Din punctul de vedere al lui Raimond Aron, sistemul internaional

const din uniti politice, care menin relaiile politice regulate i care
pot fi implicate n rzboiul comun. ntruct principalele uniti politice
de colaborare n sistema internaional in viziunea lui Aron sunt
statele, ele in primul rind sunt cele care sunt atrase ntr-un conflict
global. Sistemele internaionale reprezint n totalitatea sa
combinarea obiectului analitic dintre subiecii existeni n Relaiile
Internaionale, corelaia crora determin, n mare parte, natura
sistemului internaional.
Sistem de state (sistem international) = se formeaza cand doua sau
mai multe state au contact suficient intre ele si au un impact suficient
unul asupra deciziilor celuilalt pt a le face sa se comporte ca parti ale
unui intreg;
interactiunile dintre state pot fi:
directe (cand doua state sunt vecine sau concureaza pt a obtine
acelasi lucru sau sunt partenere in aceeasi intreprindere);
indirecte (consecinta afacerilor pe care fiecare le are cu o a treia
parte, sau doar a impactului pe care fiecare il exercita asupra
sistemului ca intreg);
interactiunile dintre state pot lua forma cooperarii sau a conflictului,
sau chiar a neutralitatii sau indiferentei fata de obiectivele celuilalt;
interactiunile pot fi prezentate intr-o gama intreaga de activitati
politice, strategice, economice, sociale;
Martin Wight distinge intre :
sistem international de state = un sistem alcatuit din state suverane
(doar el este un sistem de state)
= o putere exercita o hegemonie care este permanenta si din ratiuni
practice de necontestat;
sistem de state suzerane = sistem in care un stat isi afirma si isi
mentine dominatia sau suprematia asupra restului (nu constituie un

sistem de state deoarece lipseste conditia de baza = de a doua

sau mai multe state suverane)
= hegemonia trece de la o putere la alta, si este, in mod constant,
subiect de disputa
sisteme primare de state = sunt compuse din state
sisteme secundare de state = sunt compuse din sisteme de state,
adesea din sisteme de state suzerane;

I.

Sistem de relaii internaionale este ansamblu de entiti politice

independente care interacioneaz(kolcsonhatas) ntre ele cu
anumit frecven(gyakorisaggal) i conform(megfelelo) unor
procese individualizate.
Care sunt schimbrile majore care se produc n modelele de
interaciune dintre aceste entiti. 5 elemente pentru a descrie un
sistem de relaii internaionale:
1.limitele sistemului- linii geografice i culturale dincolo
de care elementele constitutive ale sistemului nu au
nici o influen, dup cum nici aciunilor unor entiti
situate n afara sistemului nu au cum s influeneze
ceea ce se ntmpl n interiorul sistemului. n
antichitate existau mai multe sisteme de relaii
internaionale paralele.
2.caracteristicile
entitilor
constitutive(alkoto)

trsturile(jellemzo vonasok) actorilor unui astfel de

sistem de relaii internaionale;
3.structura sistemului: configuaia(alakulas) puterii,
principalele centre de putere, stratificarea(retegzes)
sistemului;
4.modalitile(modozat) de interaciune dintre entitile
sistemului: cooperare(egyuttmukodes), rzboi
5.reguli care exist n interiorul sistemului cu privire la
situailor criz

Principala regula de functionare a acestui tip de sistem o

reprezintaAUTOREGLAREA, caracterizata prin lupta pentru
putere intre componentele sale. Concret, Europa un sistem local

care evolueaza el insusi, ajunge, prin expansiune si inglobare in

structura sa a altor zone (lumi/sisteme) ale lumii,centrul sistemului
international global. In fapt, aceasta inseamna o dubla calitate: pe de
o parte, calitatea de initiator al sistemului, pe de alta, principalul sau
factor reglator.
5. Odata atinse limitele geografice ale sistemului (provenind din
caracterul finit al planetei), evolutia sistemului se realizeaza prin
intermediul adanciriiinterdependentelor din cadrul sau, precum si prin
aparitia unor noi actori(chiar si de alt tip). Are, deci, loc un proces
concomitent de multiplicare siadancire a legaturilor dintre
elementele componente ale sistemului.
6. In ce priveste caracterizarea sistemului international actual, se
poate spune ca acesta este:
* un sistem (geografic) inchis, care se autoregleaza (prin procesul de
redistribuire continua a puterii in cadrul sau);
* un sistem lipsit de autoritate centrala (al doilea motiv pentru care se
autoregleaza);
* un sistem competitiv (fiind inchis, de la un punct, adancirea si
multiplicarea interdependentelor impune cu
necesitate colaborarea chiar si intre adversari si chiar si in timpul
conflictului);
* care evolueaza prin structurare, urmata de de-structurare, urmata,
la randul ei de un nou proces de structurare; in felul acesta, sistemul
seregenereaza (vezi perioada de dupa 1989 in Europa)
La moment pentru orice cercettor ce se preocup de latura practic
i nu numai a problematicii date i este evident c fr a evidenia
carenele actualului sistem internaional, care este etichetat de unii
ca existent dar neieficient sau inexistent, dar n construcie pentru
alii, nu poate fi vorba de crearea unei construcii logice de sistem
internaional, care ar fi n stare s acorde stabilitate, securitate i
echitate actorilor si. Astfel n ceea ce urmeaz voi ncerca s enumr
aceste carene.

1)Prima i una din cele mai profunde carene a actualului sistem

postbipolar este balana de putere, care n perioada Rzboiului Rece
era caracterizat de ctre R.Aron drept ceea mai perfect[9] pe
care a cunoscuto sistemul internaional vre-o dat, dar care dup
destrmarea URSS a inclinat n favoarea blocului occidental n frunte
cu SUA. Cineva poate s mi reproeze c exist totui fore de
contrabalan ca de exemplu Rusia, China. Da! exist dar ele sunt n
devenire i nu se tie care vor fi poziiile pe viitor a acestora, adic
opiunile de politic extern[10].
2)Diluarea suveranitii. Este de asemenea una din carenele
specifice a actualului sistem internaional. Acest proces se manifest
prin apariia noilor subieci ai sistemului, care propriu zis nu dein
acest principiu indispensabil (cel puin 350 de ani dup Pacea
Westfalic), dar care prin activitatea lor dilueaz suveranitatea
statului n aciunea intern a sistemului internaional. Aceti subieci
sunt
CTN,
organizaiile
nonguvernamentale,
organizaiile
teroriste.e.c.t.
3)Diminuarea rolului statului n sistemul internaional. Acest proces
este de asemenea legat de activitatea noilor subieci aa numiii
transnaionali, care submin rolul statului ca unic actor legitim prin
faptul c fora noilor subieci este una enorm (economico-financiar,
politic, lobyst).
4)Respectarea inechitabil a dreptului internaional. Dup cel de al
doilea rzboi mondial n domeniul dreptului internaional au fost
nregistrate cele mai spectaculoase realizri. Astzi oricare jurist ne
poate spune c n acest domeniu totul deja e realizat, bine cel puin
totul pentru o bun funcionare a sistemului internaional bazat pe
legi. i totui de ce am calificat acest domeniu la capitolul carene?
Este evident deoarece principiile dreptului internaional nu sunt
respectate de toi subiecii sistemului internaional. Exist o
sumedenie de exemple n acest sens, este oportun de reamintit Irak,
Kossovo, Afganistan.e.c.t., unde unii subieci ai sistemului
internaional pentru ai realiza interesele naionale au clcat n
picioare dreptul internaional, de parc acesta ar fi unul de opiune
vrei l respeci, nu vrei nu l respeci, c doar nimeni nu o s-te

pedepseasci apoi cine o s ndrzneasc s pedepseasc Statele

Unitei ntr-un final n ce mod..
5)Ineficiena organizaiilor internaionale att de vocaie universal
ct i regional. Aceast ineficien se evideniaz att n problemele
de meninere a securitii i prevenirii conflictelor ct i n domeniul
monitorizrii situaiilor de criz. O alt faet a acestei probleme este
manipularea cu acestea n interes propriu. Acest fenomen a devenit
unul patentat pentru diplomaia american, care utilizeaz la
maximum influena sa n aceste organizaii, iar unele n general sunt
create de ea .
Toate aceste carene sau vulnerabiliti evideniate n funcionalitatea
sistemului internaional actual i las pecetea asupra rezultatului
scontat de toi membri ai acestui sistem, indiferent dac acetia sunt
subieci ponderabili sau mai puin ponderabili n economia
sistemului.

Concret, desi se socoteste ca ne aflam in prezenta celei mai lungi

perioade de pace din istoria continentului cei 100 de ani de pace -,
datorate in principal absentei conflictelor majore intre marile puteri (a
caror unitate de vederi si actiune bazata pe absenta nevoii de
conflict, dar si pe riscurile pe care acesta le implica a si facut
posibila existenta concertului), in realitate avem de-a face cu o
pace cu intreruperi, mai dese in cea de-a doua parte a perioadei
analizate. Aceste intreruperi au constat tocmai in aparitia
conflictelor directe intre marile puteri: 1866 razboiul prusacoaustriac, 1853-1855 razboiul Crimeii, 1870-1871 razboiul francoprusac, 1877-1878 razboiul ruso-romano-turc.
3. In ansamblu insa, aceasta epoca a coincis cu o perioada de avant
tehnologic si industrial nemaiantalnit, pe fundalul unei explozii
demografice fara precedent. (Dezvoltarea industriei face posibila, mai
intai, cresterea populatiei, iar apoi, sporirea dimensiunii fortelor
armate, care, in plus, sunt dotate in proportii de masa cu arme din ce
in ce mai distructive, pregatindu-se astfel carnagiul primului razboi
mondial).

Din punct de vedere istoric, actori ai sistemului international au fost, rand pe

rand: colectivitatile umane; orasele-state ale lumii grecesti; imperiile antichitatii;
structurile teritoriale atomizate si orasele evului mediu; si statul national
Atributele acestuia din urma sunt populatia, teritoriul si suveranitatea guvernului
asupra ambelor. Un rol important in asigurarea coeziunii statale si a
individualitatii actorilor l-a avut piata. Dezvoltarea economico-sociala a condus,
pe de o parte, la consolidarea statului national ca principal actor al sistemului
international, iar, pe de alta parte, la multiplicarea atat a tipurilor de actori (firme,
organizatii internationale, persoane, etc) cat si a raporturilor dintre acestia.
In prezent, din categoria actorilor sistemului international fac parte atat actori
statali - statele nationale si organizatiile internationale guvernamentale (OIG) cat si actori non-statali - organizatiile internationale neguvernamentale (OING),
corporatiile
Potrivit unor autori, aceasta multiplicare ar fi insotita, de o deplasare de accent
dinspre statul national catre celelalte tipuri de actori datorata, pe de o parte,
pierderii inevitabile de substanta a statului national prin delegarea de
suveranitate atat "in sus", spre organizatii internationale, cat si "in jos", inspre
regiuni, si, pe de alta parte, concentrarii acesteia la nivelul celorlalti actori, cu
precadere corporatiile transnationale.
Intre argumentele pe care le aduc adeptii diminuarii rolului statului se numara:
multiplicarea surselor de autoritate si putere; diminuarea capacitatii statelor de
control al economiilor nationale - ca rezultat al globalizarii si interdependentei;
incapacitatea de control al informatiilor si ideilor ca urmare a revolutiei tehnicostiintifice; tendinta spre descentralizare si crestere a rolului autoritatilor locale si
provinciale in dauna guvernului central (Tara Bascilor, devolutia in Scotia si Tara
Galilor, etc); dependenta crescuta a majoritatii statelor de resurse naturale
externe. Alti analisti considera ca statul continua sa pastreze o pozitie
predominanta in sistemul international: statele detin monopolul folosirii legitime
a fortei pentru a tine sub control tulburarile interne sau pentru a raspunde unor
crize internationale; reprezentantii guvernelor nationale sunt factori decidenti in
organizatiile internationale sau regionale; competitivitatea si cresterea
economica, securitatea sociala, asigurarea materiilor prime, etc. raman in
competenta guvernelor nationale; iar companiile transnationale depind inca de
statele de origine pentru protectie directa sau indirect