Implicatiile economico-sociale ale ecocrizei

Ecocriza reuneste o serie de fenomene si procese de mediu care in functie de scara

spatiala de manifestare se grupeaza in:
-

Procese si fenomene globale

~||~||~||~||~||~||~||~|| regionale
~||~||~||~||~||~||~||~|| locale

La nivel global se manifesta efectul de sera, diminuarea stratului de ozon,

deteriorarea Oceanului Planetar.
La nivel regional se manifesta poluarea industriala, poluarea radioactiva,
deteriorarea ecosistemelor acvatice si terestre.
La nivel local se manifesta poluarea atmosferica, sonora, estetica.

Efectul de sera:
Energia solara:
- 24% este trimisa in univers
- 25% este absorbita in atmosfera
- 6% este reflectata spre univers la contactul cu pamantul
- 45% este absorbita de scoarta terestra

Pamant- Univers (energia solara):

-

70% paraseste atmosfera terestra

30% este recirculata ( reprezinta efectul de sera normal).

In afara efectului de sera normal, temperatura medie pe planeta ar fi fost de -18C.

Fereastra atmosferica= radiatiile in baza de lungime 8-12 microni.

Poluarea antropica:
Ca urmare a poluarii antropice cu dioxid de carbon, metan, oxizi de azot, clor flor
carburi, o parte din energia emisa de planeta, de scoarta terestra si de atmosfera este
retinuta in captivitate.
1

Efectul de sera total= efectul de sera normal+ energia retinuta in captivitate.

Factorii de comanda si presiune care provoaca si amplifica contributia la efectul de
sera total sunt: factori demografici, factori tehnico-manageriali si factori cognitivi.

Factorii demografici:
Evolutia populatiei umane la nivelul planetei:
- In anul I d.Hr. populatia era de 250000000 de oameni
- In 1776- 1 miliard
-In 1945- 2,3 miliarde
- In 2006- 6,5 miliarde
- In 2050- se prognozeaza ca va fi de 9 miliarde.
Cea mai mare crestere a populatiei umane se inregistreaza in tarile in curs de
dezvoltare, iar din punct de vedere a raportului rural-urban, in spatiul urban se inregistreaza
cea mai mare crestere.
Factorul demografic isi exercita comanda asupra mediului prin marile concentratii
urbane, prin migrarea unor mase mari de oameni, dinspre sud spre nordul bogat, precum si
prin marile organizatii revendicative.
Deosebirile privind modul de a produce si a consuma a populatiei din mediul urban
si rural releva de exemplu faptul ca, in spatiul urban consumul energetic este incomparabil
mai mare ( la care se adauga faptul ca sunt necesare surse de energie concentrata), precum si
faptul ca productia de deseuri si dificultatile de gestionare a acestora sunt de asemenea mult
mai mari.
In ceeea ce priveste migratia populatiei umane de la sud la nord, implicatiile asupra
echilibrului mediului se datoreaza diferentelor de cultura dintre nord si sud, accelerarii
aparitiei marilor concentratii umane in spatiul urban, precum si desertificarii zonelor de
provenienta.
Aceste procese pot fi percepute tinand cont desigur de scara spatiala, de migratia satoras, care pe de o parte amplifica dezechilibrul spatiului urban in raport cu mediul, iar pe de
alta parte contribuie la subdezvoltarea spatiului rural.

Factorii de comanda tehnico-manageriali:

Se refera la diferitele ramuri si sectoare de activitate cum ar fi: industrie,
agricultura, transport, respectiv la obiectivele asumate in astfel de domenii, schimbarile
privind structura de productie si tehnologiile strategice si programele de dezvoltare adoptate.
Evaluarea acestor domenii ca factori de comanda se poate realiza intr-o forma
simplificata respectiv pe baza urmatoarelor 2 ecuatii:
- obiceiuri vechi + tehnologii vechi= tendinte previzibile
- obiceiuri vechi + tehnologii noi= evolutii imprevizibile

Factori cognitivi:
Isi pun amprenta asupra relatiei mediu- sistem socio-economic, asupra functionarii
mediului ca sistem, prin abordarea realitatii in mod preponderent sectorial ( si nu sistemic),
prin nivelul scazut de percepere a fenomenelor si proceselor de mediu cu implicatii asupra
conservarii mediului, prin nivelul scazut de cunoastere a mecanismelor de functionare a
mediului.

Factorii de comanda mentionati genereaza o serie de efecte negative asupra mediului,

efecte care din punct de vedere ecologic pot fi: punctuale, semidifuze, difuze, pe termen scurt,
mediu si lung.

Contributia diferitelor gaze cu efect de sera la supraincalzirea planetei este

urmatoarea:
-

CO2
55%
Metan
15%
Oxizi de azot
6%
Substante flor-clor-carbonice

24%

Din punct de vedere geografic contributia este urmatoarea:

-

SUA
30,3%
Canada
2,3%
America Centrala si de Sud
Europa
27,7%
Rusia
13,7%
Japonia
3,7%
Orientul Mijlociu
2,6%
Asia de Sud-Est, India, China

3,8%

12,2%
3

Australia
Africa

1,1%
2,5%

Contributia diferitelor gaze la efectul de sera este importanta atat din punct de vedere
al potentialului fiecarui gaz de a determina o tendinta de supraincalzire a planetei, iar pe de
alta parte din punct de vedere al identificarii masurilor necesare pentru reducerea emisiei de
gaze cu efect de sera.
In primul caz, subliniem faptul ca, desi are contributia cea mai mare, CO2 are cel mai
scazut potential de supraincalzire a planetei, modificarea temperaturii medii a planetei ca
urmare a modificarii concentratiei de CO2 este incomparabil mai mica decat modificarea
temperaturii medii ca urmare a celorlalte gaze cu efect de sera, raportul ajunge la 1 la 30; 1
la 40.
Distributia geografica a contributiei la efectul de sera este importanta din punct de
vedere a identificarii si dimensionarii posibilitatilor materiale, financiare, umane de punere
in practica a masurilor de reducere a emisiei gazelor cu efect de sera. In acest context
intelegem ca principalele eforturi in directia mentionata trebuie facute de SUA si tarile vest
europene.
Asumarea unor astfel de eforturi depinde insa in buna masura de decizia politica,
intrucat adesea imbunatatirea performantei ecologice a economiei dintr-o tara sau alta este
perceputa ca un factor de franare a dezvoltarii economico-sociale.
De exemplu, neratificarea Protocolului de la Kyoto de catre SUA a fost printre altele
justificat de faptul ca o astfel de decizie ar determina o diminuare a PIB cu circa 2%,
reducere considerata inacceptabila pentru SUA.

Emisia de CO2:
Sursele antropice ale acesteia reprezinta 4% din emisia naturala de CO2. Acest aspect
pune in evidenta perfect mecanismul de functionare al mediului dar si vulnerabilitatea
acestuia.
Emisia antropica se datoreaza arderii combustibililor si despaduririi.
Cresterea medie anuala a concentratiei de CO2 este de 0,25%.
50% din emisia antropica de CO2 este reintrodusa in circuit in principal de catre
ecosistemele acvatice.
Oceanul Planetar isi exercita rolul activ in stocarea CO2 doar pana la o adancime de
circa 75 de metrii, volumul de apa corespondent acestei adancimi are ca durata de inoire 500
de ani.
Relevarea acestui parametru prezinta importanta deoarece s-a constatat ca procesul
de saturare in CO2 al respectivului volum de apa este mai rapid decat procesul de reinoire.
4

Productia de CO2/ persoana:

-

Africa
0,3 tone/ an/ persoana
India
0,4 tone/ an/ persoana
China
0,5 tone/ an/ persoana
Japonia
2,4 tone/ an/ persoana
UE
2,4 tone/ an/ persoana
Rusia
2,8 tone/ an/ persoana
SUA
5,7 tone/ an/ persoana
La nivel global, emisia medie este de 1 tona/ an/ persoana.

Metanul:
Emisia se datoreaza descompunerii in conditii anaerobe a materiei organice.
-

Sursele naturale ale emisiei insumeaza 150 megatone/ an.

Sursele antropice insumeaza 350 megatone/ an. Din care:
Orezariile: 100 megatone/ an
Cresterea bovinelor: 80 megatone/ an
Incendiile: 55 megatone/ an
Deseurile gospodaresti: 40 megatone/ an.

Cresterea medie anuala a emisiei este de circa 1%.

Potentialul de supraincalzire al metanului comparativ cu CO2 este de 25 pana la 30
de ori mai mare.

Oxizii de azot:
Au ca surse principale utilizarea ingrasamintelor pe baza de amoniac si utilizarea
combustibililor fosili.
Cresterea medie anuala a emisiei de oxizi de azot este de 0,3%.

Cloro-flor carbon:
Au surse exclusiv antropice, cresterea medie anuala fiind de 4%.