994. Stabiliţi împreună cu colegii de grupă încercările ce se
realizează pentru transformatoarele de curent de medie tensiune si completaţ i tabelul
de mai jos:

Nr.crt Incercări profilactice realizate Momentul realizării încercărilor

1.

2.

3.

4.

5.

6.

7.

8.

9.

10.

2. Asistaţi la realizarea încercării de măsurare a rezistenţei de izolaţie a unui

transformator de curent şi completaţi valorile obţinute în urma măsurarilor in tabelul
de mai jos:

Valoarea
R S T minima
normată Observaţii
IT – m 2000 M
IT – S1 2000 M
IT – S2 2000 M
S1 – m 10 M
S2 – m 10 M
S1 - S 2 10 M

18
3. Notaţi in tabel aparatele de măsură utilizate pentru realizarea încercării:

Tip Serie Nr. Observatii

19
 FIŞĂ DE LUCRU

MĂSURAREA REZISTENŢEI DE IZOLAŢIE A MOTORULUI ASINCRON

1. Având la dispoziţie în laboratorul PRAM a agentului economic mai multe tipuri de

megohmmmetre cum sunt cele din figură, alegeţi aparatul utilizat pentru măsurarea
rezisţentei de izolaţie a infăşurărilor unui motor asincron trifazat cu tensiunea de
alimentare mai mică decât 3 KV.
2. Măsuraţi rezistenţa de izolaţie a infăşurărilor motorului şi comparaţi această
valoare cu cea calculată din PTE-PE-01.
3. Specificaţi normele de sănătate şi securitate a muncii pe care le-ati respectat în
timpul efectuării măsurătorii.

-max 500 GΩ -max 200 MΩ max 1 TΩ pt.

pt. U < 500 V; 4 / 40 / 400 / pt. U ≤ 500 V 30 ... 300 GΩ U < 2 kV
Rezistenţa -max 1 TΩ pt. 4000 MΩ -max 2000MΩ max 4 TΩ pt.
măsurată U ≥500 V pt. U > 500 V U ≥ 2 kV

-fixe 500 /
Tensiuni variabile fixe 250/ fixe 250/ 500 / fixe 500 / 1000 / 2500 /
de test 100 … 1000 500 /1000 V 1000 V 1000 / 2500 / 5000 V
V 5000 V -variabile 500
… 5000 V

Completaţi fişa sub îndrumarea maistrului instructor sau a tutorelui de practică.

20
 FIŞĂ DE LUCRU

MĂSURAREA REZISTENŢEI OHMICE A TRANSFORMATORULUI DE CURENT

În figură este prezentată schema pentru măsurarea rezistenţei ohmice secundare a

unui transformator de curent având curentul nominal de 1 A.

1. Din aparatele utilizate pentru acest tip de măsuratori aflate în dotarea agentului
economic la care efectuaţi stagiul de pregatire practică alegeţi aparatele
necesare realizării schemei.
2. Realizaţi schema de montaj şi măsuraţi rezistenţa ohmică a înfaşurării
secundere a transformatorului.
3. Indicaţi operaţiile preliminare realizate în vederea efectuării măsuratorii.
4. Comparaţi valoarea rezistenţei obtinută în urma măsuratorilor cu cea din
prescripţiile tehnice .

Completaţi fişa sub îndrumarea maistrului instructor sau a tutorelui de practică.

21
 FIŞĂ DE LUCRU

CARACTERISTICA DE FUNCŢIONARE ÎN GOL A TRANSFORMATORULUI

1. Cu ajutorul schemei din figura de mai jos realizaţi circuitul de măsurare pentru
ridicarea caracteristicii de funcţionare în gol a unui transformator inductiv
monofazat.
2. Interpretaţi rezultatele obţinute si indicaţi momentul când se efectuează această
verificare.
3. Reprezentaţi grafic caracteristica cu ajutorul datelor experimentale obţinute.

Schema de montaj

Obs. Realizaţi această sarcină sub supravegherea maistrului instructor/tutorelui de practică

22
 FIŞĂ DE LUCRU

Realizaţi practic montajul din schema electrică de mai jos pentru verificarea
raportului de transformare a unui transformator de curent răspunzând următoarelor
cerinţe :
- alegeţi aparatele de măsură şi selectaţi domeniile de măsurare
- realizaţi montajul şi citiţi indicaţiile aparatelor
- completaţi tabelul de date şi calculaţi eroarea
- formulaţi concluziile
- respectaţi NTSM

Schema de montaj:

I ATR 8

K k
220V
ca TC
1200 A A
A
22

L l

A
A11

Scopul lucrării:
Determinarea raportului real de transformare şi calculul erorii de curent cu relaţiile
prezentate.

3. Nomenclator aparate:

 sursă de curent alternativ monofazat 230 V;

 I – întreruptor bipolar cu pârghie;
 ATR8 – autotransformator monofazat;
 TC–1200A – trusă de current cu domeniul maxim 1200 A;
 A1, A2 – ampermetre cu domeniul 0 – 6 A;
 Transformatorul de curent verificat.

23
 4. Desfăşurarea lucării:

Se realizează montajul şi se aplică trei încărcări transformatorului de curent: 0,5I1n, I1n,

1,2I1n. Se citeşte de fiecare dată curentul secundar pe ampermetrul A 2.

Raportul de transformare nominal este dat de relaţia:

I
kTCn  1n
I2n

Raportul real de transformare este dat de relaţia:

I 1n
k TC 
I2
Eroarea de raport (eroarea de curent) se calculează cu relaţia:

kTCn  kTC
I %  100
kTCn
5. Tabel cu date:

I1(A) I2(A) kTCn kTC εI(%)

0,5I1n
I1n
1,2I1n
6. Concluzii:
:
………………………………………………………………………………………………………………
.

Obs. Realizaţi această sarcină sub supravegherea maistrului instructor/tutorelui de practică.

24
 FIŞĂ DE LUCRU

RECALCULAREA REZISTENŢEI DE IZOLAŢIE A TRANSFORMATORULUI

În buletinul de fabrică valoarea rezistenţei R 60 măsurată între înfăşurarea de

înaltă tensiune şi înfăşurarea de joasă tensiune legată la masă pentru un
transformator de putere este 1450 MΩ, la temperatura uleiului la partea superioară
a cuvei de 21º C (t2). In timpul măsurării la punerea în funcţiune temperatura a fost
de t1 = 18º C.

1. Calculaţi rezistenţa de izolaţie la temperatura corespunzătoare punerii în

funcţiune.
Coeficientul corespunzător diferenţei de temperatură(K 1) se alege din tabelul de mai jos:

Δt (ºC) 1 2 3 4 5

K1 1,04 1,08 1,13 1,17 1,22

tºC 10 15 20 25 30

K1 1,5 1,84 2,25 2,75 3,4

tºC 35 40 45 50 55

K1 4,15 5,1 6,2 7,5 9,2

tºC 60 65 70

K1 11,2 13,9 17

2. Verificaţi dacă rezistenţa de izolaţie se încadrează în prescripţiile tehnice în

vigoare astfel încât acest transformator să poată fi pus in funcţiune.

25
 FIŞĂ DE LUCRU

MĂSURAREA REZISTENŢEI OHMICE A TRANSFORMATORULUI DE PUTERE

1. Pentru un transformator de putere ca cel din figură realizaţi măsurarea

rezistenţei ohmice a înfăşurărilor. Alegeţi voi metoda de măsurare.
2. Indicaţi când se efectueaza această încercare şi scopul realizării
aceastei incercări.
3. Indicaţi condiţiile pentru o precizie cât mai mare a măsurării rezisţentei
ohmice a infăşurărilor.

Obs. Realizaţi această sarcină sub supravegherea maistrului instructor/tutorelui de practică.

Observaţii ale maistrului sau tutorelui de practică……………………………………
……………………………………………………………………………………………………

26
 STUDIU DE CAZ

Sunteţi într-o staţie de transformare în perioada de practică. Discutaţi cu

electricienii din staţia de transformare despre avariile mai importante care au avut
loc în ultimele 3 luni şi care au necesitat realizarea unor încercări ale
echipamentelor înainte de repunerea lor în funcţiune.
1. Completaţi tabelul tinând cont de localizarea avariei la un anumit echipament:

Avaria Cauzele producerii Lucrări executate Probe şi încercări

realizate

2. Realizaţi un eseu cu tema “Incercări profilactice realizate în urma avariilor în staţia

de transformare X”

Completaţi fişa sub îndrumarea maistrului instructor sau a tutorelui de practică.

27
 STUDIU DE CAZ

1. Studiind prescripţiile şi normativele în vigoare aflate la agentul economic

unde vă desfăşuraţi stagiul de practică prezentaţi principalele cauze posibile ce
pot provoca accidente în muncă la lucrările de revizie a unei celule de LEA 110
KV.
2. Specificaţi pericolul la care vă expuneţi prin nerespecterea fiecarei norme de
sănatăte şi securitate a muncii .
3. Prezentaţi măsurile de prevenire a accidentelor ce trebuie luate pentru evitarea
accidentelor in muncă corespunzător fiecarei cauze posibile de accidentare.
Completaţi acestea în tabelul de mai jos:
.
Nr.crt Cauze posibile ce Pericol ce decurge din Masuri de prevenire
pot provoca nerespectarea normelor de a accidentelor
accidente sanatate si securitate a muncii

4. Realizaţi un album în care să inseraţi fotografii ilustrând normele de sănătate şi

securitate în muncă respectate în timpul lucrărilor de revizie a unei celule de LEA
110KV şi prezentaţi ce normă de sănătate şi securitate a muncii este respectată.

28
 STUDIU DE CAZ

DEFECTE ALE TRANSFORMATORULUI DE CURENT DE MEDIE TENSIUNE

În urma măsurătorilor efectuate aţi completat buletinul de măsurători profilactice

de mai jos, pentru un transformator de curent de medie tensiune.

1. Analizaţi valorile obţinute în urma efectuării măsurătorilor şi comparaţi-le cu

valorile normate.
2. Găsiţi 3 cauze ale modificării rezistenţei de izolaţie a transformatorului.
3. Indicaţi 3 defecte posibile ce pot duce la modificările rezistenţei de izolaţie a
acestui transformator.
4. Completaţi punctul 5 al acestui buletin de încercări.

29
 BULETIN DE MĂSURATORI PROFILACTICE TC
(TRANSFORMATOR DE CURENT) DE M.T.
1. Datele de identificare
Instalaţia ............celula 20KV....................................................................
Tip …TIRMI-20kv..............serie.......354923/82...................
An fabricaţie...........................
Un [kV]………20kv…………..
Raport de transformare………………
2. Elemente specifice lucrării
Prilejul măsuratorii :REVIZIE TEHNICA
Data măsuratorii...............................
Starea vremii...............................................................
Temperatura mediului .............17..............[ 0C ]
3. Măsurarea rezistenţei de izolaţie a înfăşurărilor [M]
Înainte de efectuarea măsuratorii se face stergerea de praf, degresarea.
Măsuratoarea se executa cu megohmetrul de 2500 V.
Valoarea
R S T minimă
normată Observatii
IT – m 500 2000 M
IT – S1 270 2000 M
IT – S2 290 2000 M
S1 – m 27 10 M
S2 – m 3 10 M
S1 - S 2 12 10 M

4. Aparate de măsură folosite:

Tip Serie Nr. Observatii

Megohmetru 2007 2000
BM

5. Concluzii asupra încercărilor effectuate:

Corespunde / Nu corespunde conform PE 116/1994

30
 STUDIU DE CAZ

CURBA DE MAGNETIZARE A TRANSFORMATORULUI DE CURENT

La verificarea a două transformatoare de curent cu aceleaşi caracteristici

(constructive şi date nominale) s-au trasat curbele de magnetizare a şi b (conform
schemei de mai jos).Caracteristicile obţinute sunt cele din figură (transformatorul 1-
curba a si transformatorul 2 curba b).
1. Analizaţi forma caracteristicilor obţinute şi specificaţi posibilele cauze ce au dus
la obţinerea caracteristicilor diferite.
2. Indicaţi care din cele 2 transformatoare poate fi montat in circuit.

31
 MINIPROIECT

Pe perioada desfăşurării stagiului de pregătire practică la agentul economic

partener, realizaţi un miniproiect cu tema “Măsurări profilactice realizate pentru
întreruptoare de 110 kV tip IO”.

Proiectul va fi realizat pe grupe de elevi. Fiecare grup de elevi va avea sarcini bine
definite. Toţi membrii grupului trebuie să participe activ şi să colaboreze la executarea
proiectului.
Grupurile de lucru vor avea următoarele sarcini de lucru:
Grupul 1 –Măsurarea rezistenţei de izolaţie a întreruptorului de 110KV tip IO
Grupul 2- Măsurarea rezistenţei de contact a întreruptorului de 110KV tip IO
Grupul 3- Măsurarea timpilor de acţionare şi stabilirea nesimultaneităţilor
Fiecare grupă va urmări în realizarea proiectului următoarele etape:
 Scopul realizării încercării şi mărimile care se determină;
 Schema electrică utilizată în realizarea încercării;
 Aparate electrice utilizate în realizarea incercării;
 Condiţii de realizare a probei;
 Completarea buletinului corespunzător probei efectuate;
 Formularea concluziilor
Verificarea proiectului se va realiza pe grupuri de lucru, în ateliere sau laboratoare
specializate. .
 EVALUAREA PROIECTULUI
Fiecare grup va avea un lider, care va realiza o prezentare a etapelor proiectului in power
point. Elevii şi îndrumătorul stagiului de pregatire practica evaluează în comun rezultatele
obţinute într-o discuţie colectivă. În urma discuţiilor între membrii grupurilor şi indrumator, se va
realiza o cunoastere a principalelor probe si incercari profilactice ale IO 110kV
 BIBLIOGRAFIA RECOMANDATĂ
PE 116/94
Ioan Lupu - Exploatarea statiilor de transformare, Editura ``CYD SERV`` Piatra Neamt, 1999.
Obs. Pentru realizarea proiectului consultaţi bibliografia de specialitate indicată la orele de
curs, site-urile firmelor producătoare de profil şi cereţi spriinul maistrului/tutorelui de practică

32
 MINIPROIECT

Instalaţia de legare la pământ este ansamblul de conductoare şi electrozi prin care se

realizează legătura unor elemente dintr-o instalaţie cu solul.
La exploatarea echipamentelor electrice pot să apară defecte care să determine apariţia
unor tensiuni periculoase pe diferite părţi metalice care în mod normal nu sunt sub tensiune.
Pentru protecţia echipamentelor şi a personalului de deservire se folosesc instalaţiile de legare
la pământ.

Realizaţi un miniproiect cu tema ,,Măsurarea rezistenţei

prizelor de pământ după următoarea structură:

1. Componentele unei instalaţii de legare la pământ;

2. Metode utilizate pentru măsurarea rezistenţei prizelor de
pământ;
3. Exemplificaţi o metodă de măsurare a rezistenţei prizelor de
pământ;
4. Aparate de măsură utilizate pentru măsurarea rezistenţei
prizelor de pământ.

La finalul realizării proiectului elevii pot realiza o prezentare power point a etapelor
parcurse, în care vor fi inserate fotografii, scheme electrice, rezultate experimentale şi
concluzii.

Atenţie! Pentru realizarea proiectului puteţi cere sprijinul maistrului instructor/tutorelui de

practică.

33
 JURNAL DE PRACTICĂ

Elev:
Perioada:
Locaţie (Agent economic şi departament):
Modul:
Tema:
Sarcina de lucru:

În jurnalul de practică, elevul va completa următoarele informaţii:

1. Care sunt principalele activităţi relevante pentru modulul de practică, pe care le-aţi
observat sau le-aţi desfăşurat?

2. Ce lucruri noi aţi învăţat?

3. Care au fost evenimentele sau lucrurile care v-au plăcut? Motivaţi.

4. Ce lucruri/ evenimente nu v-au plăcut? Motivaţi.

34
 6. ORGANIZAREA EVALUĂRII

Pentru dobândirea de către elevi a competenţelor prevăzute în SPP, metodele de

predare – învăţare utilizate de cadrele didactice care coordonează instruirea practică vor avea
un caracter activ şi interactiv cu pondere sporită pe activităţile practice şi mai puţin pe cele
teoretice.

Câteva dintre metode bazate pe acţiune pot fi:

 realizarea unor miniproiecte din domeniul calificării
 citirea, realizarea şi interpretarea unor scheme ,fişe de lucru, fise de observatie,studii
de caz.
De asemenea utilizarea metodelor explorative (observarea directă, observare
independentă, investigaţia), a programelor PowerPoint şi a altor programe de grafică pentru
prezentarea diferitelor materiale, poate conduce la dobândirea de către elevi a competenţelor
specifice calificării.
Observarea sistematică a activităţii şi a comportamentului elevilor oferă cadrului didactic
posibilitatea de a culege informaţii relevante asupra performanţelor elevilor din perspectiva
capacităţii lor de acţiune şi relaţionare, a competenţelor şi abilităţilor de care dispun aceştia.
Ea reprezintă o modalitate eficientă de a urmări evoluţia şi progresul elevilor în contextul
activităţilor şcolare.
Pentru evaluarea achiziţiilor (în termeni cognitivi, afectivi şi performativi) elevilor, a
competenţelor prevăzute în perioada stagiului de pregătire practică pot fi utilizate următoarele
metode şi instrumente :
 observarea sistematică (activitate care permite evaluarea conceptelor,
capacitatilor,atitudinilor lor faţă de o sarcina dată)
 metoda execiţiilor practice
 investigaţia
 autoevaluarea (este una din metode care capătă o extindere tot mai mare datorită
faptului că elevii îşi exprimă liber opinii proprii, îşi susţin şi motivează propunerile).
 Lucrul cu modele
Proiectul este conceput ca o ca o temă de cercetare orientată spre atingerea unui obiectiv
instructiv–educativ care urmează să fie realizat prin îmbinarea cercetării ştiinţifice cu
activitatea practică şi îşi propane următoarele obiective:
 Stimularea curiozităţii tehnice
 Dezvoltarea capacităţii de observare
 Intelegerea importanţei principiilor teoretice ale tehnicii
 Dezvoltarea capacităţii de cooperare
 Dezvoltarea gândirii tehnice
 Dezvoltarea aptitudinilor tehnice
 Valorificarea termenilor tehnici, de specialitate

35
 PORTOFOLIUL

Ca metodă alternativă de evaluare pe perioada stagiului de practică se poate utiliza

portofoliul, acesta fiind numit şi ”cartea de vizită a elevului”, prin care profesorul poate să-i
urmărească progresul – în plan cognitiv, atitudinal şi comportamental – la o anumită disciplină,
de-a lungul unui interval de mai lung de timp (pe durata stagiului de pregătire practică).

Profesorul discută cu elevul despre ce trebuie să stie şi ce trebuie să facă acesta de-a
lungul procesului de învăţare. La începutul demersului educativ se realizeaza un diagnostic
asupra necesităţilor elevului de învăţare pentru a stabili obiectivele şi criteriile de evaluare.
Diagnosticul este făcut de profesor şi este discutat cu elevul implicat în evaluare.
Portofoliul se compune din materiale obligatorii şi opţionale, selectate de elev şi/sau
profesor şi care reflectă participarea la derularea şi soluţionarea teme date; cuprinde o selecţie
dintre cele mai bune lucrări sau realizări personale ale elevului, cele care îl reprezintă, care
pun în evidentă progresele sale, care permit aprecierea aptitudinilor, talentelor, pasiunilor,
contribuţiilor personale. Alcătuirea portofoliului este o ocazie unică pentru elev de a se
autoevalua, de a-si descoperi valoarea competenţelor şi eventualele greşeli. Portofoliul este un
instrument care îmbină învăţarea cu evaluarea.
Conţinutul unui portofoliu poate fi următorul:
Lista conţinutului acestuia (sumarul, care include titlul fiecărei lucrări, fişe etc. şi numărul
paginii la care se găseşte);
Argumentaţia care explică ce lucrări sunt incluse în portofoliu, de ce este importantă
fiecare lucrare, cum se articulează între ele într-o viziune de ansamblu a elevului/grupului
cu privire la subiectul respectiv;
Lucrările pe care le realizează elevul individual sau în grup:
Rezumate;
Eseuri;
Articole, referate, comunicări;
Temele de zi cu zi;
Fişe individuale de studiu;
Proiecte si experimente;
Rapoarte scrise – de realizare a proiectelor;
Teste şi lucrări semestriale;
Chestionare de aptitudini, stiluri de învăţare;
Înregistrări video, fotografii care reflectă activitatea desfăşurată de elevi
individual sau în grup;
Observaţii, reflecţii proprii ale elevului asupra a ceea ce lucrează
Autoevaluări ale elevului / grupului;
Alte materiale care reflectă participarea elevului / grupului la derularea şi
soluţionarea temei date
Comentarii suplimentare şi evaluări ale profesorului, ale altor grupuri de învăţare şi / sau
ale altor parţi interesate ( ex. părinţi).

36
 Avantajele folosirii portofoliului:
portofoliul este un instrument flexibil, uşor adaptabil la specificul disciplinei, clasei şi
condiţiilor concrete ale activităţii;
permite aprecierea şi includerea în actul evaluării a unor produse ale activităţii elevului
care, în mod obişnuit, nu sunt avute în vedere; acest fapt încurajează exprimarea
personală a elevului, angajarea lui în activităţi de învăţare mai complexe şi mai creative,
diversificarea cunoştinţelor, deprinderilor şi abilităţilor exersate;
evaluarea portofoliului este eliberată în mare parte de tensiunile şi tonusul afectiv
negativ care însoţesc formele tradiţionale de evaluare; evaluarea devine astfel
motivantă şi nu stresantă pentru elev;
dezvoltă capacitatea elevului de autoevaluare, aceştia devenind auto-reflexivi asupra
propriei munci şi asupra progreselor înregistrate;
implică mai activ elevul în propria evaluare şi în realizarea unor materiale care să-l
reprezinte cel mai bine;
Dezavantajul portofoliului este acela că nu poate fi repede şi uşor de evaluat. Este greu de
apreciat conform unui barem strict deoarece reflectă creativitatea şi originalitatea elevului.

37
ANEXE

38
 FIŞĂ DE DOCUMENTARE

PROBE ŞI ÎNCERCĂRI ALE

TRANSFORMATOARELOR DE CURENT.

1. Pregătirea transformatorului de curent pentru probe.

Verificarea preventivă a transformatoarelor de curent se execută pe bază de autorizaţie

de lucru, cu scoaterea parţială de sub tensiune a instalaţiei (celula de linie, cuplă sau
transformator în care sunt montate transformatoarele de curent ce urmează a fi verificate). Se
impune însă luarea următoarelor măsuri pregătitoare, înainte de începerea verificărilor.

 Separarea transformatoarelor de măsură de circuitele instalaţiei.

Separarea acestora trebuie efectuată pe partea de înaltă tensiune (prin separarea vizibilă din
ambele părţi cu ajutorul separatoarelor şi prin demontarea legăturilor la bornele primare ale
transformatoarelor), dar şi pe partea secundară. Separarea transformatorului pe partea de
înaltă tensiune se impune mai ales la măsurarea rezistenţei de izolaţie cât şi a tangentei
unghiului de pierderi, pentru a nu falsifica măsurarea dacă se măsoară în paralel cu
transformatorul şi alte elemente ale staţiei.
Separarea legăturilor pe partea secundară a TC se impune atât în cazul măsurării
rezistenţei de izolaţie, a tangentei unghiului de pierderi sau încercării cu tensiune mărită, cât şi
în cazul probelor care au ca scop integritatea şi precizia de măsură (măsurarea rezistenţelor
ohmice, ridicarea caracteristicii volt – ampere, verificarea raportului de transformare). Prezenţa
sarcinii secundare exterioare în cazul acestor probe conduce la denaturarea rezultatelor şi la
imposibilitatea comparării rezultatelor obţinute cu cele din buletinele de fabrică sau iniţiale.

 Verificarea aspectului exterior presupune în cazul transformatoarelor

cu izolaţie de hârtie impregnată cu ului, controlul nivelului uleiului, verificarea stării garniturilor,
verificarea lipsei fisurilor în carcasa de porţelan sau în cazul bornelor de porţelan, verificarea
lipsei scurgerilor de ulei la capul trafo. Dacă este necsar se completează nivelul uleiului
electroizolant înaintea începerii probelor.
În cazul transformatoarelor cu izolaţie de răşină epoxidică se impune controlul stării
exterioare a carcasei pentru depistarea fisurilor, crăpăturilor sau urmelor de arc electric,
controlul stării bornelor primare şi secundare.

 Curăţarea transformatoarelor.
Curăţarea depinde de locul instalării trafo şi de tipul său. Pentru cele situate în zone
lipsite de poluare industrială, se realizează ştergerea cu o cârpă uscată şi cutârată atât a
capului trafo cât şi a carcasei de porţelan. În cazul scurgerilor de ulei pe carcasă se utilizează
o cârpă înmuiată în neofalină sau alcool industrial. Pentru cele situate în zone poluate
industrial se recomandă execuţia probelor cu ocazia operaţiei de reungere a carcasei de
porţelan cu vaselină siliconică sau minerală. Bornele secundare se vor şterge cu o cârpă
uscată, până la îndepărtarea completă a prafului sau umidităţii.
Pentru transformatoarele în răşină epoxidică de interior, curăţarea constă în ştergerea
cu o cârpă uscată şi curată, până la îndepărtarea totală a prafului şi umidităţii.

39
 2. Încercarea uleiului din cuvă.
 Condiţiile de execuţie a probei.
Recoltarea probelor de ulei se face de regulă în sezonul cald (aprilie-septembrie), la
temperaturi ambiante între 10 şi 30°C, pe timp uscat şi frumos, pentru a se evidenţia
contaminarea probei. Recoltarea probei se face imediat după deconectarea transformatorului
(în stare caldă), când este de presupus că eventuala umiditate din înfăşurări este cedată
uleiului. Probele se recoltează numai de la buşoanele speciale de golire şi luare a probelor de
ulei, situate la baza transformatoarelor. După prelevare, sticlele se duc la laboratorul chimic
sau electric unde se vor executa analizele.

 Momentul efectuării probei.

Proba se efectuează cu ocazia:
 PIF (punerii în funcţiune);
 Intervenţii, reparaţii curente sau recondiţionări;
 Revizii tehnice (RT), reparaţii curente (RC), reparaţii capitale (RK);
 Anual, la transformatoarele la care s-a constatat o înrăutăţire a izolaţiei principale sau
în cazul unor valori la limită.

 Indicaţiile şi valorile de control:

Aceste probe se fac pentru depistarea următoarelor cauze posibile de degradare a uleiului
electroizolant:
- umezirea lui în contact cu umiditatea ambiantă;
- oxidarea lui, datorită oxigenului din atmosfera ambiantă sau oxigenului dizolvat în ulei,
urmată de apariţia reziduurilor;
- poluarea lui, datorată dizolvării unor materiale din componenţa trafo sau contaminării cu
particule solide sau gaze din mediul ambiant.
Proba se realizează la transformatoare de măsură din reţele de 110 – 400 KV, la cele de 6 –
10 KV proba este facultativă, în locul probei înlocuindu-se uleiul la 6 – 10 ani.

3. Măsurarea rezistenţei de izolaţie a înfăşurărilor.

 Scopul probei este determinarea modificărilor care intervin în izolaţia
transformatoarelor de măsură ca urmare a transportării, depozitării necorespunzătoare sau
solicitării ei în exploatare.
Condiţiile de execuţie a probei.
Măsurarea se execută cu megohmmetrul de 2500 V (fig. 5), la temperaturi ale mediului
ambiant cuprinse între 10° şi 30°C, de regulă în sezonul cald (aprilie-septembrie). În timpul
măsurării temperatura uleiului din transformatorul de curent verificat va fi aproximativ aceeaşi
cu a mediului ambiant. Măsurarea se execută o dată cu probele 6.2 şi 6.4.
Înainte de măsurare se curăţă carcasa de porţelan a transformatorului şi bornele de j. t.
Se măsoară succesiv rezistenţa de izolaţie între fiecare înfăşurare şi corpul metalic, precum şi
între înfăşurări luate câte două.

40
  Momentul efectuării probei.
Proba se efectuează cu ocazia:
 PIF (punerii în funcţiune);
 Intervenţii, reparaţii curente sau recondiţionări;
 Revizii tehnice (RT), reparaţii curente (RC), reparaţii capitale (RK);
 Anual, la transformatoarele la care s-a constatat o înrăutăţire a izolaţiei principale sau
în cazul unor valori la limită.

 Indicaţiile şi valorile de control:

Rezultatele măsurătorilor se compară cu cele obţinute la PIF, faţă de care nu se admit
scăderi sub:
- 50% la transformatoarele cu Un< 110 KV;
- 70% la transformatoarele cu Un> 110 KV.
În lipsa unor valori de referinţă iniţiale, valoarea măsurată la transformatoarele din exploatare
trebuie să fie mai mare decât:
- 5000 MΩ pentru înfăşurările de înaltă tensiune ( la transformatoarele de 110 – 400 KV);
- 2000 MΩ pentru înfăşurările transformatoarelor de 6 - 35 KV;
- 10 MΩ pentru înfăşurările de joasă tensiune.

 Momentul efectuării probei.

Proba se efectuează cu ocazia:
 PIF (punerii în funcţiune);
 Intervenţii, reparaţii curente sau recondiţionări;
 Revizii tehnice (RT), reparaţii curente (RC), reparaţii capitale (RK);
 Anual, la transformatoarele la care s-a constatat o înrăutăţire a izolaţiei principale sau
în cazul unor valori la limită.

 Indicaţiile şi valorile de control:

Rezultatele se compară cu valorile de referinţă. Se consideră normală dublarea valorii
iniţiale la 5 ani indiferent dacă transformatorul este sau nu sub sarcină. În cazul în care valorile
de referinţă lipsesc, se pot lua următoarele valori orientative:

Pentru transformatoarele de curent de 110 KV:

Tg δ a izolaţiei principale măsurată cu puntea de

Ocazia verificării 10KV
Etanş Respiraţie liberă
PIF 1,2% 1,5%
În exploatare 3% 5%
recondiţionare 1,2% 1,5%

41
Pentru transformatoarele de 220 – 400KV:

Tg δ a izolaţiei principale măsurată cu puntea de

Ocazia verificării 10KV

PIF 1%
În exploatare 2,5%

4. Încercarea izolaţiei înfăşurării secundare cu tensiune alternativă mărită.

Încercarea izolaţiei secundare a transformatoarelor de curent se execută cu scopul de a

determina integritatea izolaţiei înfăşurărilor secundare faţă de părţile legate la pământ ale
transformatorului sau faţă de alte înfăşurări secundare.

 Condiţiile de execuţie a probei.

Încercarea se execută cu:
- 2 KV timp de un minut pentru înfăşurările cu un curent nominal de 5 A;
- 4 KV timp de um minut, pentru înfăşurările având un curent nominal de 1 A şi o putere
nominală egală sau mai mare de 30 KVA, în cazul în care furnizorul nu indică alte
tensiuni de încercare.
Tensiunea se aplică între fiecare înfăşurare secundară şi celelalte legate la soclul (cuva)
transformatorului.

 Momentul efectuării probei.

Proba se efectuează cu ocazia:
 PIF (punerii în funcţiune);
 Intervenţii, reparaţii accidentale sau recondiţionări;
 Reparaţii capitale (RK);

 Indicaţiile şi valorile de control.

În timpul încercării nu trebuie să apară străpungeri sau conturnări.

5. Măsurarea rezistenţei ohmice a înfăşurărilor.

Această probă se efectuează obligatoriu la punerea în funcţiune, după repararea

înfăşurărilor şi, facultativ, la anumite intervale de timp. Prin măsurarea rezistenţei ohmice se
verifică rezistenţa de contact a înfăşurărilor la borne, continuitatea înfăşurărilor, lipsa unor
scurtcircuite între spire.

42
  Schema utilizată pentru măsurarea rezistenţei ohmice a înfăşurării primare prin metoda
votmetru – ampermetru:

 Schema utilizată pentru măsurarea rezistenţei ohmice a înfăşurării secundare prin

metoda voltmetru – ampermetru:

mV – milivolmetru de c. c. ; A – ampermetru de curent continuu; R – reostat de reglaj; E –

baterie de acumulatoare; H – heblu bipolar.
 Condiţiile de execuţie a probei.
Verificarea se execută în curent continuu cu:
► puntea Wheastone
► metoda votmetru – ampermetru.

43
 Rezistenţa măsurată se calculează cu expresia:
U
R
U
I
RV
unde U este tensiunea măsurată la bornele voltmetrului;
I - curentul măsurat de ampermetru;
RV – rezistenţa internă a milivoltmetrului.

 Momentul efectuării probei.

Proba se efectuează cu ocazia:
 PIF (punerii în funcţiune);
 Intervenţii, reparaţii accidentale sau recondiţionări;
 Reparaţii capitale (RK);

 Indicaţiile şi valorile de control.

Rezultatele măsurăriiîlor nu trebuie să difere mai mult de 2% faţă de valorile de referinţă.

6. Încercarea izolaţiei înfăşurării primare cu tensiune alternativă mărită.

Această încercare are scopul de a evidenţia eventualele defecte concentrate apărute
între înfăşurarea primară şi părţile puse la pământ ale transformatorului, la transport, montaj
sau în exploatare.

 Condiţiile de execuţie a probei.

Izolaţia principală.
Tensiunea se aplică timp de 1 minut între bornele înfăşurării primare legate între ele şi
soclul (cuva), plus bornele înfăşurării secundare legate la pământ.
Transformatoarele din import se vor încerca cu 90% din tensiunea de încercare din
fabrică.
Izolaţia dintre înfăşurările comutabile se încearcă cu megohhmetrul de 2500 V.

 Momentul efectuării probei.

Proba se efectuează cu ocazia:
 PIF (punerii în funcţiune pentru transformatoare până la 35 KV);
 Intervenţii, reparaţii accidentale sau recondiţionări;
 Reparaţii capitale (RK) pentru transformatoare până la 35 KV;

 Indicaţiile şi valorile de control.

În timpul încercării nu este permis să apară străpungeri, conturnări, efluvii pe suprafaţa
carcasei izolante sau zgomote neobişnuite în interiorul transformatorului.

44
7. Verificarea raportului de transformare şi a erorilor de raport .
Măsurarea se execută de preferinţă la curentul nominal utilizând aparate de măsură şi
transformatoare etalon de clasa 0,2 sau 0,5.
Se va verifica raportul de transformare şi se vor calcula erorile de curent pentru a se
vedea dacă transformatorul corespunde clasei de precizie pentru care a fost construit şi dacă
se poate folosi în exploatare.

 Momentul efectuării probei.

Proba se efectuează cu ocazia:
 PIF ;
 reparaţii accidentale;
 la schimbarea raportului de transformare al transformatorului;
 Reparaţii capitale (RK);

 Indicaţiile şi valorile de control.

Rezultatele se compară cu datele înscrise pe eticheta transformatorului. Erorile trebuie
să se încadreze în limitele de erori prevăzute de STAS 11612/2 în vigoare.

8. Ridicarea curbei Volt – Ampere (curbei de magnetizare) a miezului magnetic a TC

 Condiţiile de execuţie a probei.

Curba se ridică pentru fiecare din înfăşurările secundare ale transformatorului. În timpul
executării probei înfăşurarea primară şi celelalte înfăşurări secundare sunt deschise.

 Momentul efectuării probei.

Proba se efectuează cu ocazia:
 PIF;
 Intervenţii, reparaţii accidentale la înfăşurări
 Reparaţii capitale (RK);

 Indicaţiile şi valorile de control.

Curbele se compară cu cele iniţiale sau cele ale transformatoarelor de acelaşi tip.

9. Măsurarea sarcinii secundare.

În cazul transformatoarelor de curent este necesar să fie îndeplinită condiţia:

Z2n  Z2
Pentru măsurarea sarcinii secundare Z2 a transformatoarelor de curent se pot folosi:
► metoda volt – ampermetrică
► metoda de măsurare cu trusa AIT.

 Condiţiile de execuţie a probei.

Proba se execută după montajul definitiv al circuitului de curent, cu toate aparatele şi
releele incluse.

 Momentul efectuării probei.

45
Proba se efectuează cu ocazia:
 PIF;
 Modificări ale circuitului de curent (introduceri sau verificări de aparate);
 Reparaţii capitale (RK);

 Indicaţiile şi valorile de control.

Sarcina măsurată nu trebuie să depăşească sarcina nominală a secundarului, respectiv
pentru clasa de precizie dată.

46
 FIŞĂ DE DOCUMENTARE

MĂSURAREA REZISTENŢEI DE IZOLAŢIE LA MAŞINILE ELECTRICE ROTATIVE

Probe generale realizate pentru maşinile electrice

Verificările ce se efectuează înainte pornirii maşinilor electrice, cum şi metodele de

măsură şi reglare deprind în mod esenţial de tipul constructiv al maşinii, de felul şi valoarea
tensiunii de alimentare, cum şi de destinaţie, iar într-o măsură mult mai mică chiar de puterea
maşinilor.
Programul general de verificări şi încercări, în timpul sau la sfârşitul lucrărilor de montaj
(inclusiv punerea lor în funcţiune) trebuie să cuprindă în ordine:
 Verificarea exterioară şi a stării generale a maşinii;
 Verificarea montajului mecanic al maşinii;
 Măsurarea rezistenţelor de izolaţie;
 Încercarea rigidităţii dielectrice a izolaţiei înfăşurărilor;
 Măsurarea rezistenţei înfăşurărilor;
 Verificarea aşezării periilor şi portperiilor pe colector;
 Pornirea de probă a maşinii, verificarea mersului liber şi controlul funcţionării părţii
mecanice la mersul în gol;
 Ridicarea caracteristicilor la mersul în gol;
 Pornirea în sarcină şi verificarea funcţionării.
1. Măsurarea rezistenţei de izolaţie
Rezistenţa de izolaţie a înfăşurărilor maşinilor electrice se măsoară cu ajutorul
megohmmetrului înaintea pornirii de probă sau înaintea tuturor pornirilor precedate de o oprire
îndelungată.
Este indicat ca în perioada pornirilor de rodaj a instalaţiilor tehnologice, să se verifice
rezistenţa de izolaţie a înfăşurărilor maşinilor electrice împreună cu tot circuitul de alimentare,
când între două porniri succesive au trecut mai mult de 24h. Respectarea acestei recomandări
este foarte importantă în cazul unităţilor mari ca putere sau la cele de tensiune înaltă, cum şi în
cazul acţionărilor de răspundere mare.
Tensiunea megohmmetrului este aleasă în funcţie de tensiunea nominală a înfăşurării
care se măsoară.
Conform STAS 1893-65, rezistenţa de izolaţie a înfăşurărilor maşinilor electrice faţă de masă
şi între înfăşurări nu trebuie să fie mai mică decât valoarea obţinută din relaţia:

Un
Rizol = Pn [M],
1000 
100

în care Un şi Pn sunt valorile nominale ale maşinii (în V şi KVA).

47
 Valoarea obţinută prin relaţia de mai sus reprezintă rezistenţa de izolaţie minimă admisă
în exploatare. La maşinile noi aceasta este mult mai mare decât valoarea obţinută prin relaţia
de mai sus, iar valorile de comparaţie se iau din catalogul fabricii constructoare sau din cartea
maşinii.
Rezistenţa de izolaţie a înfăşurărilor maşinilor electrice depinde foarte mult de
temperatură. Se admite să se aprecieze starea izolaţiei maşinilor de joasă tensiune cu puteri
până la 100 kW după rezultatele măsurătorilor la rece.
În tabelul de mai jos se dau date orientative privind variaţia rezistenţei de izolaţie în funcţie de
încălzirea maşinii.

 20 40 60 80 100
[0C]
K 3 10 30 100 300

  [0C] – diferenţa între temperatura maşinii în funcţionare şi cea în stare rece;

 K – raportul rezistenţelor de izolaţie a maşinii în stare rece şi cea în stare caldă la  [0C].

În cazul în care rezistenţa de izolaţie măsurată la rece şi recalculată la temperatura de

funcţionare indicată în cartea maşinii sau conform STAS pentru clasa de izolaţie respectivă,
este mai mică decât 0,5 M, este indicat să se efectueze o încălzire de probă, la temperatura
de funcţionare la care se va măsura precis valoarea rezistenţei de izolaţie.
În cazul maşinilor de tensiune înaltă, măsurarea rezistenţei de izolaţie are anumite
particularităţi care în mod obligatoriu trebuie luate în considerare.
Datorită izolaţiei puternice, înfăşurările statorice au o capacitate mare între ele şi faţă de
masă. În timpul măsurării indicaţiile megohmmetrului variază în timp datorită încărcării
capacităţii. Rezultatele obţinute sunt considerate corespunzătoare dacă se citesc la 60 s după
aplicarea tensiunii de măsură, tensiune care trebuie să fie constantă. Tensiunea de măsură
poate fi menţinută practic constantă, dacă turaţia inductorului megohmmetrului este constantă
şi aproximativ egală cu cea nominală indicată de aparat.
Se citesc indicaţiile aparatului după 15 s şi respectiv 60 s de la aplicarea tensiunii notându-
se valorile respective.
Raportul Ka între valorile rezistenţelor de izolaţie citite la 60 s notată cu R 60 şi la 15 s notată
cu R15 reprezintă un criteriu de apreciere al umidităţii izolaţiei înfăşurării. Acest raport Ka este
numit coeficient de absorbţie şi se recomandă ca valoarea lui minimă să fie 1,3 pentru
temperaturi cuprinse între 15 şi 30 0C.

Ka = R60/R15 pentru  =(15 – 30) 0C

Cu cât raportul Ka este mai mare, cu atât gradul de umiditate al izolaţiei respective este
mai mic.
În cazul în care R60 are o valoare mult mai mică sub cea normală, iar K a este aproape 1,
concluzia ce se trage este că înfăşurarea este umedă şi trebuie efectuată o uscare.
Se recomandă, dacă este posibil şi în special la maşinile de puteri mari, să se
determine coeficientul de absorbţie la câteva valori diferite ale temperaturii înfăşurării.
În orice caz se va determina acest coeficient pentru maşina în stare rece(se consideră
starea rece când temperatura înfăşurărilor este egală cu cea a mediului înconjurător).

48
 Dacă R60 nu a scăzut sub 50% din valoarea măsurată anterior şi dacă K a nu a scăzut
mai mult decât valorile indicate în tabelul 2, nu mai este necesară uscarea înfăşurării.

Tabelul 2
Valori recomandate pentru coeficientul de absorbţie
Temperatura înfăşurării [0C] 20 30 40 50 60 70
%
Scăderea admisă pentru K [ ] 44 30 25 22 20 19

Modificarea valorilor rezistenţei de izolaţie şi a coeficientului de absorbţie poate fi

provocată de diferite cauze: umiditate pe suprafaţa înfăşurării, umiditate în grosimea
izolaţie, depunerii de praf conductor la ieşiri, pe înfăşurări, pe colector, pe inele,
deteriorarea izolaţiei etc.

În asemenea cazuri trebuie luate măsuri pentru stabilirea cauzei ce a dus la scăderea
izolaţiei şi apoi uscarea, curăţarea maşinii sau repararea izolaţiei deteriorate.
În cazul rezistenţelor foarte mici, pentru a se preciza dacă izolaţia este deteriorată sau
puternic umezită, trebuie să se efectueze măsurarea rezistenţei de izolaţie cu puntea
Wheatstone. Măsurarea se face cu puntea pentru ambele sensuri de circulaţie a curentului în
înfăşurarea controlată.
Se deosebesc două cazuri după rezultatele măsurătorilor:
 Cele două măsurări dau rezultate egale. În acest caz scăderea valorii rezistenţei de
izolaţie se datoreşte umezelii de la suprafaţă sau a prafului depus pe înfăşurări.
 Rezultatele celor două măsurări sunt diferite. Scăderea rezistenţei de izolaţie se
datoreşte umezelii izolaţiei în grosime. Măsurările dau rezultate diferite datorită apariţiei unor
tensiuni electromotoare galvanice, create de circulaţia curentului continuu şi deci de valoarea
tensiunii la care puntea se echilibrează se modifică.
Refacerea rezistenţei de izolaţie prin curăţare şi eliminarea umezelii se efectuează după
metode şi instrucţiuni speciale, în funcţie de tipul şi mărimea maşinii.

2. Măsurarea rezistenţei de izolaţie în cazul generatoarelor şi compensatoarelor

sincrone (conform PE 116/84)
Măsurarea rezistenţei de izolaţie a înfăşurărilor şi determinarea coeficientului de
absorbţie.
Măsurarea rezistenţei de izolaţie se face cu megaohmmetrul, conform tabelului 4:

Tensiunea înfăşurărilor [V] 100 1000-3000 3000

0
Tensiunea megaohmmetrului [V] 500 1000 2500-3000

Măsurarea se face la temperatura mediului ambiant.

49
 Pentru măsurarea rezistenţei de izolaţie a înfăşurărilor rotorice faţă de masă se va utiliza un
megaohmmetru de 1000V.
 Valorile obţinute nu trebuie să fie mai mici de 50 % din datele de la punerea în
funcţiune, la aceeaşi temperatură.
 În lipsa acestora , rezistenţa de izolaţie trebuie să fie :
la maşini cu Un  1000 V , Riz 1 M;
la maşini cu Un  1000 V rezistenţa de izolaţie se calculează cu
relaţia:

KU (V)
R iz 
S(kVA )
 M
1000 
100
Pentru aprecierea gradului de umiditate la maşini cu U  3000 V şi P  300 kW (sau S 
300 kVA) se măsoară R60 şi R15.
NOTĂ : Proba se execută cu circuitul de apă în funcţiune, la înfăşurările răcite cu apă
conductivitatea apei va fi cel mult egală cu cea indicată de furnizor.
Coeficientul de absorbţie se calculează cu relaţia:
R
K abs  60  1,3
R15
pentru temperatura ale înfăşurărilor între 10 şi 300C.
0

Măsurarea rezistenţei de izolaţie a circuitului de excitaţie, inclusiv a suporturilor portperiilor:

 Se execută cu megohmmetrul de 1000V.
 Valoarea minimă 1MΩ.
 Se execută la PIF, RC, RK.

3. Măsurarea rezistenţei de izolaţie în cazul motoarelor de curent continuu (conform PE

116/84)
Măsurarea rezistenţei de izolaţie a fiecărei înfăşurări faţă de masă
Măsurarea rezistenţei de izolaţie se face :
 cu megohmmetre de 500 V la maşini cu Un  500 V;
 cu megohmmetre de 1000 V la maşini cu Un  500 V;
Rezistenţa de izolaţie trebuie să aibă valori mai mari decât valoarea minimă dată de
constructor cu cel puţin 70% din valoarea de referinţă.
Pentru maşini cu Pn  1kW, rezistenţa de izolaţie nu trebuie să scadă sub 1 MΩ.
Se efectuează la punerea în funcţiune, reparaţii curente, reparaţii capitale, intervenţii la
înfăşurări, înainte şi după încercarea cu tensiune mărită.

4. Măsurarea rezistenţei de izolaţie în cazul motoarelor de curent alternativ

(conform PE 116/84)
Măsurarea rezistenţei de izolaţie a înfăşurărilor. Determinarea coeficientului de
absorbţie
Măsurarea rezistenţei de izolaţie se face :

50
  cu megohmmetrul de 500 V pentru înfăşurări cu U  500 V, între faze;
 cu megohmmetrul de 1000 V pentru înfăşurări cu U = 500 - 1000V, între faze;
 cu megohmmetrul de 2500 V pentru înfăşurări cu U  3000 V, între faze;
Măsurarea rezistenţei de izolaţie se face la temperatura mediului ambiant.
La motoarele cu rotorul bobinat, măsurătorile se fac separat pentru stator şi rotor.
Coeficientul de absorbţie R60R15 se determină pentru înfăşurări cu U  3000 V.

KU( V)
R iz 
P(kVA )
 M 
1000 
100

51
 FIŞĂ DE DOCUMENTARE

INSTALAŢII DE LEGARE LA PĂMÂNT

Protecţia prin instalaţii de legare la pământ se foloseşte împotriva electrocutărilor prin

atingere indirectă în instalaţiile electrice cu tensiuni sub 1000V.
Priza de pământ este un dispozitiv prin intermediul căruia se realizează o legatură
electrică conductoare directă cu pamântul a carcaselor metalice ale maşinilor şi aparatelor
electrice sau a unor noduri (puncte) ale reţelelor electrice, în scopul protejării personalului de
exploatare împotriva tensiunilor accidentale care pot să apară în functionare normală sau în
regim de avarie.
După modul de realizare prizele de pământ de pot fi:

naturale (elemente metalice ale construcţiilor din beton armat, mantalele metalice
ale cablurilor subterane, conductele instalaţiilor de apă sau gaze etc.);
artificiale (realizate din tevi de oţel zincat )
După complexitate:
simple (singulare) - realizate dintr-un singur corp conductor (electrod) îngropat în
pământ;
multiple - obţinute prin legarea electrică cu ajutorul unor conductoare de mică
rezistenţă a mai multor prize simple de tipuri diferite.
În cazul în care legarea la pământ de protecţie reprezintă mijlocul principal de protecţie
împotriva electrocutărilor prin atingere indirectă, se vor lega la instalaţiile de legare la pământ
de protecţie toate elementele conductoare care nu sunt sub tensiune dar care în mod
accidental pot fi puse sub tensiune, cum sunt:
carcasele de elementele de susţinere, metalice sau din beton armat ale instalaţiilor
de echipamentelor electrice
părţile metalice ale tablourilor şi pupitrelor electriceîngrădirile de protecţie, fixe sau
mobile, dacă nu au o legătură sigură în exploatare cu alte elemente legate la
pământ
învelişurile şi armăturile metalice ale cablurilor
Nu este obligatoriu să se lege la instalaţia de protecţie următoarele elemente:
 carcasele aparatelor de măsură, ale releelor şi ale altor aparate montat pe tablouri
dacă au o legătura sigură conductoare cu elementele lor de susţinere
 construcţiile metalice care susţin cabluri electrice, dacă aceste cabluri au învelişurile
metalice legate la capete la pământ
 elementele metalice nedemontabile sau acre se pot deschide dacă sunt în legătura
printr-o rezistenţa neglijabilă cu construcţiile metalice legate la pământ
Dacă mai multe construcţii, hale, ateliere, sunt alimentate cu energie electrică de la aceeaşi
sursa instalaţiile de legare la pământ de protecţie vor fi legate între ele.
Se admite legarea directă la priza de pământ de protecţie a instalaţiei de paratrăznet,
cu condiţia ca rezistenţa de dispersie sa fie mai mică de 1 ohm iar secţiunile conductoarelor şi
electrozilor să fie cele indicate în tabelul de mai sus.

52
La folosirea în comun a unei prize de pământ, conductoarele de legătură la pământ a
instalaţiei de paratrăznet vor fi separate faţă de celelalte categorii de instalaţii până la priza de
pământ.
Realizarea instalaţiilor de legare la pământ de protecţie
Instalaţiile de legare la pământ de protecţie se realizează în scopul dirijării în pământ, în
condiţii de siguranţă a curenţilor de defect datorită deteriorării izolaţiei sau curenţilor proveniţi
din descărcările electrice.
Instalaţia de legare la pământ se compune din:
- priza de pământ
- piesele de separaţie
- conductoarele de legătura
Prizele de pământ naturale
Prizele de pământ naturale sunt constituite din elementele conductoare ale unor construcţii
care se folosesc în alte scopuri, dar care îndeplinesc şi condiţia de a fi folosite ca electrozi
având un contact bun şi pe o suprafaţă mare cu pământul.
Pot fi folosite ca prize de pământ naturale:
- elementele metalice ale construcţiilor în contact cu pământul, direct sau prin fundaţii de
beton, ca: stâlpi şi alte elemente metalice îmbinate prin sudură sau şuruburi, armaturi
metalice ale construcţiilor din beton armat aflate în contact cu pământul.
- coloanele de adâncime ale sondelor
- conducte metalice îngropate în pământ pentru apă sau alte fluide necombustibile, cu
condiţia ca elementele izolate să fie şuntate cu legături conductoare din Cu secţiunea de
cel puţin 6 mm2 sau OL de cel puţin 100mm 2 Acestea se pot folosi drept prize de pământ
naturale cu condiţia respectării următoarelor:
- prezintă continuitate electrică perfectă
- asigură în exploatare rezistenţa la solicitări mecanice şi chimice
- satisfac condiţii de stabilitate termică
- îndeplinesc condiţii de grosime şi secţiune din tabelul 7.6
- asigură legarea la pământ şi în cazul defectării unei porţiuni
- sunt uşor accesibile
În cazul în care valoarea prizei de pământ naturale nu corespunde cu valoarea impusă
aceasta se completează cu o priză de pământ artificială.
Avantajele prizelor de pământ naturale:
- permit trecerea unor curenţi mari de defect
- au o durată de funcţionare lungă (practic egală cu a construcţiei)
- au o rezistenţă mare la coroziune
- rezistenţă mecanică mare şi siguranţă în exploatare
- materiale şi manoperă puţine
- realizează o egalizare a potenţialelor între toate părţile metalice
Prize de pământ artificiale
Prize de pământ artificiale sunt construite din elemente metalice îngropate în pământ
numai pentru a realiza legătura cu pământul. Sunt formate din electrozi metalici (din ţeava sau
profil din oţel zincat), montaţi în pământ în poziţie verticală sau orizontală şi conductoare
metalice din oţel care unesc aceşti electrozi.

53
 Pot fi prize orizontale, dacă electrozii se montează în poziţie orizontală şi până la 1m
adâncime şi prize verticale când electrozii se montează vertical la adâncimi de 1 – 5m.
d a

L>1500
L>1500 a) b)

h h

Fig. 3.1 Electrozi pentru prize de pământ verticale

a) din ţeava de oţel; b) din oţel cornier

54
 FIŞĂ DE DOCUMENTARE

REVIZIA ÎNTRERUPTORILOR 110 KV TIP IO SAU IUP

Asupra întreruptorilor se execută la revizie următoarele măsurători:

1) Măsurarea rezistenţei de izolaţie, folosindu-se megohmetrul de 2500 V.

Pentru întreruptoarele IUP se măsoară rezistenţa de izolaţie a fiecărei faze astfel:
-între contactul superior şi contactul inferior faţă de masă pentru poziţia închis a
întreruptorului;
-între contactul inferior faţă de masă pentru poziţia deschis a întreruptorului;
-între contactul superior şi contactul inferior pentru poziţia deschis a
întreruptorului;
Valoarea minimă admisă a rezistenţei de izolaţie este de 3000 Mohmi. Pentru
întreruptoarele tip IO se măsoară rezistenţele de izolaţie folosind schema de mai jos:

a b

● ●

Se va măsura rezistenţa de izolaţie astfel:

-între punctul b şi masă (b-0) - pentru poziţia închis a întreruptorului;
-între punctul b şi masă (b-0) - pentru poziţia deschis a întreruptorului;
-între punctul a şi b - pentru poziţia deschis a întreruptorului;
-între punctul b şi c - pentru poziţia deschis a întreruptorului;
Valoarea minimă admisă a rezistenţei de izolaţie este de 3000 Mohmi. Se atrage atenţia
că rezistenţa de izolaţie trebuie măsurată după curăţirea izolaţiei principale a întreruptorului de
către echipa de revizii din cadrul SIT.

2) Măsurarea rezistenţei de contact.

Pentru această măsurare este necesară o sursă de curent continuu.

55
 Pentru întreruptoarele tip IUP se foloseşte următoarea schemă de măsură:

ATR-8 TC-1200A
150 A

220V m
~ V
I
►
0-100mV

Se stabileşte un curent de 100 A şi se citeşte pe milivotmetru căderea de tensiune pe

contactele principale ale întreruptorului. Valoarea maximă admisă a rezistenţei de contact este
de 0,00007 Ώ.
Pentru întreruptoarele tip IO se măsoară rezistenţa de contact pe fiecare cameră de
stingere a-b; b-c; şi pe total a-c.
Valoarea maximă admisă a rezistenţei de contact pe fiecare cameră de stingere este
de 0,00007 Ώ.
Dacă rezistenţa de contact la prima măsurare are o valoare necorespunzătoare se vor
face câteva conectări şi deconectări ale întreruptorului după care se va repeta măsurarea.
Dacă şi după aceasta rezultă o valoare necorespunzătoare necorespunzătoare se va sesiza
personalul SIT.
Pentru a nu se obţine rezultate eronate în urma măsurătorilor,la această proba trebuie
asigurat un contact perfect pentru cordoanele de legătură la milivoltmetru.De asemenea
rezistenţa ohmică a acestor cordoane trebuie să fie foarte mică pentru a se evita căderi de
tensiune suplimentare pe aceste cordoane.

3) Măsurarea timpilor de acţionare şi stabilirea nesimultaneitaţilor.

Această măsurare are ca scop verificarea încadrări valorilor timpilor de declanşare şi
anclanşare în valorile indicate de fabrica constructoare şi stabilirea valorii nesimultaneitaţilor
pe fază (numai pentru IO ) şi între faze pentru ansamblu întrerupător. Depăşirea valorii maxim
admise a nesimultaneitaţi între faze poate duce la acţionări false ale protecţiei homopolare de
curent.
Pentru această măsurare se va folosi milisecundometru numeric cu trei canale.

56
Pentru întreruptoarele tip IUP se va folosi următoarea schemă de măsură:

(+) anclansare declansare

Intreruptor
● ● ● 110Kv
● ● ●

●●● ● ● ●
A D P
║ ● ● x ●
● y ● x y z
◘ ◘ P = ● z ● A 0,1
A D O p ● p ◙s D 1 ms
o ●

Măsurarea cu milisecundometru numeric:

Presupunem întreruptorul deconectat, se pune comutatorul A-D pe poziţia A iar
comutatorul domeniilor de măsură ( tot de la MINUT ) pe poziţia 1 ms.
Se apasă pe butonul de anclanşare A de la blocul de comandă şi se citesc timpii de
anclanşare pentru fiecare fază pe cele tri indicatoare cu tuburi cu neon: x, y, z, de pe panoul
frontal al MINUT.
După notarea valorilor timpilor de anclanşare se va şterge afişarea prin apăsarea
butonului S. Pentru măsurarea timpilor de declanşare ( întreruptorul fiind închis )se trece
comutatorul regimurilor de lucru de la MINUT pe poziţia D iar comutatorul domeniilor de
măsură pe poziţia 0,1 ms. De la blocul de comandă se apasă butonul D şi se vor citi timpii de
declanşare pe cele trei canale de afişare ale MINUT.
Pentru întreruptoarele tip IUP valoarea maximă admisă a timpilor de anclanşare este de
180 ms, la declanşare 55 ms iar nesimultaneitatea între faze nu trebuie să depăşească 5 ms.
Pentru întreruptoarele tip IO se va folosi aceiaşi metodă ca şi la întreruptoarele tip IUP
cu specificaţia că se vor măsura timpii de acţionare pe fiecare cameră de stingere a-b; b-c,
precum şi pe total a-c.
Valoarea nesimultaneitaţii admise la aceste întreruptoare este:
-pe fază - anclanşare 5 ms;
- declanşare 2 ms;
-între faze - anclanşare 10 ms;
- declanşare 5 ms;

57
 BIBLIOGRAFIE

1.Instrucţiuni tehnologice de verificare preventivă a transformatoarelor de măsură din staţii şi

reţele(1993)-Editura ICEMENERG,Bucureşti
2.Normativ de încercări şi măsurători la echipamente şi instalaţii electrice - PE 116-94
3. Badea I., Broşteanu Gh., ş. a. – Protecţia prin relee şi automatizarea sistemelor electrice;
4. Călin S., Mihoc D., Crîngu L. – Protecţia şi automatizarea instalaţiilor electroenergetice-
Manual pentru licee industriale şi de matematică – fizică, cu profilurile de electrotehnică şi
matematică – electrotehnică, clasa a XII – a şi şcoli profesionale, , Editura Didactică şi
Pedagogică, Bucureşti
5. Iacobescu Gh., Iordănescu I. (1985)– Instalaţii electroenergetice, Manual pentru liceele
industriale şi de matematică-fizică cu profilurile de electrotehnică şi de matematică-
electrotehnică, clasa a XII – a şi şcoli profesionale, Editura Didactică şi Pedagogică , Bucureşti
6.Preda L., ş. A(1988) – Staţii şi posturi de transformare electrice, EDP, Bucureşti
7. Baraboi A(1986) – Echipamente electrice, Curs litografiat, Rotaprint, Iaşi
8. Încercări si probe PIF la transformatoare de curent -PTE-PE-06
9. Încercări si probe PIF la transformatoare de tensiune- PTE-PE-05
10.Încercări si probe pentru PIF la transformatoare de putere- PTE-PE-03
11. ncercări si probe pentru PIF la motoare de curent alternativ- PTE-PE-01
12. ncercări si probe PIF la aparatele de comutaţie de medie tensiune-PTE-PE-07
www.novaindustrialsa.ro

58