Part I

ALGEBRA LINIARA
Teorie si aplicatii

2. SPA
TII VECTORIALE

1.1

TEORIE

n acest capitol introducem o nou

a structur
a algebric
a, asem
an
atoare cu cele
studiate n clasa a XII-a. Modelul de referinta este, asa cum arat
a si numele,
spatiul vectorilor.
Asa cum ati v
azut n clasa a IX-a, vectorii se pot aduna (dup
a regula paralelogramului; suma a doi vectori este un vector) si se pot nmulti cu scalari (produsul
dintre un num
ar real si un vector este un vector); matricele studiate la matematic
a se pot aduna (suma a dou
a matrice de un anumit tip este o matrice de
acelasi tip) si se pot nmulti cu scalari (produsul dintre un num
ar si o matrice
este o matrice). Vom studia aici structuri dotate cu dou
a operatii: o adunare
si o nmultire cu scalari, operatii supuse unor reguli simple, generaliznd astfel
cele dou
a exemple.
1. Deni
tia spa
tiului vectorial.
Dac
a (V; +) este un grup abelian, (K; +; ) este un corp comutativ (de
regul
a K = R; C sau Zp ; unde p este un num
ar prim), iar
K

V ! V;

( ; v) 7 ! v

este o operatie care veric

a axiomele:
(v + w) = v + w;
( + )v = v + v;
( v) = (

)v si

1v = v; (unde 1 este elementul neutru fata de nmultirea din K),

pentru orice ; 2 K si pentru orice v; w 2 V spunem c
a pe V s-a denit
o structura de spatiu vectorial (sau liniar) peste corpul K; sau ca V este
spatiu vectorial (liniar) peste corpul K; n acest caz
elementele grupului V se numesc vectori ;
elementele corpului K se numesc scalari ;

spunem c
a operatia de adunare a vectorilor este o operatie interna
(deoarece suma a doi vectori este un vector);
spunem c
a operatia de nmultire a scalarilor cu vectori este o operatie
externa (adic
a pentru orice element al corpului K si pentru orice
element v al grupului V s-a denit produsul v 2 V; sau, produsul
dintre un scalar si un vector este un vector);
n lipsa altor preciz
ari not
am cu elementul neutru al grupului (V; +)
(adic
a vectorul nul ), cu v simetricul (opusul) vectorului v; cu 0
elementul neutru (scalarul nul ) al grupului (K; +); iar cu 1 elementul
neutru al grupului (K ; ); unde K := K n f0g ;
notatia V =K indic
a faptul c
a V este spatiu liniar peste corpul K;

cnd K = R spunem c
a V =K este spatiu vectorial real, iar cnd
K = C spunem c
a V =K este spatiu vectorial complex ;
un spatiu liniar format cu un singur vector (vectorul nul!) se numeste
spatiu trivial.
Propriet
a
ti. Fie V =K un spatiu vectorial,

2 K si v 2 V: Atunci:

(a) 0v = , adic
a produsul dintre scalarul nul si un vector oarecare este
vectorul nul;
(b)

= , adic
a produsul dintre un scalar oarecare si vectorul nul este
vectorul nul;

(c) ( 1)v = v; adic

a produsul dintre scalarul
opusul vectorului v;
(d)

v=

1 si vectorul v este

= 0 sau v = :

(e) Dac
a n 2 N, 1 ; 2 ; :::; n 2 K si v1 ; v2 ; :::; vn 2 V atunci
2 v2 + ::: + n vn 2 V .
Un vector de forma v = 1 v1 + 2 v2 + ::: + n vn cu 1 ; 2 ; :::;
se numeste combinatie liniara a vectorilor v1 ; v2 ; :::; vn .

1 v1

2K

2. Exemple de spa
tii vectoriale.
(a) Multimea vectorilor legati, avnd acelasi punct de aplicatie, notat
!
O; din spatiul zic S, adic
a V = fOA j A 2 Sg; studiati la zic
a. La
matematic
a ati studiat numai vectori n plan. n spatiu, adunarea
!
!
vectorilor OA si OB se deneste ca si n plan tinnd cont de faptul c
a
punctele O; A; B sunt coplanare. (unde adunarea vectorilor necoliniari este denit
a prin regula paralelogramului (sau a triunghiului)
(b) Spatiul aritmetic Rn =R, unde Rn este multimea n-uplurilor de numere reale, i.e.: Rn = fx = (x1 ; x2 ; :::; xn ) j x1 ; x2 ; :::; xn 2 Rg;

(notatia consacrat
a n Computer Science pentru n-uplul x 2 Rn este
n 1
cea din R
: =Mn;1 (R); deci vom scrie uneori si noi, prin abuz
de notatie, x = (x1 ; x2 ; :::; xn )T 2 Rn 1 ); iar adunarea vectorilor si
nmultirea cu scalari sunt denite prin:
(x1 ; x2 ; :::; xn ) + (y1 ; y2 ; :::; yn ) = (x1 + y1 ; x2 + y2 ; :::; xn + yn ) si
(x1 ; x2 ; :::; xn ) = ( x1 ; x2 ; :::; xn )
pentru orice (x1 ; x2 ; :::; xn ); (y1 ; y2 ; :::; yn ) 2 Rn si pentru orice ; 2
R. Mai general:
(c) Spatiul K n =K; unde (K; +; ) este un corp comutativ; ntr-adevar,
K n = fx = (x1 ; x2 ; :::; xn ) j x1 ; x2 ; :::; xn 2 Kg cu operatiile, intern
a
si extern
a, denite ca la spatiul aritmetic, adic
a
(x1 ; x2 ; :::; xn ) + (y1 ; y2 ; :::; yn ) = (x1 + y1 ; x2 + y2 ; :::; xn + yn ) si
(x1 ; x2 ; :::; xn ) = ( x1 ; x2 ; :::; xn )
pentru orice (x1 ; x2 ; :::; xn ); (y1 ; y2 ; :::; yn ) 2 K n si orice ; 2 K,
este un spatiu liniar peste corpul K:
n particular, pentru corpul K = Z2 = f0; 1g ; obtinem spatiul vectorial al n-uplurilor de elemente din Z2 - numite siruri de n biti (ori
"stringuri " de n biti) Zn2 = fb = (b1 ; b2 ; :::; bn ) j bi 2 Z2 ; i = 1; ng;
suma sirurilor b = (b1 ; b2 ; :::; bn ); c = (c1 ; c2 ; :::; cn ) este sirul b + c =
(b1 c1 ; b2 c2 ; :::; bn cn );
unde " " este adunarea modulo 2 (operatia XOR ntre biti): 0 1 =
1 0 = 1; 1 1 = 0 + 0 = 0;
iar sirul = (0; 0; :::; 0) este vectorul nul; produsul scalarului 2 Z2
cu sirul b = (b1 ; b2 ; :::; bn ) este
b = ( b1 ; b2 ; :::; bn ); unde pe componente am folosit nmultirea
modulo 2 : 0 1 = 1 0 = 0 0 = 0 si 1 1 = 1:
(d) Dac
a A este o multime, iar (K; +; ) este un corp comutativ, atunci
multimea F (A) = f f : A ! Kj f este functieg admite o structur
a de
spatiu vectorial peste K relativ la adunarea functiilor din F(A) (pentru f; g 2 F(A) suma f + g 2 F(A) este denit
a punctual prin
(f + g)(x) = f (x) + g(x), 8x 2 A), respectiv, nmultirea cu scalari
(pentru f 2 F(A) si 2 K produsul f 2 F(A) se deneste prin
( f )(x) = f (x); 8x 2 A):
n electronic
a se studiaz
a spatiul vectorial real al semnalelor n
timp continuu F(T )=R si spatiul vectorial complex al semnalelor n
timp continuu F(T )=C, unde T R este, de regul
a, un interval de
numere reale.
Dac
a impunem ca T Z atunci F(T )=R; respectiv F(T )=C este
spatiu vectorial real, respectiv complex de semnale discrete.
Dac
a T = N, F(T ) este spatiul sirurilor de elemente din K.
(e) Dac
a A este o multime de numere reale atunci multimea
C 0 (A) = f f : A ! R j f este functie continu
ag nzestrat
a cu operatiile de adunare a functiilor, respectiv, de nmultire a acestora cu nu3

mere reale (adic

a operatiile din F(A)=R) este spatiu vectorial peste
R:
(f) Multimea Mm;n (K); unde (K; +; ) este un corp comutativ, devine
un spatiu liniar relativ la operatiile de adunare a matricelor (operatia intern
a) si de nmultire a acestora cu elemente din K (operatia
extern
a).
(g) Fie A 2 Mm;n (K); unde (K; +; ) este un corp comutativ: Multimea
N ull(A) a solutiilor sistemului liniar si omogen Ax = 0 (cu coecienti
din corpul K) furnizeaz
a spatiul N ull(A)=K cu operatiile din spatiul
K n 1 =K:
3. Subspa
tii vectoriale.
Asa cum s-a analizat la grupuri notiunea de subgrup, la inele notiunea de
subinel, ori la corpuri notiunea de subcorp - si aici, n cazul spatiilor vectoriale, ne punem problema: n ce conditii o submultime S a unui spatiu
liniar V =K; este, la rndul ei, un spatiu vectorial relativ la restrictiile operatiillor, intern
a, respectiv, extern
a; dac
a acest lucru se ntmpl
a spunem
c
a S este subspatiu vectorial (liniar) al spatiului V ; indic
am faptul c
aS
este subspatiu vectorial al spatiului V prin notatia S V:
Exemplul 2.(e). arat
a c
a multimea functiilor continue pe multimea A;
privit
a ca submultime n F(A) este spatiu vectorial relativ la operatiile
din spatiul F(A)=R; deci, cu notatia introdus
a, avem C 0 (A) F(A):
Exemplul 2.(g). arat
a c
a, n spatiul K n 1 =K; avem N ull(A)
K n 1;
N ull(A) se numeste subspatiul nul al matricei A; iar ecuatiile sistemului
Ax = 0 se numesc ecuatiile subspatiului N ull(A):
Propozi
tie. Fie S o submultime nevid
a din spatiul V =K: Urm
atoarele
armatii sunt echivalente:
(a) S

V;

(b) pentru orice vectori u; v 2 S si pentru orice scalar

u + v 2 S si u 2 S;
(c) pentru orice vectori u; v 2 S si pentru orice scalari
u + v 2 S:

2 K avem
;

2 K avem

Aplicnd inductiv armatia (c) din propozitia de mai sus, vom avea c
ao
submultime S a unui spatiu vectorial V este subspatiu dac
a si numai dac
a
orice combinatie liniar
a de vectori din S r
amne n S
Exercitiul 1. S
a veric
am c
a
a b
S = A(a; b; c) =
a; b; c 2 R; a + 2b = c
0 c

M2;2 (R):

Folosim propozitia de mai sus (punctul (c)). Consider

am doi vectori arbitrari A(a; b; c); A(a0 ; b0 ; c0 ) 2 S si doi scalari arbitrari ; 2 R:
4

n combinatia liniar
a A(a; b; c) + A(a0 ; b0 ; c0 ) =
= A( a; b; c) + A( a0 ; b0 ; c0 ) = A( a + a0 ; b + b0 ; c + c0 ) avem,
conform ipotezei, c+ c0 = (a+2b)+ (a0 +2b0 ) = a+ a0 +2( b+ b0 );
ceea ce indic
a faptul c
a A(a; b; c) + A(a0 ; b0 ; c0 ) 2 S: Prin urmare S este
subspatiu vectorial al spatiului M2;2 (R)=R:
Exemple de subspa
tii vectoriale.

(a) Dac
a este vectorul nul din spatiul V =K atunci f g V ; subspatiul
f g se numeste subspatiul nul al spatiului V . De asemenea V V:
Subspatiile f g si V se numesc subspatii triviale ale spatiului V: Un
subspatiu S diferit de subspatiile triviale se numeste subspatiu propriu.
Subspatiul S de la Exercitiul 1. este un subspatiu propriu al spatiului
M2;2 (R)=R:

(b) Fie V spatiul vectorial al vectorilor legati de origine n spatiul 3D.

Multimea S a vectorilor situati n planul xOy este un subspatiu vectorial al lui V . Mai mult, orice plan ce contine originea este subspatiu
al lui V

(c) Spatiul C al sirurilor convergente de numere reale este un subspatiu

n spatiul sirurilor de numere reale F(N). ntr-adev
ar, suma a dou
a
siruri convergente este un sir convergent, iar produsul cu un scalar
al unui sir convergent este tot un sir convergent. Spatiul sirurilor de
numere reale care tind la 0 este si el un subspatiu vectorial al lui F(N),
dar si al lui C, asta deoarece xn ! 0; yn ! 0 ) xn + yn ! 0.

(d) Dac
a S = fv1 ; v2 ; :::; vm g
V; unde V este spatiu vectorial peste
corpul K; multimea tuturor combinatiilor liniare ale vectorilor din
S notat
a span(S) este un subspatiu vectorial al spatiului V (deci
span(S)
V ) numit subspatiul generat de sistemul de vectori S.
Dac
a span(S) = V; atunci S se numeste sistem de generatori pentru
spatiul V .

(e) n particular, dac

a c1 ; c2 ; : : : ; cm sunt coloanele unei matrici A =
[c1 j:::jcm ] cu n linii si m coloane, subspatiul Span(c1 ; : : : ; cn ) al lui
Rn l numim spatiul coloanelor matricii A si l vom nota Col(A).
O matrice A ca mai sus ne deneste patru subspatii vectoriale: N ull(A)
si subspatiul generat de liniile sale Lin(A) := Col(AT ) sunt subspatii
ale spatiului vectorial Rm iar N ull(AT ) si Col(A) sunt subspatii n
Rn . Aceste patru subspatii se mai numesc cele patru subspatii fundamentale denite de matricea A.
(f) Fie U si W dou
a subspatii vectoriale ale spatiului V =K: Atunci:
i. U \ W V ;
ii. U + W := fu + w j u 2 U; w 2 W g V:
Subspatiul U + W se numeste suma subspatiilor U si W: Analog
se deneste suma mai multor subspatii.
5

iii. Dac
a suma subspatiilor U si W are proprietatea:
8v 2 U + W 9!u 2 U si 9! w 2 W astfel nct v = u + w
atunci not
am suma U + W := U W si o numim suma directa
a subspatiilor U si W: Dac
a V = U W spunem c
a U si W
sunt subspatii suplementare. (Simbolul 9! este o prescutare a
sintagmei "exista si este unic(a)"). Mai general:
iv. Dac
a U1 ; U2 ; :::; Um V; atunci suma subspatiilor U1 + U2 + ::: +
Um := U V ; dac
a, n plus,
8v 2 U 9!ui 2 Ui ; i = 1; m astfel nct v = u1 + u2 + ::: + um subspatiul U se numeste suma directa a subspatiilor U1 ; U2 ; :::; Um
m
si scriem U = U1 U2 ::: Um :=
Ui :
i=1

Exercitiul 2. Fie A(a; b; c) 2 S; unde S este subspatiul de la Exercitiul 1.

Deoarece A(a; b; c) = A(a; b; a + 2b) = aA(1; 0; 1) + bA(0; 1; 2) rezult
a c
a
S = span A(1; 0; 1); A(0; 1; 2) : Tehnica de obtinere a unui sistem de generatori pentru subspatiul S- numit
a parametrizare (am utilizat leg
atura
dintre parametrii a; b si scalarul c = a + 2b) va folosit
a adesea n cele
ce urmeaz
a.
Mai mult, observ
am c
a S = span A(1; 0; 1) + span A(0; 1; 2) ; iar dac
a
A(a; b; c) 2 span A(1; 0; 1) +span A(0; 1; 2) atunci A(a; 0; a) 2 span A(1; 0; 1) ;
respectiv A(0; b; 2b) 2 span A(0; 1; 2) sunt unicele matrice din span A(1; 0; 1)
respectiv span A(0; 1; 2) pentru care A(a; b; c) = A(a; 0; a)+A(0; b; 2b): n
consecinta S este suma direct
a a subspatiilor span A(1; 0; 1) si span A(0; 1; 2) :
0
; conditie
0
care asigur
a faptul c
a span A(1; 0; 1) si span A(0; 1; 2) sunt subspatii
suplementare pentru spatiul vectorial S: n general are loc:
De fapt avem span A(1; 0; 1) \span A(0; 1; 2) =

0
0

Propozi
tie. Fie U1 ; U2 ; :::; Um subspatii vectoriale ale spatiului V =K:
Urm
atoarele armatii sunt echivalente:
(a) U1 + U2 + ::: + Um = U1
(b) Ui \ (U1 + U2 + :::Ui

U2

:::

Um ;

+ Ui+1 + ::: + Um ) = f g ; pentru i = 1; m:

4. Dependen
ta
si independen
ta
a.

liniar
Deni
tie. Fie V =K un spatiu vectorial.
(a) Vectorii v1 ; v2 ; :::; vn 2 V sunt liniar dependenti dac
a exist
a n scalari
ti nuli, astfel nct
1 ; 2 ; :::; n 2 K , nu to
1 v1 + 2 v2 + ::: + n vn = ; ( )
mai spunem c
a multimea fv1 ; v2 ; :::; vn g este un sistem de vectori
liniar dependenti (uneori -sistem liniar dependent), iar relatia ( )
6

este o relatie de dependenta liniara (pentru vectorii v1 ; v2 ; :::; vn );

dac
a, de exemplu, am determinat scalarii 1 ; 2 ; :::; n ; cu 1 6= 0;
1
care satisfac relatia ( ) atunci v1 =
1 ( 2 v2 + ::: + n vn ) este, de
asemenea o relatie de dependenta liniara;
cu alte cuvinte, vectorii fv1 ; v2 ; :::; vn g sunt liniar dependenti dac
a
(m
acar) unul dintre vectorii fv1 ; v2 ; :::; vn g se scrie ca o combinatie
liniar
a a celorlalti (faptul c
a n relatia de dependenta liniar
a ( ) m
acar
unul dintre coecientii i este nenul, ne permite s
a scriem vectorul
corespunz
ator ca o combinatie liniar
a a celorlalti).
(b) vectorii v1 ; v2 ; :::; vn sunt liniar independenti dac
a nu sunt liniar dependenti, i.e.
1 v1 + 2 v2 + ::: + n vn = ; 1 ; 2 ; :::; n 2 K ) 1 = 2 = ::: =
n = 0;
(Implicatia reciproc
a:
1 = 2 = ::: = n = 0 ) 1 v1 + 2 v2 + ::: + n vn =
are loc ntotdeauna, asa nct conditia de mai sus revine la urm
atoarea:
o combinatie liniar
a a vectorilor v1 ; v2 ; :::; vn este vectorul nul dac
a
si numai dac
a toti scalarii 1 ; 2 ; :::; n sunt nuli); mai spunem, n
acest caz, c
a fv1 ; v2 ; :::; vn g este un sistem de vectori liniar independenti (sau sistem liniar independent):
Altfel spus: consider
am n spatiul V =K ecuatia ( ) de necunoscute
1 ; 2 ; :::; n 2 K:
Dac
a ecuatia admite solutii nebanale, atunci fv1 ; v2 ; :::; vn g este
un sistem de vectori liniar dependenti.
Dac
a ecuatia admite doar solutia banal
a, atunci fv1 ; v2 ; :::; vn g
este un sistem de vectori liniar independenti.

Observa
tie. Orice sistem de vectori care contine vectorul nul este un
sistem liniar dependent.
Exemplu. n spatiul vectorial al vectorilor legati din plan, doi vectori
nenuli u si v vor liniar independenti dac
a si numai dac
a sunt necoliniari,
c
aci relatia de dependenta liniar
a u = v implic
a faptul c
a ei sunt coliniari. n schimb trei vectori legati din plan u; v; w vor ntotdeauna liniar
dependenti pentru c
a putem g
asi u coliniar cu u si v coliniar cu v astfel
nct w s
a e diagonala paralelogramului construit pe u si v.
Exercitiul 3 . Fie v1 = (1; 1; 2); v2 = (1; 2; 1); v3 = (2; 3; ) trei vectori din spatiul vectorial R3 =R; unde este un num
ar real. S
a analizam
dependenta/independenta sistemului S = fv1 ; v2 ; v3 g : Conform denitiei,
consider
am, n R3 =R; ecuatia
xv1 + yv2 + zv3 = ;

(1)

unde = (0; 0; 0) si necunoscutele sunt scalarii x; y; z 2 R; trebuie s

a
aam dac
a ecuatia are doar solutia banal
a x = y = z = 0 (ceea ce indic
a
7

liniar independenta vectorilor v1 ; v2 ; v3 ) sau are mai multe solutii (ceea ce

a a sistemului S = fv1 ; v2 ; v3 g). Deoarece
nseamn
a dependenta liniar
(1) , (x; x; 2x) + (y; 2y; y) + (2z; 3z; z) = (0; 0; 0) ,
, (x + y + 2z; x

2y + 3z; 2x

y + z) = (0; 0; 0),

rezult
a c
a relatia (1) este echivalent
a cu sistemul liniar omogen:
8
< x + y + 2z = 0
x 2y + 3z = 0
(2).
:
2x
y+ z=0
Conform teoriei sistemelor liniare si omogene, problema noastr
a este acum
s
a determin
am rangul matricei sistemului:
0
1
1 1 2
2 3A ;
A := @1
2
1

matrice care se obtine prin concatenarea coloanelor v1T ; v2T ; v3T . Avem dou
a
posibilit
ati:
dac
a rangul este 3; sistemul este compatibil determinat, i.e. unica
solutie este x = y = z = 0 (solutia banala), caz n care S este un
sistem de vectori liniar independent;
dac
a rangul este mai mic dect 3, sistemul admite si solutii nebanale,
deci S este un sistem de vectori liniar dependent, iar o relatie de
dependenta liniar
a se poate determina cu ajutorul matricei scar
a reduse. (O relatie de dependenta liniar
a este dat
a de scrierea relatiei
xv1 + yv2 + zv3 = ; cu (x; y; z) o solutie nebanal
a a sistemului (2). O
asemenea solutie se poate obtine rezolvnd sistemul (2), de exemplu,
cu metoda lui Gauss-Jordan.)
Cu transform
arile elementare pe linii
obtinem
0
1
1 1
2
3
1 A;
A @0
0 0
5

L1 +L2 ! L2 si

L1 L2 +L3 ! L3

matricea obtinut
a are forma scar
a, furnizeaz
a rangul (rang(A) =num
arul
pivotilor) si, implicit, transeaz
a natura sistemului S :

dac
a 6= 5 atunci rang(A) = 3; deci S este liniar independent;
dac
a
= 5 atunci rang(A) = 2; deci S este liniar dependent; n
acest caz, continund cu transform
arile elementare 13 L2 ! L2 apoi
cu L2 + L1 ! L1 obtinem forma scar
a redus
a a matricei A
0
1
7
0
1
1
0
1 1
2
B
3 C
1C B
B
C
B0 1
C B
1C ;
C
@
3A B 0
1
@
3A
0 0
0
0
0
0
8

observ
am c
a a treia coloan
a se poate exprima ca o combinatie liniar
a a
coloanelor care contin pivotii:
0 7 1
0 1
0 1
B 3 C
0
B
C 7 1
B 1 C = @0A 1 @1A ;
B
C
3
@ 3A 3 0
0
0

observ
am c
a si n matricea A coloana a III-a se poate exprima ca o combinatie liniar
a a primelor dou
a coloane folosind de asemenea coecientii
7
1
; respectiv
:
3
3
0 1
0 1
0 1
1
1
2
1
7
@ 2A , v3 = 7 v1
@3A = @1A
3v2 ;
3
3
3
1
2
1
5
adic
a am obtinut o relatie de dependenta liniar
a a vectorilor dati.

Aici am folosit o proprietate important

a a formei scar
a redus
a:
Forma scar
a redus
a p
astreaz
a combinatiile liniare de coloane ale unei matrice
Mai precis, o coloan
a a unei matrice A se poate scrie combinatie liniar
a de
alte coloane ale matricii dac
a si numai dac
a aceeasi combinatie liniar
a are
0
a
loc si ntre coloanele de pe aceleasi pozitii ale formei scar
a redus a SA
n
matricii A. Tehnica utilizat
a n acest exercitiu este aplicabil
a n K =K :
Criteriul practic de dependen
ta
n K n =K: Vectorii v1 ; v2 ; :::; vm 2 K n
sunt liniar dependenti dac
a si numai dac
a rangul matricei A = (v1T j
T
T
arile elementare pe linie
v2 j ::: j vm ) 6= m; mai mult, deoarece transform
conserv
a rangul si relatiile de dependenta liniar
a, dac
a SA este forma scar
a
redus
a a matricei A; atunci:
dac
a num
arul de pivoti din SA coincide cu num
arul de vectori, m;
atunci vectorii sunt liniar independenti;
dac
a num
arul r de pivoti din matricea SA este diferit de num
arul
vectorilor (adic
a r 6= m), atunci vectorii v1 ; v2 ; :::; vm sunt liniar dependenti; n cazul n care vectorul nul nu este printre vectorii dati,
atunci
(a) pozitiile pivotilor sunt (1; j1 ) ; (2; j2 ) ; :::; (r; jr ) ;
(b) vectorii vj1 ; vj2 ; :::; vjr sunt liniar indepedenti;
(c) ceilalti vectori sunt combinatii liniare ale vectorilor vj1 ; vj2 ; :::; vjr ;
combinatii care se citesc din coloanele matricei SA ; de exemplu,
T
dac
a n matricea SA avem coloana S:j = ( 1 ; :::; r ; 0; :::; 0) (cu
j2
= fj1 ; :::; jr g), atunci vj = 1 vj1 + 2 vj2 + ::: + r vjr :
Exercitiul 4 . Fie v1 = (1; 1; 2; 1); v2 = (1; 2; 1; 2); v3 = (1; 1; 0; 0);
v4 = (0; 1; 1; 0) ; v5 = (0; 0; 1; 1) vectori n spatiul vectorial R4 =R:

(a) S
a se arate c
a M = fv1 ; v2 ; v3 ; v4 ; v5 g este sistem de vectori liniar
dependenti.
(b) S
a se determine num
arul maxim m de vectori liniar independenti din
multimea M si s
a se indice o submultime Mm
M de m astfel de
vectori.
(c) Este Mm unica submultime de m vectori liniar independenti din M ?
(d) S
a se exprime vectorii din M n Mm ca si combinatii liniare ale vectorilor din Mm : Sunt unice aceste exprim
ari?
Rezolvare. Folosim criteriul practic. Pentru aceasta form
am matricea
A prin concatenarea matricelor coloan
a corespunz
atoare vectorilor dati,
a redus
a; pentru c
a urm
arim s
a obtinem
urmnd sa o aducem la forma scar
o matrice superior triunghiular
a, vom concatena vectorii dati ntr-o ordine
care ne usureaz
a prelucrarea prin transform
ari elementare. De exemplu,
form
am matricea
1
0
1 0 0 1 1
B1 1 0 1
2C
C:
A = (v3T j v4T j v5T j v1T j v2T ) = B
@0 1 1 2
1A
0 0 1 1 2
(a) Deoarece rangul matricei A este mai mic dect 5 rezult
a c
a M =
fv1 ; v2 ; v3 ; v4 ; v5 g este sistem de vectori liniar dependenti.

(b) Pentru a determina num

arul m aducem A la forma scar
a redus
a;
obtinem
0
1
1 0 0 0 1
B0 1 0 0
3C
C
A B
@0 0 1 0 2 A :
0 0 0 1 0
Forma scar
a redus
a are 4 pivoti, deci rangul matricei A este 4; iar
m = 4: Pivotii se g
asesc pe primele patru coloane, prin urmare am
obtinut submultimea maximal
a de vectori liniar independenti M4 =
fv3 ; v4 ; v5 ; v1 g :
0
1 0
1
1 0 0 1
1 0 0 0
B 2 1 0 1C B0 1 0 0C
C B
C
(c) De exemplu, matricea (v2T j v4T j v5T j v1T ) = B
@ 1 1 1 2A @0 0 1 0A
2 0 1 1
0 0 0 1
are, de asemenea, rangul egal cu 4; rezult
a c
a si submultimea fv1 ; v2 ; v4 ; v5 g =
6
M4 e format
a din patru vectori liniar independenti.
(d) Deoarece n forma scar
a redus
a cincea
se0poate
0 a coloana
1
0
1
1 exprima
0 1 n
1
1
0
0
B 3C
B0C
B1C
B0C
C
B C
B C
B C
functie de celelalte coloane: B
@ 2 A = 1 @0A 3 @0A +2 @1A +0
0
0
0
0
10

0 1
0
B0C
B C obtinem, corespunz
cator, exprimarea ultimei coloane din ma@0A
1
tricea A n functie de primele patru coloane, deci v2 = v3 3v4 +2v5 :
Exprimarea lui v2 este unic
a; ntr-adev
ar dac
a v2 = v3 + v4 +
v5 + v1 ; (cu ; ; , 2 R) urmeaz
a c
a v3 + v4 + v5 + v1 =
1)v3 +( +3)v4 +( 2)v5 + v1 = ;
v3 3v4 +2v5 , sau echivalent, (
dar vectorii v1 ; v3 ; v4 ; v5 sunt liniar independenti si, n consecinta
scalarii care intervin n combinatie sunt toti nuli, adic
a = 1; =
3; = 2 si = 0:
Observatie: Spatiul scalarilor este esential n stabilirea liniar independentiei, dup
a cum putem vedea din exemplul de mai jos:
Exercitiu (NR.) Studiati liniar independenta vectorilor v1 = 1 si v2 = i n
spatiile vectoriale C=R si C=C.
Rezolvare: n C=R liniar independenta revine la a studia dac
a 1+ i =
0; ; 2 R implic
a = = 0. Egalnd p
artile reale, apoi pe cele imaginare n egalitatea de numere complexe + i = 0 se obtine = = 0,
deci 1; i sunt liniar independenti.
n C=C liniar independenta revine la la a studia dac
a 1+ i = 0; ; 2
C implic
a = = 0. Acest lucru nu se ntmpl
a: de exemplu = i,
= 1 stabilesc relatia de dependenta liniar
a v2 = i v1 . Prin urmare, n
acest spatiu vectorial, vectorii v1 ; v2 nu sunt liniar independenti.
Baze. Caracteriz
ari.
Deni
tie. Un sistem ordonat de vectori B = fe1 ; e2 ; :::; en g
baza pentru spatiul V =K dac
a

V este o

(a) sistemul B este liniar independent;

(b) B este sistem de generatori (i.e. span(S) = V ).
Exemple.
(a) n spatiul aritmetic Rn =R multimea f(1; 0; 0; :::; 0) ; (0; 1; 0; :::; 0); :::; (0; 0; 0; :::; 0; 1)g
este o baz
a numit
a baza canonica.
(b) Mai general, n spatiul K n =K multimea f(1; 0; 0; :::; 0) ; (0; 1; 0; :::; 0); :::; (0; 0; 0; :::; 0; 1)g
este o baz
a numit
a baza canonica (ca de obicei, 1 este elementul neutru al grupului abelian (K = K n f0g ; ).
(c) n spatiul Mm;n (K)=K multimea B =
0
1
0
1 0 ::: 0
0 1
B0 0 ::: 0C
B0 0
C; e = B
e11 = B
@
::: A 12 @
0 0 ::: 0
0 0

11

eij
:::
:::
:::
:::

j i = 1; m; j = 1; n
1
0
0
0
B0
0C
C ; :::; e1n = B
A
@
0
0

unde
1
0 ::: 1
0 ::: 0C
C;
::: A
0 ::: 0

0
1
0
0 0 ::: 0
0
B1 0 ::: 0C
B0
C ; :::; e2n = B
e21 = B
@
@
::: A
0 0 ::: 0
0
este o baz
a numit
a baza canonica

0 :::
0 :::
:::
0 :::

1
0
0
0
B0
1C
C ; :::; emn = B
A
@
0
0

1
0 ::: 0
0 ::: 0C
C
::: A
0 ::: 1

(d) n spatiul Rn [x]=R multimea 1; x; x2 ; :::; xn este o baz

a numit
a baza
canonica.
Exercitiul 5 . La Exercitiul 1. am v
azut c
a
a b
S = A(a; b; c) =
j a; b; c 2 R; a + 2b = c este un subspatiu vec0 c
torial al spatiului M2;2 (R)=R; la Exercitiul 2. am constatat (folosind
1 0
tehnica parametriz
arii) c
a vectorii A(1; 0; 1) =
si A(0; 1; 2) =
0 1
0 1
genereaz
a spatiul S: Deoarece span A(1; 0; 1) \ span A(0; 1; 2)
0 2
0 0
=
; rezult
a c
a cei doi vectori sunt liniar independenti. n con0 0
secinta multimea fA(1; 0; 1); A(0; 1; 2)g este o baz
a pentru spatiul S:
Propozi
tie. Fie V =K un spatiu vectorial si B = fe1 ; e2 ; :::; en g
baz
a a sa.

V o

(a) Orice vector v 2 V se exprim

a n mod unic ca o combinatie liniar
aa
vectorilor (ordonati, dup
a indicii 1; 2; :::) din baz
a, i.e. exist
a si sunt
unici scalarii x1 ; x2 ; :::; xn 2 K astfel nct v = x1 e1 +x2 e2 +:::+xn en ;
scalarii x1 ; x2 ; :::; xn se numesc coordonatele vectorului v n baza B:
(b) Orice alt
a baz
a a spatiului V =K are acelasi num
ar de vectori; num
arul
vectorilor dintr-o baz
a a spatiului V =K se numeste dimensiunea spatiului vectorial V =K ; vom scrie dim(V ) = n:
Exist
a spatii care contin un num
ar innit de vectori liniar independenti
(i.e. exista n vectori liniar independenti oricare ar 2 N ). De exemplu vectorii f1; X; X 2 ; :::; X n g sunt liniar independenti n spatiul real al
tuturor polinoamelor cu coecienti reali pentru orice n 2 N . Obiectul
Algebrei liniare este studiul spatiilor nit dimensionale.
Exemple. Tinnd

cont de bazele canonice prezentate mai sus rezult

a c
a:
(a) dimensiunea spatiului Rn =R este n;
(b) dimensiunea spatiului K n =K este n;
(c) dimensiunea spatiului Mm;n (K)=K este nm;

(d) dimensiunea spatiului Rn [x]=R este n + 1;

(e) in C=R cu baza canonic

a este f1; ig; deci dim(C=R) = 2;
(f) spatiul vectorilor din plan are baza canonica f!
{ ;!
| g; deci dimensiunea acestuia este 2.
12

La Exercitiul 5 . am ar
atat de fapt c
a dim(S) = 2:
Teorem
a. Fie V =K un spatiu vectorial si B = fe1 ; e2 ; :::; en g
sistem de vectori. Urm
atoarele armatii sunt echivalente:

V un

(a) sistemul B este o baz

a pentru spatiul V =K;
(b) B este un sistem maximal de vectori liniar independenti, adic
a sistemul fe1 ; e2 ; :::; en ; ug este liniar dependent, oricare ar vectorul
u2V;
(c) orice vector v 2 V se exprima in mod unic ca o combinatie liniar
aa
vectorilor din sistemul B:

5. SCHIMBARI DE BAZE
Am vazut ca intr-un spatiu vectorial exista, in general, mai multe baze
(dintre exemplele date doar Z2 =Z2 are o singura baza). Raspundem aici
la intrebarea: care este legatura dintre coordonatele unui vector relativ la
doua baze?
Fie B = fe1 ; e2 ; :::; en g si B 0 = fe01 ; e02 ; :::; e0n g doua baze in spatiul V =K.
Exprimam vectorii bazei B 0 in baza B : exista si sunt unici scalarii aij 2 K
n
P
asfel ca e0j =
aij ei pentru orice j 2 f1; :::; ng ; adica
i=1

e01 = a11 e1 + a21 e2 + ::: + an1 en

e02 = a12 e1 + a22 e2 + ::: + an2 en

e0n = a1n e1 + a2n e2 + ::: + ann en
Denitie. Matricea TBB 0 := (aij ) 2 K n
trecere de la baza B la baza B 0 .
Prin urmare matricea de trecere este
0
a11 a12
B a21 a22
B
TBB 0 = B .
..
@ ..
.
an1

an2

:::
:::

se numeste matricea de

a1n
a21
..
.

:::
::: ann

C
C
C;
A

ea are pe coloane coordonatele vectorilor e01 ; e02 ; :::; e0n din "baza noua" B 0
-in aceasta ordine- in "baza veche" B: Matriceal avem
0 0 1
0
1
e1
e1
B e02 C
B e2 C
B
C
B
C
T
B .. C = TBB
0 B
. C:
@ . A
@ .. A
e0n
en

Analog construim matricea de trecere TB 0 B -de la baza B 0 la baza B si

avem relatia matriceala
13

0
B
B
B
@

e1
e2
..
.

e01
e02
..
.

B
C
B
C
C = TBT0 B B
@
A

C
C
C:
A

e0n
en
Din cele doua relatii matriceale obtinem
0 0
0
1 0 0 1
0
1
e1
e1
e1
e1
B e02
B e2 C B e02 C
B e2 C
B
C
B
C B
B
C
T
T
T
B .. C = TBT0 B TBB
0 TB 0 B B
0 B
. C si B . C = TBB
.
@ ..
@ .. A @ .. A
@ . A
e0n
e0n
en
en
Cum matricea de trecere TBB = TB 0 B 0 = In , iar exprimarea
T
T
T
este unica, rezulta ca TBT0 B TBB
0 = In = TBB 0 TB 0 B , ori

C
C
C:
A

intr-o baza

TB 0 B TBB 0 = TBB 0 TB 0 B = In ;
adica cele doua matrice de trecere sunt inversabile si
TB 01B = TBB 0 :
Daca B 00 = fe001 ; e002 ; :::; e00n g este o alta baza in spatiul V =K atunci
0
B
B
B
@

si

deci

T
TBB
00

e001
e002
..
.
e00n

C
B
C
B
C = TBT0 B 00 B
A
@
0
B
B
B
@

T
TBT0 B 00 TBB
0

e001
e002
..
.
e00n

e01
e02
..
.
e0n

C
B
C
B
T
0 B
C = TBT0 B 00 TBB
A
@
0

C
B
C
B
T
00 B
C = TBB
A
@

e1
e2
..
.
en

e1
e2
..
.

1
C
C
C
A

C
C
C
A

en

= (TBB 0 TB 0 B 00 ) : Prin urmare

TBB 00 = TBB 0 TB 0 B 00 :

Fie acum v 2 V un vector arbitrar. Conform teoremei precedente v se

exprima in mod unic ca o combinatie liniara a vectorilor din baza B; si,
de asemenea, ca o combinatie liniara unica a vectorilor din B 0 : Prin urmare
exista si sunt unici scalarii x1 ; :::; xn si x01 ; :::; x0n astfel ca
v = x1 e1 + ::: + xn en = x01 e01 + ::: + x0n e0n :
Deoarece e0j =

n
P

i=1

aij ei pentru orice j 2 f1; :::; ng ; folosind cele doua

exprimari ale lui v; avem

v=

n
P

j=1

x0j e0j

n
P

j=1

x0j

n
P

i=1

aij ei =

n
P

i=1

14

n
P

j=1

aij x0j

ei =

n
P

j=1

a1j x0j

e1 +:::+

n
P

j=1

anj x0j

en ;

adica xi =

n
P

j=1

aij x0j pentru orice i 2 f1; :::; ng : Matriceal obtinem

0
B
B
B
@

x1
x2
..
.
xn

C B
C B
C=B
A @

a11
a21
..
.

a12
a22
..
.

an1

an2

:::
:::

a1n
a21
..
.

:::
::: ann

10
CB
CB
CB
A@

x01
x02
..
.
x0n

C
C
C:
A

Sa notam cu vB respectiv cu vB 0 matricele coloana ale coordonatelor

in cele doua baze, adica
0
1
0 0 1
x1
x1
B x2 C
B x02 C
B
C
B
C
vB = B . C si vB 0 = B . C :
@ .. A
@ .. A
xn
x0n
Atunci relatia obtinuta poate scrisa pe scurt

vB = TBB 0 vB 0 , sau, echivalent vB 0 = TBB1 0 vB :

Am obtinut urmatorul rezultat.
Teorema. Fie B; B 0 si B 00 baze in spatiul V =K: Atunci matricea de
trecere de la baza B la baza B 0 este invesabila si inversa ei este matricea
de trecere de la baza B 0 la baza B; adica
TBB1 0 = TB 0 B :
Intre matricele de trecere ale celor trei baze avem legatura urmatoare:
TBB 00 = TBB 0 TB 0 B 00 :
Daca v 2 V iar vB este matricea coloana a coordonatelor vectorului v in
baza B si vB 0 este matricea coloana a coordonatelor vectorului v in baza
B 0 atunci
vB 0 = TBB1 0 vB :
Exemplu. Sa consideram bazele Bc ; B = 1 + X; X + X 2 ; X 2 + 1 si
B 0 = 1; X 1; X 2 1 din spatiul R2 [X] =R; unde Bc este baza canonica. Ne propunem sa determinam
(a) TBc B si TBBc ;
(b) TBc B 0 si TB 0 Bc ;
(c) TBB 0 ;
(d) coordonatele vectorului f = 1 + X + X 2 in bazele B si B 0 :

15

b. Rezolvare. a. Deoarece Bc = 1; X; X 2 urmeaza ca, in baza canonica,

vectorul 1 + X are coordonatele 1,1,0 , vectorul X + X 2 are coordonatele
0,1,1 iar vectorul X 2 + 1 are coordonatele 1,0,1. Prin urmare matricea de
trecere de la baza canonica la baza B este
0
1
1 0 1
T Bc B = @ 1 1 0 A :
0 1 1
0
1 0
1
1 0 1 1 0 0
1 0 1
1 0 0
1
1 1 0 A
Cum TBBc = TBc1B si @ 1 1 0 0 1 0 A @ 0 1
0
1
1
0
0
1
0
1
1
0
0
1 0
1 0 01
1 0 1
1
0 0
1 0 1
1
0
0
1 0 0
@ 0 1
1
1 1 0 A @ 0 1
1
1
1
0 A @ 0 1 0
0 0 2
1
1 1
0 0 1 1=2
1=2 1=2
0 0 1
rezulta ca
1
0 1
1
1

1. b. Analog TBc B 0

TBBc = @

1
=@ 0
0

1
1
0

2
1
2
1
2

2
1
2
1
2

2
1
2
1
2

1
0
1
1
0 A, si TB 0 Bc = @ 0
1
0

1
1
0

1
1
0 A:
1

c. Folosim
din nou teorema 1
precedenta.
Avem
0
1 TBB
00 = TBBc TBc B 0 = 1
0
1
1
1
1=2
0
1
1=2
1=2
1=2
@ 1=2 1=2
0 A = @ 1=2
1
1 A:
1=2 A @ 0 1
0 0
1
1=2
1=2 0
1=2
1=2 1=2
d.

1.2

1=2
1=2
1=2

coordonatele vectorului f = 1+X +X 2 in bazele0B si B 0 : Cu notatiile

10 1
1
1=2
1=2
1=2
1=2 A @ 1 A =
din teorema precedenta avem fB = TBBc fBc = @ 1=2 1=2
1
1=2
1=2 1=2
1
0
1=2
@ 1=2 A, deci coordonatele vectorului f in baza B sunt 1 ; 1 ; 1 :
2 2 2
1=2
0
10 1
0 1
1 1 1
1
3
Similar fB 0 = TB 0 Bc fBc = @ 0 1 0 A @ 1 A = @ 1 A, deci
0 0 1
1
1
coordonatele vectorului f in baza B 0 sunt 3; 1:1:

PROBLEME REZOLVATE

1. Folosind denitia, s
a se arate c
a vectorii
u1 = (1; 1; 2); u2 = (2; 1; 1); u3 = ( 1; 1; 1) 2 R3
sunt liniar independenti.
Rezolvare:
16

1=2
1=2
1=2

1=2
1=2
1=2

Fie 1 ; 2 ; 3 2 R astfel nct

c
a relatia e echivalent
a cu
1 (1; 1; 2)

1 u1

2 u2

3 u3

= . nlocuind, avem

2 (2; 1; 1)

3(

1; 1; 1) = (0; 0; 0)

si f
acnd operatiile n membrul stng, cu
(

+2

3;

3; 2 1

3)

ceea ce ne conduce la sistemul omogen

8
< 1+2 2
3 =0
1+ 2+ 3 =0
:
2 1+ 2+ 3=0
2

1 2
6 1 1
matricea sistemului are determinantul det 6
4 2 1

sistemul omogen admite doar solutia banal

a
vectorii u1 ; u2 ; u3 sunt liniar independenti.

= (0; 0; 0)

3
1
1 7
7 = 3 6= 0 deci
1 5
=

3 = 0, asadar

2. Folosind criteriul practic, s

a se arate c
a S = fu1 = (1; 2; 0); u2 = (1; 2; 3); u3 =
(0; 1; 1)g reprezint
a un sistem liniar independent de vectori din R3 .
Rezolvare:
Construim matricea
3
2
1 1 0
A = [uT1 juT2 juT3 ] = 4 2 2 1 5
0 3 1
Calcul
am det(A) = 3 6= 0, deci conform criteriului practic, avem c
aS
reprezint
a un sistem liniar independent de vectori din R3

3. Sistemul
A = fu1 = (1; 2; 1); u2 = ( 1; 2; 1); u1 = (2; 1; 7); u4 = (1; 1; 4); u5 = ( 1; 2; 1)g
este un sistem liniar dependent de vectori din R3 . Cum putem justica
acest lucru f
ar
a calcule? S
a se extrag
a un subsistem S 0 S, liniar independent.
Rezolvare:
Concaten
am cei cinci vectori pentru a construi matricea A = [uT1 juT2 juT3 juT4 juT5 ].
Cum matricea A are numai trei linii, rang(A) 3, deci vectorii din S nu
pot liniar independenti.
Prin operatii pe linie, avem
2
A

2L1 +L2 !L2 ;

L1 +L3 !L3

1
6 0
6
4 0

1
0
0

17

2 1
5 3
5 3

3
1
0 7
7
0 5

L2 +L3 !L3

1
6 0
6
4 0

1
0
0

2 1
5 3
0 0

3
1
0 7
7 = SA
0 5

n SA , coloanele cu pivoti sunt prima si cea de-a treia, deci S 0 = fu1 ; u3 g

reprezint
a subsistemul c
autat.
4. S
a se arate c
a
2
3
2
1 1
1
A1 = 4 1 1 5 ; A2 = 4 1

3
2
1
1
0 5 ; A3 = 4 0

3
2
1
1
0 5 ; A4 = 4 0

3
0
0 5

Reprezint
a un sistem liniar independent de vectori din R2 2 .
Rezolvare:
Fie 1 ; 2 ; 3 ; 4 2 R astfel nct 1 A1 + 2 A2 + 3 A3 + 4 A4 , adic
a
2
3
2
3
2
3
2
3 2
3
1 1
1 1
1 1
1 0
0 0
4 1 1 5+ 24 1 0 5+ 34 0 0 5+ 44 0 0 5=4 0 0 5
1

F
acnd calculele n membrul stng si identicnd elementele vom avea c
a
relatia de mai sus e echivalent
a cu sistemul omogen:
8
>
1+ 2+ 3+ 4 =0
>
<
=0
1+ 2+ 3
=0
> 1+ 2
>
:
=0
1

Sistemul ind superior triunghiular, admite solutie unic

a solutia banal
a
=
=
=
=
0,
deci
fA
;
A
;
A
;
A
g
reprezint
a
un
sistem
liniar
1
2
3
4
1
2
3
4
independent de vectori din R2 2
5. S
a se arate c
a sistemul de vectori liniar independent S din problema 2
reprezint
a o baz
a n R3 si s
a se calculeze coordonatele vectorului v =
( 1; 1; 1) relative la baza S.
Rezolvare:
Din problema a doua stim c
a vectorii sunt liniar independenti. Dar cum
Card(S) = 3 = dim(R3 ), avem c
a formeaz
a un sistem liniar independent
maximal, cu alte cuvinte formeaz
a o baz
a n R3 .
Coordonatele pe care le c
aut
am sunt x1 ; x2 ; x3 2 R astfel nct x1 u1 +
x2 u2 + x3 u3 = v. Dar nlocuind vectorii, aceast
a combinatie liniar
a ne
conduce la sistemul compatibil determinat
8
= 1
< x1 + x2
2x1 + 2x2 + x3 = 1
:
3x2 + x3 = 1
Rezovndu-l, g
asim x1 =

1=3; x2 =

2=3; x3 = 3

Alternativ, am putut calcula coordonatele construind matricea A =

0
[uT1 juT2 juT3 juT4 jv]. Forma ei scara redus
a SA
= [c1 jc2 jc3 jc4 ] ar avut pivoti
pe primele trei coloane, iar c4 s-ar scris combinatie liniar
a de acestea
c4 = x1 c1 + x2 c2 + x3 c3 . Apoi am folosit faptul c
a forma scar
a redus
a
p
astreaz
a combinatiile liniare de coloane ale unei matrici.
18

6. S
a se arate c
a polinoamele Bernstein1 de grad doi fB2k (t) = C2k tk (1
2 k
t)
; k = 0; 1; 2 Formeaz
a o baz
a n R2 [t] si s
a se calculeze coordonatele
2
polinomului p(t) = 3 + 2t + t relative la aceasta baza. Rezolvare:
Explicit
am cele trei polinoame si g
asim B20 (t) = 1 2t + t2 ; B21 (t) =
2
2
2
2t 2t ; B2 (t) = t Fie 0 ; 1 ; 2 2 R astfel nct 0 B20 (t) + 1 B21 (t) +
2
2
2
2
a
2 B2 (t) = , sau explicitnd, 0 (1 2t+t )+ 1 (2t 2t )+ 2 t = 0. Dup
ce desfacem parantezele, grup
am monoamele de acelasi grad si identic
am
coecientii n cei doi membri, relatia va echivalent
a cu
8
<
:

2 1+
0+2 1

=0
=0
=0

Sistemul omogen ind superior triunghiular va avea solutie unic

a, mai
precis doar solutia banal
a 0 = 1 = 2 = 0. Astfel, cele trei polinoame
sunt liniar independente.
Pe de alt
a parte, n spatiul vectorial R2 [t] avem baza canonic
a B =
fe1 (t) = 1; e2 (t) = t; e3 (t) = t2 g, deci R2 [t] are dimensiunea trei, valoare care coincide cu cardinalul multimii celor trei polinoame Bernstein.
Adic
a acestea formeaz
a o baz
a.
Coordonatele pe care le c
aut
am sunt x0 ; x1 ; x2 2 R astfel nct x0 B20 (t) +
1
2
x1 B2 (t) + x2 B2 (t) = p(t). Dup
a ce explicit
am polinoamele si identic
am
coecientii ca nainte, ajungem la un sistem de ecuatii
8
< x0 2x1 + x2 = 1
2x0 + 2x1
=2
:
x0
=3
de unde g
asim x0 = 3; x1 = 4; x2 = 6

7. S
a se determine cte o baz
a n cele patru subspatii fundamentale ale lui
R2 denite de matricea:
0 0
a) A =
1 2
1 2
3 4
Rezolvare:
a) Aducem la forma scara redusa matricea A
2
3
2
3
0 0
1 2
L $L
0
A = 4 1 2 5 1 ! 2 4 0 0 5 = SA
= [c1 jc2 ]
b) B =

1 aceste polinoame se folosesc pentru a deni curbele Bezier. Toate fonturile sunt desenate
din arce de curbe Bezier, mai mult, softurile de proiectare de tip CAD folosesc astfel de curbe.

19

si matricea AT
2

0
AT = 4 0

3
1
2 5

2L1 +L2 !L2

3
1
0
0 0
0 5 = SA
T = [c1 jc2 ]

0
4 0

0
Matricea SA
are pivot pe coloana c1 , deci prima coloan
a a matricii A
reprezint
a un sistem liniar independent, astfel B1 = fu1 = (0; 1)T g este o
baz
a n Col(A).
0
0
Matricea SA
a a matricii AT
T are pivot pe coloana c2 , deci a doua coloan
0
0
reprezint
a un sistem liniar independent, astfel B1 = fu1 = (1; 2)T g este o
baz
a n Lin(A) = Col(AT ).

Pentru N ull(A) observ

am c
a un vector u = (x1 ; x2 )T 2 R2 , u 2 N ull(AT ) =
0
a si numai dac
a
N ull(SA ) dac
x1 + 2x2 = 0
Relatia de mai sus reprezint
a un sistem de o ecuatie cu dou
a necunoscute
cu matrice de rang 1. x1 va necunoscut
a principal
a si x2 =
necunoscut
a secundar
a. Obtinem x1 = 2 si deci u 2 N ull(A) () u =
( 2 ; )T = ( 2; 1)T . Adic
a un vector u apartine subspatiului N ull(A)
dac
a si numai dac
a se scrie combinatie liniar
a de vectorul v1 = ( 2; 1)T .
Deci N ull(A) = Span(v1 ). Dar un sistem format dintr-un singur vector
nenul este un sistem liniar independent si astfel B2 = fv1 = ( 2; 1)T g
reprezint
a o baz
a n N ull(A).
Pentru N ull(AT ) observ
am c
a un vector u = (x1 ; x2 )T 2 R2 , u 2 N ull(AT ) =
0
N ull(SAT ) dac
a si numai dac
a
x2 = 0
Adica u 2 N ull(AT ) () u = ( ; 0)T = (1; 0)T . Adic
a un vector
u apartine subspatiului N ull(AT ) dac
a si numai dac
a se scrie combinatie
liniar
a de vectorul v10 = (1; 0)T . Deci N ull(AT ) = Span(v10 ). Dar un sistem format dintr-un singur vector nenul este un sistem liniar independent
si astfel B20 = fv10 = (1; 0)T g reprezint
a o baz
a n N ull(AT ).
8. Prin operatii pe linie, matricea

1
2
1
2

6
6
A = [u1 ju2 ju3 ju4 ju5 ] = 6
6
4

se transform
a ntr-o matrice

6
6
B = [c1 jc2 jc3 jc4 jc5 ] = 6
6
4
20

1
0
0
0

2
4
1
3

0
1
0
0

1
2
1
2

1
0
0
0

1
2
2
3

3
1
0
0

1
2
2
1

5
3
0
0

3
7
7
7
7
5

3
7
7
7
7
5

n ce spatiu vectorial este Col(A) subspatiu? Dar N ull(A)? S

a se determine cte o baz
a n aceste subspatii.
Rezolvare:
Col(A) este generat de coloanele matricii A si cum ecare coloan
a e vector
din R4 1 nseamn
a c
a Col(A) e un subspatiu vectorial al lui R4 1 . Pe de
alt
a parte, N ull(A) reprezint
a multimea solutiilor sistemului omogen scris
matricial Ax = 0. Matricea A, avnd cinci coloane, sistemul omogen va
avea cinci necunoscute, deci va subspatiu vectorial al lui R5 1 .
ntruct matricea B este o matrice scar
a redus
a si a fost obtinut
a din A
prin operatii elementare pe linie, nseamn
a c
a este chiar forma scar
a redus
a
a matricii A. n B pivotii se g
asesc pe coloanele c1 si c2 , deci n A coloanele
u1 si u2 sunt liniar independente, celelalte putndu-se scrie combinatie
liniar
a de ele. Astfel, o baz
a n Col(A) = Span(u1 ; u2 ; u3 ; u4 ; u5 ) este
B = fu1 = (1; 2; 1; 2)T ; u2 = (2; 4; 1; 3)T g.

Pentru c
a B este forma scar
a redus
a a matricii A, sistemul omogen Ax = 0
are aceleasi solutii cu sistemul Bx = 0 dar al doilea e mai usor de rezolvat.
Deoarece n matricea B pivotii sunt pe coloanele c1 si c2 , vom lua x1 si x2
necunoscute principale, iar necunoscutele secundare le not
am cu parametri
dup
a cum urmeaz
a: x3 = ; x4 = ; x5 = . nlocuind n sistem, avem
x1

+
x2

+3 +5 =0
3 =0

deci x1 =
3 5 ; x2 = +3 . Astfel, un vector x = [x1 ; x2 ; x3 ; x4 ; x5 ]T 2
N ull(B) = N ull(A) dac
a si numai dac
a
3
2
3
2
3
2
2
3
3 2
5
3
x1
1
3
5
6 3 7
6 1 7
6 x2 7 6
6 0 7
7
+3
7
6
7
6
7
6
6
7
7 6
7
6
7
6
7
6
6
7
7
6
x = 6 x3 7 = 6
7= 6 1 7+ 6 0 7+ 6 0 7
4 0 5
4 1 5
4 x4 5 4
4 0 5
5
1
0
0
x5
iar dac
a not
am v1 = [ 1; 0; 1; 0; 0]T ; v2 = [ 3; 1; 0; 1; 0]T ; v3 = [ 5; 3; 0; 0; 1]T ,
relatia de mai sus ne spune c
a N ull(B) = Span(v1 ; v2 ; v3 ). n plus, acesti
vectori sunt liniar independenti si astfel B 0 = fv1 ; v2 ; v3 g reprezint
a o baz
a
n N ull(A).

9. Construiti o matrice A pentru care u = (1; 2; 3)T 2 N ull(A)

Rezolvare:
u 2 N ull(A) () Au = 0 si nmultirea se poate efectua doar dac
a
matricea A are trei coloane. Deci vom c
auta o matrice A = [x; y; x] 2
R1 3 . Avem c
a
Au = 0 () x + 2y + 3z = 0
iar ultima relatie este un sistem de o ecuatie cu trei necunoscute. Rangul
matricii sistemul e 1, deci lu
am x necunoscuta principal
a iar necunoscutele
secundare le not
am y = ; z = . G
asim x = 2 3 si pentru = = 1
vom avea x = 5; y = 1; z = 1, deci matricea A = [ 5; 1; 1]
21

10. Construiti o matrice A pentru care Col(A) = Span(u = (1; 1; 2)T ) si

Lin(A) = Span(v = (1; 5))
Rezolvare:
Evident, c
aut
am o matrice cu trei linii si dou
a coloane c1 ; c2 . Pentru
ca c1 ; c2 2 span(u = (1; 1; 2)T ), cele dou
a coloane sunt de forma c1 =
(1; 1; 2)T ; c2 = (1; 1; 2). Astfel
2
3
6
A=6
4

7
7
5

dar cele trei linii trebuie s

a e elemente din Span(1; 5), adic
a ecare linie
s
a e multiplu de acest vector, atunci
2
3
1 5
6 1 5 7
7
A=6
4 2 10 5
11. S
a se g
aseasc
a ecuatiile subspatiului S = Span(u1 = (1; 1; 2); u2 = ( 1; 1; 2))
al lui R2 .
Rezolvare:
Fie v = (x1 ; x2 ; x3 ) un vector oarecare din R3 . Construim matricea
A = [uT1 juT2 jv] si o aducem la forma scar
a:
2
3
2
3
1
1
x1
1
1 x1
6 1
; 2L1 +L3 !L3 6
1 x2 7
x1 + x2 7
7!
6 0 2
7 L1 +L2 !L2!
A=6
4 2
4 0
2 x3 5
4
2x1 + x3 5
2L2 +L3 !L3

1
6 0
6
4 0

1
2
0

3
x1
x1 + x2 7
7 = SA
2x2 + x3 5

Ultima coloan
a din SA se poate scrie combinatie liniar
a de primele dou
a
dac
a si numai dac
a nu contine pivot, adic
a dac
a 2x2 + x3 = 0. Dar
aceasta e si conditia ca ultima coloan
a din A s
a se poat
a scrie combinatie
liniar
a de primele dou
a, deci conditia ca v 2 Span(u1 ; u2 ). Asadar
S = fv = (x1 ; x2 ; x3 ) 2 R3 j

2x2 + x3 = 0g

12. n R2 2 , multimea S a matricilor de rang unu este subspatiu?

Rezolvare:
2
3
2
3
1 0
0 0
Matricile A = 4 0 0 5 si B = 4 0 1 5 au rang(A) = rang(B) = 1
22

dar Rang(A + B) = Rang(I2 ) = 2 6= 1, deci exist

a combinatii liniare de
elemente din S care nu dau un element din S, asadar S nu este subspatiu
vectorial n R2 2
S
a se determine dimensiunea substatiului vectorial S = fv = [a; b + 2c; a +
b + 2c]T ja; b; c 2 Rg al lui R3 1
Rezolvare:
Observ
am c
a v = a[1; 0; 1]T + b[0; 1; 1]T + c[0; 2; 2]T deci S = Span(u1 =
T
[1; 0; 1] ; u2 = [0; 1; 1]T ; u3 = [0; 2; 2]T ). Dar u2
si u3 nu sunt liniar independenti, pentru c
a u3 = 2u2 . O baz
a n S va B = fu1 ; u2 g, asadar
dim(S) = 2

1.3

PROBLEME PROPUSE

1. Ar
atati c
a ntr-un spatiu vectorial:
(a) exist
a un singur vector nul;
(b) oricare vector are un unic vector opus.
2. n spatiul vectorial R3 =R se dau vectorii u = (1; 2; 1), v = (1; 1; 1), w =
(0; 9; 8).
(a) Scrieti baza canonic
a a spatiului R3 =R:
(b) Exprimati vectorii dati n baza canonic
a.
(c) Determinati coordonatele vectorilor dati n baza canonic
a.
(d) Determinati vectorul ve = 3v + 5u w; stabiliti dac
a urm
atoarele
sisteme de vectori sunt baze pentru spatiul V :
i.
ii.
iii.
iv.
v.

fu; v; wg ;
fu; v; w; veg ;
fu; v; veg ;
f ; w; veg ;
fv; w; veg :

3. S
a se arate c
a multimea matricelor cu elemente din corpul K i.e. Mm;n (K)
este un spatiu vectorial peste corpul K; fata de operatia (intern
a) de
adunare a matricelor, respectiv, fata de operatia (extern
a) de nmultire
a matricelor cu scalari.
4. Vericati c
a n spatiul vectorial V =K :
(a) 0v = ; pentru orice v 2 V , adic
a produsul scalarului 0 cu orice
vector v este vectorul nul;
(b)

= ; pentru orice
nul este vectorul nul;

2 K; adic
a produsul scalarului

23

cu vectorul

(c) ( 1)v = v pentru orice v 2 V; adic

a produsul dintre scalarul
vectorul v este opusul vectorului v;
(d) dac
a

2 K; v 2 V si v = ; atunci

1 si

= 0 sau v = :

5. S
a se arate c
a urm
atoarele multimi se pot nzestra cu o structur
a de spatiu
liniar peste corpul numerelor reale:
(a) f (a; 0; b + c; a + b + c)j a; b; c 2 R g

(b) f (a; c; b + c + d; a + b + c + d)j a; b; c; d 2 R g :

6. n spatiul R3 1 =R consider
am vectorii v1 = (9; 0; 1)T ; v2 = (2; 2; 1)T ; v3 =
T
T
(0; 2; 1) ; v4 = (1; 1; 1) :
(a) S
a se scrie combinatia liniar
a v = v1 + 2( 13; 0; 1)T + v2

v3 + v4 :

(b) S
a se determine coordonatele vectorilor considerati n baza canonic
a.
(c) S
a se determine rangul matricei A = (v1 j v2 j v3 j v4 ):

(d) Sunt vectorii considerati liniar independenti?

(e) S
a se determine cel mai mare n
este liniar independent
a.

4 pentru care multimea vi : i = 1; n

(f) S
a se determine multimea tuturor combinatiilor liniare ale vectorilor
i. v1 ; v2 ; v3 ; v4 :
ii. v1 ; v2 ; :::; vn :
7. S
a se arate c
a vectorii notati v1 ; v2 ; ::: formeaz
a o baz
a ntr-un spatiu
aritmetic, apoi determinati coordonatele vectorului v n baza respectiv
a:
(a) v1 = (1; 1; 1); v2 = (1; 1; 2); v3 = (1; 2; 3); v = (6; 9; 14):
(b) v1 = (2; 1; 3); v2 = (3; 2; 5); v3 = (1; 1; 1); v = (6; 2; 7):
(c) v1 = (1; 2; 1; 2; ); v2 = (2; 3; 0; 1); v3 = (1; 2; 1; 4); v4 = (1; 3; 1; 1);
v = (7; 14; 1; 2):
Raspunsuri. (a). 1; 2; 3; (b). 1; 1; 1; (c). 0; 2; 1; 2:
8. S
a se arate c
a vectorii notati v1 ; v2 ; :::; respectiv v10 ; v20 ; :::; formeaz
a baze
ntr-un spatiu aritmetic; exprimati vectorii v1 ; v2 ; ::: n cele dou
a baze.
(a) v1 = (1; 2; 1); v2 = (2; 3; 3); v3 = (3; 7; 1); v10 = (3; 1; 4); v20 = (5; 2; 1); v30 =
(1; 1; 6):
(b) v1 = (1; 1; 1; 1); v2 = (1; 2; 1; 1); v3 = (1; 1; 2; 1); v4 = (1; 3; 2; 3); v10 =
(1; 0; 3; 3); v20 = ( 2; 3: 5; 4); v30 = (2; 2; 5; 4); v40 = (2; 2; 5; 4):
Raspunsuri.
(a) v1 =

27v10 71v20 41v30 ; v2 = 9v10 +20v20 +9v30 ; v3 = 4v10 +12v20 +8v30 ;

24

(b) v1 = 2v10 + v30 v40 ; v2 =

v4 = v10 v20 + v30 v40 :

3v10 + v20

2v30 + v40 ; v3 = v10

2v20 + v30

v40 ;

9. S
a se determine 2 R astfel nct vectorul v s
a se poat
a exprima ca o
combinatie liniar
a a celorlalti vectori dati:
(a) v = (7; 2; ) ; v1 = (2; 3; 5); v2 = (3; 7; 8); v3 = (1; 6; 1);
(b) v = (9; 12; ) ; v1 = (3; 4; 2); v2 = (6; 8; 7):
Raspunsuri. (a).

= 15; (b).

2 R:

10. * Fie V =K un spatiu liniar de dimensiune n. Se stie c

a, n general, ntr-un
asemenea spatiu exist
a mai multe baze.
(a) S
a se arate c
a pentru K = R sau K = C spatiul V are o innitate de
baze.
(b) S
a se dea cte un exemplu de spatiu care are exact 0; 1; 2; 3; respectiv
4 baze:
11. Determinati dimensiunile urm
atoarelor spatii vectoriale:
(a) f(0; 0; 0)g

(b)

(c)
(d)

(a; a; a; a)T a 2 R

(a; 0; b + c; a + b + c)T a; b; c 2 R

(a; c; b + c + d; a + b + c + d)T a; b; c; d 2 R :

(e) f (0; a + c; c + d; a + b + c + d)j a; b; c; d 2 R g :

Raspusuri. (a). 0; (b). 1; (c). 2; (d). 4; (d). 3.

12. S
a se g
aseasc
a cte o baz
a n ecare din cele patru subspatii fundamentale
ale matricii
3
2
1
1
2
1
1
6 2
2
4
2
1 7
7
6
6
1
2
1
0 7
A=6 3
7
4 2
2
4
2
1 5

13. S
a se determine matricea de trecere de la baza B la baza B 0 si inversa ei
unde:
(a) B = f(1; 2; 1); (2; 3; 3); (3; 7; 1)g ; B 0 = f(3; 1; 4); (5; 2; 1); (1; 1; 6)g ;

(b) B 0 = f(1; 1; 1; 1); (1; 2; 1; 1); (1; 1; 2; 1); (1; 3; 2; 3)g, B = f(1; 0; 3; 3); ( 2; 3:
14. S
a se stabileasc
a dimensiunea spatiului Rn [x]=R (spatiul functiilor polinomiale de grad mai mic sau egal cu n), s
a se determine coordonatele
vectorilor 1, (x a), (x a)2 , ::: ,(x a)n n baza canonic
a, s
a se arate
c
a vectorii 1, (x a), (x a)2 , ::: ,(x a)n formeaz
a o baz
a n Rn [x]=R,
apoi s
a se scrie matricele de trecere dintre cele doua baze.
25

5; 4); (2; 2; 5; 4); (2; 2;

15. S
a se arate c
a n spatiul R3 [x]=R sistemul de vectori
(a) B = 1; 2x; 2x2 ; 2x3 este o baz
a, iar coordonatele vectorului x + x2
sunt (0; 1=2; 1=2; 0);
(b) B 0 = 1 + x; 1 x; x + x2 ; x + x3 este o baz
a, iar coordonatele vectorului x + x2 sunt (0; 0; 1; 0):
(c) B300k (x) = C3k xk (1 x)3 k ; k = 0; 1; 2; 3g este o baz
a iar coordonatele
vectorului x + x2 sunt (0; 1=3; 3; 8)
16. * S
a se arate c
a urm
atorul sistem de vectori (n ce spatiu poate considerat?) este liniar independent: f1; cos x; sin x; cos 2x; sin 2x; :::; cos nx; sin nxg :
17. Stabiliti care dintre urm
atoarele multimi de vectori este subspatiu al unui
spatiu vectorial real adecvat:
(a) vectorii unui spatiu liniar n dimensional care au coordonatele numere
ntregi;
(b) vectorii legati cu acelasi punct de aplicatie (origine), O; din spatiul
zic:
i.
ii.
iii.
iv.

care au vrfurile (extremit

atile) pe axele de coordonate;
care au vrfurile pe o dreapt
a dat
a;
ale c
aror vrfuri nu sunt pe o dreapt
a dat
a;
care au vrfurile n primul cadran;

(c) vectorii din Rn =R ale c

aror coordonate veric
a ecuatia: x1 + x2 +
::: + xn = 0;
(d) vectorii din Rn =R ale c
aror coordonate veric
a ecuatia: x1 + x2 +
::: + xn = 1;
(e) vectorii din Rn =R care sunt combinatii liniare ale unor vectori dati.
Raspunsuri. (a). nu; (b).i. nu; ii. da, dac
a si numai dac
a dreapta trece
prin origine; iii. nu; iv. nu; (c). da; (d). nu, (e). da.
18. Enumerati toate subspatiile spatiului vectorilor din spatiu.
Raspuns. Tot spatiul; multimea vectorilor dintr-un plan care trece prin
origine; multimea vectorilor de pe o dreapt
a care trece prin origine; multimea
format
a din vectorul nul.
19. Descrieti subspatiile generate de vectorii indicati preciznd spatiul aritmetic n care se lucreaz
a si stabiliti dimensiunea lor:
(a) 1;
(b) (1; 1); (2; 2);
(c) (1; 2); (2; 1);
(d) (10; 0; 10); (21; 1; 1); (11; 1; 11):
26

Raspunsuri. (a). R; 1 (b). f( ; ) j 2 Rg ; 1 (c). R2 ; 2;

(d). f(10 + 21 ; ;
10 ) j ; 2 Rg ; 2:
20. Fie Mn;n (K)=K: Ar
atati c
a multimea matricelor diagonale formeaz
a un
subspatiu liniar; care este dimensiunea acestuia?
21. n spatiul functiilor reale peste corpul R analizati dimensiunea subspatiului generat de vectorii
(a) sin x;
(b) sin x; sin2 x;
(c) sin x; sin2 x; :::; sinn x:
22. Determinati cte o baz
a pentru:
(a) subspatiul

ax2 + bx + c a + b = c al spatiului R3 [x]=R ;

(b) subspatiul matricelor de tip 2

2 de forma

a b
0 c

a; b; c 2 R

(vericati, n prealabil c
a este subspatiu);
(c) subspatiul matricelor din Mm;n (R) care au primele dou
a coloane
nule.
23. Determinati cte o baz
a pentru subspatiile polinoamelor p 2 R3 [x]=R
avnd proprietatea:
(a) p(1) = 0;
(b) p(1) = 0si p(2) = 0;
(c) p(1) = 0; p(2) = 0 si p(3) = 0;
(d) p(0) = 0, p(1) = 0;
0
1 1 1 1
B1 2 3 4
B
24. Fie A = @
2 3 4 5
2 4 6 8

p(2) = 0 si p(3) = 0:
1
1
1
5
6C
C : S
a se determine cte o baz
a pentru :
6
7A
10 12

(a) spatiul generat de liniile sale;

(b) spatiul generat de coloanele sale;

(c) N ull(A):
Raspusuri. De exemplu:
1 1 1 1 1
20 1 0 13
1
1
6B1C B2C7
B C B C7
(b) 6
4@2A ; @3A5
2
4
(a)

1 ; 1

27

20

6B
6B
6B
B
(c) 6
6B
6B
4@

1 0
1
B
2C
C B
C
1C B
;B
B
0C
C B
@
A
0
0

1 0
2
B
3C
C B
C
0C B
;B
B
1C
C B
@
A
0
0

1 0
3
B
4C
C B
C
0C B
;B
B
0C
C B
@
A
1
0

13
4
7
5C
C7
C
0 C7
7:
7
0C
C7
A
0 5
1

25. Fie V multimea matricelor de tip 4 4 a c

aror matrice scar
a redus
a are
ultima linie nul
a. Este V un subspatiu n M4;4 (R) ?
26. Fie W=K un spatiu vectorial , U si V dou
a subspatii, iar BU = fu1 ; u2 ; :::uk g ;
respectiv BV = fv1 ; v2 ; :::v` g baze ale acestora.
(a) S
a se arate c
a multimea U \ V este subspatiu al spatiului W .

(b) S
a se arate c
a multimea U + V := fu + v j u 2 U; v 2 V g este subspatiu al spatiului W .
(c) S
a se arate c
a dac
aU

V si k = `, atunci U = V .

(d) * Determinati dimensiunea subspatiului U +V si indicati o procedur

a
concret
a de obtinere a unei baze.
Indicatie. O baz
a pentru U +V este format
a dintr-o submultime maximal
a
de vectori liniar independenti ai multimii fu1 ; u2 ; :::uk ; v1 ; v2 ; :::v` g :
27. *Determinati cte o baz
a pentru suma, respectiv intersectia subspatiilor
generate de multimile de vectori v1 ; :::; vn si v10 ; :::; vn0 :
(a) v1 = (1; 2; 1); v2 = (1; 1; 1); v3 = (1; 3; 3); v10 = (2; 3; 1); v20 =
(1; 2; 2); v30 = (1; 1; 3):
(b) v1 = (1; 1; 0; 0); v2 = (0; 1; 1; 0); v3 = (0; 0; 1; 1); v10 = (1; 0; 1; 0); v20 =
(0; 2; 1; 1); v30 = (1; 2; 1; 2):
Raspusuri. (a). de exemplu, pentru sum
a fv1 ; v2 ; v10 g ; iar pentru in0
tersectie fvg ; unde v = 2v1 + v2 = v1 + v30 = (3; 5; 1): (b). de exemplu, pentru sum
a fv1 ; v2 ; v3 ; v10 g ; iar pentru intersectie fv100 ; v200 g ; unde
00
v1 = v1 + v2 + v3 = v10 + v20 = (1; 2; 2; 1) si v200 = 2v1 + 2v3 = v10 + v30 :
2
2
2
3
3
3
1 0
0 0
0 1
28. Ar
atati c
a matricile A1 = 4 0 0 5 ; A2 = 4 0 1 5 ; A3 = 4 1 0 5
formeaz
a o baz
a n subspatiul R2S 2 al matricilor simetrice din spatiul
2 2
vectorial R . Relatia
2
3 2
3 2
3
2b+c c
a b
a
a 2b
2
2
4 c d 5 = 4 2c d 5 = 4 2c+b b
5=
d
2
2

28

=4

a
b+c
2

b c
2

b+c
2

+
d

b c
2

5=4

a
b+c
2

b+c
2

5+4

0
b c
2

b c
2

3
5

ne arat
a c
a orice matrice 2 2 se poate descompune n suma dintre o
matrice simetric
a si una antisimetric
a (adic
a o matrice A cu proprietatea
c
a AT = A). Dac
a not
am R2S 2 multimea matricilor antisimetrice 2 2,
atunci armatia
2 2
R2 2 = RS2 2 + RA
este fals
a. De ce?
29. Care e subspatiul vectorial al lui R2
pozitive?
R
aspuns: Este R2 2 nsusi.

29

generat de matricile cu elemente