Lucian Blaga-Poezii

Noi i pmntul
Attea stele cad n noaptea asta.
Demonul nopii ine parc-n mni pmntul
i sufl peste-o iasc
nprasnic s-l aprind.
n noaptea asta-n care cad
attea stele, tnrul su trup
de vrjitoare-mi arde-n brae
ca-n flcrile unui rug.
Nebun,
ca nite limbi de foc eu braele-mi ntind,
ca s-i topesc zpada umerilor goi,
i ca s-i sorb, flmnd s-i mistui
puterea, sngele, mndria, primvara, totul.
n zori cnd ziua va aprinde noaptea,
Cnd scrumul nopii o s piara dus
de-un vnt spre-apus,
n zori de zi a vrea s fim i noi
cenua,
noi i - pmntul.

Izvorul nopii
Frumoaso,
i-s ochii-aa de negri nct seara
cnd stau culcat cu capu-n poala ta
mi pare
c ochii ti, adnci, sunt izvorul
din care tainic curge noaptea peste vi
i peste muni i peste seuri
acoperind pmntul
c-o mare de-ntuneric.
Aa-s de negri ochii ti,
lumina mea.

Vei plnge mult ori vei zmbi?

Eu
nu m ciesc,
c-am adunat n suflet i noroidar m gndesc la tine.
Cu gheare de lumin
o diminea-i va ucide-odat visul,
c sufletul mi-aa curat,
cum gndul tu il vrea,
cum inima iubirii tale-l crede.
Vei plnge mult atunci ori vei ierta?
Vei plnge mult ori vei zmbi
de razele acelei diminei,
n care eu i-oi zice fr umbr de cin:
"Nu tii, ca numa-n lacuri cu noroi n fund cresc nuferi?"