Separarea si mersul la gradinita

Mecanismele de aparare ale parintilor:

Negarea: negarea importantei pe care o are atat pentru parinte cat si pentru
copil, incercarea de a se autoconvinge ca nu este atat de important
Proiectia: proiectarea in educator a tuturor abilitatilor parentalesi
autocuplabilizare totala sau opusul situatiei, invinovatirea ingrijitorului pentru
tot ceea ce se intampla
Detasarea: o anumita distanta emotionala, o nevoie de a te simti mai putin
implicat cu copilul, sa nu-ti pese prea mult deoarece doare mult prea mult
daca iti pasa.

Pregatirea pentru separare/gradinita

Parintii sa faca fata propriilor sentimente de pierdere, sa-si acorde timp de

acomodare cu aceasta idee
Sa pregateasca copilul din timp (comunicarea cu copilul, modificarea treptata
a programului copilului, astfel incat acesta sa fie apropiat cu cel al gradinitei,
prezentarea cladirii gradinitei, a educatoarei)
Copilul va avea o reactie (plans, agatatul de painti). Regresia poate aparea si
va adanci vulnerabilitatea parintelui la separare
Copilul va simti anxietatea parintelui si asta ii va intensifica propria neliniste
Multi copii au nevoie de obiecte tranzitionale(o paturica, o jucarie de care sau atasat), mai ales in perioada despartirilor.
Cand copilul este dus la gradinita, i se prezinta posibilitatile de joc si
activitate, i se ofera un spatiu personal, un dulap, un sertaras. In acest
moment e recomandat ca parintele sa ramana alaturi de copil, intr-un loc
special amenajat sau in curtea gradinitei. Si copilul si mama au nevoie sa se
simta in siguranta si asta nu se poate intampla cu oameni noi si necunoscuti.

Recomandari

Reuniuni si ritualuri:
o Acordarea unui timp in exclusivitate copilului
o Micul dejun ca un mod de a comunica
o Cititul inainte de culcare
o Baia copilului
E mai usor de facut fata separarii atunci cand fiecare stie ca urmeaza o
reantalnire
Stabilirea unor intalniri sigure si regulate cu fiecare copil

Puncte de cotitura, T. Berry Brazelton, Joshua Sparow