Conceptul

de
marketing
trece n prezent printr-un proces de reevaluare n raport cu noile cerine
globale, tehnologice, economice si sociale cu care se confrunt firmele pe
piaa local ct i cea internaional. Marile piee sunt nlocuite de micropiee;
apar
reelele
de
distribuie
multiple;
clienii
cumpr
prin
intermediul
cataloagelor, telefonului i ofertelor TV; frenezia i activitatea promovrii
produselor i reducerilor de pre erodeaz treptat fidelitatea clienilor fa
de o anume marc; modalitile conveionale de reclam sunt din ce n ce mai
ineficiente i cost din ce n ce mai mult. Toate acestea la un loc, mpreun
cu alte seisme cauzate de evoluia pieelor, conduc la o singur concluzie,
aceea c firmele trebuie s-i revizuiasc conceptele fundamentale i s
rstoarne premizele care au stat nainte la baza succesului lor n afaceri.
n
esen
rolul
marketingul
nseamn mult mai mult dect a veni n ntmpinarea cerinelor clienilor.
Firmele bune rspund cerinelor clienilor lor; firmele cu adevarat mari creaz
piee. Rolul de lider pe o anumit pia se ctig prin descoperirea i
crearea unor noi produse, servicii, stiluri de via i modaliti de a ridica
standardul de via al consumatorilor.

Functiile marketingului:
1.
Investigarea
pietei,
a
necesittilor
de
consum
este
prima
dintre functiile marketingului. Ea reprezint punctul de pornire al ntregului
demers
de
marketing
i,
de
aceea,
este
considerat
functia-premis
a
marketingului. Rolul marketingului este, nainte de a stabili strategia i
tacticile ce vor fi implementate, acela de a identifica toate informatiile
pertinente, capabile s reduc gradul de incertitudine asociat oricrei decizii
manageriale. Pentru aceasta, sunt utilizate, diferitele metode i tehnici din
bogata panoplie a cercetrilor de marketing, ncepnd cu studierea surselor
secundare de informatii i continund cu cercetarea direct, experimentul de
marketing i simularea fenomenelor de marketing.
2.
Conectarea
dinamic
a
ntreprinderii
la
cerintele mediului su extern reprezint cea de-a doua funcie a marketingului, ea fiind expresia
unui
element definitoriu al spiritului, teoriei i practicii marketingului: situarea
clientului
n
centrul
activittii
de
marketing,
rolul
oricrei
ntreprinderi
fiind acela de a-i servi ct mai bine clientii. Adaptarea continu a ofertei
ntreprinderii
la
cerintele,
ateptrile
i
nevoile
clientilor,
precum
i
atitudinea deschis ctre diversele modificri ce pot s apar n cadrul altor componente
ale mediului de marketing, predispozitia de a accepta schimbarea, tin de esenta
marketingului i l delimiteaz de alte modalitti de a concepe conducerea
activittii
ntreprinderii.
Aceasta
este
functia-mijloc
a
marketingului,
ntruct
arat
cum,
n
ce
fel,
se
desfoar activitatea de marketing. Adaptarea permanent la cerintele mediului

nu trebuie nteleas ca o atitudine contemplativ a ntreprinderii. Ea trebuie s ncerce s

anticipeze
evolutiile
mediului i, pe ct posibil, s le influenteze, pentru a valorifica mai bine
oportunittile care pot s apar. Aceast adaptare survine ca un compromis
ntre cerintele mediului, pe de o parte, i obiectivele i posibilittile
ntreprinderii, pe de alt parte.

3.
Satisfacerea
n
conditii
superioare
a
nevoilor
de
consum,
cea de-a treia functie a marketingului, este considerat o functie-scop (sau
functie-obiectiv) a acestuia. Privit la nivel macroeconomic, din perspectiva
ntregii societti, ea este o finalitate important a activittii de marketing:
dac toate ntreprinderile ar practica marketingul, produsele prezente pe piat
ar fi pe deplin adaptate la cerinele i nevoile consumatorilor, iar bunstarea
general
a
societtii
ar
crete.
Din
perspectiv
microeconomic,
aceast
functie-scop
este
o
materializare
a
conceptiei
de
marketing
societal.
Marketingul conduce la realizarea unor produse dorite de consumatori, la
informarea corect a acestora cu privire la caracteristicile produselor n
cauz, distributia n conditii optime a produselor, oferirea unei game largi de
servicii etc., toate acestea fiind menite s creasc bunstarea clientilor
efectivi i chiar potentiali ai ntreprinderii respective.
4.
Maximizarea
eficientei
economice,
a
profitului,
reprezint o ultim functie a marketingului. Ea este, de asemenea, o
functie-scop, obinerea profitului fiind o finalitate axiomatic a existentei
oricrei ntreprinderi i preocuparea principal a tuturor celor implicati n
activitatea
de
marketing.
Adaptarea
la
cerintele
clientilor
i
asigurarea
satisfactiei
acestora
sunt
premisele
pentru
ctigarea
ncrederii,
formarea
unei imagini corespunztoare, creterea vnzrilor i maximizarea profitului.
Marketingul intervine n momentele-cheie ale asigurrii eficientei economice a
ntreprinderii:
el
determin
dimensiunea
i
structura
productiei,
n
conformitate cu cerintele consumatorilor, ceea ce va facilita comercializarea
produselor
i
va
evita
aparitia
stocurilor de produse greu de vndut, stabilete nivelul preturilor produselor
astfel nct s se contureze o anumit imagine, s se ating un anumit volum al
vnzrilor
i
s
se
obtin
un
profit
corespunztor,
asigur
desfacerea
produselor n condiii optime, implicndu-se n transportul, depozitarea i
vnzarea
propriu-zis
a
acestora,
popularizeaz
existenta
produselor
i
informeaz cumprtorii poteniali despre caracteristicile acestora.
Prin
functiile
sale,
marketingul
se
ncadreaz
n
sistemul
activittilor
operative
i
functionale ale ntreprinderii moderne. El tinde s devin o functie specific
a
ntreprinderii,
functia
de
marketing,
alturi
de
functiile
clasice
ale
acesteia
(cercetare-dezvoltare-inovare,
productie,
comercial,
financiar-contabil, de personal).

III.Protectia
Intelectuale si valorificarea potentialului innovational
1.
Protecia
potenialului inovaional.

elementelor

Proprietii

*
Tratarea
procesului
inovaional
factor endogen i dominant al creterii economice;
*
Procesul
de
obiect separat al
domeniu;

inovare
cercetrilor

*
Activitatea
economic
o activitate de continu
activitii manageriale;

Proprietatii

Intelectuale

performan
managementul

*
Tratarea
bunurilor
i
a
calitate de element integru al avuiei naionale;

valorificarea

exclusivitate

se
constituie
economice consacrate

de
inovare,

n
n

capitalului

calitate
special

de
acestui

trateaz
constituind

ca
miezul

mod

se
inovaiei

ca

intelectual

*
Promovarea,
comercializarea
inovaiilor,
a
obiectelor de P.I. se constituie nu numai n calitate de element integru al tiinei
economice, ci i ca disciplin n cadrul nvmntului universitar.
*
Abordarea
interdisciplinar
a
problemelor
inovrii
ca consecin a integrrii n procesul de elaborare, protecie, implementare a
aspectelor tehnice, juridice, economice, manageriale, de marketing etc.
2.Factori majori implicai n transferul de tehnologii: AITT, Contractul de licentiere,
Incubatorul de Inovare, Parcul Stiintific Tehnologic.
AITT- proces de transformare a rezultatelor cercetrilor tiinifice, ale elaborrilor practice i/sau
ale altor realizri tehnico-tiinifice finalizate (precum i ale cercetrilor tiinifice i elaborrilor
ce in de acestea) n cunotine tiinifice noi, n produse, servicii, procese, noi sau perfecionate,
care corespund necesitilor practice i cerinelor pieei i care snt supuse procesului de transfer
tehnologic i de comercializare.
Contractul de licentiere- grupare de persoane juridice i persoane fizice constituit n baza unui
contract de asociere, ncheiat ntre organizaiile din sfera tiinei i inovrii acreditate i/sau
instituiile de nvmnt superior acreditate, alte organizaii necomerciale, pe de o parte, i ageni

economici, autoriti ale administraiei publice locale, asociaii patronale sau asociaii
profesionale, persoane fizice, instituii financiare, organizaii internaionale, investitori autohtoni
sau strini, pe de alt parte, n scopul desfurrii activitii de cercetare tiinific, de nvmnt
i de transfer tehnologic al rezultatelor tiinifice i inovaiilor, valorificrii lor prin activiti
economice;
Incubatorul de Inovare- subdiviziune care valorific rezultatele studiilor tiinei i inovrii
prin activiti de inovare i transfer tehnologic, cercetri afiliate activitilor menionate,
instruirea i perfecionarea studenilor, masteranzilor i doctoranzilor.
Parcul Stiintific Tehnologic.- grupare de persoane juridice i persoane fizice, constituit n baza
unui contract de asociere, care include organizaii din sfera tiinei i inovrii, alte subiecte
reprezentnd domenii ale activitii de inovare i de transfer tehnologic, ageni economici care
valorific rezultatele tiinifice i inovaiile prin activiti economice;
5.5.1. Gestionarea procesului de creare: De la conceptul de produs la strategia de marketing.
Particulariti
ale
procesului
de
creare ale politicii promoionale pentru inovaii de produs. Elaborarea i gestionarea unui
program
de
publicitate
pentru
un
produs
inovativ.
O data cu dirsificarea nevoilor consumatorilor, a tehnologiei moderne si a concurentei, crearea de
produse
noi
devine
vitala
pentru
orice
firma;

Inovarea
si
crearea
produsului
nou
Inovatia, cunoscuta si sub numele de dezvoltarea unui produs nou (DPN), este un proces
sistematic, care incepe cu identificarea si analizarea oportunitatilor pentru un produs nou, ce cad
in
interiorul
spatiului
de
manevra
al
firmei.
Potentialul inovational al firmei este evaluat folosindu-se criterii financiare, de marketing si
tehnologice, in final fiind aleasa acea inovatie (sau acele inovatii) care ofera cele mai multe
beneficii pentru consumatori si cele mai bune oportunitati pentru firma. In acelasi timp, inovatia
trebuie inteleasa nu numai ca un proces de concepere a unui produs nou, dar si ca o strategie de
modernizare a produsului, ce comporta insa numeroase riscuri: absenta beneficiilor pentru
consumatori; lipsa de superioritate a noului produs fata de cel (cele) existent pe piata; erori in
prognozarea pietei potentiale ; incompatibilitate cu misiunea, obiectile si celelalte strategii ale
firmei;
factori
de
mediu
neasteptati
etc.
a)
Strategia
de
produse
noi
O inovare eficienta este conditionata de existenta, la nilul firmei, a unei strategii de produse noi,
care
are
ca
principale
obiecti
:
concentrarea efortului de concepere a produsului nou la nilul echipei de proiectare;
identificarea segmentelor de clienti - destinatari pentru noul produs ;

e)
Strategia
de
marketing
Dupa definitivarea conceptului de produs, urmeaza elaborarea strategiei de marketing, cu privire
la:
piata-tinta, reprezentata de segmentul de consumatori ce au nevoie de noul produs ;

pozitionarea
produsului
si
estimarea
reactiilor
concurentilor;
potentialul comercial, nilul pretului si cota de piata pe termen scurt si pe termen lung;

canalele
de
distributie
si
necesitatile
promotionale.


estimarea
profiilitatii
noului
produs.
g) Crearea produsuluiIn aceasta etapa, produsul nou capata forma fizica, silindu-se, in acest scop,
fezabilitatea productiei si posibilitatea realizarii produsului la un cost accepil, in derea silirii unui
pret
realist.
Etapa
insasi
comporta,
in
principal,
doua
momente
:
construirea prototipului, care sa materializeze fizic ideea de produs nou, avand in dere ca el sa
insumeze
toate
atributele
anuntate
in
etapele
precedente;
testarea functionala a prototipului, spre a identifica cele mai potrivite materiale si componente,
incat sa se garanteze functionarea in siguranta a acestuia.
Studiat
n
toat
complexitatea
sa,
o
astfel de situaie a condus la definirea unui nou concept pe care Philip Kotler
i Fernando Trias de Bes l dezvolt sub o denumire sugestiv de marketing
lateral. El exprim un proces de marketing oarecum invers celui descris
anterior, care dei nu exclude piaa nici ca punct de pornire, nici ca punct
final, pune n centrul su creativitatea i inovaia incluse n patrimoniul
instrumental
al
marketingului
ca
alternativ
valoroas
de
dezvoltare
a
activitilor
ntreprinderii.
Alternativa
marketingului
lateral
capt
valoare
teoretic i practic deosebit n situaiile de pia, analizate pe larg de
cei doi autori, n care marketingul vertical, denumit i clasic, i epuizeaz
potenialul
dovedindu-i
limitele
metodologice.
Practic,
n
cadrul
pieelor
saturate, este dificil, dac nu imposibil, s fie gsite nie" care s
ofere ; ntreprinderilor oportuniti de dezvoltare, singura alternativ pentru
acestea fiind cea i de creare de noi piee bazate pe crearea de noi nevoi,
dificil, dac nu imposibil, de surprins prin derularea procesului clasic de
marketing. Existena problemei n preocuprile marketingului poate alimenta
uor impresia, pentru unii, a unei Mrii, cu alt plrie". Am meditat
ndelung i la o astfel de nelegere pe care o plasm n cadrul unei abordri
simpliste
explicabile,
pn
la
un
punct,
prin
existena
problemei
n
preocuprile marketingului. In realitate, conceptul de marketing lateral se
impune ca o contribuie valoroas la reconceptualizarea marketingului, care i
mbogete astfel coninutul cu o nou dimensiune, definit i ea ca proces
complementar celui caracteristic marketingului vertical. n viziunea autorilor
citai, etapele procesului se prezint astfel (Kotler i Trias de Bes, 2004, p.
101): alegerea unui produs sau serviciu, alegerea unui focar de interes pentru
procesul
de
marketing,
generarea
unei
discontinuiti
de
marketing
i
realizarea 31Management & marketing conexiunii. n cadrul activitilor de
marketing ale ntreprinderii, un astfel de proces se plaseaz la trei niveluri,
constituindu-se tot attea direcii de aciune, care pot fi considerate ca
alternative
strategice
caracteristice
marketingului
lateral:
marketing
lateral
aplicat la nivelul pieei, marketing lateral aplicat la nivelul produsului,
marketing lateral aplicat la nivelul mixului de marketing. De reinut dubla
ipostaz n care apare marketingul lateral: de dimensiune a conceptului de
marketing i de instrument prin coninutul proceselor pe care le conine. n
opinia noastr, elementele de noutate care dau consisten conceptului de
marketing lateral sunt reprezentate tocmai de coninutul proceselor care-1
definesc.

Marketingul
lateral aplicat la nivelul pieei are ca element central schimbarea unei
dimensiuni
a
acesteia:
schimbarea
nevoii,
schimbarea
intei,
schimbarea
momentului,
schimbarea
locului,
schimbarea
ocaziei
de
consum,
plasarea
produsului ntr-o experien nou. O astfel de schimbare reprezint, n fapt,

crearea sau descoperirea unei noi piee. Ea implic obligatoriu realizarea unei
noi conexiuni (conectare) a produsului la noua dimensiune. Noua conexiune poate
necesita la rndul ei modificarea produsului (Kotler i Trias de Bes, 2004, pp.
143-155). Marketingul lateral aplicat la nivelul produsului are ca punct de
pornire un produs existent pe pia, aflat n oferta ntreprinderii. Privit n
succesiune,
procesul
cuprinde:
disecarea
produsului,
alegerea
punctelor
de
acces i efectuarea salturilor laterale. Ca tehnici pot fi avute n vedere:
substituirea, combinarea, inversarea, eliminarea, exagerarea i reordonarea. i
aceast variant are ca punct final realizarea unei noi conexiuni, n fapt,
cuplarea noului produs la o pia posibil (Kotler i Trias de Bes, 2004, pp.
165-181). Marketingul lateral aplicat la nivelul mixului de marketing presupune
inovarea n cadrul celorlalte componente: distribuie, pre, promovare. O
astfel de alternativ are multe puncte comune cu marketingul vertical,
deosebirea esenial regsinduse n efectuarea saltului lateral, urmat de o
nou conexiune, cu celelalte elemente ale mixului. Cel mai frecvent este
utilizat tehnica prelurii mixului de la alte produse" (Kotler i Trias
de Bes, 2004, p. 191). Marketingul lateral nu mbogete doar conceptul de
marketing, ci i pe cel al management-marketingului, deoarece aspectele
referitoare la implementarea sa se plaseaz n aria acestuia.

Merit
reinut n acest sens sistemul corespunztor constituit din subsistemele: piaa
de idei a companiei i piaa de talente a companiei. Denumirile acestor
subsisteme
sunt
deosebit
de
semnificative
pentru
nelegerea
mecanismulu
inovativ din cadrul unei companii. Economia bazat pe cunotine creeaz
conducerii
ntreprinderii
numeroas<
provocri.
Sunt
n
acelai
timp
i
provocri la adresa marketingului (Pop .a., 2000 p. 16). Unora dintre ele,
marketingul le-a rspuns prin elementele care definesc con ceptul de marketing
modern, prezentate anterior. Altora le rspunde prin mbogire coninutului
su cu noi elemente aflate n faz embrionar. Tendinelor de globalizare i
internaionalizare
i
mai
ales
provocrilor
tehnc
logice"
(Pop
.a.,
2000, p. 17-18) marketingul le rspunde printr-un nou concept afls n proces de
clarificare,
intitulat
sugestiv
marketing
bazat
pe
cunotine"
(Brannback
1997, p. 293).
10.
Produsele
noi sunt materializarea creativitii i a capacitii de inovare de care dau
dovad firmele mari sau mici, ntreprinztorii nou intrai pe pia, dar i
ali ageni economici care activeaz n diverse domenii ale produciei de
bunuri
i
servicii,
distribuiei
i
comercializrii
acestora.
Indiferent
de
abordare, considerm produse noi, la nivelul ntreprinderii, att pe cele
absolut noi i originale, ct i pe cele mbuntit i/sau modificat, mrcile
noi pe care aceasta ncearc s le introduc pe pia. n practic este util
distincia dintre produsele efectiv noi i cele ameliorate sau perfecionate
care
constituie
rezultatul
eforturilor
ntreprinderii
de
inovare
i
diversificare
a
nomenclatorului,
avnd
n
vedere
nivelurile
diferite
de
implicare a creativitii, riscurile i cheltuielile asociate acestora, precum
i efectele pe termen scurt, mediu i lung. Recunoaterea gradului de noutate
i consemnarea acestuia, precum i durata de timp ct produsului n cauz i se
poate ataa atributul de nou sunt elemente ce trebuiesc stabilite pentru
fiecare produs n parte pentru a putea analiza i determina corespunztor

efectele acestora la nivelul ntreprinderii, dar i a ramurii n care acioneaz

ntreprinderea.
n
cadrul
produselor
nouti
absolute
le
putem
delimita pe cele care sunt noi pe plan mondial, de cele noi doar pentru o
ntreprindere sau o pia oarecare, atestarea noutii avnd loc, n ultim instan,
n cadrul confruntrii cu piaa. Leduc (1987, p.192) face o clasificare a
produselor dup gradul lor de noutate, grupndu-le n opt categorii: - produse
creatoare de nevoi inexistente anterior; - produse noi pentru nevoi existente;
- produse ameliorate ce satisfac mai bine nevoia existent; - produse n
variante noi, specifice unor segmente noi de consumatori; - utilizri noi
pentru produsele existente; - un nou ambalaj pentru produs; - nou form de
distribuie
pentru
produsele
existente;
un
nou
pre
pentru
produsele
existente. Abordarea noutii impune deci o viziune larg n procesul de
creaie a produselor noi sau de

perfecionare
a celor existente, din care nu pot fi excluse nici criteriile inginereti, dar
nici criteriile pieei. La nivelul ntreprinderii pot exista produse noi, fie
prin cumprarea de licene sau chiar cumprarea unei alte ntreprinderi, fie
prin crearea de noi produse n propriul compartiment de cercetaredezvoltare,
prin activitate de inovare care trebuie s fie permanent i susinut pentru a
avea rezultate pozitive pe termen mediu i lung. Considernd drept produse noi,
att pe cele originale, ct i pe cele mbuntite, modificate sau chiar
copiate, ntreprinderea trebuie s gseasc cele mai bune soluii pentru a
minimiza riscurile de eec, avnd n vedere c produsele noi au o rat sczut
de succes (aproximativ 20%), sunt costisitoare i necesit timp. Inovarea i
schimbarea, din ce n ce mai prezente la nivelul ntreprinderilor industriale,
sunt un rspuns la evoluia rapid a pieei datorat att concurenei crescnde,
ct i cerinelor, gusturilor i veniturilor consumatorilor, aflate la rndul
lor ntr-o modificare accelerat. ntreprinderile inoveaz cu viteze diferite,
cu mai mult sau mai puin succes, unele fiind competitive i previzionare n
activitile
de
dezvoltare
a
produselor,
altele
dovedindu-se
reactive
i
conservatoare.
Riscurile
asociate
dezvoltrii
de
noi
produse
sunt
considerabile, statistic estimndu-se o rat de eec de aproximativ 60-70% n
primul an de la lansare, iar o mare parte din cele rmase nu ajung niciodat
succese majore. Ca urmare este de neles reticena multor manageri n
adoptarea
unei
strategii
inovative,
precum
i
tendina
de
imitare
a
comportamentelor de succes de pe pia, cumprarea de licene sau mprirea
riscurilor
prin
colaborare
cu
alte
uniti
de
cercetare,
producie
sau
comercializare. n domeniul inovrii de produs se pot identifica ase categorii
de produse noi.

1.
Nouti
absolute, cu potenial de a crea noi piee i chiar noi industrii, acest gen de
inovaii
fiind
ns
rar
i
prezentnd
riscuri
majore
de
dezvoltare
i
comercializare. 2. Noi linii de produse, care nu sunt noi la nivelul pieei,
dar sunt noi pentru productor. 3. Extinderea unor linii de produse deja existente,
care se realizeaz n cadrul liniilor de producie existente la nivelul
ntreprinderii.
4.
mbuntiri
i
revizuiri
ale
produselor
existente
prin
reambalare, condiionare, schimbri n compoziia produselor, design etc. 5.
Repoziionri, care constau n noi utilizri pentru produsele existente sau

reorientarea ctre noi segmente de pia. 6. Reducerea costului, care are loc
prin
reproiectarea
produselor
astfel
nct
s
fie
meninute
performanele
acestora, n condiiile unor costuri mai mici (acest lucru fiind posibil i
datorit inovrii de proces). Kotler i Trias de Bes (2004, p.42-53) identific
la rndul lor ase forme de inovare utilizate n dezvoltarea produselor noi. 1.
Inovaii prin modulare creterea sau scderea unei caracteristici a produsului
sau serviciului. 2. Inovaii prin varierea cantitii, volumului sau frecvenei
fr a modifica alte caracteristici ale produsului. 3. Inovaii prin varierea
ambalajului, containerului sau mediului de livrare, la care se poate aduga i
o modificare a cantitii de produs ncorporat. 4. Inovaii bazate pe design
schimbarea aspectului exterior al unui produs existent. 5. Inovaii bazate pe
adaosuri adugarea unor ingrediente sau componente ori a unor servicii
suplimentare la produs. 6. Inovaii bazate pe reducerea efortului care
constau nu n modificarea produsului sau serviciului, ci a eforturilor sau
riscurilor asociate cumprrii acestuia.
punctul 8

In
mecanizmul
de functionare a unei economii moderne piata ocupa un loc esential determinind
intre o proportie insemnata deciziile si comportamentele agentilor economici. In acelasi
timp,
piata
este
privita
de
multi
economisti drept un mecanizm complex care cuprinde, in principal, cererea si
oferta, concurenta, preturile, si altele, care reglementeaza economica, care
actioneaza asupra diviziunii muncii si la schimbul de activitati, dupa cum
arata F.von Hayek piata apare pentru agentii participanti la schimb ca o
amenintare, ca o forta arbitrara care le determina pretul si implica
venitul si pe care ei cauta sa o influenteze sau sa o controleze. Situatia
lor economica si nu numai aceasta depinde de piata si in primul rind de ceea ce
se petrece pe piata.
Principalele
tipuri
de
piata.
Economia
de
schimb, in care piata are un rol hotaritor in alocarea si utilizarea resurselor
ca si in organizarea, gestionarea si reglarea economiei nationalepresupune
existenta si respectiv functionarea simultana a mai multor tipuri de piata. In
consecinta piata trebuie privita prin prisma elementelor sale componente,
deoarice in realitate ea reprezinta un sistem de piete, fiind formata din mai
multe segmente intre care exista relatii de interconditionare, de dependenta
reciproca.
Din
punct
de
vedere al obiectului tranzitiei de vinzare si cumparare se disting urmatoarele
tipuri de piete:
-piata
bunurilor si serviciilor;
-piata
factorilor
de productie- formata la rindul sau din: piata resurselor naturale(inclusiv
pamintul), piata capitalului si titlurilor de valori, piata fortei de munca;
-piata
monetara, financiara, ect.

Aceste
piete
nu reprezinta in sine piete unice, ci sint constituite la rindul lor din alte
piete. De exemplu: piata bunurilor si serviciilor cuprinde mai multe piete
sectoriale ce corespund bunurilor si serviciilor produse si cumparate in
societate, grupate dupa diverse criterii in categorii mai generale sau specializate
(piata bunurilor de consum, piata mijloacelor de productie, piata serviciilor,
piata automombililor, piata rulmentilor,ect.). Piata muncii nu este o singura
piata ci tot atitea cite domenii profisionale exista, iar in cadrul acestora,
cite specializari sint, fiecare cu grad diferit.
Din
punct
de
vedere al extinderii teritoriale exista: piata locala, piata regionala, piata
nationala si piata mondiala.
Aceste
piete
formeaza un tot intreg, ele se intrepatund, se influenteaza si se determina
reciproc. Aceasta inseamna ca evolutia si mutatiile din oricare parte a pietii
se reflecta si afecteaza evolutia si mutatiile din oricare parte a pietei se
refleca si afecteza evolutia si mutatiile din celalte segmente de piata, si
implict, ale pietei pe ansamblu. La fel dezichilibrele manifestate pe o anumita
piata se propaga si pe alte piete si se amplifica in functie de locul si
importanta pietei respective, in sistemul de piata si in economia nationala in
ansamblul ei.
Prin
segmentarea pieei se nelege procesul de divizare a unor piee de mrfuri i
servicii heterogene n subgrupuri sau segmente de pia cu dimensiuni mai mici
care au aceleai caracteristici, respectiv au aceleai trsturi comune. Scopul
urmrit de procesul de segmentare a pieei este de a ajusta i optimiza mult
mai atent mixul de marketing la cerinele i necesitile grupurile care
formeaz
i
definesc
diferitele
segmente
ale
pieei.
Cu
alte
cuvinte,
segmentarea pieei, are ca scop identificarea diferitelor grupuri care formeaz
sau acioneaz pe anumit pia, dup anumite criterii, astfel nct mrfurile
s poat fi vndute i oferite mult mai eficient n funcie de diferitele
caracteristici ale acestor grupuri.
Prin
urmare,principele etape privind procesul de segmentare a pieii l constituie:
(1) identificarea i selectarea criteriilor dup care se va derula procesul de
segmentare; (2) identificarea segmentelor de pia; (3) Analizarea i evaluarea
segmentelor de pia; (4) Alegerea (selecia) segmentelor int de pia.
Kotler
delimiteaza patru grupe de criterii: segmentarea pietei'

1.
Segmentarea
criterii geografice:

dupa

Consta
in divizarea pietei in unitati administrative geografice

categorii de localitati mari, mici, mijlocii;

categorii de densitate a populatiei;

tipuri de clima.
Criteriul
geografic este folosit pentru produse al caror consum este influentat de clima,
obisnuinte alimentare, posibilitati de informare.

2.
Segmentarea
criterii demografice:

dupa

Luarea
in consideratie a varstei, sexului, a etapei ciclului de viata a familiei,
nivelul de pregatire, dimensiunea familiei, etc. Acest criteriu se justifica
prin faptul ca de cele mai multe ori preferintele locuitorilor sunt legate de
criteriul demogarfic.

3.
Segmentarea
criterii psihologice:

dupa

Au
in
vedere
caracteristicile
generale
ale
indivizilor,
respectiv,
personalitatea, stilul de viata, prioritatea nevoilor, etc. Clasa sociala isi
lasa amprenta asupra comportamentului consumatorului.

Stilul
de viata se refera
cheltuire al veniturilor.

la

opiniile

si

actiunile

indivizilor

privind

la

modul

de

Se
disting mai multe stiluri de viata:

Persoane
(persoane mai in varsta);

atasate

produselor

traditionale

Persoane care doresc produse noi;

Persoane
produse ieftine.

Segmentarea
consumatorului:

cu

venituri

pietei

mici,

pe

baza

inclinate

spre

comportamentului

reprezinta gruparea pietei in segmente omogene;

este
considerata
ca
fiind
cea
segmentare,
pentru
ca
are
in
vedere
motivatia
interesele consumatorilor, sensibilitatea consumatorului, etc

mai
efectuarii

potrivita
cumparaturilor,