1

Determinarea gradului de poluare a aerului,apei,solului

Stabilirea i ulterior, controlul gradului de poluare a mediului ambiant
cuprinde :
-metode de detectie i masurare a concentratiei agentilor poluanti;
-probleme de organizare a sistemului de control i monitorizare pe termen lung; -
programe de adoptare i aplicare a normelor privind limitele maxime pentru
agentii poluanti.

Determinarea concentratiilor diferitilor compui poluanti se poate face prin
diferite metode. In functie de caracteristici, acestea pot fi clasificate in mai
multe categorii
Dupa principiile de masurare, metodele de determinare se impart in:
-metode chimice;
-metode fizice;
-metode fizico-chimice;
-metode biologice.
. Dupa forma de prelevare i analizare a mostrelor, metodele de analiza se
impart in:
-metode manuale;
-metode semiautomate;
-metode automate.
In functie de moduldeprezentare a rezultatelor --analizei, analizele pot fi: -
metode cu citire direca a rezultatelor;
-metode cu afiare i memorare.

Dupa durata ifecventa determinarilor, metodele pot fi:
-continue;
-periodicce;
-intermitente.
In functie de locul de analizare a mostrelor, metodele se impart astfel:
-metode cu prelevare i transport a mostrelor i analiza ulterioara a datelor;
-metode de analiza in timp real cu afiare imediata a datelor i posibilitati de
alarmare.

2

Independent de specificul poluarii i a mediului poluat, identificarea i
masurarea gradului de poluare se poate face prin:
-Analize organoleptice;
-Utilizarea indicatorilor biologici;
-Analize de laborator.

ANALIZA ORGANOLEPTICA
Analiza organoleptica are un caracter limitat de aplicare, pe de-o parte,
datorita proprietatilor fiziologice ale agentului poluant care trebuie sa
actioneze diferentiat asupra simturilor omului, iar pe de alta parte, datorita
sensibilitatii organismului uman la actiunea agentului poluant. Detectarea
operativa a agentului poluant prin simturi implica necesitatea ca acestea sa
fie excitate la concentratii cat mai reduse ale agentului poluant, pentru a nu
periclita sanatatea personalului implicat in asemenea analiza.
Analiza organoleptica implica urmatoarele simturi:vederea,mirosul,gustul,auzul.
Vederea
Vizual pot fi depistate fumul, smogul, turbiditatea i coloratia apei, petele de
ulei i de alte substante poluante pe teren, ca i urmarile ulterioare ale poluarii,
mai ales cele care afecteaza vegetatia.
Determinarea culorii pentru apa potabila se face prin compunerea cu o
scara colorimetrica platin-cobalt sau cu o scara colorimetrica bicromat -
cobalt. Observarea culorii se face pe verticala pe eprubete colorimetrice de
proba i etalon corespunzator. Gradatia colorimetrica este de la 0 la 80, din
zece in zece.
Mirosul
Mirosul poate servi pentru depistarea agentilor poluanti atmosferici. In plus,
mirosului i se asociaza i primele simptome de iritare a aparatului respirator, care
reactioneaza chiar la concentratii relativ mici de poluanti, sub cele toxice.
Mirosul poate fi aplicat i in analiza organoleptica a apei i exista o scara de
intensitati a mirosurilor.
Mirosul este un simt foarte eficient pentru depistarea agentilor poluanti
atmosferici. La miros putem adauga si primele simptome de iritare a aparatului
respirator, care permit depistarea unor agenti poluanti din aer, chiar la concentratii
mici. Din tabelul 5.1. se observa ca unele dintre substantele poluante pot fi
decelate prin miros la concentratii mult sub cele toxice.

3

Tabelul nr. 5.1.
Limita de decelare olfactiva a unor substante n apa
Substanta Concentratia minima mg/1
Amoniac 0,037
Nitrobenzen 0,03
Clor 0,01
Bioxid de sulf 0,009
Bezaldehida 0,003
Acid cianhidric 0,001
Hidrogen sulfurat 0,00018
n schimb, exista si substante poluante foarte periculoase, complet inodore (cum
ar fi oxidul de carbon). De asemenea, multe dintre ele nu pot fi identificate dect dupa
ce s-au ntrecut concentratiile letale.
Unele substante cum sunt pesticidele, chiar sub forma de aerosoli, nu pot fi detectate
prin miros, desi ele sunt foarte toxice la concentratii foarte mici. Rezulta deci ca
detectarea prin miros nu este destul de eficienta. De asemenea, fumul, aerul
viciat al oraselor sau indispozitiile respiratorii slabesc mult capacitatea nervilor
olfactivi.
Mirosul ramne totusi un auxiliar pretios n alarmarea asupra prezentei
agentilor poluanti n atmosfera.
Pentru apa potabila mirosul se determina organoleptic si se exprima n
scara de intensitati din tabelul 5,2.
Tabelul nr. 5.2.
Scara mirosurilor
Mirosul Intensitate Grad
Fara miros Inodor 0
Perceptibil numai de un
cercetator
experimentat
Foarte slab 1
Perceptibil de un
consumator obisnuit
Slab 2
Net perceptibil Perceptibil 3
Suficient de puternic pentru
a face apa neplacuta la gust
Pronuntat 4
Att de puternic, nct apa nu
se poate bea
Foarte puternic 5
4

n afara de gradul de intensitate la miros mai trebuie specificat si felul
mirosului: aromat, de balta, de lemn umed, de pamnt, de mucegai, de peste, de
hidrogen sulfurat, de clor etc.

Gustul
Gustul poate fi aplicat la aprecierea calitatii apei potabile,n cazul alimentelor, el
ne da mai degraba indicatii asupra savoarei si prospetimii lor, dect asupra
continutului de substante poluante. Spectrul de posibilitati de detectare a gustului
devine tot mai restrns, pe masura ce n paleta agentilor poluanti se nscriu
substante mai insidioase si cu actiune toxica mai puternica
Pentru apa potabila gustul se determina organoleptic prin tinerea n gura a
15 ml de apa timp de cteva secunde. Felul gustului se precizeaza ca: acidulat,
sarat, amar, sarat - amarui, dulce, acru, special.
Intensitatea gustului se apreciaza tot dupa scara data n tabelul 5.2., cu
mentiunea gust n loc de miros si nlocuirea termenului inodor cu fara gust
(insipid).

Auzul
Auzul este un indicator fin al poluarii sonore, astfel ca n general el poate nlocui
orice alt mijloc de detectare n practica cotidiana.
Auzul nu are -nsa eficacitate n domeniul infrasunetelor si al ultrasunetelor,
care pot fi la fel de periculoase ca si undele sonore.

I NDI CATORI I BI OLOGI CI
Utilizarea indicatorilor biologici pentru caracterizarea gradului de poluare se
bazeaza pe reactiile biologice ale indivizilor, ale populatiilor si ale biocenozelor n
diferite conditii de poluare a mediului.
Valabilitatea acestui test este justificata de urmatoarele constatari:
- diferitii agenti poluanti actioneaza selectiv asupra organismelor si
de aceea diferitele functii fiziologice vor fi influentate diferit. Vom
putea deci defini unele functii mai sensibile ce pot fi utilizate ca
indiciu al existentei sau chiar al intensitatii noxei, n aceasta ordine
de idei amintim faptul ca functia hematopoetica este foarte
sensibila la actiunea radiatiilor ionizante si, ca atare, examenul
hematologic va fi de mare folos n depistarea precoce a actiunii
radiatiilor ionizante;
- diferitele populatii de vietuitoare reactioneaza diferit la prezenta
anumitor factori nocivi n mediul ambiant, adica unele sunt mai
5

sensibile dect altele. Aceasta sensibilitate poate fi constatata att
prin faptul ca prezenta unui anumit factor avantajeaza proliferarea
populatiei, fie ca un agent nociv duce la disparitia acestei populatii.
Ceea ce este valabil pentru populatii este valabil si pentru
asociatiile de populatii;
- biocenozele n ntregime sunt influentate de prezenta anumitor
agenti poluanti si, ca atare, si schimba compozitia si chiar textura
trofica. Spre exemplu, unele biocenoze vor fi viabile n apele cu un
nalt grad de impurificare cu substante organice si altele n apele
curate.
Sensibilitatea indicatorilor biologici se bazeaza si pe faptul ca organismele respective
stau mereu sub influenta agentului poluant, astfel ca se pot manifesta toate efectele
vatamatoare din plin. De exemplu, o planta care este luata ca indicator nu are
posibilitatea de a se misca si, ca atare, va sta mereu n atmosfera contaminata. Din
aceasta cauza, acesti indicatori vor da posibilitatea de a se pune n evidenta nu numai
efectele datorate unui anumit poluant, ci si efectele de sinergism datorate actiunii
simultane a mai multor agenti poluanti. Pentru problema poluarii mediului ambiant,
studiul indicatorilor biologici este important nu numai ca mijloc de depistare si
eventual de apreciere a gradului de poluare a mediului ambiant, ci si ca furnizor de
repere pentru aprecierea perturbarii texturii trofice.
Studiul indicatorilor biologici s-a dezvoltat mai mult pentru caracterizarea
apelor poluate, dar avem si cazuri de indicatori biologici pentru poluarea solului si
aerului. Spre exemplu, n terenurile n care se depoziteaza deseuri industriale rezista
numai anumite specii de plante. Poluarea aerului cu bioxid de sulf duce la atacarea unor
sorturi de licheni, cum ar fi Parmelia furfuracea, care este distrus la concentratii
atmosferice ale bioxidului de sulf mai mari de 0,18 p.p.m. Pentru ozon se poate
utiliza ca indicator tutunul din varietatea Bel W
3
, iar pentru oxizii de azot are o mare
sensibilitate fasolea obisnuita. Tot asa, unele animale mici -cum ar fi canarii - sunt
foarte sensibile, la actiunea oxidului de carbon si sunt utilizati uneori n mine pentru a
indica gradul de poluare a aerului.
Studiile facute n domeniul efectelor biologice ale poluarii mediului aii dus la
cunoasterea unor particularitati n reactiile speciilor organice expuse la actiunea unor
anumite tipuri de agenti poluanti, nainte chiar de a produce distrugerea organismelor,
agentii poluanti produc perturbari vizibile (coloratie, tulburari de dezvoltare, tulburari
de reproducere etc.) Toate aceste simptome pot fi utilizate pentru a caracteriza starea
de poluare a atmosferei sau a mediului n general cu anumiti agenti poluanti. La
aceasta se mai poate adauga, ca un indiciu pretios, scaderea numarului de indivizi n
populatiile unor specii si chiar disparitia acestor specii.

Unele organisme se dezvolta mai bine n ape cu un continut ridicat n anumite
elemente, care pot constitui n anumite cazuri conditii de poluare: n apele cu un
continut ridicat de fier, care le face improprii pentru utilizari industriale sau
domestice, prolifereaza anumite specii de bacterii feruginoase, care nu au nevoie de
6

lumina si se pot dezvolta chiar pe conductele de apa din fier, provocnd uneori
nfundarea lor.
Pentru prezenta hidrogenului sulfurat n ape avem ca indicatori o serie ntreaga
de sulfobacterii colorate diferit, dupa cum n apele bogate n calciu, care interfera n
fotosinteza prin fixarea bioxidului de carbon, prolifereaza o serie de alge, precum si
larvele unor specii animale. Chiar si pentru gradul de ncarcare cu clorura de sodiu a
apei exista o serie de organisme ce indica aproape n detaliu concentratia.
Sarea este un indiciu de poluare a apelor dulci din estuare si delte, n viitor ea va
deveni un indiciu pretios pentru aprecierea curateniei apelor extrase din oceane si
mari si prelucrate pentru uzuri industriale sau domestice.
O mare atentie s-a dat organismelor indicatoare din apele impurificate cu
substante organice (ape menajere). Din punct de vedere al pericolului de infectie pe
care-l prezinta, ne intereseaza n primul rnd microbii patogeni si virusurile. Analiza
biologica a apei potabile permite sa se traga concluzii asupra potabilitatii apei, asupra
cauzelor unora din modificarile caracteristicilor organoleptice, asupra eventualelor
poluari sau asupra eficientei instalatiilor de tratare a apei potabile.



ANALI ZE DE LABORATOR
Alegerea metodei de analiza pentru diferiti agenti poluanti depinde de:
- concentratia i toxicitatea agentilor poluanti;
- cantitatea emisa in mediu in functionarea normala a instalatiilor;
- modul de actiune chimica a agentilor poluanti etc.

In analiza de laborator, prin care se vor stabili tipurile de poluanti, respectiv
concentratiile acestora, se va recurge la instrumentele chimiei analitice [1].
Chimia analitica = partea chimiei care se ocupa cu studiul metodelor de separare,
identificare i determinare a compozitiei i structurii substantelor.
Totalitatea acestor metode constituie analiza chimica:
calitativa = stabilete prezenta componentilor (elementelor, ionilor, gruparilor) din
substanta de studiat;
cantitativa = determina raportul cantitativ dintre componentii prezenti in proba
studiata. Analiza chimica calitativa i cea cantitativa pot fi: anorganica i organica.
Metodele de analiza chimica calitativa i cantitativa se impart in: metode chimice;
metode fizice; metode fizico-chimice.
PRELEVAREA PROBELOR
Analizele de laborator trebuie s fie precedate de :
- o tehnic special de prelevare a probelor pentru analiz;
- o prelucrare adecvat a lor (unde este cazul).Proba de substan
poluant prelevat din aer trebuie s fie:reprezentativ (s prezinte
7

aceleai cantiti i caracteristici ca ale mediului din care s-a fcut
prelevarea);
- s respecte i s redea compoziia real a agenilor poluani, att din
punctul de vedere fizic (mrimea particulelor), ct i al compoziiei
chimice.

Eantionarea probelor trebuie fcut difereniat i secvenial:
1. Se stabilesc locurile i perioadele de timp cele mai potrivite pentru
prelevarea eantioanelor reprezentative.
Prelevarea probelor se va face n strns corelaie cu o serie de detalii
tehnice cum sunt: volumul eantionului, adncimea (n cazul apei),
nlimea (n cazul aerului) de recoltare, poziia fa de firul apei, de
maluri, de guri de deversare etc.
2. Pentru poluanii atmosferici se pot preleva probe integrale de aer; se pot
extrage prin filtrare doar aerosolii; se pot analiza depuneri pe suport activ
sau inert sau se efectueaz reacii de identificare i msurare direct a
agentului nociv.
3. Pentru analiza poluanilor din ap probele pot fi de ap filtrat sau
nefiltrat, luat n aval sau n amonte fa de puncul de interes public, cu
ml etc.
4. Momentul de prelevare a probelor se coreleaz cu perioada de activitate
industrial sau public ce genereaz noxa respectiv, precum i cu
condiiile atmosferice critice.
5. Controlul agenilor poluani industriali consider ca timp de prelevare cel
de la nceperea activitii industriale, pn la ncheierea acesteia.
Determinrile din timpul pauzei industriale nu sunt excluse, deoarece
astfel se testeaz capacitatea proprie de autoepurare a aerului sau a apei i
permite posibilitatea de a sesiza eventual i alte surse pentru acelai agent
poluant.
6. Msurarea gradului de poluare trebuie s se efectueze att n
laboratoarele unitilor industriale generatoare de ageni poluani sau
poteniali poluatori, ct i n laboaratoarele inspeciilor de control sau ale
institutelor de cercetare acreditate.
n analiza de laborator, prin care se vor stabili tipurile de poluani, respectiv
concentraiile acestora, se va recurge la instrumentele chimiei analitice .
Chimia analitic = partea chimiei care se ocup cu studiul metodelor de
separare, identificare i determinare a compoziiei i structurii substanelor.


8

Totalitatea acestor metode constituie analiza chimic:
- calitativ = stabilete prezena componenilor (elementelor, ionilor,
gruprilor) din substana de studiat;
- cantitativ = determin raportul cantitativ dintre componenii prezeni n
proba studiat.
Analiza chimic calitativ i cea cantitativ pot fi: anorganic i organic.

METODE CHI MI CE
Pentru identificarea elementelor sau ionilor, metodele chimice folosesc unele
proprietati caracteristice ale substantelor poluante.
In functie de cantitatea luata in analiza se disting patru tehnici de analiza calitativa :

Macroanaliza = analiza calitativa clasica, in care cantitatea analizata este
relativ mare (0,5-19 g) sau 20 -50 ml solutie, reactiile efectuandu -se in
eprubete;

Semimicroanaliza (metoda picaturii) in care se utilizeaza cca. 50 mg
substanta solida sau 1 ml de solutie. Este o metoda rapida i se bazeaza pe
colorimetrie (reactia de colorare a ionilor). Metoda se aplica pentru
analizele din industrie i laboratoarele de teren [11];


Microanaliza ia in analiza circa 1 mg de substanta. Reactiile microchimice
sunt reactiile analitice care permit lucrul cu cantitati mici i formarea de
precipitate cristaline, caracteristice, uor identificabile la microscop;

Ultramicroanaliza opereaza cu probe de substante mai mici de 1 mg.
Metodele chimice de analiza cantitativa utilizeaza numai acele reactii care
conduc la procese cantitative. Pentru determinari se aleg reactii chimice
care au loc cu formare de produsi stabili.

Metodele chimice de analiza cuprind:
. analiza gravimetrica - utilizeaza reactiile de precipitare;
. analiza volumetrica - utilizeaza reactiile de neutralizare, reactiile
redox, reactiile cu formare de precipitate, reactiile cu formare de
complecsi, reactiile cu formare de substante simple, solubile dar
greu disociabile.

Gravimetria cuprinde metodele de analiza cantitativa care, pentru determinarea
unuia sau mai multor constituenti dintr-o proba, utilizeaza separarea acestora sub
forma de compusi greu solubili (precipitate). Precipitatul se prelucreaza astfel
nct: sa fie pur, sa fie adus la o forma stabila de compozitie bine definita cu masa
constanta.

9

Se determina prin cntarire masa precipitatului si din relatia
stoechiometrica ce exista ntre masa produsului obtinut si masa constituentului
analizat se determina continutul n constituent al probei.

Volumetria sau titrimetria cuprinde metodele de analiza care, pentru determinarea
cantitatii de constituent analizat, utilizeaza masurarea exacta a volumului de
solutie reactiv, de concentratie cunoscuta, consumat n reactie. Cunoscnd
cantitatea de reactiv si raportul stoechiometric de combinare se calculeaza
cantitatea de constituent.

.
METODE FIZICO-CHIMICE
Metodele fizico-chimice de analiza masoara o anumita marime
dependenta de masa sau concentratia acestora. Cantitatea de constituent
de analizat sau concentratia acestuia se determina pe baza unor
corelatii.
Datorita complexitatii aparaturii de analiza implicate in astfel de
determinari metodele fizico-chimice se mai numesc i metode
instrumentale.
Utilizarea acestor metode prezinta urmatoarele avantaje:
- rapiditate;
- selectivitatea;
- precizia rezultatelor;
- determinarea simultana a unor elemente chimice;
- automatizarea i integrarea aparaturii instrumentale in schemele de
automatizare;
- calcularea i citirea directa a rezultatelor.
Metode fizico-chimice de analiza se pot clasifica in functie de marimea fizica
i/sau fenomenul fizico - chimic utilizat in analiza. Conform cu definitia s-au pus
in evidenta 5 tipuri de metode, astfel:
1) Metode electrochimice:
- electrogravimetria;
- electrovolumetria (conductometria i potentiometria);
- pH-metria;
- polarografia;
- analiza termoelectrica.
2) Metode optice de analiza:
- colorimetria i turbidimetria;
- refractometria;
- polarimetria;
10

- analiza spectrala (spectrometrie de absorbtie in infrarou, absorbtie in
vizibil i ultraviolet);
- tehnici spectrometrice (chemiluminiscenta, infrarou, fluorescenta);
-spectrometrie atomica cu tehnicile individuale:
-spectrometria de absorbtie atomica in flacara
-spectrometria de absorbtie atomica fara flacara
-spectrometrie de emisie optica cu plasma cuplata
3) Metode cromatografice de analiza
- cromatografia in faza gazoasa;
- cromatografia in faza lichida de inalta presiune (HPLC = high-
performance liquid chromatography);
- cromatografia ionica.
4) Metode radiochimice de analiza
5) Alte metode de analiza
- metode de analiza cu raze X;
- metode termice de analiza;
- metode cinetice de analiza;
- metode biochimice de analiza.
















11

EVALUAREA GRADULUI DE POLUARE A SOLURILOR
CU METALELE GRELE

Solul este un mediu complex i dinamic, caracterizat de o faun i flor
specifice, de un ansamblu de elemente minerale i organice i de o circulaie proprie
a aerului i apei, care mpreun cu climatul local determin calitatea solului.
Conceptul de calitate a solului este expresia aciunii integrate a factorilor care
favorizeaz creterea plantelor.

Indicatorii calitii solurilor se mpart n:
- indicatori fizici: densitatea, higroscopicitatea, granulometria;
- indicatori chimici: pH-ul, coninutul n materii organice, capacitatea de
schimb cationic, coninutul de elemente nutritive (P,N,K), coninuturile de metale
alcaline i alcalino-pmntoase, metale grele, fier;
- indicatori biologici: microorganismele i nevertebratele din sol, diversitatea
speciilor, numrul i funciile lor, biodiversitatea, vigoarea plantelor, recoltele
(boabe, fructe, biomasa, e.t.c.).
Indicatorii de calitate a solurilor trebuie s fie msurabili i cuantificabili, s
semnaleze la timp deteriorarea calitii solului, s poat fi folosii la monitoringul
calitii solului i la predicia efectelor asupra sistemelor agricole prin aplicarea de
relaii sau modele matematice adecvate.
Metale grele au asupra vegetaiei i sntii animalelor i oamenilor
implicaii deosebit de importante.
Mercurul prezint o mare afinitate fa de sulful din moleculele proteice,
afectnd activitatea enzimatic i a mitocondriilor, permeabilitatea membranelor,
provoac aberaii cromozomiale, afecteaz celulele nervoase. Produce afeciuni
grave: orbire, deteriorarea coordonrii nervoase, anomalii psihice, moarte.
Plumbul inhib dehidrogenarea acidului aminolevanilic din eritrocite,
provocnd anemie. Intoxicaiile cronice duc la tulburri ale sistemului nervos
(saturnism). Unele plante i animale concentreaz Pb n organismul lor (arbori, stuf,
scoici).
Zincul este un microelement indispensabil tuturor organismelor, dar n unele
mprejurri poate deveni toxic (se manifest prin oprirea creterii).
Cadmiul este un toxic puternic, iar efectele variaz de la o specie la alta; au
loc scderea longivitii, omorrea spermatozoizilor, scderea numrului indivizi-lor
reproductori.
Cuprul intr m compoziia unor enzime i a hemocianinei; carena lui poate
duce la anemie. Cuprul folosit n pesticide este foarte toxic.




12

Aprecierea gradului de poluare a solului cu metale grele se poate realiza
prin mai multe metode:
- stabilirea unei limite maxime admisibile (LMA); exist n acest caz dou
nivele de referin - primul avertizeaz asupra periculozitii transferului lor din sol
n alte componente din mediu, iar al doilea impune msuri de reconstrucie
ecologic;
- exprimarea cantitativ a metalelor din sol prin indici de abunden.

Folosirea noiunii de "abunden" pentru a desemna cantitatea de metale grele din
sol, n locul termenelor "coninut" sau "concentraie" este justificat de cuantificarea
acestora n raport cu cota de participare a elementelor chimice la alctuirea global
sau secvenial a solului.
Noiunea de "abunden" definete deci genetic cantitatea sau frecvena
relativ a unui element chimic ntr-o componen omogen a mediului nconjurtor.
Coninutul mediu al unui element chimic n litosfer poart denumirea de
CLARK (Cl). Abundena natural este, de regul, n acord cu abundena primar din
roci i cu necesarul cerut de procesele geochimice i biogeochimice n care sunt
implicate elementele. n unele zone, exist abateri de la distribuia uniform a
elementelor din scoara terestr, n special al metalelor, concretizate prin anomalii
geochimice majore, numite zcminte de minereuri. La nivelul solului, apar n aceste
zone fie boli la animale i oameni, fie adaptri ale plantelor; acestea sunt "plante
indicatoare" pentru astfel de zone.






















13

Concluzie.

Alegerea metodei de analiza pentru diferiti agenti poluanti depinde de :
toxicitatea si concentratia agentilor poluanti, cantitatea emisa n mediu n
functionarea normala a ntreprinderilor, de chimismul agentilor poluanti etc.
Analizele de laborator trebuie sa fie precedate de o tehnica speciala de
prelevare a probelor pentru analiza si eventual de prelucrare adecvata a lor.
O prelevare de substante poluante din aer trebuie sa fie reprezentativa, adica
sa prezinte aceleasi calitati si caracteristici ca ale mediului din care s-a facut colectarea;
sa respecte compozitia reala a agentilor poluanti, att din punct de vedere fizic
(marimea particulelor, ct si a compozitiei chimice).
Esantionarea probelor este, de asemenea, o problema, n primul rnd trebuie sa se
determine care sunt locurile si perioadele de timp cele mai potrivite pentru prelevarea
esantioanelor reprezentative. Spre exemplu, n cazul cercetarii poluarii atmosferice se
pot preleva probe integrale de aer, se pot extrage prin filtrare doar aerosolii, se pot
analiza depuneri pe suport activ sau inert sau se poate face apel la reactii de identificare
si masurare directa a agentului nociv, n cazul apei avem latitudinea de a lua apa
filtrata sau nefiltrata, n aval sau n amonte fata de punctul de interes public, de a
studia sestonul, mlurile etc. De asemenea, momentul de prelevare al probelor trebuie
sa fie corelat cu perioada de activitate industriala sau publica ce genereaza noxa
respectiva, cu conditiile atmosferice critice (spre exemplu: inversiune atmosferica) etc.
Mai exista apoi detalii tehnice cum ar fi: volumul esantionului, adncimea (apa)
respectiv naltimea (aer) de recoltare, pozitia fata de firul apei, de maluri, de
confluente, de guri de deversare etc.
Pentru controlul agentilor poluanti industriali, timpul de prelevare decurge de la
nceperea activitatii industriale si pna la ncheierea ei. Nu este nsa mai putin
adevarat ca acest control al mediului trebuie extins si n afara acestei perioade de
functionare industriala, deoarece n timpul pauzelor industriale s-ar putea ca agentul
poluant sa scape din rezervoarele tehnologice. Similar, determinarile din perioadele
de pauza industriala ne dau posibilitatea de a vedea care este capacitatea proprie de
autoepurare a aerului si apei sau de a sesiza eventual si alte surse pentru acelasi agent
poluant.
Masurarea gradului de poluare trebuie sa se realizeze att n laboratoarele
ntreprinderilor generatoare de agenti poluanti sau ale caror produse pot deveni surse
de poluare, ct si n laboratoarele inspectiilor de control sau ale institutelor de
cercetare.
Analizele efectuate de inspectiile de control, dau o privire de ansamblu al poluarii
mediului, deoarece au ca obiect nu numai verificarea rezultatelor analizelor din
laboratoarele uzinale, ci si efectuarea de determinari de laborator asupra unor probe
prelevate din afara incintei ntreprinderilor generatoare de poluanti.
Rezultatele vor permite determinarea: dinamicii agentilor poluanti n aer, pe sol si
n ape; a gradului de acumulare a lor, punctelor de expunere maxima.
Calitatea acestor analize trebuie sa se ridice la un nalt nivel, deoarece rezultatele
lor au consecinte importante att pe plan disciplinar - implicnd amenzi sau alte urmari
penale, ct si pe planul orientarii activitatii economice n anumite puncte cheie.
14

Datorita importantei pe are au luat-o problemele de poluare n contextul vietii
sociale rezultatele analizelor au mare importanta la luarea deciziilor cu privire la
autorizatiile de nfiintare sau de extindere a unor ntreprinderi n regiune sau cu privire la
interventiile necesare pentru combaterea poluarii mediului.
Programul Natiunilor Unite pentru Mediu (United Nation Environment Program,
UNEP) a elaborat un program de supraveghere - observare a starii mediului, care are trei
componente:
-Sistemul global de monitoring al mediului (Global Environment
Monitoring System, GEMS) si Monitoringul de fond global, integrat (Integrated
Global Background Monitoring, IGBM);
- Infotera, sistem de informatii;
- Registrul international privind substantele chimice potential toxice
(Register of Potential Chemicals, RPC).