nstitutia sefului de stat isi are obarsia chiar in istoria
lumii, a sistemelor statale. Din totdeauna
colectivitatile umane organizate au avut un sef, recunoscut sau impus, in contextul imprejurarilor istorice. Cu atat mai mult, statele, concepute ca mari colectivitati umane, grupate pe teritorii mai mult sau mai putin intinse, delimitate prin frontiere, au cuprins in sistemul organizarii lor politice si institutia sefului de stat. Institutia sefului statului in monarhia dacica Puterea suprema in stat era detinuta de catre rege. Institutia regalitatii tinde sa devina ereditara, dovada ca Burebista si Decebal erau fii de regi. Cu toate acestea, puteau veni la succesiunea tronului si fratii regelui, precum si marele preot. Astfel, la succesiunea lui Scorillo a venit Diurpanrus, ca frate al regelui, pe cand Decebal l-a succedat pe unchiul sau (Diurparnus), iar la moartea lui Burebista puterea i-a revenit lui Deceneu care era mare preot. Parcurgand o perioada de doua secole, monarhia sclavagista dacica a dobandit o serie de trasaturi specifice, care ii dau o identitate proprie. Regele dac este varful nobilimii sclavagiste si totodata varful
ierarhiei aparatului de stat, purtand inca puternice
urme ale caracterului militar. Acest caracter nu trebuie privit in relatie cu sediul de evolutie al statului sclavagist dac, ci in relatie cu pericolul extern care impunea si consolidarea permanenta a functiei externe. O alta trasura specifica monarhiei dace o constituie exercitarea puterii laice si religioase de catre o singura persoana asu de catre persoane diferite. Deceneu si Comoycus au fost totodata regi si mar preoti, pe cand in vremea lui Burebista puterea religioasa a fost detinuta de catre Deceneu, iar in vremea lui Decebal de cate Vesinas. Mentionam de asemenea, ca o trasatura aparte, monopolul regelui asupra minelor de aur. In fine, monarhia sclavagista dacica nu poate fi incadrata in cadrul monarhiilor sclavagiste clasice. Pe langa rege se formeaza o curte compusa din sfetnici si executanti ai vointei sale, in cadrul unui aparat de stat care isi desfosoara activitatea la nivel central. Cu toatea ca nu suntem in posesia unor date din care sa rezulte cum era organizat sistemul
puterii centrale si care erau competentele inaltior
demniatri, stim totusi ca acestia din urma se bucurau de stabilitate si continuitate in exercitarea atributilor lor. Amintim in acest sens activitatea indelungata pe care a desfasurat-o Acornion la curtea lui Burebista si care, potrivit inscriptiei de la Dionysopolis, a fost ,,cea dintai si cea mai mare cinste". Pe de alta parte, in organizarea activitatii la nivelul central, se contureaza o ierarhizare a dregatorilor, deoarece asa cum Acornion a fost prim sfetnic al lui Burebista, tot asa Deceneu si Vesinas detineau pozitie situata imediat dupa cea a regelui.Potrivit stirilor transmise de catre Iordanes si Dio Cassius, marii preoti detineau o putere aproape regala. Intradevar, in organizarea statala data de catre Burebista, marele preot exercita atributiunile unui adevar vicerege. Rolul deosebit de important ce revenea puterii religioase se explica, in primul rand, prin aceea ca regii daci, alaturi de varfurile aristocratiei, erau interesanti sa acrediteze ideea ca legile sunt de origine divina. Intrucat, in conceptia de atunci preotii erau singurii in
masura sa interpreteze vointa zeilor, tot lor le
reveneau si principalele atributiuni judecatoresti. In ultima instanta, principalul factor prin intermediul caruia s-a elaborat (in sens formal) si s-a impus sistemul de drept geto-dac. Istoricii antichitatii au evocat in repetate randuri si dragostea de libertate a geto-dacilor. Potrivit spuselor lui Strabon, in epoca ascensiunii lor politice, geto-dacii aveau o armata de 200000 de luptatori. Forta militara a acestei armate a fost de natura sa impresioneze pe toti contemporanii, caci vreme de doua secole ea nu a putut fi infranta. Cele din urma lupte ale acestei armate au fost si cele mai impresionante, caci pentru infrangerea ei, neinvinsa Roma, sub conducerea unuia dintre cei mai valorosi generali, a trebuit sa-si concentreze toata puterea vreme de sase ani.