Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
carne de porc
Microbiota carnii proaspete:
Operatile tehnologice aferente procesului de abatorizare si transare genereaza numeroase
posibilitati de contaminare a suprafetei carnii cu bacteria gram-negative si gram-pozitive,
drojdii si mucegaiuri. Sursele de contaminare sunt: Mediul in care animalul a fost crescut si
abatorizare, contactul accidental al carnii cu continut gastro-intestinal in timpul eviscerari,
conditiitile de igiena, operatile de transare etc.
Surse de contaminare a carni in abator:
Principalele surse de contaminare a carnii imediat dupa sacrificarea animalului sunt grupate
in doua mari categorii:
Animalul viu, saursa primara de contaminare a carnii. Animalele vii sunt adesea purtatoare a
numeroase microorganism saprofite patogene. Acestea sunt localizate pe pielea si parul
animalelor (stafilococi, micrococi, pseudomonade,drojdi, si mucegaiuri).
Surse de contaminare generate de condiitile de abatorizare: Daca nu ar exista
contaminare si operatiile din abator s-ar realiza in conditi aseptic,tesutul muscular ar fi
aproape steril, cu exceptia prezentei unor bacteria indigene prezente in profunzimea tesutului
muscular.
In timpul sacrificarii,indepartarii parului si pielii si a eviscerari, principale surse de
contaminare sunt pielea si parul animalelor, ustensilele si suprafetele de lucru, precum si
muncitorii care realizeaza aceste operatii. Minimizarea riscului contaminarilor este posibila in
aceasta etapa prin controlul calitatii si circulatiei aerului, igiena spatilor de productie, a
echipamentelor si a personalului. Cutitele
microorganism.
In tehnologia preparatelor din carne se pot folosi microorganisme sub form de culturi
starter, care se pot aduga n past nainte de umplere sau sunt folosite la pulverizarea
superficial a salamurilor uscate.
Culturi bacteriene
Bacteriile lactice - n monoculturi sau culturi mixte, capabile s suprime creterea
microorganismelor nedorite pot fi folosite drept culturi de protecie n diferite preparate de
carne: Lactobacillus, Micrococcus. Culturile mixte de lactobacili i micrococi dau rezultate
bune n reducerea timpului de maturare, o mai bun dezvoltare a calitilor senzoriale,
inhibarea bacteriilor de putrefacie i astfel prelungesc durata de pstrare a acestor produse.
Culturile se adaug ntr-un mediu nesteril, de aceea cantitatea culturii de producie adugat
trebuie calculat astfel nct numrul de celule introduse n pasta de carne s fie de cel puin
1000 de ori mai mare dect cel existent n microbiota crnii/compoziiei. Aceste culturi
produc o fermentaie lactic determinnd astfel o scdere a pH-ului care inhib activitatea
bacteriilor de putrefacie, iar acidul lactic contribuie la obinerea gustului plcut.
Pentru obinerea salamurilor fermentate se pot folosi culturi mixte alctuite din lactobacili,
micrococi i drojdii.
Culturi fungice
Dintre culturile fungice folosite drept culturi starter cele mai importante sunt cele din
genul Penicillium, folosite la obinerea salamurilor crude, care influeneaz pozitiv uscarea
natural i maturarea. Aceste microorganisme se dezvolt ca un fetru de culoare alb la
suprafaa batoanelor i prin intermediul hifelor penetrante asigur o difuzie a umiditii i o
uscare uniform, iar prin intermediul enzimelor (lipaze, proteaze) contribuie la formarea
compuilor de gust i arom specifice acestor produse.
Sporii de Thamnidium elegans inoculai prin pulverizare la suprafaa carcaselor de carne de
bovine, inhib dezvoltarea bacteriilor de alterare ceea ce face posibil creterea temperaturii i
a umezelii aerului din depozit, pentru a reduce timpul necesar pentru maturarea crnii de la 2
sptmni la 2-3 zile.
Defecte i alterri microbiene ale preparatelor din carne
Preparatele din carne au o durat de conservare i condiii recomandate de depozitare
diferite, n funcie de coninutul de ap liber pe care l conin. Astfel, prospturile (parizer,
crenwurti, lebr) cu umiditate mai mare de 65% au o durat de conservare de 48-72 ore la
temperaturi de refrigerare, n schimb ce salamurile semiafumate cu umiditate mai mic de
45% au durate de conservare 12-14 zile, iar salamurile afumate semiuscate (salamul de var)
timp de 30 zile la temperatura camerei. Alterarea salamurilor bine maturate i uscate este rar
ntlnit. Dintre defectele mai frecvente se menioneaz:
Alte specii pot aparine genurilor Leptospira, Brucella, Coxiella .a. care se transmit
pe cale cutanat.
Contaminarea crnii se poate produce i n momentul sacrificrii; prin contactul
Alterarea total , superficial i de profunzime, poate avea loc prin pstrarea crnii la
temperaturi de 10-25C. Aceast alterare are loc i atunci cnd rcirea se face lent dup
sacrificare i are loc pstrarea la temperatura mediului ambiant. Alterarea global a crnii
poate s fie evideniat dup 2-3 zile de la sacrificare i este datorat dezvoltrii
bacteriilor aerobe de putrefacie psihotrofe i mezofile, aparinnd
genurilor: Pseudomonas, Lactobacillusformatoare de mucus. Carnea alterat prezint o
culoare cenuie-verzuie, ca urmare a formrii de ctre microorganisme a apei oxigenate
care reacioneaz cu pigmenii crnii.
Alterarea profund poate avea loc n carne cu contaminare intern, pstrat la
temperaturi de 20-45C. Aceast alterare se produce cnd nu se realizeaz rcirea dup
sacrificare i climatizarea spaiilor de depozitare a crnii este necorespunztoare. Alterarea
poate s fie sesizat dup 4-8 ore mai ales dac eviscerarea nu este realizat imediat dup
moartea animalului i este datorat bacteriilor anaerobe ale genului Clostridium.
Pe lng analizele microbiologice, pentru detectarea alterrii se pot folosi markerii chimici
care pot reflecta modificrile n compoziie pn la limita de acceptabilitate, mai rapid dect
metodele microbiologice. Astfel, ca un indice de alterare se poate folosi detectarea
cadaverinei, histaminei, a acidului D-lactic i gluconic .