METODE NUMERICE

Curs 2.
Metode numerice de rezolvare a ecuaiilor
neliniare algebrice i transcendente
Aplicaii n Ingineria Electric

Dan.Micu@et.utcluj.ro

Ecuaiile neliniare constituie una din cele mai frecvente aplicaii de

calcul numeric care apare n cadrul activitilor de proiectare din
ingineria electric:
Rezolvarea numeric a ecuaiei de stare a conductorului LEA
Analiza stabilitii unui generator sincron prin localizarea
rdcinilor ecuaiei caracteristice
Problema
Expresia ecuaiei este foarte complicat sau valorile coeficienilor nu
se cunosc exact (rezultai din determinri experimentale sau au fost
calculai pe baza unor ipoteze simplificatoare)!
Concluzia
Nu se pune problema soluionrii exacte a ecuaiilor cu metode directe (nr. finit de
pai cunoscut apriori)
Se utilizeaz metode numerice aproximative metode iterative cu convergen
teoretic infinit dar practic finit (prin estimarea permanenta a gradului de precizie a
determinrii soluiei sau soluiilor)
Soluiile ecuaiilor neliniare se obin aadar ca limite ale unor iruri convergente.

Consideraii teoretice
Se consider o ecuaie de form general:

f (x ) = 0

Pentru majoritatea aplicaiilor din ingineria electric domeniul de definiie

este un interval I:

f :I R

Teorema lui Rolle-de localizare a rdcinilor:

f (a ) f (b ) < 0 x 0 (a , b )
x0-rdcina ecuaiei
Observaii
Dac f(x) este un polinom atunci ecuaia se numete ecuaie algebric; n caz
contrar se numete ecuaie transcendent
Se numete:

- rdcina funciei (ecuaiei) numai la ecuaii algebrice

- zeroul (soluia) funciei - la ecuaii transcendente

Rezumat
Se va demonstra pas cu pas modul n care o aplicaie real
(provenit din ingineria electric) se modeleaz matematic i apoi
se rezolv numeric cu ajutorul metodelor numerice;
Intuitiv, vor fi experimentate fazele de soluionare numeric a
ecuaiilor algebrice (polinomiale), stabilite ca model matematic al
aplicatiei reale;
De la desfurarea particularizat a metodei numerice de
rezolvare, se trece la descrierea ei general, fiind subliniate limitele
de aplicabilitate, avantaje i dezavantaje;

1. Metoda biseciei (a njumtirii intervalului)

Aplicaie practic
Societatea de transport a energiei electrice, S.C TRANSELECTRICA S.A, i-a
stabilit ca obiectiv de investiii pe anul 2009 construirea unei linii electrice de
interconexiune ntre dou staii electrice. Pe distana celor dou staii, datorit
diferenelor de teren, amplasamentul se mparte n dou zone, delimitate printro linie WE, aa nct costul execuiei liniei pe fiecare zon se caracterizeaz
prin indicii C1 i C2.

Se pune problema stabilirii traseului optim al liniei astfel nct costul

de execuie s fie minim.
Pentru soluionarea modelului matematic care provine din aceasta
aplicatie este necesar apelul la o metod numeric.

Formularea Problemei (P) date cunoscute (date); necunoscute (soluii); lege de legtur (date-soluii)

Descrierea Problemei (P) Model Matematic (M(P))

Aproximare M(P) printr-o Metod Numeric (MN(P))

Dezvoltare algoritm
Pentru MN(P)

Implementare algoritm n
MathCad (Matlab, Mathematica
etc.)

Specificarea
problemei reale

inducere

Construirea unui model fizic

(geometria traseului)

(Traseu optim LEA)

Confruntarea cu
realitatea

Interpretarea soluiei
(cost minim)

Modificare
model

deducere

Metode numerice
(Bisecia)

Formularea problemei
matematice
(ecuaie algebric)

Rezolvarea problemei
matematice

Modelul matematic pe baza datelor problemei tehnice de soluionat:

Fig. 1 Reprezentarea geometric de amplasament a liniei

electrice

Ideea de baz se reduce la localizarea

unui punct P pe frontiera WE prin care
linia electric s traverseze limita de
separaie dintre cele dou zone. Avnd la
dispoziie indicii de cost, se poate stabili o
relaie de egalitate ntre sinusurile
unghiurilor formate de direciile traseelor
de linie din cele dou zone i
perpendiculara dus prin punctul P la
zona de delimitare:

(L x )
x2
2
2
C1 2
C
=

2
2
a + x2
b 2 + (L x )
2

C1 sin 1 = C 2 sin 2

2
1

x [b + (L x) ] = C
2

(L x) a2 + x2
2

- ecuaie algebric

Exprimarea devine mai sugestiv prin nlocuirea datelor cunoscute:

a=3 km; b=1 km; WE=L=12 km; C1=87000 RON/km; C2=93000 RON/km.

1080 x 4 + 25920 x 3 225792 x 2 + 1868184 x 11209104 = 0

Coeficieni determinai experimental i prin simplificri n model!!!

Necunoscuta n aceast ecuaie polinomial (algebric) este distana x de la

marginea W la punctul P (capetele se consider tiute xW i xE).
Dac membrul stng al acestei ecuaii se exprim ca o funcie f(x), evident
derivabil pe intervalul [xW;xE], se permite efectuarea urmtoarelor testri:
f ( x) = 1080 x 4 + 25920 x 3 225792 x 2 + 1868184 x 11209104

Dac: f ( x W ) f ( x E ) < 0
Intre cele dou valori limit pe care poate s le ia necunoscuta x trebuie s existe o
valoare care s anuleze funcia (Rolle)!!!

Reprezentarea grafic a polinomului pe intervalul definit arat clar

ndeplinirea condiiei anterioare:
Dar mai mult dect att, n vederea localizrii
ct mai exacte a soluiei, se sugereaz ideea
mpririi intervalului prin njumtire
succesiv:
1
c = ( xW + x E )
2
Fig. 2 Variaia polinomului i partiionarea intervalului de definire
Dac

f ( xW ) f (c) < 0

soluia se afl n intervalul [xW ; c];

f ( xW ) f (c) = 0

soluia este chiar valoarea c;

f ( xW ) f (c) > 0

soluia se afl n cealalt jumtate de interval.

Observaie: reprezentarea grafic a funciei ofer ca evident validitatea

celei de-a treia ipoteze.

Se njumtete intervalul [c; xE] prin aceeai formul de mediere aritmetic:

1
d = (c + x E )
2
Variaia grafic a funciei polinomiale arat clar verificarea inegalitii !!!

f (d ) f ( x E ) < 0
Indic localizarea soluiei n intervalul
delimitat de punctele n care se face aceast
evaluare!!!
Fig. 3 A doua njumtire a intervalului

Continund cu njumtirea intervalului,

se observ, n figura 4, restrngerea
domeniului n care se afl soluia,
apropierea tot mai cert de valoarea care
anuleaz funcia polinomial!
Fig. 4 Continuarea partiionrii intervalului; apropierea de soluie

Procesul de restrngere treptat a intervalului de definire se poate derula pn cnd

evaluarea funciei n variabila de njumtire (c, d, ...) devine mai mic dect o valoare
impus, ori efectiv se anuleaz. n oricare din aceste situaii, se consider determinat
soluia realizabil a polinomului n limita unei precizii, impuse apriori.

Modalitatea prin care s-a soluionat aplicaia propus nu reprezint

altceva dect o metod numeric, numit metoda biseciei (metoda
njumtirii intervalului).
Pornind de la cele expuse, se va cuta descoperirea caracterului de
generalitate al acestei metode.

Ideea se transpune generalizat dup urmtorul algoritm:

Pasul 1: Se iniializeaz limitele intervalului de cutare n care se caut soluia cu Rolle

[a; b] = [a 0 ; b0 ]
Pasul 2: start iterativ

k =0

Pasul 3: la un pas oarecare al procesului de calcul se determin noua valoare a soluiei

c k +1 = a k +

1
(bk a k )
2

Pasul 4: La acelai pas se calculeaz f (ck+1), f(ak) rezultnd noile limite ale intervalului de cutare:

f (c k +1 ) f (a k ) < 0 a k +1 = a k ; bk +1 = c k +1
Pasul 5: Dac:
Pasul 6: Incrementeaz

f (c k +1 ) f (bk ) < 0 a k +1 = c k +1 ; bk +1 = bk
k = k +1

i reia Pasul 3.

Orict de mult s-ar restrnge intervalul n jurul soluiei, exist

posibilitatea ca valoarea determinat considerat drept soluie s nu fie
cea adevrat.
Mai mult, procesul iterativ de njumtire nu poate continua la infinit,
ci trebuie oprit dup un anumit numr de partiionri. Se va determina
acest numr prin stabilirea unei erori limit ntre valoarea determinat
ca i soluie i valoarea adevrat.

Fie o limit de eroare absolut impus.

2

1
1
1
b3 a 3 = (b2 a 2 ) = (b1 a1 ) = (b0 a 0 )
2
2
2

sau prin generalizare

n

1
1
bn a n = (bn 1 a n 1 ) = ... = (b0 a 0 )
2
2

unde n este numrul pn la care a ajuns iteraia k.

Se tie i c eroarea cunoscut verific inegalitatea: x n
valoarea adevrat a soluiei
xn - valoarea aproximat la iteraia n.
ns diferena dintre valoarea adevrat i valoarea de la a n-a iteraie nu poate fi mai
mare dect diferena dintre valorile capetelor intervalului curent restrns:
n

1
1
x n (bn a n ) = (b0 a 0 ) = (b a )
2
2

1
(b a )
2

log(b a ) log( )
n
log(2 )

1
n log + log(b a ) log( )
2

Ofer o msur destul de precis a numrului minim de iteraii necesare pentru

calcularea unei soluii aproximative care s se ncadreze ntr-o limit de eroare impusa
apriori!!!

Este posibil adugarea unei condiii de oprire a procesului cnd se atinge o

anumit precizie, adic dup ce se efectueaz un numr de n iteraii.

Concluzii asupra metodei bisectiei

Metoda biseciei converge spre soluie indiferent ct de departe este
punctul de pornire, fapt pentru care se consider o metod global
de determinare a soluiilor;
Convergena spre soluie este lent, trebuie executat un numr
mare de mpriri ale intervalului pentru a ajunge la o precizie
satisfctoare;
Metoda biseciei nu poate fi utilizat pentru determinarea soluiilor
unei funcii care este tangent la axa Ox, fr s o strpung, fiindc
nu se verific chiar condiia de start.

f ( a ) f (b ) < 0

Solutionarea aplicatiei in utilitarul Mathcad

cu un algoritm al metodei bisectiei

Fie ecuatia polinomiala de gradul IV:

4

1080 x + 25920 x 225792x

+ 1868184x
11209104 0
Atasam acestei ecuatii functia corespondenta
4

f ( x) := 1080 x + 25920 x 225792 x + 1868184 x 11209104

Reprezentam grafic functia pe domeniul de definitie:

a := 0

b := 12

x := a .. b
7

1 .10

f ( x)

10

1 .10

2 .10

Fixam o precizie de calcul, adica o eroare absoluta cu care se va

determina radacina de interes a ecuatiei, fata de valoarea adevarata:
:= 10

Executam desfasurat primii doi pasi ai metodei bisectiei:

a := a si b := b
se initializeaza marginile intervalului de pornire
0
0

12

se testeaza conditia de existenta a solutiei in acest interval

( 0) ( 0) < 0 = 1

f a f b

se realizeaza prima injumatatire a intervalului

b a
c := a +
1

c =6

\\ prima aproximare a solutiei

se trece la noile margini ale intervalului, restrans, in care se afla solutia

a := c
1

b := b

se testeaza conditia de existenta a solutiei f ( a 1 ) f ( b 1 ) < 0 = 1

urmeaza a doua injumatatire a intervalului

b a
c := a +
2

c =9
2

\\

a doua aproximare a solutiei

apoi fixarea noilor margini ale intervalului restrans si testarea conditiei de existenta a solutiei:
a := c
2

b := b
2

( 2) ( 2) < 0 = 1

f a f b

Conform demonstratiei referitoare la numarul de iteratii necesare pentru realizarea unei precizii
impuse, se evalueaza efortul minim de calcul:

log( b 0 a0) log( )

n := round
log ( 2)

n = 24

In continuare, pentru obtinerea solutiei cautate se propune un algoritm de calcul automat, corespunzator
celui dat in partea teoretica sub forma de pseudolimbaj:
a := 0

b := 12

sol :=

for k 0 .. n

\\ se apeleaza ciclul "for"

\\ se initializeaza marginile;
primului interval in care se afla
solutia;

a a
0

b b
0

b a
c

k+ 1

a +
k

( ( k) ( k+ 1) < 0, ak , ck+ 1)
b
if( f ( c
f b < 0, b , c
k+ 1
k+ 1) ( k)
k k+ 1)
a

k+ 1

ab
c

if f a f c

\\ formula de aproximare
a solutiei;
\\ modificarea la fiecare
iteratie a capetelor intervalului
aflat in restrangere;
\\ memorarea in vectori
a acestor margini;
\\ algoritmul returneaza
vectorul aproximatiilor solutiei,
care sunt de fapt injumatatirile
intervalelor.

Afisam aproximatiile realizate prin metoda bisectiei pentru zerourile functiei polinomiale:
T

sol =

1
0

2
6

10.5

9.75 10.125

9.938 10.031

9.984

10

11

12

13

14

15

16

9.961

9.973

9.979

9.981

9.983

9.984

9.983

9.983

sol = 9.983287
n

Reprezentam grafic procesul de convergenta a aproximatiilor catre valoarea considerata optima a solutiei, din punct d
vedere al preciziei:
k := 0 .. n

12
10
sol k
sol k

8
6
4
2
0

10

15

20

k
Observatii:
1. procesul de convergenta solicita un efort de calcul considerabil, ceea ce poate fi un dezavantaj al metodei;
2. in practica, pentru problema propusa avem nevoie doar de 4 zecimale in rezultatul calculat;
3. algoritmul de mai sus poate fi imbunatatit prin impunerea unei conditii de stopare cand se atinge o anumita precizie

3. Un condensator plan are fiecare armatura de suprafata S; distanta initiala

dintre armaturi este g 0. Condensatorul este cufundat intr-o baie de ulei si este
conectat la diferenta de potential U. Intr-un moment, dat se deplaseaza
o armatura catre cealalta cu viteza relativa v; in acelasi timp, cea de-a doua
armatura se departeaza fata de pozitia initiala astfel incat distanta initiala
dintre armaturi variaza dupa o functie data g(t).
Se cere sa se calculeze timpul necesar ca valoarea curentului de
deplasare dintre armaturi sa fie de 3 A.
3

S := 10 cm

S := 10

g 0 := 0.1 m v := 50

U := 10000 V

0 :=

r := 2.5

iD := 3 10

t i := 0 s

t f := 2 10

--> timpul initial

() ( )

f ti f tf < 0 = 1

--> timpul final

--> verificarea conditiei de existenta a solutiei

pe intervalul ales

Se alege un numar de iteratii pentru sirul care se formeaza prin injumatatiri

repetate; conditionat, rezulta un pas de divizare si un set de puncte de divizare:

:= 0 r

9 m

4 9 10

O solutie a ecuatiei neliniare de mai sus, in cazul in care se defineste

un interval de timp probabil pentru functia continua atasata se gaseste prin
impartirea repetata a intervalului in doua parti egale, asa incat se formeaza
un sir de iterare. Metoda numerica se numeste a injumatatirii intervalului, avand
ca si corespondent geometric bisectia.
Conditiile de aplicare a metodei determina in acest caz, prin incercari,
si fixarea domeniului de timp la care sa se restranga definirea functiei.

N := 10

g ( t ) := g 0 ( sin ( t) + 1) --> functia dupa care se modifica spatiul dintre armaturi

i := 0 .. N h :=

h = 2 10

t d := t i + h i t inv := t f h i
i
i

Algoritmul de calcul al valorilor sirului pana la obtinerea solutiei este redat

in liniile urmatoare de program:
sol :=

Solutie

tf ti

for i 0 .. N
for k 0 .. N i

A. Modificarea raportului metric dintre armaturi conduce la aparitia unui curent

de deplasare dependent de legile impuse miscarii celor doua armaturi.
B. Din expresia intensitatii campului electric, iar apoi din variatia inductiei
electrice in timp se exprima analitic formula intensitatii curentului electric de
deplasare intre armaturi:

E=

U
g( t) v t

iD =

U
( g ( t) v t)

JD = E
t

=>

v S

<=>

iD = JD dS

=>

iD =

g 0 ( 1 + sin ( t) ) v t

v S

t d + t inv if f t d f t inv < 0

k
k
i
i

A
sol = 0.000787 s

Asadar, timpul la care curentul de deplasare ajunge

la valoarea prescrisa este:
s

t prescris := 787 s

D. In utilitarul de calcul Mathcad exista o modalitate de rezolvare predefinita

pentru ecuatia obtinuta, cu solutionare interna de tipul metodei expuse mai sus.
In continuare, se va afisa solutia pe calea predefinita:

g 2 1 + 2 sin ( t) + sin ( t) 2 2 g v t ( 1 + sin ( t) ) + v 2 t2 i U v S = 0

0
0
D
f ( t ) := g 0 1 + 2 sin ( t ) + sin ( t)

C. Cerinta problemei impune aducerea ecuatiei transcendente de la forma redata

ca model matematic, corespunzator fenomenului electric din condensator, la o
forma convenabila exprimarii ca ecuatie careia sa i se poata atasat o functie:

s := 10

) 2g0vt(1 + sin (t)) + v2t2 iD UvS

t := 1 10

--> timpul aproximat

t'prescris := root ( f ( t ) , t )

--> functia predefinita de solutionare a ecuatiei neliniare

t'prescris = 0.000765 s

t'prescris := 765 s

E. Observatie: Timpul calculat prin metoda predefinita difera de cel calculat

prin metoda explicitata a bisectiei. Valoarea de referinta se considera cea data
de functia predefinita. In aceasta situatie, rolul metodei explicitate devine
demonstrativ. Totusi, eroarea care intervine, desi problema este conceputa
cu implicatii teoretice, se situeaza la valori reduse.
Eroare := t'prescris t prescris

Eroare = 22 s

2. Metoda lui Newton (metoda tangentei)

Aplicaie practic
S.C ARMTURA S.A, firm cu profil electromecanic, a primit o
comand de prelucrare a unor plci metalice utilizate n construcia
releelor de telefonie mobil. Operaia principal executat asupra acestor
piese const n vopsirea prin pulverizare n cmp electric, procedeu
numit vopsire electrostatic.
Problema care se pune n cadrul acestei aplicaii se refer la gsirea unei
legturi ntre dimensiunile de vopsit ale unei plci i mrimile electrice prin
care se poate ajusta procesul. Astfel, prin reglajul acestor mrimi, tensiune
electric, respectiv curent electric care parcurge plcile, devine posibil controlul
automat al suprafeei de vopsit pentru fiecare plcu.
Cunoscnd caracteristicile i dimensiunile instalaiei de vopsire electrostatic,
aplicaia se poate modela simplu printr-un condensator plan n care se introduc simultan
dou piese de vopsit. n primul rnd trebuie determinat distana maxim de ptrundere
a plcilor n interiorul condensatorului plan, distan care limiteaz direct suprafaa ce
urmeaz a fi acoperit cu vopsea a acestora.

Modelul prin care se poate caracteriza problema:

Dimensiunile geometrice ale sistemului

condensator plan i piese de vopsit:
L = 0.65 m ; l = 0.3 m ; l0 = 0.25 m ; d= 1
m ; g = 0.002 m ; y = 0.15 m ;
Mrimile electrice de alimentare:
U = 20000 V ; i = 3 A.
Fig. 6 Modelarea pieselor i a instalaiei
de vopsire electrostatic

Rmne s se determine ecuaia de echilibru a forei electrice cu cea electrodinamic,

iar din aceast relaie s se gseasc mrimea variabilei x de ptrundere a pieselor n
interiorul condensatorului.

Fora de respingere dintre cele dou piese se exprim integral cu formula:

0 i 2 l

Fm ( x ) =
2
2 l 0

L
L
x+l 0 x+l 0
2
2

L
x
2

Iar din ecuaia de echilibru a forelor

L
x
2

1
dx1 dx 2
x1 + x 2

Fe (x ) Fm (x ) = 0

i dup nlocuirile numerice se deduce o ecuaie transcendent:

Fig. 8 Piesele de vopsit vedere de sus

(9.936 17.28 x) ln (23 40 x ) + (34.56 x 15.55) ln (9 20 x ) +

+ (5.616 17.28 x ) ln (13 40 x ) + (23.95 x 12.896 ) = 0

n aceast ecuaie necunoscuta este distana maxim de ptrundere a pieselor n

interiorul condensatorului, n condiiile n care sunt fixate mrimile electrice de
alimentare.

Pentru a determina valoarea variabilei x care verific ecuaia neliniar

de mai sus, ne vom folosi de urmtoarele transformri:
-se noteaz membrul stng al ecuaiei cu o funcie
f ( x ) = (9.936 17.28 x) ln (23 40 x ) + (34.56 x 15.55) ln (9 20 x ) +
+ (5.616 17.28 x ) ln (13 40 x ) + (23.95 x 12.896 )

-se dezvolt n serie Taylor funcia f(x) n jurul unui punct x0 reinnd doar primii doi termeni

f (x ) = f (x0 ) + f ' (x0 ) (x x0 )

-considernd pe x0 ca o aproximaie iniial a soluiei ecuaiei de la care s-a pornit, dac n
expresia dezvoltrii Taylor de mai sus se nlocuiete variabila x cu o nou aproximare a soluiei,
x1, pentru care se presupune c f(x) se anuleaz, atunci rescriem:

0 = f ( x0 ) + f ' (x0 ) ( x1 x0 ) x1 = x0

f ( x0 )
f ' (x0 )

-n acest fel aproximaia x1 devine calculabil n raport cu prima aproximaie, i mai departe
pentru a afla o aproximaie cu o precizie sporit, efectum succesiv calculele

f (xn )
f ( x1 )
.... x n +1 = x n '
x 2 = x1 '
f ( x1 )
f (xn )
- ajungem astfel la o aproximaie xn+1 a soluiei, pe care n funcie de numrul de iteraii parcurse
o vom adopta ca fiind soluia cutat a problemei.

Numeric, pornind de la o aproximaie iniial x0 = 0.2 m, se ajunge dup

n = 9 iteraii la x9 = 0.3 m.

Modalitatea prin care s-a soluionat ecuaia neliniar este aplicarea metodei numerice a
lui Newton.
Caracterul general al metodei lui Newton
Fie o ecuaie de forma f(x)=0, cu variabila x din [a,b], iar funcia continu i de dou ori
derivabil pe intervalul dat. Dezvoltarea n serie Taylor n jurul unui punct xn, n cazul
n care se rein doar primii doi termeni ai dezvoltrii i restul, este:

f (x ) = f (x n ) + (x x n ) f ' (x n ) +

1
2
( x x n ) f '' ( n ) cu n [x; x n ]
2!

nlocuirea n expresia de mai sus, a unei aproximaii xn+1 n locul lui x, i succesiv lui xn, pentru
care presupunem c se anuleaz f(x) conduce la relaiile:
''
1
2 f ( n )
f (x ) = 0 x = x n '
(x x n ) '
f (x n ) 2
f (x n )

f (x n )

x = x n +1

neglijarea restului

x n +1 = x n

f (xn )
f ' (xn )

S-a generat astfel o formul de calcul a soluiilor ecuaiilor, n care apare o eroare de
metod datorat neglijrii restului seriei Taylor i care se bazeaz pe un calcul recursiv.

Dac se admite c reprezentarea grafic a funciei arat ca n

figura 9, iar derivata lui f(x) se reprezint ca o dreapt care
trece succesiv prin punctele x 0 , x1 , x 2 , ..., x n
ALGORITM:

1.
2.
3.
Fig. 9 Interpretare geometric

Se iniializeaz soluia cu x0 (b=x0)

La un pas oarecare k al procesului iterativ se calculeaz
f(xk), f (xk) rezultnd noua valoare a soluiei
aproximative xk+1
Calculul se consider terminat dac:

x k +1 x k

Metoda lui Newton poate fi interpretat geometric: trasare repetat a tangentelor la

funcie!
Procesul continu pn cnd se ajunge, n limita unei precizii, la soluia considerat
optim.

Din start, n deducerea metodei lui Newton se introduce o eroare de

aproximare prin neglijarea restului seriei Taylor.
Se va investiga mrimea ponderii pe care aceast eroare o are, modul
prin care se caracterizeaz convergena procesului iterativ de aproximare
i efortul computaional aferent acestui proces!!!

Fie funcia

f C 2 ( I ), I R si f ( ) = 0, pt I solutie.

Pentru un xn dat se definete:

x n +1

f (xn )
= xn '
f (xn )

Atunci, conform teoremei valorii medii, exist un punct n ntre i x astfel nct din seria Taylor:
x n +1
6
4
748
2

}
}
f (x n ) 1
f '' ( n )

x = xn '
x xn '
f (x )
f (x n ) 2
n

''
1
2 f ( n )
( xn+1 ) = ( xn ) '
2
f ( xn )

Interpretarea relatiei: eroarea la fiecare pas iterativ depinde de ptratul erorii la pasul
anterior.
Convergena metodei este condiionat: depinde de soluia iniial, recomandnduse pentru reducerea numrului de iteraii, satisfacerea condiiei:

f (x 0 ) f ' ' ( x 0 ) > 0

Formula de oprire a procesului iterativ, confirmat numeric i grafic de faptul c dup un
anumit numr de iteraii, soluia calculat trebuie s se stabilizeze:

f ( x n ) + x n x n 1

Demonstrarea algoritmului Metodei lui Newton

Presupunem c x0, x1,... sunt aproximaiile succesive
obinute din procesul iterativ:

x k +1 = x k

f (x k )

f ' (x k )

Se demonstreaz c irul este convergent i limita irului este soluia ecuaiei f(x)=0!!!
Presupunem

x [a , b]; f (b ) > 0; f ' ' (x ) > 0

Se alege x0=b i deci:

La pasul k presupunem:

x0 >

- soluia exact

x k > ; f (x k ) > 0; f ' ' (x k ) > 0, k N

Dac: = x k + ( x k )
Taylor

f ( ) = 0 = f (x k + ( x k )) =

(
(
xk )
x k )2
f (x k ) +
f ' (x k ) +
f ' ' ( k )
1!

!42444
1424
3
Re st ; < k < x k

(
x k )2
f (x k ) + ( x k ) f ' (x k ) =
f ' ' ( k )
123
2!

>0

x k +1
647
48
f (x k )
f (x k )
(
x k )2

<

x
x

<

f (x k ) + ( x k ) f ' (x k ) =
f ' ' ( k ) < 0
k
k
f ' (x k )
2!
f ' (x k )

< x k +1
irul este monoton descresctor i mrginit de
x k > x k +1 >
deci irul este convergent (limit finit i unic)
x k > x k +1
Presupunem c valoarea acestei limite este:

= lim x k
k

()
()

f (x k )
f

lim x k +1 = lim x k '

=
f =0

k
k
f'
f (x k )
Deci rezult c:

()

()

= radacina ecuatiei (f (x ) = 0 ); f = f ( ) = 0

Pentru a spori convergena iterativ a soluiei, pentru a crete

precizia, ori pentru a reduce efortul de calcul din metoda iniial a lui
Newton au fost deduse alte forme mbuntite sau simplificate.

Metoda Newton simplificat

n cazul n care evaluarea derivatei funciei, n fiecare nou punct de aproximare, este costisitoare,
formula lui Newton poate fi adaptat, n sensul reinerii valorii calculate a derivatei n primul
punct de aproximare pe parcursul unui numr de iteraii, i, eventual, schimbarea acestei valori a
derivatei prin recalcularea ntr-un nou punct de aproximare cu :

x n +1

f (xn )
= xn '
f ( x0 )

Se reduce simitor efortul computaional, cu dezavantajul reducerii concomitente a

convergenei; sunt necesare mai multe iteraii pn la obinerea unei soluii dorite.

Metoda lui Halley

Din dezvoltarea n serie Taylor, dac se reine i cel de-al doilea termen, se deduce o formul de
aproximare a soluiei, care prezint convergen ridicat, cu preul unui efort de calcul de luat n
seam, datorit evalurii la fiecare iteraie att a primei derivate ct i a celei de-a doua:

x n +1 = x n

f ' (xn )

[f

2 f (xn )

'

(xn )]2 2 f (xn ) f '' (xn )

Metoda secantei
Dac se urmrete eliminarea evalurii derivatei, aceasta se aproximeaz cu formula de mai jos,
tiut fiind c ecuaia dreptei care trece prin dou puncte ale funciei, este o dreapt care poate
nlocui tangenta la funcie:

f ' (xn ) =

f ( x n ) f ( x n 1 )
x n x n 1

care se introduce n expresia iniial a lui Newton:

x n +1

x n x n 1
= xn f (xn )

(
)
(
)
f
x
f
x

n
n 1

Pentru aplicarea acestei metode trebuie cunoscute primele dou aproximaii iniiale x0 i x1!!!

Concluzii asupra metodei lui Newton

Metoda lui Newton este o metod local, n sensul c procesul iterativ
converge doar dac aproximaia iniial este aleas suficient de aproape
de valoarea adevrat.
Convergena metodei lui Newton i a variantelor alternative este mai
rapid dect a metodei biseciei. S-a observat c soluia s-a identificat cu
o precizie satisfctoare n primele trei iteraii.
n alegerea uneia sau alteia dintre metodele numerice de soluionare a
ecuaiilor trebuie s se estimeze efortul de calcul implicat pentru
atingerea unei precizii, dificultatea de evaluare repetat a funciei i a
derivatelor ei.

Metoda Newton-Raphson
(metoda tangentei)

1 x x2

x
5
2
x
x
+ sin ( x) e + x x2 1

x 1 x
1 x

x
5
2
x
f ( x) := x
+ sin ( x) e + x x2

2
x 1

( )

( )

Algoritmi MathCad
\\ ecuatia a carei solutii pozitive
trebuie identificate;

1 \\ functia atasata:

Reprezentarea grafica in vederea selectarii intervalului in care se afla solutia,

sau solutiile:
x := 0 , 0.01 .. 1
2
f ( x)

0.2

0.4

0.6

2
x

0.8

Conditiile de unicitate a solutiei pe un interval selectat:

a := 0.1

b := 0.2

--> functie Rolle

--> derivata functiei

x := a , a + 0.001.. b

f ( a) f ( b ) < 0
f'( x) :=

f ( a ) f ( b ) = 0.037

d
f ( x)
dx

se verifica

\\ trebuie sa fie pozitiva pe intervalul

considerat

Se urmareste determinarea radacinii din intervalul [0;0.2], procedeul de

identificare a celei din intervalul [0.8;1] fiind analog.
6
f'( x)

2
0.1

0.12

0.14

0.16
x

0.18

0.2

x := 0.15

--> alegerea aproximatiei initiale:

f''( x) :=

2
2

( 0) ( 0) 0

( 0) ( 0) = 1.258

f x f'' x

f ( x)

dx

(din grafic)

f x f'' x

\\ se verifica;

--> stabilirea unui numar de iteratii care sa verifice toleranta admisa:

--> impunerea unei erori de calcul:

N := 4

k := 2 .. N

:= 10

--> algoritmul de iterare:

g ( x) :=

( N)

f x

(
k 1)
x := x

k
k 1 f' x
( k1)
f x

f ( x)
f'( x)

+ x

N1

= 0.0002

( N)

f x

x = 0.168630073370396 \\ rezultatul
N
numeric cu
15 zecimale
+ x

N1

= 0.000000000197321

\\ relatia de verificare
a nedepasirii erorii impuse.

4. O pila de tensiune electromotoare imprimata U.e si de rezistenta interioara R.i alimenteaza un circuit
electric format din rezistentele reglabile R.1 si R.2, conectate in tandem conform figurii de simbolizare.
La deplasarea cursorului comun, rezistorul R.1 isi modifica rezistenta liniar cu distanta, iar rezistorul R.2
cosinusoidal cu miscarea rectilinie a cursorului. Sa se determine cate unitati de masura trebuie sa se
deplaseze cursorul, din cursa totala, astfel incat sa se ajunga la o valoare nula a intensitatii curentului
reglat prin rezistorul cu variatie liniara.

Ri := 0.15
A := 30

cm

R1( x) := A x

Ue := 24 V

Ir := 0 A

B := 25

cm

R2( x) := B cos ( x)

--> cursa totala

d := 10 cm

R1 := R1( d )

R1 = 300

Modelul matematic adoptat pentru rezolvarea cerintei impuse porneste de la considerarea teoremelor lui Kirchhoff,
care aplicate pe circuit, formeaza un sistem liniar de ecuatii, a carui solutie de interes se exprima analitic cu
regula lui Cramer. Se figureaza etapele modelului analitic:

Ir + I2

Ri I + R1( x) Ir + R1 R1( x) I
R1( x) Ir + R2( x) I2

Ue

<=>

Ir

Ue R2( x)

(Ri + R1 R1( x)) (R2( x) + R1(x)) + R1( x) R2(x)

Dat fiindca s-a ajuns la o ecuatie neliniara avand ca necunoscuta deplasarea rectilinie x, se apeleaza la o metoda numerica de
solutionare a ecuatiilor neliniare. Metoda destinata acestei probleme, datorita largului uz in electrotehnica, este
Newton-Raphson, cu corespondent in geometrie: tangenta repetata la curba functiei care se ataseaza ecuatiei.
Procesul iterativ Newton-Raphson de ordinul 2 presupune aproximarea initiala, succesiv, a doua solutii pentru ecuatie.

Domeniul de definitie al functiei se considera spatiul total posibil de parcurs al cursorului, iar pentru acesta se verifica
eligibilitatea conditiilor de aplicare a metodei.

f ( x) := Ir

f ( x) 720

A Ue cos ( x)

Domeniul de definitie: [0;d]

(Ri + R1) ( A cos ( x) + B x) B2 x2

cos ( x)

2
(9004.50cos

( x) + 7503.75x
625 x )

(afisarea numerica a coeficientilor functiei,

cu ajutorul operatorului de evaluare simbolica
definit in Mathcad)

Se reprezinta grafic functia descrisa in vederea stabilirii domeniului restrans de definire:

0.2

f ( x)

1.25

2.5

3.75

6.25

7.5

8.75

10

0.2
x

Se observa ca la valoarea nula a intensitatii curentului electric se ajunge in mai multe pozitii ale
cursorului. Prima pozitie a cursorului in care curentul prin latura de circuit se anuleaza este situata, dupa
reprezentarea grafica, in intervalul [0;3] mm.

Conditiile de unicitate ale solutiei pe intervalul selectat:

a := 0

b := 3

x := a , a + 0.01.. b

(esantionarea intervalului pentru sporirea

acuratetei reprezentarii)

f ( a) f ( b ) < 0 = 1 (atestarea booleana a verificarii conditiei)

--> functie Rolle

f'( x) :=

--> derivata functiei

d
f ( x)
dx

--> trebuie sa fie pozitiva pe intervalu

considerat

0.2

f ( x)

f'( x)
0

1.25

2.5

3.75

6.25

7.5

8.75

0.2

10

0.2
x

--> alegerea aproximatiei initiale: x := 1.58

0

--> stabilirea unui numar de iteratii:

f''( x) :=

2
2

dx

f ( x)

N := 10

( 0) ( 0) 0 = 1

f x f'' x

(din grafic)

k := 2 .. N

( 0) x0 f(a)
f ( x ) f ( a)
0

a f x
x :=
1

x = 1.567
1

--> algoritmul de iterare:

(
k 1)
x := x

k
k 1 f' x
( k1)
f x

x = 1.571 cm
N

(punctul de pe ruta de deplasare a cursorului in care se

anuleaza valoarea intensitatii curentului electric din portiunea
de circuit cu rezistor cu variatie liniara).

Programul Mathcad ofera posibilitatea solutionarii rapide a ecuatiei deduse in aceasta problema, prin apelul blocului de functii
Given- Find. Mai jos se exemplifica acest mod de rezolvare, urmand ca apoi sa se compare cele doua rezultate obtinute pentru
cerinta problemei, in conditiile in care se va considera ca referinta afisajul numeric al blocului definit in Mathcad.
Se mentioneaza, totusi, ca in spatele rulajului predefinit in programul Mathcad se afla o metoda numerica de tipul celei
etapizate, cu precizie impusa.

x := 1.58

(aproximare initiala a solutiei)

Given
Ir

A U e cos ( x)

(R i +

sol := Find ( x)
Eroare := sol rez

R 1 ( A cos ( x) + B x) B x
sol = 1.570796

cm

Eroare = 8.57 10

Desi problema se incadreaza in tendinta generala de abordare teoretica a posibilitatilor de aplicare a me

astfel de situatie, precum cea propusa in problema isi poate gasi aplicare in circuite de pozitionare preci
variatia curentului. Precizia de aproximare a pozitiei nu trebuie sa depaseasca 3 zecimale.