FENOMENE METEOROLOGICE PROVOCATE DE

POLUARE
Echilibrul natural al gazelor atmosferice care s-a mentinut timp de milioane de ani
este amenintat acum de activitatea omului.Aceste pericole ar fi efectul de sera,
incalzirea globala ,poluarea aerului, subtierea stratului de ozon si ploile acide.
Poluarea atmosferei determina modificari ale echilibrelor fizico-chimice din
atmosfera, deci ale parametrilor climatici sau chiar ale climei, la scara regionala
sau globala. Dintre efectele pe termen scurt sunt semnalate smogul, smogul
fotochimic si ploile acide, iar deteriorarea stratului de ozon si efectul de sera sunt
consecinte pe termen lung.
Deteriorarea stratului de ozon
Aerul pe care il inspiram este parte din atmosfera ,amestecul de gaze ce acopera
globul pamantesc.Acest amestec de gaze asigura viata pe pamant si ne protejeaza
de razele daunatoare ale Soarelui.
Atmosfera este formata din circa 10 gaze diferite ,in mare parte azot (78%) ,si
oxigen (21%). Acel 1% ramas este format din argon ,dioxid de carbon ,heliu si
neon.Toate acestea sunt gaze neutre ,adica nu intra in reactie cu alte substante.Mai
exista urme de dioxid de sulf ,amoniac, monoxid de carbon si ozon (O3) precum si
gaze nocive ,fum ,sare,praf si cenusa vulcanica.
In ultimii 200 ani industrializarea globala a dereglat raportul de gaze necesar
pentru echilibrul atmosferic.Arderea carbunelui si a gazului metan a dus la
formarea unor cantitati enorme de dioxid de carbon si alte gaze ,mai ales dupa
sfarsitul secolului trecut a aparut automobilul.Dezvoltarea agriculturii a determinat
acumularea unor cantitati mari de metan si oxizi de azot in atmosfera
Cea mai mare cantitate de ozon (90%), apreciata la 5 x 10-5 din volumul total
al atmosferei se gaseste intre 10 i 50 km, restul de 10%, adica echivalentul a 10-6
- 10-5 din volum se gaseste in troposfera, cu maximul de concentratie intre 0-3
km.
Ozonul din stratosfera absoarbe radiatia UVB care are cea mai mare energie
si este daunatoare lumii vii, avand rolul unui ecran de protectie.
In 1970 s-a constatat ca CFC (CloroFluoroCarburile) si BFC
(BromoFluoroCarburile) distrug stratul de ozon din stratosfera. Productia lor a
inceput in anul 1930. Sunt produsi de sinteza care contin halogeni cu o mare
stabilitate chimica. In mezosfera si la partea superioara a stratosferei, radiatia UV
rupe legaturile chimice ale CFC si BFC si elibereaza atomii de halogen care sunt
foarte reactivi. Un singur atom de clor poate distruge pana la 100 000 de molecule
de ozon. Procesul este accelerat in prezenta cristalelor de gheata din norii
stratosferici fapt care explica scaderea concentratiilor de ozon deasupra tinuturilor
polare. Deasupra Antarcticii, concentratia ozonului din stratosfera inferioara (1325 km) a scazut cu aproape 95 %. Ca o consecinta, cantitatea totala a radiatiei UV
care ajunge in troposfera si la suprafata terestra a crescut.
Ozonul din troposfera
Sursele naturale de ozon troposferic sunt stratosfera (cca 20%) si poluarea
antropica (80%). Rata anuala de crestere a concentratiei ca urmare a poluarii este
de 1-2 % pe an.
~1~

Concentratia ozonului troposferic variaza in limite foarte mari; valorile

ridicate sunt asociate cu poluarea, deoarece sursa principala o constituie reactia
dintre oxizii de azot si compusii organici volatili din gazele de esapament.
Concentrat in forma pura, ozonul ar acoperi Pamantul cu un strat gros de
numai 3 mm. sub actiunea radiatiei solare. Rata de disociere a ozonului troposferic
este de 0.32 % pe an in emisfera nordica si de 0,4 % pe an in cea sudica.
Moleculele de CFC sunt de cca 10.000 de ori mai eficiente in procesul de captare a
a energiei termice decat cele ale CO2. Efectul cumulat al acestora determina
cresterea temperaturii globale.
In toposfera (pana la atitudinea de 10 km) sub aciunea radiaiilor ultraviolete cu
lungimea de und <242 nm, emanate de Soare, oxigenul molecular este scindat in atomi:
O2

O+O

(1)

Atomii de oxigen (foarte reactivi), in prezenta unui martor (M) care preia excesul de
energie, reacioneaz cu molecule de oxigen si formeaz ozon:
O2 + O+ M O3+ M

(2)

La rndul sau si ozonul este descompus de ctre radiaiile ultraviolete cu lungimea

de unda < 320 nm:
O3

O2 + O

(3)

Oxigenul atomic rezultat poate reaciona cu ozonul spre a forma oxigen molecular:
O+ O3 O2+ O2

(4)

Aceste radiaii prezint importanta doar in toposfera si conduc la mici concentraii

de ozon (40 80 g/cm3 aer).
In stratosfera, de la nlimea de 10-15 km si pana la 35 km, concentraia de ozon
este destul de mare si anume cantitatea maxima de ozon in acest strat este de 450 uniti
Dobson. O unitate Dobson (DU) reprezint cantitatea de ozon care se afla intr-un strat de
ozon pur de grosime 0,01 mm, in condiii normale. Acest strat de ozon este foarte
important pentru viata de pe Pmnt, deoarece prin reacia (3) ozonul absoarbe cea mai
mare parte a radiaiilor UV emise de Soare, care in caz contrar ar afecta viata organismelor
de pe Pmnt.
Formarea si grosimea stratului de ozon se poate nelege astfel: la nlimi mai mari
de 35 km, oxigen molecular este puin.

~2~

In consecina, se formeaz puin oxigen atomic prin reacia (1) si deci si puin ozon
prin reacia (2).
De la nlimea de 35 km si pana la 10-15 km, reaciile (1) si (2) devin
predominante, ceea ce contribuie la formarea unui strat cu concentraia de ozon foarte
mare.
La nlimi mai mici de 10-15 km doar puine radiaii ultraviolete, cu <240 nm au
rmas neabsorbite, astfel ca prin reacia (1) se formeaz mai puin oxigen atomic, deci si
ozon mai puin.
ncepnd cu anul 1974, mai muli oameni de tiina, dintre care amintim pe Molina
si Rowland, au artat ca la Polul Sud si mai puin la Polul Nord a aprut o gaura in
stratul de ozon, adic in aceste zone a sczut foarte mult concentraia de ozon in
stratosfera. S-a artat ca la distrugerea stratului de ozon contribuie avioanele supersonica
prin gazele emanate, precum si unii produi chimici cum sunt freonii (CF2Cl2,
CFCl3),sintetizai si utilizai in instalaiile frigorifice sau la spray-uri. Msurtorile au artat
ca cea mai redusa concentraie de ozon se observa primvara iar vara, aceasta se reface
parial.
Deoarece activitile productive prin care se produc agenii chimici care distrug
stratul de ozon sunt inexisteni la poli, iar avioanele supersonice nu au culoare de zbor in
jurul polilor geografici ai Pamatului, s-a pus problema cauzelor care produc aceasta
gaura in stratul de ozon la poli si nu deasupra Americii de Nord sau deasupra Europei.
Marea stabilitate a freonului prezint si incoveniente. El se acumuleaz la altitudini
cuprinse intre 20-50 km.
Cnd moleculele de freon ptrund in stratul de ozon, sub aciunea razelor
ultraviolete se rup legturile C-Cl rezultnd atomi liberi de Cl. Acetia catalizeaz reacia
de descompunere a O3 in O2, reacia (2). Rezultatul consta in mrirea fluxului de raze
ultraviolete care ajung pe Pamant, determinat apariia cancerului de piele, modificri
climatice, etc. In anii `70 Dr. Colin Lea din Marea Britanie a atras atenia asupra
pericolului distrugerii stratului de ozon ca urmare a utilizrii clorofluorcarburilor (CFC).
In 1987 prin Protocolul de la Montreal s-au stabilit principiile unui control mondial
asupra CFC. La acces protocol au aderat circa 180 tari. Ca urmare, emisia de substane care
distrug stratul de ozon a fost redusa la 10% fata de valoarea maxima din anii `70.
Cu toate aceste, refacerea stratului de ozon nu este ateptata nainte de mijlocul
secolului urmtor.
In ultimii 30 de ani au avut loc studii si cercetri sistematice cu privire la distrugerea
startului de ozon din stratosfera, ceea ce a condus la contribuirea Premiului Nobel pentru
chimie in anul 1995 meteorologului olandez Paul J.
Crutzen si chimitilor americani Mario J. Molina, si Sherwood Rowland. Astfel,
inca in anul 1974 Molina si Rowland au artat ca la distrugerea startului de ozon contribuie
in cea mai mare msura freonii.

~3~

In atmosfera, sub aciunea radiaiilor UV, freonii, exemplificai mai jos prin CFCl3,
sufer urmtoarea reacie (radicalul hidroxil provine din disocierea apei):
CFCl3+ O2+ OH

CO2+ HF+ 3( Cl sau ClO)

(5)

Radicalii Cl si ClO reacioneaz cu ozonul si l transforma in oxigen molecular:

Cl + O3 ClO + O2

(6)

Oxidul de clor nu distruge direct stratul de ozon, deoarece el nu reacioneaz cu

ozonul, ci cu oxigenul atomic rezultat din reaciile (1) sau (3):
ClO + O Cl + O2

(7)

In acest fel este inhibata reacia de formare a ozonului din oxigen atomic si oxigen
molecular. S-a mai artat ca reaciile de mai sus prin mare se fromeaza sau se distruge
stratul de ozon sunt concurate de reaciile de reaciile la care participa radicalul hidroxil si
oxidul de azot au ajuns in stratosfera:
HO + O3 HO2 + O2
(8)
HO2 + O HO + O2
(9)
_________________________________________

Bilan
NO + O3 NO2 + O2
NO2 + O NO + O2

O + O3 O2 + O2
(10)
(11)

__________________________________________

Bilan

O + O3 O2 + O2

Oxizii de azot din toposfera care ajung si in stratosfera (exemplificai mai sus prin
oxidul de azot) provin in cea mai mare parte din arderea crbunilor fosili in centrale
termice si din combustia carburanilor in motoarele automobilelor (scopul catalizatorilor
utilizai la eapamentul automobilelor este tocmai acela de a transforma oxizii de azot
rezultai prin combustie, in azot molecular, evitnd astfel emanaia oxizilor de azot in
atmosfera).
Dup cum a artat Crutzen, iarna la poli, din cauza lipsei radiaiilor solare (noaptea
polara), scade presiunea foarte mult, se formeaz vrtejuri care nconjoar polii, iar
temperatura scade foarte mult, ajungnd la -800 C la polul sud. Drept urmare, se
formeaz aa numiii nori polari stratosferici alctuii din particule solide formate in
principal din apa ngheata si acid azotic.

~4~

Aceasta din urma ia natere prin urmtoarele reacii (prima reacie are loc in
toposfera, urmtoarele doua in straosfera, iar acidul clorhidric rezulta prin clorurarea
metanului in toposfera):
4NO2 + O2 2 N2O5
(12)
N2O5 + H2O 2HNO3
(13)
N2O5 + HCl ClNO2 + HNO3
(14)
Dup cum se vede, pentaoxidul de azot ajuns in stratosfera se transforma in acid
azotic ngheat, care este astfel mai puin disponil spre a forma dioxid de azot si care
conform reaciei,
ClO + NO2 + M ClONO2 + M

(15)

ar capata radicalul cloroxid, evitnd astfel combinarea acestuia cu oxigenul (reacia 7).
Este de remarcat ca acidul clorhidric si cloronitratul (ClONO2) sunt adevrate
rezervoare de clor atomic, deoarece pe suprafata particulelor din norii stratosferici are
loc reactia:
ClONO2 + HCl HNO3 + Cl2

(16)

In noaptea polara, reactia de scindare homolitica a moleculelor de clor,

Cl2
Cl + Cl
(17)
nu poate avea loc din cauza lipsei de lumina . Primavara, odata cu aparitia Soarelui,
devine posibila si chiar accelerata atat reactia (16), cat si fotoliza acidului azotic:
HNO3
HO + NO2
(18)
Radicalii liberi Cl si HO, formati in cantitate foarte mare primavara, contribuie
decisiv la distrugerea stratului de ozon prin reactiile (6) si (8). In acest fel intelegem de ce
concentratia de ozon in stratosfera scade cel mai mult primavara si de ce acest proces este
mai accentuat la polii geografici ai Pamantului.
Masuratorile au anuntat ca distrugerea stratului de ozon este mult mai pronuntata la
Polul Sud decat la Polul Nord. Oamenii de stiinta au oferit urmatoarea explicatie: iarna,
in stratosfera, temperatura este mult mai scazuta la Polul Sud si dureaza un timp mai
indelungat, deoarece vartejurile de aici, create in lunile de iarna, sunrt mai stabile si mai
puternice decat cele de la Polul Nord.
Vara, curentii de aer din stratosfera deplaseaza sper poli cea mai mare parte din
ozonul format in zonele ecuatoriale (nepoluate, in general) astfel ca partial concentratia
de ozon la poli se reface, dar ramane scazuta in medie, la nivel global.
~5~

La distrugerea stratului de ozon contribuie si topirea toposferei (din cauza

efectului de sera), care induce racirea stratosferei o mare perioada de timp.
Pentru a se evita accelerarea disrtugerii stratului de ozon care protejeaza viata pe
Pamant, inca in anul 1987 s-a semnat la Montreal de catre mai ulti sefi de state
puternic industrializate, un protocol prin care se angajau sa reduca si mai tarziu sa
opreasca in tarile lor productia de clorofluorocarburi (freoni). Ulterior, cu ocazia
altor Conferinte internationale s-a propus si reducerea emanatiilor de oxizi de azot
precum poluarii in general
Efectele degradarii stratului de ozon:
1) modificarea stratificarii termice a atmosferei, fapt care determina
modificari climatice;
2) cresterea intensitatii radiatiei UV-B la nivelul solului cu efecte negative
asupra lumii vii;
3) amplificarea efectului de sera;
4) favorizarea procesului de formare a smogului fotochimic in troposfera
joasa din zonele industriale;
5) reducerea productiei de biomasa deci reducerea productivitatii la ha, a
productiei de peste, etc
6) efecte daunatoare asupra organismului uman, concretizate prin slabirea
sistemului imunitar la infectii si cresterea frecventei cancerului de piele.
Smogul fotochimic
Sub denumirea de smog sunt cunoscute (n limba engleza smoke = fum, fog
= ceata) fenomenele atmosferice de suprapunere a poluarii cu fum si gaze nocive
peste ceata.
Prin efectul combinat al acestora apare un sinergism care determina o
nocivitate extrem de mare a diferitelor gaze toxice (n special a SO2 si NO2) aflate
chiar n concentratii sub limita maxima admisa.
Smogul este un fenomen destul de frecvent n orasele cu circulatie intensa si
cu industrie puternica, n care, datorita particularitatilor geografice si climaterice
exista conditii pentru formarea cetii, a calmului atmosferic si a inversiei termice.
Cele mai vestite pentru formarea smogului sunt metropolele: Los Angeles, Londra,
New York, New Orleans si Minneapolis unde n decursul ultimilor 50 de ani s-au
semnalat reale catastrofe de poluare din cauza smogului format.

~6~

Producerea smogului fotochimic

In zilele noastre, arderea gazolinei n motoarele automobilelor este principala
surs de smog n majoritatea regiunilor. Cu ajutorul razelor solare, oxizii de azot i
componentele organice volatile reactioneaz n atmosfer pentru a produce smogul
fotochimic. Smogul contine ozon, un compus al oxigenului alctuit din molecule
cu trei atomi de oxigen.
Ozonul prezent n stratele joase ale atmosferei este otrvitor i pentru a determina
severitatea smogului cercettorii trebuie s msoare mai inti cantitatea de ozon
aflat n aer.
Smogul se formeaza in arealele urbane, in acele locuri in care exista un mare
numar de automobile, cand dioxidul de azot este descompus de razele solare,
eliberandu-se ozonul, aldehide ai cetone.
Cei mai importanti compusi nocivi identificati n smog sunt oxidanti
puternici ca: ozonul, peroxizii organici (peroxid de acetil), nitriti si nitroperoxizi
(nitrit si nitrat de peroxiacetil), peroxizi anorganici (peroxid de hidrogen), radicali
liberi etc.
Cercetarile efectuate pentru stabilirea proprietatilor smogului oxidant au relevat
cresterea concentratiei agentilor oxidanti spre amiaza cnd radiatiile solare sunt
puternice si scaderea concentratiei dupa apusul soarelui.
De asemenea formarea smogului este favorizata de cantitati mari de hidrocarburi si
oxizi de azot din atmosfera, intensitatea radiatiilor de unde scurte, stabilitatea
termica a aerului (inversiunile termice), viteza redusa a vntului etc. S-a stabilit
existenta influentei intensitatii traficului rutier asupra aparitiei smogului.
n perioada verii, n SUA, concentratia de fond a ozonului este de aproximativ
0,04 ppm. Aceasta valoare de fond a concentratiei ozonului provine n principal din
patru surse: aparitiei nedorite a aerului stratosferic bogat n ozon, producerii in situ
a ozonului n prezenta hidrocarburilor, emisiei de compusi organici volatili din
fotooxidarea naturala a vegetatiei si transportul pe zone ntinse a ozonului format
din fotooxidarea compusilor organici antropogenici si a emisiilor de oxizi de azot.
Mecanismele de transport a aerului bogat n ozon din stratosfera n zonele de joasa
naltime ale troposferei sunt numeroase, cel mai important se pare a fi asociat cu
transportul turbionar care are loc n zonele superioare ale aerului de presiune mica
asociat cu curentii de aer. Acesta este un mecanism intermitent astfel nct
contributia ozonului stratosferic la cresterea concetratiei ozonului de suprafata va
avea variatii temporale considerabile. n unele situatii acest mecanism a condus la
valori ale concentratiei ozonului care depasesc valoarea de fond de 0,12 ppm.

Efectele smogului fotochimic

~7~

Smogul poate cauza severe probleme medicale. Smogul reduce vizibilitatea

naturala si adesea irita ochii si caile respiratorii, si se stie ca este cauza a mii de
decese anual. In asezarile urbane cu densitate crescuta, rata mortalitatii poate sa
creasca in mod considerabil in timpul perioadelor prelungite de expunere la smog,
mai ales cand procesul de inversie termica realizeaza un plafon de smog deasupra
orasului.
Smogul fotochimic este o ceata toxica produsa prin interactia chimica intre
emisiile poluante si radiatiile solare.
Efectele principale ale smogului fotochimic asupra organismului uman sunt:
acute: uscaciune a mucoaselor gurii, nasului, modificari ale acuitatii vizuale,
cefalee pna la congestie pulmonara, edem si moarte. La concentratii de 0,02-0,05
ppm ozonul este sesizat olfactiv, la 0,1-1 ppm creaza tulburari de vedere,
modificari ale functiei pulmonare, iar la 0,8-1,7 ppm apar congestiile pulmonare.
cronice: leziuni cronice pulmonare (bronsita, pneumonii), aparitia si dezvoltarea
tumorilor pulmonare.
Ozonul prezinta influente negative asupra cauciucului natural si a
materialelor similare prin oxidare si ruperea legaturilor duble din polimer. Prin
sciziunea oxidativa au loc ruperi de legaturi si n final deteriorarea polimerului.
Particulele de aerosoli care reduc vizibilitatea se formeaza prin polimerizarea
moleculelor mici produse n reactiile de formare a smogului. Deoarece aceste
reactii implica oxidarea hidrocarburilor nu este surprinzator faptul ca speciile
organice ce contin atomi de oxigen determina aglomerarea particulelor produse n
smog. Aerosolii solubili n eter colectati din atmosfera Los Angelesului au
compozitia elementara aproximativa ce corespunde formului CH2O. Speciile
identificate n aerosolii organici din smog sunt: alcoolii, aldehidele, cetonele, acizii
organici, esterii si nitrati organici.
Aerosolii smogului se formeaza mai degraba prin condensarea nucleelor existente
dect prin autonucleatia moleculelor produsilor de reactie. Materia n suspensie
dintr-o alta sursa dect smogul poate avea o anumita influenta asupra formarii si
proprietatilor aerosolilor smogului. Efectele negative ale smogului asupra plantelor
sunt numeroase si se datoreaza oxidantilor. Astfel, PAN prezinta toxicitate fata de
plante atacnd frunzele tinere si cauznd arsuri si negriri ale acestora. Oxizii de
azot chiar la concentratii mari au toxicitate scazuta fata de plante.
Tokyo este capitala si cel mai mare oras al Japoniei, precum si unul dintre
cele mai populate orase ale lumii, dupa statisticile din anul 1993, metropola
insumand 11 631 901 de persoane. Orasul este centrul cultural, economic si
industrial al Japoniei.
Industria este concentrata in zona Golfului Tokyo, extinzandu-se spre Yokohama,
~8~

producand aproape o cincime din totalul de produse economice, acestea

cuprinzand: industria grea (cu mai mult de doua treimi din total), si industria
usoara, care este foarte diversificata: produse alimentare, textile, produse
electronice si optice, masini, chimicale, etc.
Aceasta vasta dezvoltare economica implica si un grad ridicat al poluarii, datorat
emanarii de substante nocive in atmosfera in urma proceselor de productie. De
asemenea, numarul mare de autovehicule contribuie la cresterea cantitatii de noxe
din atmosfera. Pentru a se reduce gradul de poluare, autoritatile locale incurajeaza
folosirea transportului in comun, cum sunt metrourile si trenurile de mare viteza,
care fac legatura dintre diferitele parti ale orasului.
De asemenea, se recurge la modernizarea sistemului de sosele pentru a se evita
aglomerarile si blocajele rutiere. Totusi mai sunt prezente probleme in traficul
rutier in anumite zone ale metropolei.
Mexico City este capitala statului Mexic, fiind cel mai mare oras al acestei tari.
Este, totodata, si cel mai mare oras al emisferei vestice si reprezinta centrul
cultural, economic si politic al tarii, avand o populatie de 8 236 960 de locuitori,
conform statisticilor facute in anul 1990. In acest oras se produce aproximativ o
jumatate din productia economica a Mexicului, aceasta fiind reprezentata de:
industria textila, chimica si farmaceutica, electrica si electrotehnica, precum si o
dezvoltata industrie; aditional la acestea se mai dezvolta si industria usoara,
industria alimentara si cea textila.
Masuri de combatere a formarii smogului fotochimic
Un control riguros al substantelor de baza ale formarii smogului contribuie la
buna protejare amediului. Pentru aceasta s-a realizat constructia de autovehicule cu
motoare ale caror emisii nocive (NOx,CO, CnHm) sunt extrem de reduse.n
privinta emisiilor rezultate din sursele stationare mari, cum ar fi de exemplu cele
provenite de lafabricile chimice, rafinarii de petrol, controlul acestora este mai
usor. Dificil este controlul surselor stationare mici unde procesul este de multe ori
intermitent, sezonier si dependent de materia prima.
Masuri de reducere a poluarii:
Catalizatorul Catalitic reduce efectul negativ al ozonului atmosferic,
compusilor organici volatili, oxidului carbonic, oxizii de azot.
Combustibili alternativi (metanol, etanol, gazul natural).
Scuberul este o instalatie care colecteaza emisiile convertindu-le in acid
sulfuric in urma trecerii gazului printr-un recipient unde sunt pulverizate particule
mici de apa sau de lapte de var.
~9~

 Turnurile de stripare reduc nocivitatea amoniacului care apare in procesul

de productie al acestuia.
Filtrele electrostatice sunt eficiente in cazul pulberilor sedimentabile in
suspensie provenite din fabrici de ciment, termocentrale, fabricile de acid sulfuric.
Filtrul consta in trecerea gazului solid (praf, pulbere, fum) printr-un recipient in
care se creeaza un camp electrostatic, cu capacitatea de epurare a emisiei si
recuperarii solidului dispersat.
Ploile acide
O ploaie pura, specifica unui mediu nepoluat, este slab acida (pH mediu de 5,66).
Ploile acide au pH sub 5,7 si o compozitie neomogena. Cele mai acide sunt
aversele cu durata redusa. Se formeaza in troposfera si sunt consecinta reactiei
dintre radicalul hidroxil (foarte activ chimic) si oxizii de azot si de sulf:
1. HO + NO2 HNO3 (volatil, deci prezent in forma gazoasa);
2. HO + SO2 + O2 SO3 + HO2
3.H2O + SO3
H2SO4 (prezent in faza lichida).
Ambii acizi sunt asimilati de formatiunile noroase si sunt antrenati descendent
de precipitatii sau gravitational. Ploile acide au urmatoarele efecte:
1) modifica compozitia chimica a apei si solului;
2) determina modificarea calitatii ecosistemelor;
3) efect distructiv asupra vegetatiei, prin incetinirea fotosintezei, saracirea
solului in calciu, descompunerea directa a materiei organice, etc;
4) compromiterea unor culturi, fie direct, fie prin modificarea calitatii solului;
5) atacarea unor materiale de constructie, a monumentelor de arta; efecte
directe sau indirecte asupra populatiei.
Sub termenul de "ploi acide" sau "precipitatii acide" se includ toate tipurile
de precipitatii - ploaie, zapada, lapovita, ceata, ale caror pH e mai mic decat pH-ul
apei naturale, care este egal cu 5,6. Ploaia acida se formeaza in rezultatul reactiilor
din atmosfera cu substante, ce contin sulf si azot, sau altfel spus, eliminandu-se in
urma activitatii umane SO2 si NOx se transforma in atmosfera in particule acide.
Aceste particule intra in reactie cu vaporii de apa, transformandu-le in amestecuri
acide, ce scad pH-ul apei de ploaie. Formarea in cantitati mari a oxizilor se
formeaza in urma arderii petrolului si carbunelui. Cea mai mare cantitate de oxizi
se intalneste in orase.

Ploile acide duc la distrugerea suprafetelor date cu lac si vopsea, pierderea

lumii vii a bazinelor acvatice, la coroziunea podurilor si monumentelor
arhitecturale, determina toxicitatea apei potabile in urma dizolvarii in apa a Pb din
conducte si scade transparenta apei, duce la scaderea fertilitatii solului.
~ 10 ~

Pentru prima data termenul a fost introdus de Angus Smith.

pH-ul slab acid al apei de ploaie se datoreste faptului ca substantele naturale din
atmosfera, asa cum e CO2, participa in reactie cu apa de ploaie: CO2+H2O
H2CO3. pH-ul ideal al apei de ploaie e 5,6-5,7, iar pH-ul real e variabil de la o
regiune la alta. Aceasta depinde de compozitia gazului.
Intrand in reactie cu vaporii de apa, SO2 si NOx se transforma in acizii
H2SO4, HNO3, HNO2 si H2SO3. Apoi, impreuna cu ploaia sau zapada, cad la
pamant.
Cele mai dese ploi acide au loc in SUA, Germania, Cehia, Slovacia, tarile fostei
Iugoslavii, Niderlanda, Elvetia, Australia, alte tari ale lumii.
Ploaia acida are o actiune negativa asupra bazinelor acvatice: duce la marirea
aciditatii pana la asa nivel, incat este nimicita flora si fauna. Plantele acvatice cresc
foarte bine in apa cu pH de 7-9,2. La pH de 6 mor crevetele; la pH de 5,5 mor
bacteriile bentonice. Moartea lor duce la acumularea reziduurilor organice la
fundul bazinelor acvatice. Apoi, dispare planctonul. La pH de 4,5 mor pestii,
amfibiile, insectele. Din substantele organice depuse la fundul bazinului acvatic are
loc eliberarea metalelor toxice. Aciditatea mare a apei duce la descompunerea Al,
Cd, Hg, Pb.
"Ploile acide" au fost depistate pentru prima data in R.F.Germana catre sf. anilor 70
(mai mult de o treime din cele 7,5 milioane hectare de padure ale tarii au fost
distruse). Infestarea mediului inconjurator datorita CO2 furnizat de industrie si de
parcul auto se afla la originea pierderilor ireparabile cauzate padurii de "ploile
acide". In Germania de Vest s-a trecut la utilizarea benzinei cu continut redus de
plumb si la limitarea emisiunilor nocive ale tuturor vehiculelor.
Sivicultorii incearca sa reintroduca ulmul in Europa Occidentala, importandu-l din
China si Japonia. Se construiesc mari rezervoare de apa pentru stingerea
incendiilor, se modernizeaza parcul tehnic aerian.
In Moldova a inceput sa repartizeze loturi pentru vile si nu oriunde, ci pe mica
mosie a codrilor, in inima padurii. Pe intreg cuprinsul URSS impartirea parcelelor
nu se face pe terenurile arabile si irigabile, iar omul isi construieste o coliba, unde
ar putea sa stea la dos pe timp de ploaie sau sa pastreze o sapa. La noi in Moldova,
ca la nelumea: in locurile distribuite se inalta peste noapte palate cu 2-3 etaje si un
buncar.

Aproape langa fiecare sat din Moldova creste imediat, astfel ca, intr-o buna
zi - daca nu chiar maine - ne vom pomeni ca intreaga republica va deveni un oras
gigant. Odata cu castelele de peste noapte sunt construite drumuri pavate, este
instalata lumina electrica, se trage gaz natural. Si toate acestea au loc ziua in
amiaza mare, in timp ce bietul taran umbla ani intregi pe drumuri dupa o scandura
sau o caldare de mortar.
~ 11 ~

E lucru stiut ca Moldova are cel mai mare jos nivel de impadurire: la un
locuitor revine 0,07 fata de 3,3 ha media pe tara (in Canada sau Finlanda - 20 ha).
In URSS avem deja 8 rezervatii biosferice: Berezeni (Bielorusia), Repetec (Asia
Centrala), Baikal , delta Niprului Si nici una in Moldova.
Cand se ard combustibili fosili, cum sunt carbunele, benzina sau petrolul,
se emit oxizi de sulf, carbon si azot in atmosfera. Acesti oxizi se combina cu
umezeala din aer si formeaza acid sulfuric, acid carbonic si acid azotic. Cand ploua
sau ninge, acesti acizi ajung pe pamant sub forma a ceea ce numim ploaie acida.
In secolul XX, aciditatea aerului si ploaia acida au ajuns sa fie
recunoscute ca o amenintare capitala la adresa calitatiii mediului. Cea mai mare
parte a acestei aciditati este produsa in tarile industrializate din emisfera nordica:
SUA, Canada, Japonia si majoritatea tarilor din Europa de Est si de Vest.
Efectele ploii acide pot fi devastatoare pentru multe forme de viata, inclusiv pentru
oameni. Aceste efecte sunt insa mai vizibile in lacuri, rauri si pariuri si la nivelul
vegetatiei. Aciditatea apei omoara practic orice forma de viata. La inceputul anilor
'90, zeci de mii de lacuri erau deja distruse de ploaia acida. Cele mai grave
probleme au existat in Norvegia, Suedia si Canada.
Amenintarea reprezentata de ploaia acida nu e limitata de granitele geografice, caci
vanturile transporta substantele poluante pe tot globul. De exemplu, cercetarile
confirmau faptul ca poluarea provenita de la centarlele electrice care functioneaza
cu carbuni in centrul si vestul SUA erau cauza principala a marilor probleme legate
de ploaia acida in estul Canadei si nord-estul SUA. Efectele distructive ale ploii
acide nu se limiteaza la mediul natural. Structuri de piatra , metal sau ciment au
fost si ele afectate sau chiar distruse.
Unele dintre marile monumente ale lumii, catedralele Europei sau
Colisseum-ul din Roma, prezinta semne de deteriorare datorata ploii acide.
Oamenii de stiinta folosesc ceea ce se cheama factorul pH pentru a masura
aciditatea sau alcalinitatea solutiilor lichide.
Pe o scara de la 0 la 14, 0 reprezinta cel mai ridicat nivel de aciditate, iar
14 cel mai ridicat nivel de bazicitate sau alcalinitate. O solutie de apa distilata care
nu contine nici aizi nici baze, are pH 7 sau neutru. Daca nivelul pH-ului in apa de
ploaie scade sub 5.5, ploaia este considerata acida.
Ploile din estul SUA si din Europa au adesea un pH intre 4.5 si 4.0
Desi costurile echipamentelor antipoluante ca arzatoare, filtre sau instalatii de
spalare sunt mari, costurile stricaciunilor cauzate mediului si vietii omenesti se
estimeaza a fi si mai mari, pentru ca ele pot fi ireversibile. Chiar daca in prezent se
iau masuri de prevenire, pina la 500.000 de lacuri din America de Nord si peste
118 milioane metrii cubi de copaci din Europa se vor distruge probabil, inainte de
sfarsitul secolului XX din cauza ploii acide.
~ 12 ~

Intensificarea efectului de sera

Efect de ser este un termen folosit pentru a evidenia contribuia unor
anumite gaze emise natural sau artificial la nclzirea atmosferei terestre prin
modificarea permeabilitii atmosferei la radiaiile solare reflectate de suprafaa
terestr. Acest fenomen a fost descoperit de Joseph Fourier n 1824.
n cazul atmosferei Pmntului, efectul de ser a fost responsabil de nclzirea
suficient a acesteia pentru a permite dezvoltarea plantelor aa cum le cunoatem
noi azi.
Efectul de sera actioneaza ca un mecanism ce retine pe timp de noapte, la partea
inferioara a troposferei, energia calorica primita de la Soare pe timp de zi,
reducand considerabil amplitudinea termica. Efectul de sera este provocat de gaze
naturale (CO2, NOx, CH4) sau artificiale (CFC), la care se adauga ozonul si
vaporii de apa. Acestea lasa sa treaca radiatiile solare de unde scurte, dar retin
radiatia infrarosie emisa in sens invers de catre suprafata terestra.
Cel mai important gaz cu efect de sera este CO2, produs de activitatii antropice,
preponderent de catre industria energetica. Inainte de revolutia industriala,
concentratia atmosferica a CO2 varia de la 190 la 280 ppm. In prezent aceasta este
de 350 ppm. Arderea combustibililor elibereaza anual in atmosfera 6 miliarde tone,
din care 3 miliarde nu pot fi anihilate de paduri i oceane, deci se adauga anual cel
or peste 170 miliarde tone carbon acumulate in atmosfera de la inceputul revolutiei
industriale. Stoparea emisiilor de gaze de sera ar determina o scadere a
concentratiei acestora cu 50 % abia in 2100. Mentinerea ritmului actual al emisiilor
de gaze de sera va determina o crestere a temperaturii globale la nivelul anului
2030 cu 1,5-4,5 0C.
Amplificarea efectului de sera in ultimele decenii determina modificarea
climatului. Intre 1880 si 1995 temperatura globala medie a crescut cu 0,6 - 0,7 0C.
Cea mai pronuntata crestere s-a produs dupa 1980 (cca 0,3 0C) Aceste modificari
termice atrag dupa ele modificarea altor parametri climatici si intensificarea sau
incetinirea unor procese naturale, precum si schimbari in structura ecosistemelor.

Evaluarea schimbarilor climatice se face luand ca element de referinta dublarea

concentratiei gazelor de sera fata de perioada preindustriala. Efectele preconizate
au in vedere:
- Topirea ghetarilor montani. In ultimul secol, nivelul oceanului planetar a crescut
~ 13 ~

cu 10 - 15 cm, iar pana in 2100 va mai create cu 15-90 cm.

- Inundarea zonelor joase, sporirea inundatiilor temporare provocate de maree si
furtuni, modificarea configuratiei si morfologiei tarmurilor, etc;
-Modificarea ciclului hidrologic si a structurii ecosistemelor;
-Modificarea caracteristicilor agricole ale unor zone, deplasarea limitelor zonelor
de cultura, reorientarea culturilor, modificari de productivitate si de tehnici de
cultura.
Una dintre cele mai importante probleme ecologice globale este efectul de ser.
Cauza principal a acestui efect const n aceea c cantitile enorme de dioxid de
carbon i altor substane cu efect de ser se acumuleaz n stratul aerian formnd o
plapum. Substanele care acioneaz: freonii, metanul, etanul, oxizii de
azot, hidrogenul, apa.
Proprietile acestor substane sunt n aa fel c ele prin sine dau posibilitate
razelor ultraviolete s treac foarte uor ,ajungnd la suprafaa solului ,aceste raze
se transform n energie termic, iar energia termic de la suprafaa solului prin
acest strat trece mult mai greu n aa fel se creeaz situaia cu ct plapuma este
mai groas cu att sub ea este mai cald.
Acest efect, numit efect de ser, determin schimbri climatice globale. Efectul de
ser are i proprieti pozitive, n absena acestor substane ce provoac efectul
temperatura medie pe globul pmntesc va fi -15 C. Actualmente cantitatea
bioxidului de carbon este egal cu 0,03 %. Dac se presupune c aceast cantitate va
fi dublat, n aceast situaie temperatura globului pmntesc poate s se schimbe
cu 1,3 C) 3 C. Aceast majorare a temperaturii poate provoca topirea
ghearilor, astfel c nivelul oceanelor poate crete pn la 6 m.

~ 14 ~