I NOTIUNEA DE ECONOMIE

Notiunea de economie isi are originea in limba si filosofia

Greciei Antice fiind lansata prin lucrarea filosofului si istoricului
Xenophon (430 -355 i. Hr.) intitulata Oikoniomia. La origine ,
conceptul respectiv desemna administrarea gospodariei. In
prezent, notiunea de economie se foloseste in doua sensuri
majore:
a) activitatea si sistemul real prin care oamnenii, colectivitatile
si societatea isi asigura cele necesare traiului;
b) stiinta care studiaza si explica fundamentele si legile acestei
activitati. Ulterior (dupa 1615), o lunga perioada , aceasta
stiinta s-a numit economie politica, iar incepand cu sfarsitul
secolului al XIX-lea,pentru a desemna fundamentele teoretice
ale activitatii economice se folosesc denumirile : Economie,
ECONOMIE GENERALAsau TEORIE ECONOMICA GENERALA
MICROECONOMIE si MACROECONOMIE.
II PRINCIPALELE ETAPE ALE FORMARII ECONOMIEI CA STIINTA
Initial economia ca stiinta nu se diferentia de filosofie,
fenomenele si problemele economice fiind analizate, indeosebi
la Platon si Aristotel, in cadrul unor lucrari de filosofie (sociala).
Chiar si cel ce este considerat parintele stiintei economice,
Adam Smith, era profesor (la Glasgow-Scotia) de filosofie
morala cand a scris Avutia natiunilor, iar fiziocratii erau
cunoscuti ca filosofi economisti. Poate ca din aceasta
apreciere s-a inspirat profesorul american Robert Heilbroner
atunci cand asa de inspirat si-a intitulat cartea consacrata
marilor economisti Filosofii lucrurilor pamantesti. Reputatul
economist englez John Hicks, laureat al premiului Nobel pentru
economie mentioneaza doua cauze alea acestei intrepatrunderi
si nediferentieri: economicul nu se separase, inca, de ansamblul
vietii sociale si insuficienta informatiilor cu privire la viata
economica. In Evul mediu activitatea economica progreseaza
mult timp,lent si cu diferentieri mari de la o zona la alta.
Abordarea teoretica a economiei ramane cu precadere
subordoanata moralei, bogatia materiala, acumularea de bani si
dorinta de castig fiind reprobate de ideologie, dominata de
preceptele
religioase. In secolele XV-XVII se remarca o
dezvoltare mai puternica a comertului. Ceea ce a impulsionat si
preocuparile de analiza a economiei, concretizate in doctrina
mercantilismului
si in lucrarea francezului Antoine
de

Montchrestien, intitulata Tratat de economie politica

publicata in 1615. Mercantilismul (denumire derivata din
latinescul mercator-negustor) a fost curentul care sustinea ca
esenta avutiei reprezinta banii(de aur si argint),iar pentru
cresterea acesteia este necesara dezvoltarea comertului, astfel
incat balanta schimburilor externe sa fie excedentara. La
mijlocul secolului al XVIII-lea se trece la cea de-a doua etapa in
procesul de formare a economiei ca stiinta, in care aceasta se
autonomizeaza, treptat, de filosofia morala, proces care va fi
dezvoltat de curentul fiziocrat, in Franta si indeosebi prin Scoala
clasica engleza. Mentorul fiziocratilor, Francois Quesnay(16941774), a publicat lucrarea Tabloul economic ,care impreuna
cu altele au fundamentat ideea ca avutia se creeaza in
agricultura, iar economia se desfasoara pe baza unor legi
naturale si a unei ordini naturale. Scoala clasica engleza a fost
reprezentata
prin
Adam
Smith
(1723-1790),
David
Ricardo(1772-1823), Thomas Robert Malthus (1776-1834) si
John Stuart Mill (1806-1873).
Lucrarile care au pus bazele acestui curent sunt:
Avutia notiunilor-cercetari asupra naturii si cauzelor ei, de
Adam Smith, aparuta in 1776
Principiile economiei politice si ale impunerii de David
Ricardo,aparuta in 1817.
In aceste lucrari au fost puse bazele stiintei economice, prin
sublinierea rolului muncii alaturi de ceilalti factori,in crearea de
avutie si a valorii.
In lucrarile scolii clasice au fost fundamentate principiile
liberalismului economic, si anume:
a) Piata are rolul de motor al activitatii economice,
impulsionand pe producatori sa produca si sa mareasca
oferta;
b) Cererea si oferta au rolul esential in formarea preturilor si
in orientare economiei;
c) In actiunile lor oamneii au un comportament rational,
urmarind permanent raportul avantaje\dezavantaje si
obtinerea profitului(ceea ce clasicii exprimau prin Homo
Oeconomicus)
d) Libera circulatie a marfurilor intre tari (teoria liberschimbismului).

La mijlocul secolului al XIX-lea s a deschis o noua etapa ,a

treia, care a durat pana la marea criza economica mondiala din
1929-1933. Stiinta economica si-a consolidat pozitiile, obiectul
si metoda de cercetare, dar ea a fost marcata si de accentuarea
disputelor
doctrinare
prin
afirmarea
marxismului,
a
protectionismului si a Scolii istorice germane si indeosebi a
gandirii neoclasice, care va domina aceasta perioada.
Protectionismul. Spre deosebire de liber-schimbism,
protectionismul este sistemul si conceptia in care
comertul si industria unei tari trebuie sa fie aparate de
concurenta straiana cu ajutorul statului prin masuri de
ordin vamal si nevamal.
Bazele acestui sistem au fost puse de Frederich List (17891854) in lucrarea intitulata Sistemul national de economie
politica(1841).
Din gandirea clasica s-au desprins doua directii de miscare a
gandirii economice sau marea schisma cum o califica unii
economisti (Gilbret Abraham Frois).
Prima este cea a lui Karl Marx (1811-1883),filosof, economist si
om politic german. Lucrarea sa fundamentala este Capitalul,in
care continua si dezvolta teoria valorii-munca, analizeaza rolul
si formele capitalului si profitului si ale reproductiei capitalului
social,dar se distanteaza de clasici prin accentuarea
caracterului ideologic al stiintei economice si indeosebi a
contradictiilor si conflictelor sociale.
Cea de-a doaua filiatie o reprezinta gandirea neoclasica lansata
in jurul anului 1870 si reprezentata la inceput prin trei
economisti: englezul William Stanley Jevons(1835-1882),autorul
lucrarii Teoria economiei politice (1871);austriacul Carl Menger
(1840-1921),autorul lucrarii Fundamentele economiei politice
(1871) si francezul Leon Walras (1834-1910),autorul lucrarii
Elemente de teorie economica pura(1874).
In aceasta etapa s-a deschis procesul de specializare si
diversificare a stiintei economice,alaturi de economia politica
afirmandu-se economia agrara,economia industriei,istoria
economica,statistica economica.
A patra etapa in evolutia economiei,situata intre anii 30 si 70
ai secolului al XX-lea,a fost marcata puternic de afirmarea lui

John Maynard Keynes (1883-1946), prin lucrarea Teoria generala

a folosirii mainii de lucru, a dobanzii si a banilor, scrisa in
perioada in care omenirea a fost confruntata cu consecintele
grave ale crizei din 1929-1933 mari scaderi de preturi,
reducerea puterinica a productiei, somaj in proportii de masa
(30 milioane de someri) publicata in 1936. Aceste fenomene lau determinat pe Keynes la o regandire radicala a teoriei
economice:
Analiza are un caracter macro-economic, operand
indeosebi cu marimi agregate, ca.. venitul national,cererea
globala sioferta globala, nivelul ocuparii mainii de lucru,
echilibrul global la scara economiei nationale
Pentru Keynes ocuparea fortei de munca,are un rol central
In situatii de depresiune(criza),in conditiile subocuparii
fortei de munca este necesara interventia statului, care
trebuie sa incurajeze consumul si investitiile,in vederea
cresterii cererii si a gradului de ocupare a fortei de munca
Baza edificiului Keynesian o reprezinta ideia (principiul) cererii
efective, formata din cererea pentru bunuri de consum si
cererea pentru bunuri de investitii si care este anticipata
(proiectata) de intreprinderi, iar ecuatiile modelului sunt:
1) Y....C...1
2) S....Y-C
3) I..S
In care:
Y venitul sau productia (oferta),
C cheltuielile pentru consum ale gospodariilor,
I investitiile intreprinderilor,
S- economiile (savings), respectiv partea din venit care nu se
cheltuieste in perioada curenta.
In cazul in care Y..C..1, iar I ..S, cererea si oferta se echilibreaza
, respectiv toate economiile se investesc si, astfel se stabileste
echilibrulcare care asigura ocuparea fortei de munca la nivelul
posibilitatilor date de venitul/produsul creat.

In perioada postbelica, economistii care au adoptat ideile lui

Keynes s-au grupat curentul de la Cambridge punand un accent
deosebit nu pe rolul creditului si dobanzii , ci pe alte
instrumente de interventie: investitiile de stat, imprumuturile
de stat, controlul preturilor si salariilorsi bugetul ca ;stabilizator
organic; al economiei.
Alaturi de extinderea domeniilor cunoscute teoria
economica, istoria doctrinelor economice, contabilitatea
economica mondiala s-a afirmat o noua bransa econometria
care reuneste teoria economica, statistica si matematica,
permitand construirea modelelor de echilibru si de crestere
economica. In aceasta perioada , cu de zechilibre de anvergura
indeosebi criza energetica, inflatia, subdezvoltarea, poluarea
si criza ecologica- pe care economistii le-au dezbatut in
forumuri stiintifice si politice internationale si in lucrari si studii
de larga audienta.
In ultimile doua decenii din secolul XX s-a deschis o noua
etapa in procesul de dezvoltare a stiintei economice,
caracterizata de transformarile de anvergura care marcheaza
economiile contemporane.

Pe de o parte este vorba de noua etapa a revolutiei

tehnologico-stiintifice, marcata in deosebi de computerizare si
informatizarea activitatii economico-sociale, iar pe de alta
parte, de esecul economiilor planificate si trecerea tarilor
respective din Europa Centrala si de Est la economia de piata,
dar indeosebi de extinderea proceselor de integrare si
globalizare din economia mondiala.
In perioada de dupa cel de-al Doilea Razboi Mondial, gandirea
economica a fost dominata de dezbaterile si confruntsrile dintre
keynesism-neoliberalism,socialism,institutionalism si teoriile
mai noi, orientate spre dezvoltarea durabila. O forma de
adaptare a keynesismului la conditiile acestei perioade o
reprezinta: sinteza neoclasica sau teoria despre economia
mixta, formulata in deosebi de Paul A.Samuelson, laureat al
premiului Nobel pentru economie, in viziunea caruia economiile
dezvoltate
contemporane
se
bazeaza
pe
imbinarea

mecanismului pietei cu diferite forme de interventie statala,

precum si pe armonizarea microeconomiei cu macroeconomia.
OBIECTUL DE STUDIU, ROLUL SI SISTEMUL STIINTEI
ECONOMICE
Definirea obiectului de studiu al stiintei economice s-a realizat
in timp, in cadrul unor dezbateri care au condus la mai multe
opinii.
Comuna tuturor abordarilor este ideea ca obiectul economiei
il reprezinta viata economica. Aceasta este insa vasta si
complexa, cu multe componente.
Tinand seama de interdependenta dintre zonele/sferele de
baza ale activitatii economice se poate conchide ca economia
este stiinta sociala care studiaza productia, repartitia/distributia,
schimbul si consumul de bunuri si servicii, in vederea
evidentierii cailor, metodelor si solutiilor de utilizare eficienta a
resurselor limitate/ rare in procesul de satisfacerea nevoilor
nelimitate ale indivizilor, colectivitatilor si societatii.
In aceasta tensiune permanenta care face din activitatea/
viata economica un camp al confruntarilor permanente dintre
teluri si obiective in continua crestere si resurse limitate, dar cu
intrebuintari alternative, stiinta economica are de jucat un rol
esential trebuind sa contribuie, in ultima instanta, la propasirea
economiei, prin ridicarea calitatii organizarii la nivel micro si
macroeconomic.

...cheia prosperitatii economice este data de o organizare

economica sanatoasa. Tarile ce adopta politici ce incurajeaza
creatia de avutie vor prospera, in vreme ce, cele care nu o vor
face vor continua sa stagneze. Lucrul acesta este adevarat atat
in ceea ce priveste natiunile bogate, industrializate, cat si in
ceea ce le priveste pe cele sarace, in curs de dezvoltare.
Viitoarea prosperitate a ambelor categorii de natiuni se afla
intr-o stransa relatie cu calitatea organizarii lor economice.
Acesta este mesajul central al teoriei economice moderne. ..
James
D.Gwartney.Richard I.Stroup,

Economie si prosperitate: Introducere in teoria si practica progresului

economic,
Editura ...............Bucuresti,
1995.p.126

Functiile stiintei economice sunt: - descriere,analiza si

explicare
- Evaluare si evidentiere a legaturilor
cauzale
functionale si de interdependenta
- Prognoza a evolutiilor si alternative
de rationalizare a actiunii umane.
Prima functie care decurge pentru stiinta economica din
acest rol este aceea de descriere/prezentare, analiza si
explicare a proceselor, faptelor si mecanismelor de desfasurare
a activitatii economice, a evolutiei reale a proceselor care o
concretizeaza, pentru a intelege, pe de o parte, ce a fost si ce
este in realitate, iar pe de alta parte, de ce este asa si nu altfel,
sau de ce a fost asa si nu alt fel.
Prin aceasta functie se afirma sau se realizeaza cea ce
economistii numesc economia sau teoria pozitiva care se ocupa
de de dezvoltarea cunostintelor despre procesele economice si
comportamentul omenilor in viata economica.
O premisa de baza a demersului teoretic in economie, ca si
in alte sitiinte sociale o reprezinta ,,abilitatea de a separa
punctele de vedere a ceea ce se intampla in realitate de ce
asupra a ceea ce oamenii si-ar dori sa se intample.,,
Aceasta
despartire depinde in parte de cunoasterea diferentei intre
afirmatiile pozitive si cele normative. Daca primele se refera la
ceea ce este de fapt sau la ceea ce va fi, descriind realitatile
evidente, adesea testabile, afirmatiile normative se refera la ce
este bine si ce este rau,ceea ce ar trebui sa fie, depinzand de
judecatile de valoare ale analistului/cercetatorului, de
conceptiile filozofice , culturale, si nu in ultima instanta de
interesele care il anima.

,, Economistii nu trebuie sa-si limiteze discutiile la afirmatii

pozitive,, , spun autorii unui voluminos tratat intitulat Economie
pozitiva.(Richard
G.Lipsey,K.Alee
Chrystal,
Ed.
Economica,1999.p.59)
Dupa lungi dezbateri, ,,majoritatea oamenilor care au
analizat aceasta problema cred ca nu poate exista un studiu al
economiei complet independent de judecati de valoare.,,
Ca urmare, se accepta si existenta economiei normative.
Stiinta economica studiaza relatiile dintre oameni, ca agenti
economici, comportamentul acestora in activitatea de
producere, comercializare si consum a bunurilor.
Evenimentele si operatiunile legate de activitatea agentilor
economici au in principal forma deciziilor de alocare a resurselor
disponibile, in conditiile posibilitatii/necesitatii utilizarii lor
alternative. Terenul/ scena in care se desfasoara activitatea
oamenilor ca agenti economici este piata. Dar, la nivelul
societatii, se interfereaza si statul/guvernul, in forme si proportii
diferite, expresia concentrata a acestei interferente fiind politica
economica.

Politica economica
Este ansamblul deciziilor, programelor si masurilor,
orientate spre organizarea, conducerea si previzionarea
activitatii economice, pe termen scurt si lung, la nivel
microeconomic si macroeconomic. Acest ansamblu se sprijina
pe utilizarea unor tehnici, reglementari si instrumente prin care
se urmareste armonizarea si orientarea actiunii agentilor
economici, in conformitate cu obiective, principii si optiuni
determinate.

Sistemul economiei de piata libera

Economia de schimb este acea forma de organizare a
activitatii economice, in care gospodariile si atelierele ca agenti

economici produc bunuri, in principal in vederea vanzarii,

obtinand in schimbul lor alte bunuri necesare satisfacerii
propriilor trebuinte.
Pe o anumita treapta a dezvoltarii sale, economia de schimb
a devenit preponderenta si dominanta, transformandu-se in
ceea ce numim astazi economie de piata.
Economia de piata este o forma moderna a activitatii
economice, in cadrul careia schimbul si mecanismul concurentei
au rolul determinant in orientarea activitatii economice.
Principalele trasaturi ale economiei de piata sunt
urmatoarele:
a) Piata este centrul vital al economiei si imbraca forme
multiple, prin intermediul ei realizandu-se legaturile
esentiale dintre productie si consum si dintre agentii
economici.
b) Pluralismul agentilor economici si al centrelor de decizie
economica, care are la baza dominatia proprietatii private
asupra resurselor,avutiei si capitalului.
c) Libertatea de decizie si de actiune a agentilor economici,
impreuna cu raspunderea acestora pentru consecintele
deciziilor adoptate, alocarea resurselor este rezultatul a
milioane de decizii independente, luate de producatori si
consumatori conform intereselor si obiectivelor lor.
d) Este o economie concurentiala, in care confruntarea
agentilor economici pe piata, face posibila actiunea
neingradita a cererii si ofertei, determinand progresul
economico-social.
e) Preturile bunurilor economice se stabileswc in mod liber,
prin confruntarea cererii cu oferta, fara interventia
administrativa a statului si prin inlaturarea politicilor
monopoliste.
f) Mobilul principal al activitatii intreprinderii il constituie
profitul, a carui obtinere constituie motivatia participarii
salariatilor si intreprinderilor la activitatea economica.
g) Existenta statului democratic, care vegheaza aplicarea
legilor pietei si functionarea normala a mecanismelor
economiei de piata.
Economia de comanda
Prezinta urmatoarele trasaturi specifice:

a) Deciziile cu privire la ce, cat, cum si pentru cine sa se

produca, apartin autoritatilor centrale. Ca atare, economia
de comanda este unipolara.
Activitatea agentilor economici se defasoara pe baza
normelor si directivelor stabilite printr-un plan general,
care contine indicatori obligatorii pentru toti agentii
economici.
b) Exclude sau limiteaza concurenta, iar preturile se
formeaza in totalitate sau in mare masura prin metode
administrative.
c) Motivatia producatorului direct este redusa atat in
domeniul formarii veniturilor individuale, cat si in cel al
intreprinderilor.
A caracterizat economia fostelor tari socialiste din Europa,
dar si economia Germaniei.
Economia ca sistem real reprezinta totalitatea
activitatilor social-umane, precum si a entitatilor
economico-organizatorice prin care se asigura bunurile
necesare oamenilor si societatii.
Ea este, in ultima instanta, interdependenta si unitatea
urmatoarelor faze: productia, repartitia, schimbul si
consumul, si se confrunta cu doua caracteristici:
a) Cresterea si diversificarea nevoilor social-umane;
b) Caracterul
limitat
al
resurselor
disponibile(raritatea resurselor)
La nivelul unei tari, toate activitatile economice,
sociale,culturale,
educationale se realizeaza prin intermediul
agentilor economici si sunt studiate/sintetizate cu ajutorul
conturilor nationale.