Sunteți pe pagina 1din 4

nstitutia sefului de stat isi are obarsia chiar in istoria

lumii, a sistemelor statale. Din totdeauna


colectivitatile umane organizate au avut un sef,
recunoscut sau impus, in contextul imprejurarilor
istorice. Cu atat mai mult, statele, concepute ca mari
colectivitati umane, grupate pe teritorii mai mult sau
mai putin intinse, delimitate prin frontiere, au cuprins
in sistemul organizarii lor politice si institutia sefului
de stat.
Institutia sefului statului in monarhia dacica
Puterea suprema in stat era detinuta de catre rege.
Institutia regalitatii tinde sa devina ereditara, dovada
ca Burebista si Decebal erau fii de regi. Cu toate
acestea, puteau veni la succesiunea tronului si fratii
regelui, precum si marele preot. Astfel, la
succesiunea lui Scorillo a venit Diurpanrus, ca frate
al regelui, pe cand Decebal l-a succedat pe unchiul
sau (Diurparnus), iar la moartea lui Burebista
puterea i-a revenit lui Deceneu care era mare preot.
Parcurgand o perioada de doua secole, monarhia
sclavagista dacica a dobandit o serie de trasaturi
specifice, care ii dau o identitate proprie. Regele dac
este varful nobilimii sclavagiste si totodata varful

ierarhiei aparatului de stat, purtand inca puternice


urme ale caracterului militar. Acest caracter nu
trebuie privit in relatie cu sediul de evolutie al statului
sclavagist dac, ci in relatie cu pericolul extern care
impunea si consolidarea permanenta a functiei
externe.
O alta trasura specifica monarhiei dace o constituie
exercitarea puterii laice si religioase de catre o
singura persoana asu de catre persoane diferite.
Deceneu si Comoycus au fost totodata regi si mar
preoti, pe cand in vremea lui Burebista puterea
religioasa a fost detinuta de catre Deceneu, iar in
vremea lui Decebal de cate Vesinas.
Mentionam de asemenea, ca o trasatura aparte,
monopolul regelui asupra minelor de aur. In fine,
monarhia sclavagista dacica nu poate fi incadrata in
cadrul monarhiilor sclavagiste clasice.
Pe langa rege se formeaza o curte compusa din
sfetnici si executanti ai vointei sale, in cadrul unui
aparat de stat care isi desfosoara activitatea la nivel
central. Cu toatea ca nu suntem in posesia unor
date din care sa rezulte cum era organizat sistemul

puterii centrale si care erau competentele inaltior


demniatri, stim totusi ca acestia din urma se bucurau
de stabilitate si continuitate in exercitarea atributilor
lor. Amintim in acest sens activitatea indelungata pe
care a desfasurat-o Acornion la curtea lui Burebista
si care, potrivit inscriptiei de la Dionysopolis, a
fost ,,cea dintai si cea mai mare cinste".
Pe de alta parte, in organizarea activitatii la nivelul
central, se contureaza o ierarhizare a dregatorilor,
deoarece asa cum Acornion a fost prim sfetnic al lui
Burebista, tot asa Deceneu si Vesinas detineau
pozitie situata imediat dupa cea a regelui.Potrivit
stirilor transmise de catre Iordanes si Dio Cassius,
marii preoti detineau o putere aproape regala. Intradevar, in organizarea statala data de catre
Burebista, marele preot exercita atributiunile unui
adevar vicerege. Rolul deosebit de important ce
revenea puterii religioase se explica, in primul rand,
prin aceea ca regii daci, alaturi de varfurile
aristocratiei, erau interesanti sa acrediteze ideea ca
legile sunt de origine divina.
Intrucat, in conceptia de atunci preotii erau singurii in

masura sa interpreteze vointa zeilor, tot lor le


reveneau si principalele atributiuni judecatoresti. In
ultima instanta, principalul factor prin intermediul
caruia s-a elaborat (in sens formal) si s-a impus
sistemul de drept geto-dac.
Istoricii antichitatii au evocat in repetate randuri si
dragostea de libertate a geto-dacilor. Potrivit
spuselor lui Strabon, in epoca ascensiunii lor
politice, geto-dacii aveau o armata de 200000 de
luptatori. Forta militara a acestei armate a fost de
natura sa impresioneze pe toti contemporanii, caci
vreme de doua secole ea nu a putut fi infranta. Cele
din urma lupte ale acestei armate au fost si cele mai
impresionante, caci pentru infrangerea ei, neinvinsa
Roma, sub conducerea unuia dintre cei mai valorosi
generali, a trebuit sa-si concentreze toata puterea
vreme de sase ani.