Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Pelinita
(Artemisia vulgaris)
Asa cum o arata si numele sau popular, este ruda buna cu pelinul. Aceasta planta mai este
cunoscuta si sub denumirile populare de pelin de camp, pelin pasaresc, pelinita neagra, pelinul
calului, stir negru, vetricel. Este o planta care ajunge si la doi metri inaltime, ce creste in locurile
cu mult soare si cu soluri bogate. Se deosebeste de pelin prin faptul ca are tulpinile si frunzele
inchise la culoare (de aceea i se mai spune si pelin negru), lipsite de perisori. Tulpinile au adesea
dungi rosiatice, iar florile sunt total nespectaculoase - foarte mici, galbui, grupate in manunchiuri
si cu miros specific, amarui-aromat, dat de uleiul volatil pe care planta il contine.
Mic istoric
Pelinita este una dintre plantele medicinale cele mai raspandite la noi in tara si, ca atare, traditia
folosirii sale in medicina si in magia populara este foarte ampla. Actiunea sa este mai blanda
decat cea a pelinului si, din acest motiv, a fost folosita mereu pe o scara foarte larga. In mai toate
zonele tarii se dadea pelinita plamadita in vin, pentru stimularea digestiei si tratarea afectiunilor
stomacale.
In tinutul Nasaudului se dadea pisata, amestecata cu miere, contra astmului, iar in Nordul
Moldovei, contra febrei. Fiarta in apa, se folosea pentru bai si spalaturi, in leucoree si infectii pe
piele. Cu maturi facute din ramuri de pelinita inflorita se facea curat in incaperi, pentru a alunga
toate insectele, dar si pentru a tine la distanta duhurile rele.
In Grecia Antica, Dioscoride si Plinius cel Batran descriu planta in lucrarile lor, mai ales pentru
efectele sale vindecatoare asupra afectiunilor ginecologice. Plinius vorbeste si despre calitatile
magice ale pelinitei, care, purtata in zona inimii, ii apara pe oameni de otrava si de animale
salbatice. Celtii foloseau pelinita si pelinul pentru descantece contra epilepsiei, iar in unele
manastiri catolice, pelinita inflorita se punea intr-o cununa de flori care era dusa la biserica de
ziua Inaltarii la cer a Maicii Domnului. In Caucaz, pelinita se ingera de catre samani, pentru a le
induce stari de transa sau vise constiente, in care sa poata prezice viitorul.
Recoltare
Pelinita se culege in perioada de inflorire, care incepe in iulie si se termina in octombrie. De
regula, o gasim - asa cum se arata si in titlul articolului - pe marginea drumului, dar este bine sa
nu o luam de langa soselele intens circulate si poluate. Personal, prefer sa o culeg de langa
drumurile de tara, care trec pe langa fanete si parloage, unde sunt sigur ca nu au fost folosite
substante chimice pentru agricultura. Se culeg varfurile inflorite, prin taiere. Dupa recoltare,
planta se foloseste proaspata, pentru aplicatii externe sau pentru prepararea vinurilor terapeutice,
ori se usuca in strat subtire, la umbra. Dupa uscare, pelinita se depoziteaza in locuri intunecoase
si lipsite de umiditate, termenul sau de valabilitate fiind de 2 ani.
Tratamente interne
* Sterilitate feminina, amenoree - denumirea stiintifica a plantei, Artemisia, vine de la zeita
greaca Artemis, care intre altele este si protectoarea femeilor. Aceasta denumire este din plin
meritata de pelinita, care este un extraordinar ajutor in afectiunile ginecologice. Terpenele
secretate de aceasta planta au efect emenagog (declanseaza ovulatia), regleaza aparitia
menstrelor si previn aparitia menstrelor dureroase, cu crampe, sangerari abundente, stari
depresive. Se administreaza pulberea, cate o jumatate de lingurita, de patru ori pe zi, in cure de
cate doua saptamani, urmate de alte doua saptamani de pauza.
* Migrena biliara, diskinezie biliara - se trateaza foarte eficient, prin administrarea de tinctura de
pelinita, din care se iau cate 50 de picaturi, de 4-6 ori pe zi. Pelinita ajuta la normalizarea
circulatiei cerebrale, combate voma, inlatura tulburarile digestive, in special biliare, care adesea
declanseaza durerile de cap insotite de greata si de varsaturi.
* Dispepsie, indigestie - se iau inainte de masa 2-3 linguri de vin de pelinita sau o jumatate de
lingurita de tinctura. Este un tratament care activeaza puternic secretia de sucuri digestive si
peristaltismul tubului digestiv, normalizand digestia si impiedicand aparitia balonarii si a altor
tulburari digestive.
* Lipsa poftei de mancare la copii - se administreaza sirop de pelinita, cate o lingurita cu 15
minute inaintea meselor principale. Este recomandat sa nu se foloseasca in cure mai lungi de 21
de zile, cu 14 zile de pauza.
* Constipatie atona, atonie gastro-intestinala - se face o cura de doua saptamani cu pelinita sub
forma de pulbere, din care se ia cate o jumatate de lingurita inainte de fiecare masa. Acest
tratament este un puternic stimulent al unor centri nervosi care coordoneaza musculatura neteda
a tubului digestiv, musculatura ale carei contractii produc asa-numitul peristaltism. Prin actiunea
sa la nivelul sistemului nervos, tratamentul cu pelinita va stimula acest peristaltism gastrointestinal, eliminand constipatia atona, dar si tulburarile digestive produse de lenevirea
musculaturii netede.
* Halena - datorita efectelor sale de reglare si de stimulare a digestiei, pelinita este unul din
remediile cele mai rapide si mai eficiente contra halenei (respiratiei urat mirositoare). Se
administreaza cate o lingurita, de trei ori pe zi, pe stomacul gol. O cura dureaza trei saptamani si
poate fi reluata dupa alte doua saptamani de pauza, daca simtim ca mai este nevoie.
* Rau de miscare - daca mergem la drum si stim ca avem rau de masina, de avion, de mare etc.,
ar fi foarte util sa avem la noi o sticluta cu tinctura de pelinita. La nevoie, se iau cate 10-20 de
picaturi, diluate cu apa sau - mai bine - cu putin suc de lamaie. Pentru cei care sunt foarte
compatibili cu mireasma acestei plante, simpla mirosire a unei tulpini de pelinita strivita este
suficienta pentru a alunga greata si vertijul.
* Depresie - se tin cure succesive cu tinctura de pelinita, din care se iau cate 50 de picaturi, de
patru ori pe zi, vreme de 28 de zile. Principiile active ale pelinitei sunt un puternic stimulent al
sistemului nervos central, inducand o stare de tonus psihic si de buna dispozitie. Tipologia de
persoana depresiva care raspunde cel mai bine la tratamentul cu pelinita este cea la care depresia
este insotita de inapetenta, sedentarism, somn greu si cu vise neclare, cu trezire dificila si insotita
de stari de stupoare.
* Viermi intestinali - in acest domeniu, combinatia de aur este cea dintre pelin si vetrice,
administrate sub forma de tinctura, cate o lingurita, cu 30 de minute inainte de fiecare masa.
Vetricea
(Tanacetum vulgaris)
Este una dintre plantele cele mai adaptabile si rezistente din clima temperata, fiind aproape
complet imuna la atacurile microorganismelor si ale insectelor, rezistand la temperaturi extrem
de joase, dar si extrem de ridicate, precum si la perioade lungi de seceta. De regula, creste inalta
de pana la un metru si jumatate (in cazuri exceptionale, poate ajunge si la trei metri!), fiind
imposibil de confundat, datorita florilor sale ca niste butoni, de un galben aprins.
Frunzele si florile au un miros foarte caracteristic, datorat continutului foarte ridicat de uleiuri
volatile, cu efect antiseptic si insecticid. In prezent, folosirea sa interna este destul de limitata,
deoarece uleiul sau volatil contine un component, tuiona, care, in doze foarte mari, poate suprastimula sistemul nervos. In trecut, insa, vetricea era un medicament nelipsit in medicina
traditionala a popoarelor europene. La romani, vetricea a fost extrem de raspandita ca insecticid,
vermifug si antiinfectios. Si in zilele noastre, in satele din Oltenia, de exemplu, femeile dau
copiilor 2-3 flori de vetrice, amestecate cu paine, contra viermilor intestinali, folosesc
manunchiuri cu vetrice pentru a tine departe tantarii si puricii, fac legatori cu vetrice pentru a
vindeca animalele de scabie. In timpul epidemiilor de ciuma, fiertura concentrata de vetrice era
printre putinele mijloace de dezinfectie eficiente din Evul Mediu, iar administrata la timp, salva
uneori viata celui atins de aceasta boala. Tot in Evul Mediu, in tarile din vestul Europei se facea
din vetrice si din alte cateva ierburi o licoare extrem de amara, pe care credinciosii crestini o
beau pentru a intra in comuniune cu Christos, Cel care bause intreg paharul amaraciunii acestei
lumi. Se pare, insa, ca substantele active din vetrice aveau si darul de a induce credinciosilor o
anumita stare de transa mistica.
Sa aflam, in continuare, cum se culege si cum se usuca aceasta planta, precum si cele mai
importante utilizari in terapia moderna.
Recoltare
De la vetrice se culeg varfurile inflorite si frunzele, din iulie si pana la sfarsitul lui septembrie.
Planta se culege in zilele cu mult soare, uscate, intre orele 12 si 16, cand secreta cele mai multe
principii active. Dupa culegere, varfurile inflorite se pot usca in buchetele, care se pun in locuri
umbroase si lipsite de umiditate. Frunzele se usuca in strat de grosime medie (3-4 centimetri),
pana cand isi pierd elasticitatea si se rup atunci cand sunt indoite. Planta se pastreaza in saci de
panza sau hartie, in locuri uscate si racoroase, termenul sau de valabilitate fiind de un an. Iata, in
continuare, si principalele indicatii pentru aceasta planta.
Tratamente interne
* Viermi intestinali - se amesteca, in proportii egale, tinctura de vetrice cu tinctura de pelin, iar
din amestecul rezultat se administreaza cate o lingurita, pe stomacul gol, cu 30 de minute inainte
de masa. O cura dureaza 14 zile, urmate de alte 7-10 zile de pauza, dupa care tratamentul se
poate relua, daca mai este necesar. Baile de sezut cu infuzie combinata de vetrice sunt un ajutor
binevenit la tratamentul extern, in cazul contaminarii cu ascarizi.
* Infectii cu protozoarul Giardia lamblia - se administreaza aceeasi combinatie dintre tinctura de
vetrice si de pelinita, cate o lingurita, de trei ori pe zi, cu 30 de minute inaintea meselor
principale. Tratamentul dureaza 12-14 zile, urmat de 7 zile de pauza, dupa care se poate relua.
Rezultate foarte bune s-au remarcat in cazul combinarii tratamentului alopat cu aceasta cura de
vetrice si pelin, cele doua plante, prin efectele lor antiparazitare, dar si stimulente biliare si
digestive, fiind de un imens ajutor pentru medicamentele clasice.
* Guta - se face o cura de 3 saptamani, cu o infuzie combinata din iarba de vetrice, flori de soc
(Sambucus nigra) si iarba de trei-frati-patati (Viola tricolor), toate cele trei plante fiind
amestecate in proportii egale. Din acest preparat se administreaza cate 500 ml (doua cani pe zi),
in cure de 3 saptamani. Gustul acestei infuzii combinate este destul de greu de suportat, dar
efectele sale depurative sunt extrem de intense, ajutand la mobilizarea masiva din tesuturi si la