Universitatea Alexandru Ioan Cuza, Iasi

Facultatea de Economie si Administrarea Afacerilor

FIDEL CASTRO
-EL COMANDANTE-

Student: ******
Seria 2 grupa 2
An 2

Pe numele sau complet Fidel Alejandro Castro Ruz, Castro s-a nascut la 13 august
1926 la Biran, o mica asezare fondata de "United fruit Company", langa Mayari, aproape
de Nipe Bay, pe Coasta de Nord a provinciei Oriente. Primii cinci ani, Castro i-a petrecut
la Manacas Estate, proprietatea tatalui sau. Intr-un amplu interviu acordat parintelui
brazilian Frei Betto in 1985, Fidel Castro a dat multe detalii interesante cu privire la
copilaria sa. El a afirmat ca a fost fructul legaturii extraconjugale, bigame, dintre tatal sau
- Angel Castro - si o servitoare de la mosia lor din Biran, Lina Ruz. Fidel Castro nu a fost
singurul copil al celor doi. Multi ani, micul Fidel a fost nevoit sa locuiasca in casuta
construita de Angel Castro metresei sale. Astfel, sustine Castro, tatal sau a avut, ani de
zile, doua familii si doua locuinte. Abia dupa moartea sotiei oficiale, Angel Castro s-a
insurat cu mama lui Fidel, Lina Ruz. Faptul ca era bastard, subliniaza Castro, nu era cea
mai grea problema.
Problema dramatica era ca provenea dintr-o "relatie bigama", sustine Castro in
cartea parintelui Frei Betto. Ceea ce atat societatea cubaneza, cat si Biserica Catolica
condamnau ferm. De aici, spune Castro, a decurs un alt mare necaz si traumatism care i-a
marcat copilaria: pana la sapte ani, cand trebuia sa mearga la scoala, Fidel Castro nu a
avut un nume! Nu a fost botezat! Acest lucru, extrem de traumatizant pentru un copil, l-a
marcat ani de zile. Deoarece nu fusese botezat, prietenii de joaca il strigau "Evreul", desi
ambii parinti erau catolici. Dupa ce a fost botezat de bunic si a ajuns la varsta scolarizarii,
parintii l-au trimis pe Fidel la Santiago de Cuba, capitala provinciei Oriente, la "La Salle
School", o scoala organizata si condusa de misiunea Fratilor crestini. Mai tarziu, Fidel
Castro a fost transferat la "Dolores School", scoala care apartinea Ordinului Iezuit. In
1942, Fidel Castro se inscrie la "Belen High School", liceu condus tot de iezuiti. Ca
licean, Fidel Castro se remarca prin tinuta sa atletica, prin memoria vizuala si prin
interminabila logoree cu care isi exaspera colegii. La "Belen High School", preotul
Alberto de Castro intemeiase o societate secreta de tip elitist, numita "Convivio", in care
i-a atras pe adolescentii care manifestau "talente politice". "Convivio" reprezinta un
moment important pentru formarea intelectuala si politica a adolescentului Fidel Castro.
"Convivio" milita pentru o America Latina hispanica, unita, opusa anglo-saxonilor si
"Noii Ordini Mondiale".
In 1943, discipolii al caror mentor spiritual era parintele iezuit Alberto De Castro
semneaza un "pact secret" in acest sens, prin care se angajeaza sa lupte toata viata pentru
idealurile lui "Convivio". Fidel Castro absolvea "Belen High School" in 1945. Un alt
parinte iezuit al facultatii, Armando Llorente, profesor de spaniola si retorica, a spus cu
acea ocazie despre tanar: "Fidel Castro este un om al destinului. In spatele lui se afla
mana lui Dumnezeu. El are o misiune de indeplinit, si o va indeplini impotriva oricaror
obstacole". Cuvinte profetice, care s-au adeverit in urmatorii 50 de ani din viata lui Fidel
Castro.
Urmatorul pas il reprezinta inscrierea la "Catolic University of Havana", la Facultatea de
Drept.
La 12 octombrie 1948, pe cand mai era inca student la "Havana Catolic
University", Fidel Castro se insoara cu Mirtha Diaz Balart, studenta la Filosofie. Pentru a
evita, chipurile, problemele cu autoritatile cubaneze, Castro si Mirtha se refugiaza pentru

un an si jumatate in Statele Unite. In 1948, la Bogota s-a desfasurat o ampla rascoala

armata contra Conferintei Ministrilor de Externe din tarile latino-americane, rascoala la
care a participat si tanarul Fidel Castro, care avea pe atunci 22 de ani.
Pentru tanarul avocat Fidel Castro, educat de iezuiti, lupta impotriva dictaturii si
coruptiei regimului lui Fulgentio Batista a inceput prin atacul impotriva garnizoanei de la
Moncada, in iulie 1953. A fost capturat, judecat si condamnat la 15 ani detentie pe insula
Pinilor. In mai 1955, a fost eliberat -beneficiind de o amnistie generala decretata de
guvernul Batista la presiunile comunitatii internationale. A plecat in Mexic, si apoi in
Statele Unite, unde a format Miscarea "26 Iulie". Impreuna cu noii sai camarazi, a revenit
in Cuba, clandestin, la bordul vasului "Granma". La 2 decembrie 1956, grupul lui Castro
infrunta din nou fortele lui Batista, de data aceasta in provincia Oriente. Din cei 81 de
tovarasi de lupta, supravietuiesc doar 15 camarazi, cu care se refugiaza in muntii Sierra
Maestra, de unde pornesc un razboi de gherila impotriva autoritatilor.
In mai 1958, guvernul de la Havana lanseaza impotriva rebelilor Operatiunea
"Verano"("La Ofensiva") - un mare esec mai ales din cauza moralului scazut al soldatilor,
care dezertau pe capete. In schimb, Fidel Castro si tovarasii sai se bucurau de o mare
popularitate, fiind sustinuti - potrivit sondajelor, de circa 80 la suta dintre cubanezi.
Confruntarea finala a avut loc in decembrie 1958, cand rebelii au inceput sa cucereasca
oras dupa oras. In zorii zilei de 1 ianuarie 1959, dictatorul Fulgencio Batista a fugit din
tara, refugiindu-se la Miami.
Pe 8 ianuarie 1959, Fidel Catro si oamenii sai intrau in Havana in aplauzele
naivilor si in admiratia strainilor - liberalul Castro promisese o revolutie "curata ca
frunzele palmierului". In trei luni aveau sa aiba loc alegeri generale, proprietatea privata
era protejata, libertatea presei garantata, iar relatiile cu SUA - cordiale. In realitate,
primele alegeri generale au fost organizate (formal) de-abia in 1998 (cu un singur
candidat pe buletin), proprietatea privata a fost rapid nationalizata, presa a intrat sub
controlul partidului, iar relatiile cu Statele Unite - se stie. Initial, America il salutase pe
noul erou, mai ales ca acesta promisese si starpirea coruptiei in insula care devenise (si
inca este) ascunzatoare feerica pentru excentrici, dar si mafioti ca Meyer Lansky ori
Lucky Luciano. Fostul presedinte Truman spunea: "Castro e un om bun, vrea sa faca ce e
mai bine. Sa-i intindem o mana". Regimul de la Havana a fost cel mai rapid recunoscut
vreodata de Washington!
Dar, dupa cateva luni, lucrurile au inceput sa se vada altfel. Echipele lui Castro
executasera sumar circa 18.000 de oponenti. La cucerirea orasului Santiago, Raul Castro
i-a aliniat pe cei 700 de elevi ai scolii militare locale, i-a mitraliat si a incendiat cadavrele
intr-o groapa comuna. In 1961 in inchisori se aflau 300.000 de detinuti, de zece ori mai
multi decat in vremea "sangerosului" Batista. In fine, SUA au fost etichetate drept
dusmanul omenirii si toate cele 5.900 de firme americane de pe insula (in valoare de circa
2 miliarde de dolari) au fost nationalizate fara despagubiri. Pe 3 ianuarie 1961, la final de
mandat, presedintele Eisenhower a rupt relatiile diplomatice, spunand: "Exista o limita a
rabdarii si ea a fost atinsa".
SUA a incercat de nenumarate ori sa il indeparteze pe Castro. In 1961, cu "The
Cuban Project" (numit si Operatiunea Mangusta). Obiectivul: "organizarea unei revolte
populare in Cuba, in octombrie 1962". Aceast operatiune a esuat, iar CIA a decis ca
solutia cea mai convenabila ar fi asasinatul. De-a lungul anilor, specialistii serviciilor
secrete americane au inventat tot felul de "trucuri murdare" pentru a-l elimina pe Castro:

haine sau stilouri otravite, un pistol ascuns intr-o camera de filmat, trabuce explozive,
bombe ascunse in locurile de recreere ale liderului de la Havana. Pe la mijlocul anilor '90,
Noam Chomsky comenta: "Cuba a fost obiectivul unor acte de terorism international, mai
mult ca tot restul lumii laolalta." Toate acestea au fost transformate de Castro in autentice
victorii, care trebuiau sa demonstreze lumii vitalitatea revolutiei si abilitatile sale politice.
Criza rachetelor din octombrie 1962, (rezolvata ferm de JFK) a dus la acutizarea
Razboiului Rece (incidentul e cunoscut ca momentul in care Pamantul a fost cel mai
aproape de razboiul nuclear) si la alinierea deschisa a lui Castro la politica lagarului
comunist.
Aceste actiuni priveau de fapt, un personaj politic care nu era, in realitate,
comunist. Fidel Castro alesese - ca Nasser (in Egipt) sau Tito (in Iugoslavia) - o a "treia
cale", care combina nationalismul intern cu internationalismul extern, si cu masoneria de
stanga.
"A Treia Cale" il facea pe Castro suspect si in ochii sovieticilor, si in cei ai
americanilor. Lista atacurilor teroriste contra Cubei este mai lunga decat tentativele de
asasinare ale lui Castro. Ea include sabotarea fabricilor de zahar (principalul produs de
export), atacarea unui vas belgian (in 1960) ancorat in portul Havana (soldat cu 100 de
raniti, marinari si docheri), dinamitarea marilor magazine (ziua in amiaza mare), plasarea
de bombe in teatre, incendii etc. De-a lungul a circa 50 de ani, CIA au pregatit peste 600
de planuri anti-cubaneze. In acelasi timp, Agentia a purtat un viguros razboi biologic
contra Cubei, infestand cu virusi culturile de zahar si alte plantatii. In 1971, SUA au
introdus febra porcina (ceea ce a necesitat sacrificarea a peste jumatate de milion de porci
in Cuba). Iar in 1981, virusul unei febre hemoragice, care a ucis 81 de copii. Aceste
incidente au fost confirmate ulterior de documente secrete ale CIA.
In 1992, Statele Unite au adoptat o lege care incurajeaza elementele anti-castriste
sa recurga la metode de forta impotriva regimului cubanez. Intitulata "Cuban Democracy
Act" (Legea democratiei cubaneze) - dar mai cunoscuta drept "Legea Torricelli" - aceasta
a avut o continuare in 1996. Congresul SUA a votat Legea Helms-Burton, prin care SUA
aveau dreptul de a aplica pedepse dure oricarei companii sau corporatii implicate in
relatii comerciale cu Cuba. Embargoul si "Legea Helms-Burton" au starnit insa
nemultumire intre oamenii de afaceri din Statele Unite, care aveau tot mai mult acces la
petrolul cubanez, precum si la investitii in agricultura sau turism.
In Congresul SUA, sunt acum doua tendinte clare: cea a Administratiei Bush, care
continua politica dura, traditionala a administratiilor republicane; si cea a Partidului
Democrat, care incurajeaza in mod vizibil o "reincalzire" a relatiilor SUA in Cuba, asa
cum incepuse sa procedeze Administratia Clinton, in perioada 1998-2000.
In plus, timp de peste 40 de ani, SUA au impus restrictii severe la calatoriile americanilor
in Cuba. Masura a fost adoptata de presedintele Kennedy, dupa "criza rachetelor", in
februarie 1963. Aceste restrictii functioneaza si in ziua de azi.
Regimul lui Fidel Castro a fost de nenumrate ori acuzat de abuzuri la adresa
drepturilor omului, n special tortur, ncarcerare arbitrar, procese nedrepte i execuii
extra-judiciale. Grupuri ca Amnesty International i Human Rights Watch critic lipsa
libertii presei, drepturilor civile, alegeri libere i democratice, dar n special scoaterea n
afara legii a grupurilor i organizaiilor politice de opoziie.
Instalat de 47 de ani in Palatul Revolutiei din Havana, Fidel Castro a vazut perindandu-se
opt presedinti ai Statelor Unite, 10 Jocuri Olimpice, cat si reintoarcerea Cometei Halley.

Si in ceea ce priveste incercarile repetate ale americanilor de a-l indeparta, Castro are
mai multe vieti decat o pisica.
Jumatate dintre cubanezi sunt someri. Probabil ca sa aiba suficient timp liber
pentru a urmari istoricele discursuri ale liderului lor, care nu tin niciodata mai putin de
patru ore. Majoritatea cubanezilor traiesc cu mai putin de 1.400 de calorii pe zi,
insemnand cam 200 de grame de margarina. Economia tarii, bineinteles, este si ea la
pamant. Investitiile straine sunt ca si inexistente, iar Cuba a reusit, in timp, sa-si piarda
traditionala pozitie de cel mai mare producator de zahar din lume. In acest caz, cum s-ar
putea explica adulatia cubanezilor fata de cel pe care cu drag il numesc Fidelismo, daca
nu printr-o abila arta a manipularii populatiei?
Este vorba in primul rand de imagine. Castro este cazul clasic de dictator care nu
a aparut din centrul istoric al societatii, ci din periferiile sale morale si fizice. Tatal sau a
fost un cultivator obisnuit de zahar, venit din nordul sarac al Spaniei. Situatie tipica
pentru mai multi dictatori, cu origini diferite de tara pe care au condus-o: Napoleon era
corsican, Hitler era austriac, iar Stalin venea din Georgia. Acesti lideri apar in general in
momentele de criza ale unei natii, declarand ca nu doresc altceva decat sa aduca
salvarea pentru poporul care sufera.
In al doilea rand, Castro este o combinatie captivanta de seductie si violenta. De
mic a incercat sa dea foc casei parintilor sai si sa incendieze masina tatalui. Si-a exercitat
intotdeauna o influenta machiavelica, dispunand de orice tehnica politica si de
manipulare posibila, pentru a-si struni poporul asa cum crede de cuviinta, dar si membri
ai elitei mondiale, scriitori, artisti. I-au servit, cu siguranta, studiile aprofundate din
lucrarile fascistilor europeni: de la Mussolini a preluat retorica teatrala, iar de la Hitler,
lectiile de sociologie a revolutiei. Si, nu in ultimul rand, Fidel are grija ca nu cumva din
mintile supusilor sai sa dispara teama de Americanos, ca sa-i fie mai simplu sa ii tina
sub control.
Totusi, in ciuda multelor probleme pe care le-a agravat in loc sa le aduca o
rezolvare, Fidel Castro are si multe merite.
Majoritatea energiei vine n petrol din Venezuela, n parte n schimb pentru personal
medical cubanez. n ultimii ani Castro a investit n biotehnologie pentru a suporta
economia cubanez i pentru a gsi nlocuitori pentru importul de medicin strin.
Educaie i ngrijire medical au devenit valabile pentru toi n Cuba. Statiscile UNESCO
confirm c Cuba are cea mai mic rat de analfabetism din America Latin. Rata
mortalitii infantile e cea mai mic din regiune, ngrijirea medical este de o calitate
foarte mare iar toi cubanezii primesc lapte pe gratis pn la vrsta de ase ani. n afar de
divertisment, televiziunea cubanez transmite i cursuri la nivel de liceu pentru populaia
adult. Drept recunotin pentru eforturile sale, Castro a devenit primul ef de stat care a
primit medalia Sntate Pentru Toi de la Organizaia Mondial de Sntate pe 12 aprilie
1988. Guvernul american nu ia n considerare pretinderile de realizri semnificative de
guvernul lui Fidel Castro i spun c "Cuba a reinut ceea ce erau deja nivele mari de
dezvoltare n ngrijire medical i educaie".
Mass-media cubanez foarte des contureaz diferena ntre copiii cubanezi i
copiii ce fac trafic cu droguri, forai n prostituie i forai s triasc n prile murdare
ale oraelor, ca Bogot, Los Angeles, Buenos Aires sau n alte mari orase din tari
considerate democratice. n constrast foarte puini copii cubanezi triesc pe strzi.

Aproximativ 20.000 doctori au fost trimii de Cuba n jurul lumii pentru a trimite
ajutor medical la aproximativ 60 de rile Lumii a Treia.
Conducerea lui Castro n Cuba a rmas n mare parte necontestat. Suporterii lui spun c
aceasta este din cauza faptului c populaia crede c Castro a mbuntit sistemele
medicale. De obicei e recunoscut faptul c Cuba a fcut progrese importante n
dezvoltarea farmaceuticelor.
Castro a mbuntit i starea educaional a cubanezilor. Campania sa se
concentra asupra zonelor rurale, unde analfabetismul era mare. Din 1960, aproape
270.000 de profesori i studeni au fost trimii s-i nvee pe toi s scrie i citeasc, iar
cei care reueau erau nevoii s-i scrie o scrisoare lui Fidel Castro. Campania a reuit: rata
analfabetismului a sczut de la 20% la 4%.
Un aparent cult al personalitii s-a nscut n jurul lui Castro, dei el a ncercat
s-l descurajeze. n comparaie cu majoritatea oamenilor forte, Castro a aprut
doar de 2 ori pe timbrul cubanez: n 1974 cu ocazia vizitei lui Leonid Brejnev i n 1999
de aniversarea a 40 de ani de la Revoluie. El este faimos pentru discursurile sale lungi i
detaliate, ce de obicei dureaz cteva ore i conin multe date i referine istorice.

Revolutia pe moarte
Nu-i imposibil ca Fidel Castro sa traiasca pana la 100 de ani si sa conduca tot
pana atunci. Dar deocamdata implineste 80 si nu se simte prea bine. Oficial, cel ce ar
trebui sa-i ia locul este Ral Castro, fratele lui Fidel. SUA incearca sa determine insa o
alta succesiune la putere, ceea ce evoca pentru Cuba spectrul unei instabilitati politice de
aceeasi natura ca si in alte tari care in ultimii ani au fost brusc eliberate de dictatura.
Voi, cei care traiti sub tiranie si ati ramas fara speranta, sa stiti ca Statele Unite
nu vor ignora oprimarea voastra si nici nu-i vor ierta pe asupritorii vostri. Cand va veti
ridica sa va aparati libertatea, noi ne vom ridica odata cu voi. Reformatori democratici
care sunteti oprimati, inchisi sau exilati, aflati ca America vede cine sunteti: liderii viitori
ai tarii voastre libere.
Asa suna mesajul de speranta adresat de presedintele american George W. Bush
cubanezilor, printr-un Contract cu poporul cubanez, lansat in prima jumatate a lunii
iulie.
Retorica inflacarata a documentului poate sa mire, mai ales ca in nici un caz nu se
poate masura cu retorica legendara a adversarului - neclintitul Fidel Castro, care luna
aceasta implineste 80 de ani. Daca lasam la o parte criza intestinala ce l-a facut pe Castro
sa-i delege temporar fratelui sau parghiile puterii, la Havana nu s-a intamplat mai nimic
neobisnuit: festivitatile pentru aniversarea presedintelui, prevazute pentru 13 august, au
fost amanate pentru luna decembrie, iar reformatorii oprimati pomeniti in Contractul
administratiei americane nu se vad nicaieri. In aer plutesc insa aceleasi intrebari nerostite
- cat va mai putea ramane in functie un presedinte octogenar si bolnav si cum va arata
succesiunea lui. In lipsa oricaror sondaje de opinie, reporterii occidentali care scriu
despre Cuba sustin ca in tara e mai mare teama de a ramane fara Castro decat aspiratia de
a trai mai bine intr-un viitor regim democratic. Si nu atat din cauza vreunei indoctrinari
cu ideologia comunista, cat din neincredere ca o schimbare brutala de regim ar putea sa
aduca in Cuba altceva decat a adus in Irak sau in Ucraina - vid de putere, tensiuni sociale,
haos economic si, eventual, o intrare in orbita SUA perfect echivalenta cu pierderea
independentei.
Penuria de bunuri de consum, restrictiile la consumul de electricitate si oferta
limitata de servicii (inclusiv din cauze ideologice, avand in vedere, de exemplu,
interdictia impusa cetatenilor de a cumpara computere sau de a accesa Internetul fara
autorizatie), atrocitatile pe care le-a comis in numele revolutiei, si multe alte lucruri care i
se imputa lui Fidel i-au impins, intr-adevar, pe multi sa emigreze. Dar nu-i mai putin
adevarat ca mare parte din cei ce au ramas se tem de o schimbare brutala de regim, care
ar urma sa aduca inapoi mii de concetateni grabiti sa-si revendice proprietatile confiscate
in numele revolutiei si sa schimbe casta conducatoare a comunistilor cu o alta, nu mai
putin lacoma, a fostilor - actualmente capi ai disidentei anticastriste cu baza la Miami.
Iar experienta indelungata a domniei lui Castro i-a facut sceptici pe cubanezi fata de
posibilitatea ca o noua conducere - fie ea exercitata de Ral Castro sau de alt membru al
echipei lui Fidel, fie impusa de SUA dupa o eventuala revolutie reusita de opozitia din
exil - sa asigure stabilitate politica si redresarea economiei.
In asemenea conditii, nu-i deloc ciudat sprijinul de care se bucura acum Fidel
Castro in insula. Fost simbol al unei revolutii care a esuat in dictatura, batranul sef de stat
a ajuns acum simbolul indeciziei si al nesigurantei unei natii care se teme, si pe buna

dreptate, de propriul viitor. Sutele de incercari ale SUA de a-l asasina pe Castro in ultima
jumatate de secol (Fabin Escalante, fost director al serviciilor secrete cubaneze, a
calculat nu mai putin de 638) si neincetata moara de zvonuri care au tot dat ca sigura
imbolnavirea sau moartea lui (Mor cam in fiecare zi, a spus Castro intr-un interviu
pentru televiziunea de stat venezueleana) au avut darul, paradoxal, de a-i crea acestuia o
imagine aproape mitica de supravietuitor prin excelenta. Pana acolo incat vechiul slogan
revolutionar al lui Castro, Revolucin o muerte (Revolutia sau moartea), si-a
schimbat sensul in constiinta colectiva, ajungand sa fie interpretat literal: cand Castro nu
va mai fi, odata cu el va disparea brusc tot ce a adus in Cuba revolutia din 1959. Iar ceea
ce va fi apoi e la fel de usor de imaginat ca si viata de dupa moarte.

Bibliografie

- http://history1900s.about.com/od/fidelcastro/
- http://www.pbs.org/wgbh/amex/castro/peopleevents/e_coldwar.html
- http://news.bbc.co.uk/1/hi/world/americas/country_profiles/1203299.stm
- http://news.bbc.co.uk/2/hi/americas/4787805.stm
- http://www.weisbord.org/Castroism.htm
- http://www.cbv.ns.ca/dictator/castro.html
- http://www.fidelcastroruz.net/
- http://www.zf.ro/articol_91155/comunismul__singura_cale_pentru_cuba.html
- http://www.libertatea.ro/index.php?section=articole&screen=stire&sid=152463
- http://havanajournal.com/culture/entry/fidel_castro_ruz_biography
- www.revista22.ro
- http://www.pbs.org/wgbh/amex/castro/peopleevents/e_coldwar.html

10