Gandirea, un proces psihic

Definitie: Gandirea este procesul psihic cognitiv de reflectare mijlocita si generalizare

abstracta sub forma notiunilor si rationamentelor a insusirilor comune, esentiale si
necesare ale obiectelor si a relatiilor logice dintre ele.
Gandirea - Structura si dinamica psihicului uman ni se dezvaluie din trei perspective
distincte: pe de o parte din doua perspective particulare, pe de alta parte dintr-o perspectiva
unica. Prima consta in considerarea psihicului uman in cadrul raportului individ umanrealitate inconjuratoare", iar a doua in cadrul raportului individ uman-societate"; impreuna
ele dau o perspectiva integrala.
Gandirea - In cadrul raportului individ uman-realitate inconjuratoare" psihicul ne apare ca
activitate psihica, caz in care avem de-a face cu structura si dinamica activitatii psihice. In
cadrul raportului individ uman- societate", psihicul ne apare ca sistem de insusiri psihice ale
individului ca fiinta sociala. In cazul primului raport, individul uman ne apare ca individ
singular, iar psihicul ca apartinand pur si simplu individului uman.
Gandirea - In cadrul activitatii psihice distingem doua categorii:
1.procesele psihice;
2. insusirile psihice. Procesele psihice sunt interactiuni proprii raportului dintre individ si
realitatea inconjuratoare.
Procesele psihice sunt impartite in trei categorii:
- procese psihice cognitive (de cunoastere),
- procese psihice afective,
- procese psihice reglative (involuntare si voluntare).
Din categoria proceselor psihice cognitive fac parte senzatiile, perceptiile, reprezentarea,
imaginatia si gandirea. Toate aceste procese psihice formeaza intelectul.
Procesul psihic cognitiv superior (intelectual) prin intermediul operatiilor de analiza si
sinteza, abstractizare si generalizare obtine produse sub forma ideilor, conceptelor si
rationamentelor se numeste gandire.
Cognitia este termenul folosit de psihologi pentru a descrie gandirea, modul in care
acumulam si manipulam cunostintele. Psihologii cognitivisti studiaza gandirea, felul in care
oamenii invata, organizeaza cunostintele, rezolva problemele.
Psihologii intr-un mod mai larg, definesc gandirea ca fiind manipularea reprezentarilor
mentale ale informatiilor. Manipularea se refera in general la orice transformare, combinare
sau modificare a prezentarilor mentale. Reprezentarile mentale pot lua forma cuvintelor, a
sunetelor a imaginilor vizuale, a actiunilor. Informatia se refera la semnificatia sau sensul
acordat modificarilor energiei din mediul inconjurator.
Rezultatele proceselor psihice prin care se realizeaza reflectarea doirecta, nemijlocita a
realitatii obiective au caracter intuitiv; ele sunt desemnate prin termenul generic de imagine
psihica. Produsul psihic intuitiv are ca obiect fie o insusire izolata a entitatii, fie insusirile
globale ale acesteia.
Produsul psihic intuitiv este de doua categorii. Exista produs psihic intuitiv prin care lucrul
este redat in conditii in care reflectarea este realizata in cadrul unui raportnu numai direct,
nemijlocit dintre subiect si lucru, ci si actual, semnalul care a fost emis de lucru fiind
actualmente in contact cu receptorii.
Exista, insa, produs psihic intuitiv prin care lucrul, desi este redat in conditiile in care
reflectarea este realizata in cadrul unui raport direct, nemijlocit dintre subiect si lucru, acest
raport, nu mai este efectiv prezent, ci dimpotriva, este un raport care in mod efectiv a avut
loc doar in trecut.

Definitie: Gandirea este procesul psihic

cognitiv de reflectare mijlocita si
generalizare abstracta sub forma notiunilor
si rationamentelor a insusirilor comune,
esentiale si necesare ale obiectelor si a
relatiilor logice dintre ele.
Gandirea - Structura si dinamica psihicului
uman ni se dezvaluie din trei perspective
distincte: pe de o parte din doua perspective
particulare, pe de alta parte dintr-o
perspectiva unica. Prima consta in
considerarea psihicului uman in cadrul
raportului individ uman-realitate
inconjuratoare", iar a doua in cadrul
raportului individ uman-societate";
impreuna ele dau o perspectiva integrala.
Gandirea - In cadrul raportului individ
uman-realitate inconjuratoare" psihicul ne
apare ca activitate psihica, caz in care avem
de-a face cu structura si dinamica activitatii
psihice. In cadrul raportului individ umansocietate", psihicul ne apare ca sistem de
insusiri psihice ale individului ca fiinta
sociala. In cazul primului raport, individul
uman ne apare ca individ singular, iar psihicul ca apartinand pur si simplu individului uman.
Gandirea - In cadrul activitatii psihice distingem doua categorii:
1.procesele psihice;
2. insusirile psihice. Procesele psihice sunt interactiuni proprii raportului dintre individ si
realitatea inconjuratoare.
Procesele psihice sunt impartite in trei categorii:
- procese psihice cognitive (de cunoastere),
- procese psihice afective,
- procese psihice reglative (involuntare si voluntare).
Din categoria proceselor psihice cognitive fac parte senzatiile, perceptiile, reprezentarea,
imaginatia si gandirea. Toate aceste procese psihice formeaza intelectul.
Procesul psihic cognitiv superior (intelectual) prin intermediul operatiilor de analiza si
sinteza, abstractizare si generalizare obtine produse sub forma ideilor, conceptelor si
rationamentelor se numeste gandire.
Cognitia este termenul folosit de psihologi pentru a descrie gandirea, modul in care
acumulam si manipulam cunostintele. Psihologii cognitivisti studiaza gandirea, felul in care
oamenii invata, organizeaza cunostintele, rezolva problemele.
Psihologii intr-un mod mai larg, definesc gandirea ca fiind manipularea reprezentarilor
mentale ale informatiilor. Manipularea se refera in general la orice transformare, combinare
sau modificare a prezentarilor mentale. Reprezentarile mentale pot lua forma cuvintelor, a
sunetelor a imaginilor vizuale, a actiunilor. Informatia se refera la semnificatia sau sensul
acordat modificarilor energiei din mediul inconjurator.
Rezultatele proceselor psihice prin care se realizeaza reflectarea doirecta, nemijlocita a
realitatii obiective au caracter intuitiv; ele sunt desemnate prin termenul generic de imagine
psihica. Produsul psihic intuitiv are ca obiect fie o insusire izolata a entitatii, fie insusirile
globale ale acesteia.
Produsul psihic intuitiv este de doua categorii. Exista produs psihic intuitiv prin care lucrul
este redat in conditii in care reflectarea este realizata in cadrul unui raportnu numai direct,
nemijlocit dintre subiect si lucru, ci si actual, semnalul care a fost emis de lucru fiind
actualmente in contact cu receptorii.
Exista, insa, produs psihic intuitiv prin care lucrul, desi este redat in conditiile in care

reflectarea este realizata in cadrul unui raport direct, nemijlocit dintre subiect si lucru, acest
raport, nu mai este efectiv prezent, ci dimpotriva, este un raport care in mod efectiv a avut
loc doar in trecut.
SURSA 03
Gndirea reprezint nivelul cel mai nalt de prelucrare i integrare a informaiei despre
lumea extern i despre propriul nostru EU. Prin ea se realizeaz saltul calitativ al activitii
de cunoatere de la particular la general, de la accidental la necesar, de la simpla constatare
a existenei obiectului la interpretarea i explicarea lui legic-cauzal, se face trecerea de la
procesele psihice cognitiv senzoriale la cele cognitiv superioare.Prin urmare, gndirea este
procesul psihic de reflectare mijlocit i generalizat-abstract - sub forma noiunilor,
judecilor i raionamentelor - a nsuirilor comune, eseniale i necesare ale obiectelor i a
relaiilor legice, cauzale ntre ele.Caracterul mijlocit al gndirii const n aceea c ea
opereaz nu direct asupra realitii, ci asupra informaiei furnizate de percepii i
reprezentri. Desfurarea ei presupune ntotdeauna fie existena unei informaii care se
extrage n prezent n cadrul contactului senzorial cu obiectul, fie a unei informaii evocate
din tezaurul memoriei. n acest fel, chiar produsele unei activiti a gndirii devin, la rndul
lor, obiect al unui proces ulterior de gndire.
Dar, cum rezult i din definiia de mai sus, dei elaborarea gndirii este precedat de
formarea experienei i schemelor perceptive, i a sistemului de reprezentri, ea nu este o
continuare n linie dreapt a acestora, ci apare ca un moment de discontinuitate, de salt, de
restructurare calitativ a mecanismelor i principiilor comunicrii informaionale a omului cu
lumea extern.
Caracterul general-abstract al gndirii rezid n aceea c ea se desfoar permanent n
direcia evidenierii nsuirilor generale i eseniale ale obiectelor i fenomenelor, i a
subordonrii diversitii cazurilor particulare unor modele ideale generale noiuni, principii,
legi.
Gndirea se organizeaz ca un sistem multifazic, ntinzndu-se pe toate cele trei coordonate
temporale: trecut, prezent i viitor. Ea realizeaz o permanent corelare ntre diversele
momente i stri ale obiectului: folosete informaia despre trecutul obiectului pentru a
explica prezentul lui, integreaz informaia despre trecutul i prezentul obiectului pentru a
determina starea lui n viitor. Ea realizeaz o reflectare de tip predictiv, anticipativ, pe lng
funcia interpretativ-explicativ, dobndind i o funcie creatoare: elaborarea de modele,
proiecte i planuri ideale pe baza crora, n cursul activitii practice, se realizeaz noi
obiecte, noi configuraii ale mediului nconjurtor.
Fiind procesul de cunoatere de rangul cel mai nalt, care asigur ptrunderea n esena
lucrurilor, nelegerea relaiilor logice dintre acestea, explicarea i interpretarea lor, i care
face posibil rezolvarea problemelor complexe, de ordin teoretic i practic, gndirea ocup
un loc central n sistemul psihic uman.
Atributul centralitii este conferit gndirii nu numai de faptul c se bazeaz pe celelalte
funcii i disponibiliti ale subiectului (trecnd succesiv de la fenomen la esen, de la
particular la general, de la concret-intuitiv la abstract-formal), ci i de faptul c ea
acioneaz ca un adevrat mecanism de comand-control asupra celorlalte procese psihice,
organizndu-le, modificndu-le n concordan cu criterii i exigene logice obiective: ntr-un
cuvnt, le confer dimensiunea raionalitii. De asemenea, centralitatea gndirii n cadrul
sistemului psihic uman se demonstreaz i prin aceea c trsturile i funciile contiinei i
gsesc expresia cea mai nalt n structura i dinamica ei.
Coninutul informaional al gndirii
Gndirea este un proces de cunoatere, alturi de senzaii, percepii, reprezentri, memorie,
imaginaie. Procesele de cunoatere au un punct comun n reflectarea realitii ele reflect
aspecte, laturi, nsuiri ale realitii. Dar, n timp ce procesele senzoriale reflect nsuiri
concret intuitive, accesibile simurilor, gndirea reflect nsuiri eseniale (invariani
cognitivi). Un invariant cognitiv exprim ceea ce este comun, constant, invariabil i

definitoriu pentru o ntreag categorie de obiecte sau fenomene.

nsuirile concret intuitive fiind accesibile simurilor, ne apar aa cum sunt ele. n schimb,
gndirea trece dincolo de aparen la esen, dincolo de particular la general. nsuirile
eseniale sunt impalpabile, inaccesibile simurilor. n schimb, sunt accesibile simurilor prin
intermediul unor operaii complexe de abstractizare i generalizare. nsuirile eseniale sunt
extrase din realitate, ndeprtndu-se tot ceea ce este conjunctural, contextual, neesenial.
Reflectarea din gndire este o reflectare multipl, mijlocit prin intermediul cunoaterii
perceptive, a reprezentrilor, a experienei acumulate, dar mai ales prin intermediul
cunoaterii tiinifice. Limbajul este un factor mijlocitor i un mecanism de integrare i
vehiculare a informaiei.
Reflectarea din gndire, spre deosebire de cea din procesele senzoriale, se desfoar pe
axa timpului, ntre trecut, prezent i viitor. Gndirea i extrage coninuturile din stocurile
memoriei, le reactualizeaz selectiv n raport cu cerinele prezentului i emite predicii cu
privire la viitor. Reflectarea din gndire prezint un grad nalt de libertate, astfel nct se
poate deplasa nu numai pe axa timpului, ci i pe verticala cunoaterii.
Funciile gndirii
Gndirea are o funcie cognitiv, avnd rolul esenial n cunoaterea abstract, formal a
realitii. n baza acestei funcii, gndirea realizeaz trecerea dincolo de aparen la esen,
dincolo de form la coninut.
O a doua funcie este cea adaptativ reglatorie. Gndirea are un rol central n sistemul psihic
uman. Pe de o parte, gndirea valorific rezultatele celorlalte activiti i procese psihice,
fiind multiplu mijlocit. Pe de alt parte, gndirea valorizeaz, dezvolt i perfecioneaz
celelalte procese psihice. n acest mod, se dezvolt formele complexe ale percepiei i
observaia, reprezentrile generale, memoria logic, imaginaia reproductiv, motivaia
cognitiv etc.
Structurile operatorii ale gndirii
Gndirea este procesul psihic care dispune de cel mai vast sistem de structuri operatorii,
fiind procesul psihic maximal operaionalizat. Operaiile fundamentale ale gndirii sunt:
analiza, sinteza, comparaia, generalizarea, abstractizarea i concretizarea.
Produsul gndirii
Gndirea se finalizeaz prin concepte, judeci, raionamente, prin sisteme cognitive
ncheiate.
Unitatea de baz a gndirii este noiunea integrator categorial care selecteaz i
sistematizeaz nsuirile eseniale, logice i necesare, cu privire la o ntreag clas de
obiecte sau fenomene.
Structura de coninut a procesului gndirii nu este o simpl nlnuire de noiuni luate
separat, ci un sistem de relaionare logic a noiunilor n judeci i a acestora n
raionamente.
Judecata este o structur informaional mai complex, care reflect obiectul n relaie cu
alte obiecte sau dezvluindu-i anumite nsuiri, care n noiunea luat separat sunt ascunse.
Raionamentul este o structur informaional discursiv i ierarhizat, n care gndirea
pornete de la anumite date (judeci) i ajunge la obinerea altora noi (concluzii).
Cel mai important aspect psihologic al noiunii ca produs al gndirii este trirea ei n plan
subiectiv ca semnificaie. A gndi nseamn a nelege, a ptrunde semnificaia noiunilor cu
care operm. Altfel, noiunile nu sunt dect, cel mult, etichete verbale lipsite de coninut.