Ce este Jihadul? Frumusete spirituala sau risc terorist?

Eugen Tanasescu,

Teroristii islamici motiveaza mai mereu actiunile lor criminale cu jihadul. Occidentul se intalneste cu acest
concept fara voia lui si fara a-si bate capul prea mult cu el. Se vorbeste de ,,ciocnirea civilizatiilor", iar termeniicheie folositi par a fi ,,libertate" si ,,terorism" (de catre musulmani). De unde vine insa terorismulu Cum de
reuseste el sa adune zeci de mii de adeptiu Cum se spala creierele in islamp

Scurt istoric al jihadului

Termenul ,,jihad" apare in 164 de versete ale Coranului si de 199 de ori in colectia standard de invataturi ale
Profetului islamic Mohamed (numita Bukhari). Intelesul lui este acela de ,,lupta, rezistenta", dar el contine o
radacina ,,jhad", care inseamna ,,straduinta, zbatere, silinta". In Coran, el este adeseori folosit in sensul de
,,lupta cu ceva anume". Cel care duce aceasta lupta este numit ,,mujahedin". Nuanta de ,,razboi sfant" apare
mult mai tarziu, fiind imprumutata de la cruciatii crestini, care denumeau propriile lor campanii militare ca fiind
un razboi sfant, de eliberare a Locurilor Sfinte (Ierusalim) de ocupatia islamica.
Aceasta varietate de intelesuri ale termenului ,,jihad" a generat, de-a lungul timpului, doua mari curente:
a) Jihadul Major (Interior). El defineste straduinta fiintei umane de a ajunge la echilibru, de a-si stapani sinele

in fata decaderii si ispitei. El se face prin diverse practici religioase (marturisire de credinta, rugaciune, post,
pelerinaj, milostenie)
b) Jihadul Minor (Exterior). El defineste straduinta credinciosului musulman de a duce societatea la echilibru, o
lupta pentru caracterul universal al islamului, un concept asemanator cu ecumenismul crestin.
Cele doua concepte isi au insa originea in chiar viata intemeietorului islamului. Mahomed a fost un om evlavios,
preocupat de cele spirituale, adeseori rugandu-se si postind, care s-a inspirat mult din iudaism (de altfel Coranul
are foarte multe puncte comune cu Vechiul Testament). La un moment dat, a avut o experienta in care ingerul
Gabriel i-a descoperit textul cartii sfinte: Coranul. Asa devine lider spiritual.
Insa Mahomed a fost si un lider politic si militar. Istoria islamului incepe cu un exod al lui Mahomed, de la
Mecca la Medina, (fiind alungat de propriul trib pentru ca se proclamase ,,trimis al lui Dumnezeu") si cu
o campanie militara de recucerire a cetatii Mecca. De aceea, unii supusi ai lui Mahomed inteleg jihadul
ca fiind un razboi pentru expansiunea islamului in intreaga lume.
Mai mult, islamul preia de la crestinism imaginea credinciosului care, luptandu-se spiritual pentru desavarsire,
este asemanat cu un soldat pregatit pentru razboi. Din pacate, unii ,,soldati" ai lui Hristos sau ai lui Mahomed nau patruns metafora soldatului si au ramas la imaginea clasica: lupta cu arma in mana.
Intelesul spiritual (interior) al jihadului reapare cam la 150 de ani dupa Mohamed, timp in care islamul a
cunoscut extinderea califatelor si lupte militare pentru suprematie. Invataturile lui Mahomed insa par a fi
marcate de acest dublu caracter al jihadului. Mahomed insusi ar fi spus, intorcandu-se de la o batalie: ,,Ne-am
intors de la micul jihad la marele jihad", pe care l-a definit ca ,,lupta impotriva sinelui". In ala parte insa,
Mohamed ar fi spus ca ,,Cel mai bun jihad este cel in care calul tau este ucis si sangele tau este varsat".
Asa se fundamenteaza martirajul islamic. Iar pana la terorism mai e doar un pas, diferenta facand-o modul
de intelegere al jihadului.
Care sunt riscurilep
La ora actuala islamul este o religie care ocupa al doilea loc din lume, cu 1, 8 miliarde credinciosi ( 23% din
populatia planetei) si care sunt impartiti in doua mari grupari: suuniti (90%) si siiti (9, 8%). Exista insa si o
factiune, kharijitii (0,2%) care reprezinta prima secta a islamului, din care s-au spart apoi si mai multe secte,
aproape toate fiind extremiste.
La baza tuturor aceste schisme si erezii islamice au stat nu atat deosebirile doctrinare cat lupta pentru
conducerea politica. Cum Coranul nu prevedea un succesor al lui Mahomed, dupa moartea acestuia s-a pus
problema succesiunii. Asa au aparut califii: Abu Bakr, Umar si Uthman, Dinstinct de acestia va aparea Ali
(varul si ginerele lui Mahomed), care a fost contestat de Mu`awia (varul lui Uthman). Oamenii lui Ali s-au
grupat ca siiti (shi`a - partida lui Ali), iar ceilalti au ramas ca suuniti (pastratorii traditiei). Apoi, din siiti s-au
desprins si kharjitii, care il vor si asasina pe Ali. Au urmat apoi diverse razboaie intre toate aceste grupari si
secte.
Aceasta lupta pentru suprematie politica a ramas si in zilele noastre. Asa numitul ,,Stat Islamic" nu face decat sa
continue ,,traditia" nefericita a luptelor pentru suprematie. Rezultat in 2013 din contopirea a doua secte politice
islamiste (organizatia Al-Qaida din Irak, denumita tot Statul Islamic si Frontul al-Nusra din Siria) a intrat sub
conducerea lui Abu Bakr al-Bagdadi cu denumirea Statul Islamic in Irak si Levant. Apoi, Bakr a contestat
conducerea Al-Qaida si a inceput o campanie militara de expansiune in Siria si Irak. Anul trecut, cum deja se
stie, a pronuntat restabilirea Califatului Islamic, care se vrea a fi o prelungire a Imperiului Otoman abolit in
1922.

Din acest moment, impactul acestei organizatii devine planetar. Sa explic. . .

Jurisprudenta islamica vede lumea impartita in doua mari parti, in raport cu legea islamica: lumea musulmana,
care se supune lui Allah si restul lumii, (strainii) care trebuie adusa pe calea lui Allah, prin jihad.
La randul ei, lumea straina de islam este impartita in doua mari categorii: ,,poporul Cartii", (popoare mentionate
in Coran), adica evreii si crestinii si ,,idolatrii, paganii". Daca primii sunt tolerati (cu conditia sa accepte statutul
de subordonati si sa plateasca tribut - ceea ce faceau Tara Romaneasca si Moldova sub stapanire otomana) cei
din urma au doar trei alternative: imbratisarea credintei musulmane, sclavia sau moartea.
Dar pana si moartea are un dublu inteles: cel spiritual si cel material. De pilda ,,omorati ispita" poate fi
inteleasa foarte usor in chip extremist prin ,,omorati pe cel ce aduce ispita".
Urmare a intregului expozeu de pana aici, intelegem de ce actualmente in islam avem trei mari tendinte:
1. Tendinta Mistica (sufitii), unde se pune accent doar pe jihadul major (interior).
2. Tendinta Moderata (majoritara), care foloseste jihadul ca o lupta pentru extinderea islamului, dar nu prin
constrangere ,,Nu este sila in credinta" afirma Coranul, in alta traducere ,,Nu exista constrangere in religie,
deoarece adevarul este vadit de minciuna". Totusi, exista si aici o puternica identitate: atunci cand statul islamic
este agresat se declanseaza razboiul de aparare.
3. Tendinta Activist-Extremista care lupta cu secularizarea islamului si care considera chiar si pe musulmanii
moderati ca fiind necredinciosi. Totodata, practica destabilizarea politica, recomandand nesupunerea fata de
liderii musulmani care nu impun legea islamica (shari`a) in toate domeniile.
Aici se incadreaza si Statul Islamic al Irakului si Levantului care, inainte de a se lupta cu Occidentul, s-a luptat
cu islamistii moderati, torturandu-i si impunandu-le reguli absurde chiar si pentru Al-Qaida (doar imamii pot
cheltui banii Califatului; rugaciunea obligatorie la moschee; fara droguri, alcool, tutun si carne de porc; tinuta
extrema pentru femei; interzicerea anumitor materii scolare gen filosofia, muzica, sportul; pedepse si torturi
pentru vinovati, etc. ). Apoi, a trecut la lupta cu Ocidentul, visand la maretia Imperiului Otoman si inchipuindusi ca poate sa-l depaseasca. Sunt convins ca disparitia lui Abu Bakr al-Bagdadi va duce si la diminuarea
miscarii, dar nu si la disparitia luptelor pentru putere. Din pacate, extremisti se vor gasi dintotdeauna, in toate
religiile.
Prin urmare, dincolo de luptele interne ale islamului, exista riscul major ca grupari cu viziuni extremiste asupra
jihadului, gen Statul Islamic, folosindu-se chiar si de tendinta moderata, sa declanseze un razboi de tip terorist
la adresa Occidentului, pe care il considera ca fiind un necredincios care a atacat spatiul traditional al islamului,
mai ales prin cultura seculara.
Asa se explica de ce in inregistrarile facute de jurnalisti in interiorul Statului islamic gasim amenintari de genul:
,,Va vom invada asa cum ne-ati invadat si voi". ,,Va vom lua prizoniere femei asa cum si voi le-ati luat pe ale
noastre". ,,Va vom lasa copiii orfani, asa cum si voi ati facut cu ai nostri".

La fel de riscanta ramane insa si folosirea terorismului ca vector de control si supraveghere din partea
autoritatilor (vezi reluarea discutiilor pe Legea Big-Brother). Domnilor, nu suntem toti teroristi. Nu puteti
incalca prezumtia de nevinovatie atat de fatis.
Finantarea terorismului este si ea un subiect sensibil pe agenda internationala. Infrastructura militara a

extremistilor islamisti n-ar exista daca ea n-ar fi alimentata de anumiti parteneri interesati de pastrarea acestor
amenintari. Ei se preocupa de vanzarea de armament catre niste oameni cu o educatie suficient de precara incat,
la un moment dat, sa intoarca armele chiar impotriva lor.
In fine, pare ca insasi cultura mediatica occidentala alimenteaza violenta. Crimele teroriste zguduie constiinta
societatii vestice. Din pacate, sentimentul nu este la fel de patrunzator atunci cand vine vorba de propagarea
violentei pe canalele mediatice chiar in interiorul vestului, desi aceasta face destule victime, mai ales in randul
copiilor si adolescentilor.
Si totusi, jihadul poate fi infrumusetat, atunci cand este interiorizat, de aceea islamistii nu trebuie judecati la
gramada, ci facute delimitarile necesare, asa cum si majoritatea islamistilor se delimiteaza de actiunile teroriste.
Iar daca vorbim de ,,ciocnirea civilizatiilor" nu cred ca mai este vremea confruntarii intre Orientul islamic si
Occidentul crestin ci, cel mult, o confruntare intre Extremistii islamisti si Occidentul presupus ,,ateu si
invadator".
Dar, ca sa inchei intr-o nota crestina, cred ca cel mai frumos jihad ar fi iubirea vrajmasului. Si mai multa
educatie, oferita unor oameni usor de manipulat religios pentru interese politice. Atunci s-ar mai diminua luptele
pentru putere, dorintele de convertire fortata si, implicit, terorismul.