Sunteți pe pagina 1din 7

Leacuri de pe marginea drumului

Pelinita
(Artemisia vulgaris)
Asa cum o arata si numele sau popular, este ruda buna cu pelinul. Aceasta planta mai este
cunoscuta si sub denumirile populare de pelin de camp, pelin pasaresc, pelinita neagra, pelinul
calului, stir negru, vetricel. Este o planta care ajunge si la doi metri inaltime, ce creste in locurile
cu mult soare si cu soluri bogate. Se deosebeste de pelin prin faptul ca are tulpinile si frunzele
inchise la culoare (de aceea i se mai spune si pelin negru), lipsite de perisori. Tulpinile au adesea
dungi rosiatice, iar florile sunt total nespectaculoase - foarte mici, galbui, grupate in manunchiuri
si cu miros specific, amarui-aromat, dat de uleiul volatil pe care planta il contine.
Mic istoric
Pelinita este una dintre plantele medicinale cele mai raspandite la noi in tara si, ca atare, traditia
folosirii sale in medicina si in magia populara este foarte ampla. Actiunea sa este mai blanda
decat cea a pelinului si, din acest motiv, a fost folosita mereu pe o scara foarte larga. In mai toate
zonele tarii se dadea pelinita plamadita in vin, pentru stimularea digestiei si tratarea afectiunilor
stomacale.
In tinutul Nasaudului se dadea pisata, amestecata cu miere, contra astmului, iar in Nordul
Moldovei, contra febrei. Fiarta in apa, se folosea pentru bai si spalaturi, in leucoree si infectii pe
piele. Cu maturi facute din ramuri de pelinita inflorita se facea curat in incaperi, pentru a alunga
toate insectele, dar si pentru a tine la distanta duhurile rele.
In Grecia Antica, Dioscoride si Plinius cel Batran descriu planta in lucrarile lor, mai ales pentru
efectele sale vindecatoare asupra afectiunilor ginecologice. Plinius vorbeste si despre calitatile
magice ale pelinitei, care, purtata in zona inimii, ii apara pe oameni de otrava si de animale
salbatice. Celtii foloseau pelinita si pelinul pentru descantece contra epilepsiei, iar in unele
manastiri catolice, pelinita inflorita se punea intr-o cununa de flori care era dusa la biserica de
ziua Inaltarii la cer a Maicii Domnului. In Caucaz, pelinita se ingera de catre samani, pentru a le
induce stari de transa sau vise constiente, in care sa poata prezice viitorul.

Recoltare
Pelinita se culege in perioada de inflorire, care incepe in iulie si se termina in octombrie. De
regula, o gasim - asa cum se arata si in titlul articolului - pe marginea drumului, dar este bine sa
nu o luam de langa soselele intens circulate si poluate. Personal, prefer sa o culeg de langa
drumurile de tara, care trec pe langa fanete si parloage, unde sunt sigur ca nu au fost folosite
substante chimice pentru agricultura. Se culeg varfurile inflorite, prin taiere. Dupa recoltare,
planta se foloseste proaspata, pentru aplicatii externe sau pentru prepararea vinurilor terapeutice,
ori se usuca in strat subtire, la umbra. Dupa uscare, pelinita se depoziteaza in locuri intunecoase
si lipsite de umiditate, termenul sau de valabilitate fiind de 2 ani.

Tratamente interne
* Sterilitate feminina, amenoree - denumirea stiintifica a plantei, Artemisia, vine de la zeita
greaca Artemis, care intre altele este si protectoarea femeilor. Aceasta denumire este din plin
meritata de pelinita, care este un extraordinar ajutor in afectiunile ginecologice. Terpenele
secretate de aceasta planta au efect emenagog (declanseaza ovulatia), regleaza aparitia
menstrelor si previn aparitia menstrelor dureroase, cu crampe, sangerari abundente, stari
depresive. Se administreaza pulberea, cate o jumatate de lingurita, de patru ori pe zi, in cure de
cate doua saptamani, urmate de alte doua saptamani de pauza.
* Migrena biliara, diskinezie biliara - se trateaza foarte eficient, prin administrarea de tinctura de
pelinita, din care se iau cate 50 de picaturi, de 4-6 ori pe zi. Pelinita ajuta la normalizarea
circulatiei cerebrale, combate voma, inlatura tulburarile digestive, in special biliare, care adesea
declanseaza durerile de cap insotite de greata si de varsaturi.
* Dispepsie, indigestie - se iau inainte de masa 2-3 linguri de vin de pelinita sau o jumatate de
lingurita de tinctura. Este un tratament care activeaza puternic secretia de sucuri digestive si
peristaltismul tubului digestiv, normalizand digestia si impiedicand aparitia balonarii si a altor
tulburari digestive.
* Lipsa poftei de mancare la copii - se administreaza sirop de pelinita, cate o lingurita cu 15
minute inaintea meselor principale. Este recomandat sa nu se foloseasca in cure mai lungi de 21
de zile, cu 14 zile de pauza.
* Constipatie atona, atonie gastro-intestinala - se face o cura de doua saptamani cu pelinita sub
forma de pulbere, din care se ia cate o jumatate de lingurita inainte de fiecare masa. Acest
tratament este un puternic stimulent al unor centri nervosi care coordoneaza musculatura neteda
a tubului digestiv, musculatura ale carei contractii produc asa-numitul peristaltism. Prin actiunea
sa la nivelul sistemului nervos, tratamentul cu pelinita va stimula acest peristaltism gastrointestinal, eliminand constipatia atona, dar si tulburarile digestive produse de lenevirea
musculaturii netede.
* Halena - datorita efectelor sale de reglare si de stimulare a digestiei, pelinita este unul din
remediile cele mai rapide si mai eficiente contra halenei (respiratiei urat mirositoare). Se
administreaza cate o lingurita, de trei ori pe zi, pe stomacul gol. O cura dureaza trei saptamani si
poate fi reluata dupa alte doua saptamani de pauza, daca simtim ca mai este nevoie.
* Rau de miscare - daca mergem la drum si stim ca avem rau de masina, de avion, de mare etc.,
ar fi foarte util sa avem la noi o sticluta cu tinctura de pelinita. La nevoie, se iau cate 10-20 de
picaturi, diluate cu apa sau - mai bine - cu putin suc de lamaie. Pentru cei care sunt foarte
compatibili cu mireasma acestei plante, simpla mirosire a unei tulpini de pelinita strivita este
suficienta pentru a alunga greata si vertijul.
* Depresie - se tin cure succesive cu tinctura de pelinita, din care se iau cate 50 de picaturi, de
patru ori pe zi, vreme de 28 de zile. Principiile active ale pelinitei sunt un puternic stimulent al
sistemului nervos central, inducand o stare de tonus psihic si de buna dispozitie. Tipologia de
persoana depresiva care raspunde cel mai bine la tratamentul cu pelinita este cea la care depresia
este insotita de inapetenta, sedentarism, somn greu si cu vise neclare, cu trezire dificila si insotita
de stari de stupoare.
* Viermi intestinali - in acest domeniu, combinatia de aur este cea dintre pelin si vetrice,
administrate sub forma de tinctura, cate o lingurita, cu 30 de minute inainte de fiecare masa.

* Adjuvant in astm - se ia infuzie combinata de pelinita, cate o cana pe zi (consumata in 2-3


reprize), administrata in cure de doua saptamani, urmate de o saptamana de pauza. Pelinita are
efecte puternic antioxidante si antiinflamatoare, ajutand la stoparea evolutiei bolii. De asemenea,
uleiurile volatile din pelinita previn aparitia crizelor de astm, prin actiunea lor la nivelul
sistemului nervos central.
Tratamente externe
* Limbrici si oxiuri - se face in fiecare dimineata clisma cu infuzie combinata de pelinita, vreme
de 7 zile. Pelinita este unul din cele mai puternice vermifuge din flora noastra, folosita atat
intern, cat si extern.
* Anexita, metroanexita si complicatiile lor - se fac bai de sezut fierbinti, cu infuzie combinata
de pelinita. Aceasta procedura are un puternic efect antiinflamator si antiinfectios, actionand
totodata ca un puternic stimulent al activitatii ovarelor. In trecut, femeile care aveau anexita
corelata cu amenoree (absenta ciclului menstrual) faceau asemenea bai fierbinti cu pelinita si
luau pe cale bucala tinctura din aceasta planta, ceea ce le re-declansa numaidecat menstruatia.
* Reumatism, adjuvant in paralizie - se fac bai cu infuzie combinata de pelinita (5 litri la o cada
de apa), de doua ori pe saptamana. Extern, pelinita actioneaza ca tonic nervos, ameliorand local
circulatia impulsurilor nervoase. In tratamentul reumatismului, suplimentar se pun plasturi cu
pelinita pe locurile afectate.
* Candidoza vaginala, adjuvant in infectia cu trichomonas - se fac cu ajutorul irigatorului
spalaturi vaginale zilnice cu infuzie combinata de pelinita, in tratamente de cate 7 zile, urmate de
7 zile de pauza (pentru refacerea florei normale). Pelinita este un puternic antiinfectios si
antiinflamator, reduce secretiile anormale, calmeaza senzatia de mancarime sau usturime.
Precautii si contraindicatii la tratamentul cu pelinita
Pelinita este mult mai bine tolerata in terapie decat fratele sau, pelinul. Totusi, atunci cand este
supradozata (adica se iau peste 12 grame pe zi), pelinita produce reactii adverse, traduse prin
tremuraturi ale membrelor, convulsii si halucinatii. De asemenea, tratamentul cu pelinita poate
da o anumita dependenta, motiv pentru care curele cu aceasta planta nu vor fi mai lungi de 4
saptamani, urmate de 10-14 zile de pauza. De asemenea, nu se vor lua mai mult de 8 grame pe zi
din aceasta planta.
Pelinita le este contraindicata femeilor gravide, deoarece poate declansa avortul, precum si
femeilor care alapteaza, deoarece principiile sale active pot trece in lapte.

Vetricea
(Tanacetum vulgaris)
Este una dintre plantele cele mai adaptabile si rezistente din clima temperata, fiind aproape
complet imuna la atacurile microorganismelor si ale insectelor, rezistand la temperaturi extrem
de joase, dar si extrem de ridicate, precum si la perioade lungi de seceta. De regula, creste inalta
de pana la un metru si jumatate (in cazuri exceptionale, poate ajunge si la trei metri!), fiind
imposibil de confundat, datorita florilor sale ca niste butoni, de un galben aprins.

Frunzele si florile au un miros foarte caracteristic, datorat continutului foarte ridicat de uleiuri
volatile, cu efect antiseptic si insecticid. In prezent, folosirea sa interna este destul de limitata,
deoarece uleiul sau volatil contine un component, tuiona, care, in doze foarte mari, poate suprastimula sistemul nervos. In trecut, insa, vetricea era un medicament nelipsit in medicina
traditionala a popoarelor europene. La romani, vetricea a fost extrem de raspandita ca insecticid,
vermifug si antiinfectios. Si in zilele noastre, in satele din Oltenia, de exemplu, femeile dau
copiilor 2-3 flori de vetrice, amestecate cu paine, contra viermilor intestinali, folosesc
manunchiuri cu vetrice pentru a tine departe tantarii si puricii, fac legatori cu vetrice pentru a
vindeca animalele de scabie. In timpul epidemiilor de ciuma, fiertura concentrata de vetrice era
printre putinele mijloace de dezinfectie eficiente din Evul Mediu, iar administrata la timp, salva
uneori viata celui atins de aceasta boala. Tot in Evul Mediu, in tarile din vestul Europei se facea
din vetrice si din alte cateva ierburi o licoare extrem de amara, pe care credinciosii crestini o
beau pentru a intra in comuniune cu Christos, Cel care bause intreg paharul amaraciunii acestei
lumi. Se pare, insa, ca substantele active din vetrice aveau si darul de a induce credinciosilor o
anumita stare de transa mistica.
Sa aflam, in continuare, cum se culege si cum se usuca aceasta planta, precum si cele mai
importante utilizari in terapia moderna.
Recoltare
De la vetrice se culeg varfurile inflorite si frunzele, din iulie si pana la sfarsitul lui septembrie.
Planta se culege in zilele cu mult soare, uscate, intre orele 12 si 16, cand secreta cele mai multe
principii active. Dupa culegere, varfurile inflorite se pot usca in buchetele, care se pun in locuri
umbroase si lipsite de umiditate. Frunzele se usuca in strat de grosime medie (3-4 centimetri),
pana cand isi pierd elasticitatea si se rup atunci cand sunt indoite. Planta se pastreaza in saci de
panza sau hartie, in locuri uscate si racoroase, termenul sau de valabilitate fiind de un an. Iata, in
continuare, si principalele indicatii pentru aceasta planta.
Tratamente interne
* Viermi intestinali - se amesteca, in proportii egale, tinctura de vetrice cu tinctura de pelin, iar
din amestecul rezultat se administreaza cate o lingurita, pe stomacul gol, cu 30 de minute inainte
de masa. O cura dureaza 14 zile, urmate de alte 7-10 zile de pauza, dupa care tratamentul se
poate relua, daca mai este necesar. Baile de sezut cu infuzie combinata de vetrice sunt un ajutor
binevenit la tratamentul extern, in cazul contaminarii cu ascarizi.
* Infectii cu protozoarul Giardia lamblia - se administreaza aceeasi combinatie dintre tinctura de
vetrice si de pelinita, cate o lingurita, de trei ori pe zi, cu 30 de minute inaintea meselor
principale. Tratamentul dureaza 12-14 zile, urmat de 7 zile de pauza, dupa care se poate relua.
Rezultate foarte bune s-au remarcat in cazul combinarii tratamentului alopat cu aceasta cura de
vetrice si pelin, cele doua plante, prin efectele lor antiparazitare, dar si stimulente biliare si
digestive, fiind de un imens ajutor pentru medicamentele clasice.
* Guta - se face o cura de 3 saptamani, cu o infuzie combinata din iarba de vetrice, flori de soc
(Sambucus nigra) si iarba de trei-frati-patati (Viola tricolor), toate cele trei plante fiind
amestecate in proportii egale. Din acest preparat se administreaza cate 500 ml (doua cani pe zi),
in cure de 3 saptamani. Gustul acestei infuzii combinate este destul de greu de suportat, dar
efectele sale depurative sunt extrem de intense, ajutand la mobilizarea masiva din tesuturi si la

eliminarea prompta a ureei.


* Adjuvant in epilepsie, la adulti - se amesteca pulberea de vetrice cu pulbere de sulfina
(Melilotus
officinalis) in proportia de 1:3. Din acest amestec se ia cate o lingurita, de trei ori pe zi, pe
stomacul gol. Tratamentul dureaza 15 zile, urmate de alte 15 zile de pauza, apoi se reia. Are o
actiune puternic antispastica, rareste frecventa crizelor de epilepsie.
* Infectii renale si urinare - amestecul de tinctura de vetrice si tinctura de ienupar, combinate in
proportii egale, constituie unul din cele mai puternice antiseptice urinare si diuretice cunoscute.
Se administreaza cate o lingurita din acest preparat, diluata intr-o cana de apa, de 3-4 ori pe zi, pe
stomacul gol. Acest remediu elimina usturimile la urinare, ajuta la retragerea prompta a
edemelor, previne formarea calculilor renali.
Tratamente externe
* Arsuri pe piele - se zdrobesc cateva tulpini inflorite, proaspete, si se pun pe portiunea de piele
afectata. Este un tratament cu puternice efecte antiinflamatoare si cicatrizante. In arsurile pe
suprafete extinse, aplicarea compreselor cu infuzie de vetrice previne infectarea si favorizeaza
vindecarea estetica.
* Scabie - in medicina populara romaneasca se foloseste cataplasma cu vetrice, preparata astfel:
doua trei tulpini inflorite se zdrobesc cu un ciocan pe o planseta de lemn, iar apoi se pun imediat
(pentru ca uleiurile volatile sa nu se evapore) pe portiunea de piele afectata, unde se tin vreme de
patru ore. Tratamentul se face zilnic (daca este posibil, de doua ori pe zi), pana la completa
vindecare.
Vetricea este imuna la atacurile microorganismelor
* Reumatism, articulatii dureroase - se toarna apa calda peste trei linguri de pulbere de vetrice,
amestecand incontinuu, pana cand se formeaza o pasta. Aceasta pasta se inveleste in tifon si se
pune pe articulatia dureroasa, acoperindu-se cu o tesatura de lana. Deasupra se tine o sticla cu
apa cat de fierbinte puteti suporta. Aceasta cataplasma fierbinte cu vetrice este printre remediile
antiinflamatoare articulare cele mai rapide.
* Entorse si luxatii - se aplica direct pe locul afectat cateva tulpini proaspete, zdrobite in
prealabil cu ciocanul, pe o planseta de lemn, apoi se pune un bandaj, care va fixa plantele pe
articulatie, unde vor fi tinute cateva ore. Acest tratament accelereaza vindecarea tesuturilor
lezate, favorizeaza retragerea rapida a umflaturilor si recuperarea accelerata a functiilor
articulatiei afectate.
* Caderea parului - infuzia combinata de vetrice se foloseste pentru efectuarea ultimei clatiri a
parului, imediat dupa spalare. Are un efect de intarire a radacinii parului si de oprire a caderii
firelor, datorat, se pare, actiunii hormonale la nivelul foliculului pilos.
* Cistita, nefrita, pielonefrita acuta - baile fierbinti cu vetrice sunt printre cele mai eficiente
remedii contra cistitelor cu simptome acute, cum ar fi: mictiuni frecvente, dureri puternice la
urinare, incapacitate de control a urinarii, senzatie de durere la nivelul bazinului. In apa fierbinte
de baie se pun 3-5 litri de infuzie combinata de vetrice, care are puternice efecte antiinfectioase,
antiinflamatoare si antibiotice. Baia va dura 20-30 de minute, dupa care se va sterge foarte rapid
pielea, pacientul se va imbraca bine si va sta macar o ora la caldura.

Precautii si contraindicatii la tratamentul cu vetrice


Aceasta planta este contraindicata femeilor insarcinate, femeilor care alapteaza si copiilor sub 12
ani. * In doze de peste 6 g administrate zilnic, vetricea poate produce tremuraturi, greata,
varsaturi. Supradozata foarte mult, produce halucinatii, convulsii si - conform parerii unor
specialisti - chiar moarte, prin paralizia centrilor nervosi care coordoneaza respiratia si activitatea
cardiaca.
Modul de preparare a acestor plante
Pulberea
Se obtine prin macinare cat mai fina cu rasnita electrica de cafea. Depozitarea pulberii se face in
borcane de sticla inchise ermetic, in locuri intunecoase si reci, pe o perioada de maximum 2
saptamani (deoarece uleiurile volatile ale acestora se evapora foarte rapid). De regula, se
administreaza de 3 ori pe zi cate un sfert - o jumatate de lingurita rasa, pe stomacul gol.
Infuzia combinata
Se pun doua lingurite de pulbere de radacina intr-un pahar de apa si se lasa la macerat vreme de
6-8 ore, la temperatura camerei, dupa care se strecoara. Extractul obtinut se pune deoparte, iar
planta ramasa dupa filtrare se opareste cu inca un pahar de apa, dupa care se lasa sa se raceasca.
In final, se combina cele doua extracte, iar preparatul obtinut se va administra pe parcursul unei
zile.
Tinctura
Se pun intr-un borcan cu filet 20 de linguri de pulbere de parti aeriene inflorite, peste care se
adauga doua cani (in total 500 ml) de alcool alimentar de 50 de grade. Se inchide borcanul
ermetic si se lasa sa macereze vreme de doua saptamani, intr-un loc calduros, dupa care se
filtreaza, iar tinctura rezultata se pune in sticlute mici, inchise la culoare. Se administreaza de
patru ori pe zi, cate o lingurita diluata in putina apa.
Vinul de pelinita
Intr-un litru de vin natural alb se pun zece tulpini proaspete de pelinita, zdrobite in prealabil. Se
lasa sa macereze vreme de trei saptamani, dupa care se strecoara. Se iau 1-3 linguri din acest vin,
inainte sau dupa masa, pentru stimularea activitatii tubului digestiv, combaterea balonarii si a
indigestiei.
Siropul de pelinita
Era foarte mult folosit de catre calugarii benedictini, care il considerau un panaceu pentru
digestie si eliminare. Iata reteta sa de preparare: un borcan de 400 ml se umple pe un sfert cu
frunze fin taiate de pelinita proaspata, iar restul de trei sferturi se completeaza cu miere. Se pune
un capac si se lasa vreme de o luna la macerat. Va rezulta un sirop vascos, amarui si aromat, cu

efecte tonice digestive, carminative (reduce balonarea), laxative.


Plasturele
Se amesteca 2 linguri de pelinita sau de vetrice maruntita cu miezul proaspat de la 4 felii de
paine si cu vin sau otet, pana cand se formeaza un fel de aluat. Acest aluat se aplica pe zona
afectata, dupa care se acopera cu o bucatica de nailon si se lasa vreme de patru ore. Aceasta
aplicatie se foloseste contra luxatiilor, reumatismului si a nevralgiei.