Dumnezeu ca sef de campanie

Andrei Plesu,
Credinta afisata in mod ipocrit si interesat este mult mai aproape de blasfemie decit necredinta. Ateul pune
existenta lui Dumnezeu intre paranteze. Nu asteapta nimic de la o instanta pe care o socoteste absenta si nu se
sfieste sa-si declare public convingerile, fie ca le numeste ,,agnosticism", ,,libera cugetare", ,,materialism
dialectic" etc.
Dar cel care face din Dumnezeu un ,,tovaras de drum" rentabil, un instrument al propagandei electorale,
un argument (strimb) de onorabilitate, pacatuieste grav. Ateul poate spera sa fie mintuit, daca bilantul
faptelor lui bune e convingator si daca Judecatorul suprem ii acorda iertarea Sa (dupa reguli pe care nu le putem
traduce in limbajul previzibil al justitiei omenesti). Dar manipulatorul sfruntat, cel care mimeaza evlavia ca sa
cistige voturi, cel care gesticuleaza pravoslavnic de dragul succesului popular, acela ,,ia in desert numele
Domnului" si isi risca sufletul.
Dar nu vreau sa ma transform eu insumi in ,,judecator". Pina sa ajungem la teologie si la problema mintuirii,
avem la indemina argumente ceva mai omenesti pentru a amenda brusca inflamatie mistica a unora dintre
,,jucatorii" nostri politici. Mai intii e vorba de pura nerusinare. Daca pina de curind n-ai dat semne de
,,imbisericire", de ritualism riguros, de contact pios cu ierarhiile ceresti si pamintesti, e jenant sa afisezi dintrodata mari atasamente pentru moaste, hramuri, si pelerinaje.
Una e sa-ti dai ochii peste cap dinaintea presedintelui tarii, sub povara ignorantei proprii, alta e sa-ti dai ochii
peste cap pe la icoane si pe sub straie de preoti. Nu poti trece, fara explicatii, cu un fel de naturalete toanta,
de la tricoul Che Guevara la exhibarea voios smerita a insemnelor credintei, cu scopul vizibil al unui spor
de simpatie electorala. Dincolo de nerusinare, se intrevede, sa-mi fie iertat, si o anumita forma de prostie. Fie si
o modesta functionare a inteligentei ar trebui sa-ti spuna ca genul asta de ,,convertire" festiva nu e credibil, da
prost, dezvaluie defecte omenesti nu tocmai eligibile: lipsa de caracter (versatilitate ,,lucrativa"), dispret pentru
electorat (miza pe ,,naivitatea" unei populatii, gata, oricind, sa accepte falsul), prost gust, lipsa de respect pentru
o traditie a invocarii transcendentei, in care calculul politic, minciuna, prefacatoria, retorica gaunoasa,
exhibitionismul, inselatoria nu au ce cauta.
Admit ca unii se pot lasa pacaliti. Constat cu tristete si ca unii dintre ierarhii nostri consimt cu prea multa
usurinta la transformarea evlaviei in spectacol de campanie. Dar, oricum, depling ideea netrebnica a unor
actori politici de a-l folosi pe Dumnezeu ca purtator de steag in penibile confruntari lumesti si de a
dezonora credinta, folosind-o ca simpla materie prima a unei coreografii de iarmaroc. Ideea de a folosi ca arma
de partid problematica delicata a Revelatiei, a tensiunilor inter-confesionale, a emotivitatii primare, pentru care
Iisus e ,,oltean de-al nostru", dovedeste o insuficienta sufleteasca, o neglijenta spirituala, o grosolanie strategica,
demne de aruncat la cos, printre atitea alte rebuturi si mirsavii ale vietii noastre publice.
Cititorul isi va fi dat seama ca cel care mi-a provocat aceste reflexii este dl. Victor Ponta. Dar nu e nevoie sa fii
prea echidistant, ca sa observi cit de usor a adoptat si opozitia aceeasi jalnica demagogie. Din unirea PDL cu
PNL a iesit - surpriza! - ,,Alianta Crestin Liberala". Prin urmare, daca zice dl. Ponta, intr-un studiou vag neoprotestant, ,,Cred in Dumnezeu!", sar si atletii dreptei noastre si isi pun crucea pe chipiu! Ati auzit, pina
acum, vreo predica a dlui Ioan Oltean Vreo declaratie de credinta a dlui Blaga Ati perceput vreo procupare

pentru problemele Bisericii pe ordinea de zi a noii aliantea Au d-nul Mihai Voicu sau doamna Alina Gorghiu de
raportat vreo rapire la ceruriu Sau poate grupul cu adevarat mistic a trecut la dl. Tariceanu. El insusi, ca si dnii
Chitoiu, Stroe si Gerea, ar fi, cu alte cuvinte, adevaratii purtatori de stigmate ai liberalismului renascut...
Nu subinteleg ca, printre politicienii nostri, n-ar exista si oameni credinciosi. Dar fulguranta inregimentare a
unor formatiuni intregi si a unor ,,corifei" necopti sub steagul crucii e necinstita si ar trebui sa conduca la
descalificarea prompta a ,,combatantilor". Dupa cum se poarta, mai toti ar merita martirajul unui esec electoral.
Macar ca sa afle, fie si in ceasul al doisprezecelea, ca semnul crucii fara experienta crucii nu face doi bani.