Istoria dezvoltarii civilizatiei umane este strans legata de dezvoltarea

tehnicilor si mijloacelor de procurare de catre om a hranei si apei necesare.

Intr-o evolutie reciproca, odata cu sporirea necesitatilor de apa (datorita
cresterii numerice a populatiei si a diversitatii preocuparilor societatii umane), a
crescut in mod inevitabil si influenta activitatii omenirii asupra resurselor de apa.
Dezvoltarea activitatii industriale, intensificarea folosirii apei in agricultura,
cresterea numerica a populatiei si a gradului de civilizatie sporesc in intreaga lume
cerintele de apa dar, in acelasi timp, aceleasi activitati contribuie la sporirea gradului
de poluare a apelor, cu efecte negative asupra tuturor ecosistemelor cat si asupra
calitatii apelor, calitate ce reprezinta factorul primordial al existentei tuturor
organismelor vii de pe planeta Pamant. Calitatea apei depinde in primul rand de
poluare, al carei proces este in continua crestere, datorita faptului ca in multe activitati
industriale, apa este utilizata ca emisar pentru evacuarea reziduurilor si avand in
vedere ca apa este intim legata de sistemul ecologic terestru, omenirea a ajuns la
concluzia unanim acceptata ca pentru mentinerea echilibrului acestui sistem si insasi
pentru supravieuirea umanitaii, sunt necesare masuri de conservare si protecie a
hidrosferei, pe plan mondial.
Calitatea apei si apa in sine, au rol, pe langa mentinerea vietii pe Pamant si la
dezvoltarea economiei generale a unei tari, datorita turismului, care in ultimele secole
a cunoscut o amploare considerabila, din ce in ce mai multi oameni fiind atrasi de
turismul pe apa.
Apa, alaturi de aer, pamant si foc au fost considerate de antici ca cele patru
elemente esentiale ale universului. Si astazi, cu o oarecare nuantare putem afirma ca
aerul, apa, hrana, caldura si lumina constituie elementele esentiale ale existentei
umane. In ambele cazuri de interpretare, apa, ca element determinant si esential
pentru existenta umana, este prezenta. Nu se poate concepe o activitate umana,
existenta unei forme de viata sau actualul echilibru al planetei pe care traim, fara apa.
Resursele de apa ale uscatului constituie intreaga complexitate a modului de
gospodarire a apelor si implicit a folosirii acestora in scopul evolutiei societatii
umane.
Pe aceasta directie, a existat pana nu demult convingerea ca omenirea va dispune de
infinite resurse de apa, ca natura ne-a pus la dispozitie cu larghete acest element. Dar
realitatea ultimelor decenii si in special a ultimilor ani, a dovedit in chip alarmant ca
resursele de apa dulce pe glob nu sunt deloc inepuizabile. Pare paradoxal, la prima

vedere, in conditiile in care 2/3 din suprafata globului este acoperita cu apa, si totusi
aceasta este realitatea.
La nivel global, apa reprezinta o resursa naturala regenerabila, vulnerabila si
limitata, de aceea este tratata ca un patrimoniu natural care trebuie protejat si aparat.
Este resursa naturala datorita genezei si evolutiei si resursa regenerabila gratie
circuitului natural al acesteia pe Terra, cu existenta si evolutie perpetua.
Prezenta resursei apa

se datoreaza proceselor fizice, chimice si chiar

biologice care se manifesta la nivelul planetei noastre, precum si evolutiei in anumite

ere si perioade geologice a Terrei si tocmai datorita prezentei pe Terra, planeta noastra
mai poarta denumirea si de Planeta albastra.
Avand in vedere faptul ca toate organismele vii de pe Terra au luat fiinta
datorita acestui element, apa reprezinta in acelasi timp si o resursa vitala pentru
existenta vietii insasi, pentru toate geosferele invelisului geografic, inclusiv pentru
activitatea umana antropica, participand in toate procesele fizice, chimice si
biologice care au loc pe Pamant.
Pentru activitatea umana nu lipsit de importanta este rolul apei aproape in
exclusivitate in toate domeniile vietii economice, pornind de la industrie, agricultura,
comert si pana la turism, motiv pentru care, epuizarea resurselor de apa si/sau
afecatrea calitatilor ei, ar duce la la o mare criza economico-financiara pe intreaga
Planeta. Datorita faptului ca toate tarile au realizat rolul important al apei in
dezvoltarea economico-financiara, activitatea umana implicata in exploatare a
determinat modificari considerabile ale resurselor naturale de apa. Aceste influente se
manifesta asupra repartitiei resurselor de apa intre diferitele categorii de resurse,
precum si asupra repartitiei in timp sau in spatiu in cadrul aceleiasi categorii.
Datorita comportamentului si conceptiei, in ultimele doua secole s-a facut simtita
incercarea omului de a domina natura, de a utiliza in folos propriu toate bogatiile
naturale, accentuandu-se progresiv conflictul dintre procesele ciclice naturale ale
ecosferei si cele liniare ale tehnologiilor create si sustinute de civilizatia umana,
Tocmai de aceea, importanta apei isi pune amprenta intr-o abordare moderna
europeana in domeniile: ecologie, economie si in societatea umana, domenii in care
sunt evidentiate principalele functii ale acestei resurse, functii reprezentate de:
- Nici un organism nu poate trai fara apa;
- Ecosistemele sunt esentiale pentru civilizatie;
- In economie indeplineste functii multiple (materie prima in diferite industrii,
mijloc si cale de transport, irigarea culturilor agricole, turism si agrement);

Bunastarea unui popor se masoara in cantitatea utilizata pentru nevoi

personale.
Element primordial al mediului inconjurator, apa exercita si o influenta
considerabila asupra intregii ambiante; iata de ce, in cadrul functiei ecologice, apa
exercita numeroase atributii:
- Functia de alimentare a faunei salbatice (apa de baut pentru fauna
respectiva), pentru flora si fauna acvatica;
- Functia de asigurare a dezvoltarii vegetatiei terestre (functie exercitata cu
prioritate de catre apa subterana si apele meteorice);
- Functia de realizare a umiditatii solului pentru existenta si dezvoltarea
mircoorganismelor;
- Functia de indepartare a reziduurilor naturale (functie rezultata in urma unor
conceptii de civilizatie prost inteleasa).
Intelegand importanta apei, in prezent se acorda o atentie foarte mare asupra
gospodaririi acestei resurse si din acest punct de vedere (al gospodaririi apelor), pe
Terra se intalnesc trei categorii de resurse de apa, cu provenienta naturala,
reprezentate de: resursele de apa atmosferica; resursele de apa ale uscatului;
resursele de apa marine si oceanice.
Din cele trei categorii, resursele de apa ale uscatului sunt cele mai importante,
datorita faptului ca ele constituie intreaga complexitate a modului de gospodarire a
apelor si implicit a folosirii acestora in scopul evolutiei societatii umane.
Existenta apei pe uscat determina urmatoarele grupuri de resurse de apa:
resurse de apa curgatoare, incepand de la cele mai mici organisme hidrografice pana
la marile sisteme fluviatile; resurse de apa statatoare, care cuprind toate categoriile de
lacuri, indiferent de geneza si marimea lor, pana la nivelul marilor si fara legatura cu
Oceanul Planetar; resursele de apa subterane, determinate de existenta apelor
freatice, ca o veriga directa si imediata la circuitul apei in natura, apele de medie si
mare adancime, precum si alte categorii de ape cantonate in roci solubile; resursele
din apa in stare solida, care sunt constituite din ghetari, gheturi, zapezi vesnice si
anotimpuale.
Ca resursa naturala, apa poate fi impartita in doua mari categorii distincte, si
anume: resurse de apa, generate ca existenta si determinate ca evolutie de circuitul
apei in natura si cu rol primordial de regenerare si reimprospatare continua a acestui

element natural si rezerve de apa, care se constituie in categoria acelor ape care nu
participa la circuitul natural si implicit nu sunt supuse unui proces de reciclare.
Din punctul de vedere al posibilitatilor de utilizare (practica exploatarii in
diferite scopuri), specialistii in domeniul apei considera ca resursele de apa pot fi
impartite in : resurse totale si resurse utilizabile. Resursele totale reprezinta
cantitatea sau volumul total de apa existent intr-o/ intr-un unitate/domeniu acvatic
(ape de suprafata indiferent de starea lor de agregare, ape subterane), pe cand
resursele utilizabile sau exploatabile sunt acelea care, efectiv, se pot folosi in conditii
economice viabile.
Ca urmare a acestor categorii de apa ce vizeaza caracterul de resursa al
acesteia, clasificarea apelor in Romania au avut la baza criteriul resurselor de apa
proprii tarii noastre.
Fluviul Dunarea, categorie distincta si speciala, ce constituie al doilea fluviu
din Europa si al 24-lea de pe Terra, avand o lungime a cursului de apa de 2860 km, o
suprafata a bazinului de 805300 km.p. si un debit mediu multianual de 6500 mc/s.
Apele subterane, de regula pure din punct de vedere biologic, contine
minerale in solutie. In adancul pamantului, la distante variabile fata de suprafata, apa
se depoziteaza intr-o serie de roci poroase acvifer, constituind astfel apa subterana
(sau panza freatica). In Romania au fost identificate, delimitate si caracterizate un
numar de 142 de corpuri de apa subterana.
Importanta apei pentru intreaga activitate a umanitatii, precum si atentia
oamenilor de stiinta asupra acestei resurse indispensabile noua, au condus, la actiuni
si eforturi pentru mentinerea calitatii acesteia dar si pentru o gestionare cat mai
corespunzatoare, in scopul exploatarii rationale a apei, instituindu-se astfel, la nivelul
fiecarui stat, un regim juridic adresat apei, care sa preintampine efectele negative
asupra deprecierii calitatii apei si epuizarii rezervelor acesteia, regimul juridic al
fiecarui stat fiind realizat in conformitate cu reglementarile mondiale unanim
acceptate, pentru o cat mai buna gestionare a acestei resurse si in conformitate cu
principiile si obiectivele dezvoltarii durabile.
Odata cu integrarea tarii noastre in Uniunea Europeana, regimul juridic de
protectie a apelor s-a imbunatatit considerabil, in conformitate cu cerintele Uniunii
Europene privind programul de dezvoltare durabila, prin care se are in vedere

gestionarea si utilizarea rationala a resurselor naturale precum si protectia lor

impotriva poluarii, iar in cazul apei, impotriva poluarii tuturor resurselor de apa (de
suprafata si subterane).
In dreptul international maxim sic utere tuo reprezinta obligatia statelor de a se
asigura ca activitatile exercitate in limitele jurisdictionale nationale sa nu cauzeze
mediului altor state
Luarea masurilor preventive necesare atunci cand exista neclaritati din punct
de vedere stiintific pentru a asigura evitarea vatamarilor potentiale ale sanatatii
publice sau ale mediului
Acest principiu s-a nascut din necesitatea de a preveni efectele negative pentru
mediu determinate de diferite activitati umane
: Sunt interzise exporturile daca tara de destinatie nu are tehnologie pentru a
proteja interesul ecologic
La nivel european, pentru protectia mediului si pentru prevenirea poluarii
corpurilor de apa, s-au instituit o serie de norme, incadrate in trei etape ce au la baza
perioada in care au aparut:
1.

Prima etapa corespunde perioadei 1970-1980 si a avut ca obiectiv

protectia folosintelor de apa, care stabileste limite specifice pentru
resursele de apa utilizate in diferite folosinte de apa, promovandu-se
directivele:

privind calitatea apelor in care traiesc pesti. In legislatia noastra se

regaseste sub actul normativ. pentru modificarea. privind calitatea
apelor pentru moluste. In legislatia romaneasca corespunde

privind calitatea apelor din zonele naturale amenajate pentru imbaiere,

respectiv privind calitatea apei pentru consumul uman.I n legislatia
romaneasca se regaseste sub titlul.

2.
-

A doua etapa corespunde perioadei 1981-2000 si a avut ca obiectiv

reducerea poluarii la sursa, in cadrul careia s-au elaborat
directivele:
privind poluarea produsa de evacuarea unor substante periculoase in
mediul acvatic. Directiva respectiva este insotita de.. privind protectia
apelor subterane impotriva poluarii produse de unele substante
periculoase. In legislatia romaneasca directiva se regaseste inpentru
modificarea
pentru protectia apelor impotriva poluarii cu nitrati proveniti din surse
agricole. Pentru diminuarea si schimbarea utilizarii ingrasamintelor ce

contin compusi ai azotului se prevede elaborarea codului de bune practici

agricole
- pentru aglomerarile umane si normele pentru epurarea si evacuarea apelor
uzate orasenesti. In legislatia noastra Directiva poarta titlul de. redata
prin..pentru modificarea
3. Etapa a treia corespunde perioadei de dupa anul 2000 si are ca obiectiv
gospodarirea durabila a apelor,

fiind insotita de Directiva Cadru pentru Apa,

precum si de Directiva privind evaluarea si managementul riscului la inundatii. De

fapt, scopul definitoriu al Directivei Cadru 2000/60/EEC este acela al promovarii
tuturor actiunilor si activitatilor stiintifice si practice, ca pana la nivelul anului 2015 sa
se realizeze o stare buna a tuturor corpurilor de apa (unitati acvatice indiferent de
natura lor - naturala sau artificiala) din Statele Membre ale Uniunii Europene.
In esenta, atingerea obiectivelor de mediu pana in 2015, include, pentru
corpurile de apa de suprafata : atingerea starii ecologice bune si a starii chimice
bune, respectiv a potentialului ecologic bun si a starii chimice bune pentru corpurile
de apa puternic modificate si artificiale; pentru corpurile de apa subterane: atingerea
starii chimice bune si a starii cantitative bune, iar pentru zonele protejate: atingerea
obiectivelor de mediu prevazute de legislatia specifica; nedeteriorarea starii apelor de
suprafata si subterane
Pentru atingerea obiectivelor de mediu, procesele instituite se refera la
implemntarea unui proces global si pregatirea documentelor de planificare, acestea
reactualizandu-se la fiecare sase ani.
Riscul neatingerii obiectivelor de mediu a fost evaluat in Raportul 2004
privind analiza caracteristicilor bazinelor hidrografice, pentru toate corpurile de apa
permanente, care au fost astfel clasificate in trei clase (ibidem, p. 55): fara risc,
posibil la risc si la risc.
In Romania, regimul juridic al apelor si obiectivele de mediu ale acestora are
un rol foarte important nu numai pentru indeplinirea standardelor cerute de catre
Uniunea Europeana, ci si pentru dezvoltarea socio-economica a tarii prin utilizarea
potentialului economic al Dunarii, unul dintre cele mai importante fluvii
internationale, ce trece si prin tara noastra. Dunarea este unul din principalele elemente
si totodata bogatii pe care romania le poseda, din toate punctele de vedere (turism,
agricultura, industrie, transoporturi fluviale, agrement). Din aceste motive este foarte
important sa ocrotim si sa conservam acest mediu unic de viata reprezentat de Dunare.

Dunarea constituie al doilea fluviu din Europa dupa Volga si al 24-lea de pe

Terra, avand o lungime a cursului de apa de 2860 km, o suprafata a bazinului de
805300 km2 si un debit mediu multianual de 6500 m3/s. Izvoraste din Germania
(Muntii Padurea Neagra), iar in drumul sau uda teritoriul a 10 tari (Germania, Austria,
Slovacia, Ungaria, Croatia, fosta Iugoslavia, Romania, Bulgaria, Moldova si Ucraina) si 4
capitale (Viena, Bratislava, Budapesta si Belgrad).

Dupa studiul si parerea unor geologi, bazinul Dunarii a luat fiinta printr-o
mare depresiune caracteristica continentului european, formata dintr-o serie de
depresiuni mai mici. Din cauza asezarii bazinului hidrografic, la contactul dintre
climatul temperat-oceanic din vest, temperat-contintental din est si influentele baltice
in nord, regimul hidrologic al Dunarii se caracterizeaza prin existenta unor importante
variatii de nivel si de debit in cursul anului si in decursul timpului. Distributia
resurselor de apa, ca si suprafata, in bazinul hidrografic Dunarea este de 225 km3/an,
situandu-se pe locul 16 in lume.
In Romania, Dunarea reprezinta alaturi de Carpati si Marea Neagra, una din
componentele majore ale cadrului natural, fata de care definim asezarea Romaniei pe
continent; ea colecteaza majoritatea raurilor din Romania cu exceptia celor din
Dobrogea, transportand anual circa 60 de milioane de tone de aluviuni si 200 de
miliarde m3 de apa;
Reteaua hidrografica a Romaniei este relativ densa, acest lucru datorandu-se
fluviului Dunarea, reaua acoperind teritoriul tarii in proportie de 97,8%. Ea aduna
aproape toate raurile de pe teritoriul tarii noastre (cu exceptia unor mici rauri
dobrogene) facand ca reteaua hidrografica sa fie unitara. Mai mult de o treime din
suprafata bazinului hidrografic si aproape o doime din lungimea cursului navigabil se
gasesc pe teritoriul Romaniei. Lungimea Dunarii in Romania este de 354,1 km pe
malul drept si 1050 km pe malul stang.
Datorita conditiilor fizico-geografice si geologice, Dunarea se imparte in trei
mari sectoare, insa numai unul dintre ele este incadrat strict pe teritoriul tarii noastre.
Cele trei sectoare ale Dunarii sunt:
-

Dunarea de sus (sau sectorul superior), de la izvoare pana la Viena si

are o lungime de 902 km., fara legatura directa cu Romania;

-

Dunarea de mijloc (sau sectorul mijlociu), de la Viena pana la Drobeta

Turnu Deverin si se intinde pe o distanta de 1.043 km., avand legatura cu tara noastra
numai datorita lungimii finale;

Dunarea de jos (sectorul inferior sau carpato-balcanic), de la Drobeta

Turnu Severin pana la varsarea in Marea Neagra si se intinde pe o distanta de 955 km.,
sector situat exclusiv pe teritoriul tarii noastre.

Principalii afluenti ai Dunarii de jos sunt: Jiul (92 m3/s), Oltul (165 m3/s),
Argesul (65 m3/s), Ialomita (41 m3/s), Siretul (220 m3/s), Prutul (80 m3/s), iar pe
partea dreapta Timocul (30 m3/s), Isker (57 m3/s) si Iontra (40 m3/s).
Din punct de vedere geografic, Dunarea de jos poate fi impartita in trei
portiuni distincte: defileul, de la Bazias la barajul de la Gura Vaii, sectorul defileu Tulcea si sectorul Tulcea - varsare in mare.
Datorita faptului ca traverseaza o multitudine de regiuni naturale, Dunarea de
jos este impartita la randul ei in alte 5 sectoare: Defileul carpatic (144 km); Sectorul
sud-pontic (566 km); Sectorul pontic oriental cu balti (195 km); Sectorul
predobrogean (80 km); Sectorul deltaic (90 km).
Dunarea de jos cuprinde trei biotopi distincti cu caracteristici fizico-chimice
si biologice individuale: senalul sau albia minora, lunca inundabila si delta,
prezentand o importanta deosebita pentru: navigatie, piscicultura, hidroelectricitate,
furnizand apa
pentru industrie, agricultura, populatie. Prin toate acestea, Dunarea este unul
din principalele elemente si totodata bogatii pe care Romania le poseda, din toate
punctele de vedere (turism, agricultura, industrie, transporturi fluviale, agrement).
Alegerea unei destinatii turistice nu este deloc usoara, datorita existentei
multitudinilor de oferte, a unor nevoi si preferinte diverse. Un rol important in
alegerea destinatiei turistice o au urmatoarele elemente:
-

factori naturali: asezare geografica, relieful, hidrografia, vegetatia,

fauna si clima;
- factori culturali: limba, folclor, politica, religie, arta, stiinta;
- elementul uman: mentalitatea si ospitalitatea reflectate in atitudinea
populatiei locale, a prestatorilor fata de turisti;
- infrastructura generala: telecomunicatii, mijloace de transport, aprovizionare
cu apa, sisteme de canalizare, structura si aspectul satelor;
- facilitati turistice: transporturile turistice, mijloacele de cazare, de
alimentatie, activitati sportive, distractii, posibilitati de informare.
Dintre motivatiile turistilor, care formeaza cererea pentru vacantele ce vizeaza
ca obiectiv Dunarea, se pot enumera urmatoarele:

- Reintoarcerea la natura, rezultat al necesitatii de relaxare, sanatate;

- Placerea de a-si petrece vacanta in locuri pline de o vegetatie luxurianta.
Turistii se considera privilegiati pentru posibilitatea de a vizita locuri atractive prin
pitorescul si farmecul lor.
- Odihna, cura de aer, consumul de peste proaspat;
- Sport: inotul si toate celelalte sporturi nautice;
- Vanatoarea, pescuitul sportiv, ascensiunile, drumetiile fluviale.
Turismul pe Dunare se adreseaza atat oamenilor ce doresc simpla relaxare, cat
si celor dinamici, care iubesc natura si turismul pe apa, celor ce profita de orice
ocazie pentru a se plimba, pentru a practica inotul, plimbarile, pentru a admira natura,
iubitorilor de sport si aventura, vanatorilor si pescarilor, cat si celor care considera ca
vacanta petrecuta in mijlocul naturii este o adevarata sursa de energie si de sanatate.