LUCEAFARUL

--Fragment--

A fost odata ca-n povesti

A fost ca niciodata,
Din rude mari mparatesti,
O prea frumoasa fata.

Si era una la parinti

Si mndra-n toate cele,
Cum e Fecioara ntre sfinti
Si luna ntre stele.

Din umbra falnicelor bolti

Ea pasul si-l ndreapta
Lnga fereastra, unde-n colt
Luceafarul asteapta.

Privea n zare cum pe mari

Rasare si straluce,
Pe miscatoarele carari
Corabii negre duce,

l vede azi, l vede mni,

Astfel dorinta-i gata;
El iar, privind de saptamni,
i cade draga fata.

Cum ea pe coate-si razima

Visnd ale ei tmple,
De dorul lui si inima
Si sufletu-i se mple.

Si ct de viu s-aprinde el
n orisicare sara,
Spre umbra negrului castel
Cnd ea o sa-i apara.

Si pas cu pas pe urma ei

Aluneca-n odaie,
Tesnd cu recile-i scntei
O mreaja de vapaie.

Si cnd n pat se-ntinde drept

Copila sa se culce,
I-atinge mnile pe piept,
I-nchide geana dulce;