Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
modele abstracte standardizate, iar interpretarea lor de catre subiect devine un etalon pentru analiza
functiilor intelectuale si emotionale.
Testul original a fost creat in 1921 de catre psihiatrul elvetian Hermann Rorschach, iar testul are o
asemanare incantatoare cu un joc de societate. Unei persoane ii sunt aratate 10 pete de cerneala si
trebuie sa spuna cu ce anume seamana fiecare pata. Petele ambiguue au semnificatii diferite pentru
persoane diferite. Pot fi lilieci si fluturi, rochii diafane si papioane, maimute, monstri si ursi ce
escaladeaza munti. Dupa interpretarea lui de catre un expert, raspunsul privitorului in privinta
formelor petelor, ar contine, aparent, un portret complet transparent al personalitatii lor.
Testul este considerat proiectiv deoarece se considera ca pacientul isi va proiecta personalitatea
sa reala asupra petelor de cerneala. Modelele sunt ambigue intentionat, entitati lipsite de
structura. Promotorii testului
accesibile ale psihicului pacientului sau a subconstientului sau. Psihologii care aplica aceste teste se
considera experti in interpretarea interpretarilor pacientilor.
S-a sugerat ca folosirea petelor de cerneala de catre Rorschach a fost inspirata de catre doctorul
Justinus Kerner care, in 1857, a publicat o colectie de poeme, fiecare din ele fiind inspirata de o pata
de cerneala.
Psihologul francez Alfred Binet a folosit petele de cerneala la crearea unui test de creativitate. Mai
tarziu, experimentele psihologice in care petele de cerneala erau folosite, s-au inmultit, avand ca scop
studierea imagiantiei si a constiintei.
Dupa studierea a 300 de pacienti cu probleme mentale si a 100 de subiecti de control, in 1921,
Rorschach a scris cartea Psihodiagnostic, care va forma baza testului cu pete de cerneala (dupa
testarea a sute de pete de cerneala, el a ales un set de 10 pete pentru diagnosticare), dar a murit in
anul urmator. Desi a activat ca vice-presedinte a Societatii de Psihanaliza Elvetiene, Rorschach a
intampinat greutati in publicarea cartii, iar aparitia sa a atras foarte putina atentie.
In 1927, editura Hans Huber a cumparat cartea lui Rorschach din inventarul lui Ernst Bircher. Huber a
devenit publicatorul testului si al cartii, Rorschach fiind inregistrat ca marca inregistrata a editorului
elvetian Verlag Hans Huber, Horegrefe AG.
Dupa moartea lui Rorschach, testul a fost imbunatatit de Samuel Beck, Bruno Klopfer si altii. John E.
Exner a sumarizat unele dintre imbunatatiri si in acelasi timp a incercat sa faca rezultatele mai
riguroase din punct de vedere statistic. Sistemul Exner este popular in S.U.A., in timp ce in Europa se
folosesc de obicei alte metode, cum ar fi cele descrise in cartea lui Evald Bohm, care sunt mai
apropiate de testul original si se bazeaza pe principiile psihanalizei.
Rorschach nu a intentionat sa foloseasca petele pentru testele de personalitate generala, el intentiona
sa le foloseasca pentru diagnosticarea schizofreniei. Din 1939 testul a inceput sa fie folosit ca
test proiectiv de personalitate, un scop fata de care Rorschach a fost mereu sceptic.
Mai jos avem cele 10 pete de cerneala cuprinse in testul Rorschach, impreuna cu cele mai frecvente
raspunsuri, date pentru intreaga imagine sau doar fata de anumite detalii ale sale, conform diversilor
autori.
Atunci
cand
le
este
prezentatcartonasul cu numarul 1, subiectii pun adesea intrebari despre felul in care ar trebui sa
procedeze, intrebarile despre ceea ce li se permite sa faca cu cartonasele (de exemplu, sa le intoarca)
nu au importanta. Fiind vorba de primul cartonas, acesta nu are cum sa ofere indicii despre felul in
care subiectii abordeaza o problema noua si stresanta. Nu este, totusi, un cartonas dificil de
interpretat pentru subiect, care are la indemana cateva raspunsuri populare.
Beck: liliac, fluturem molie.
Piotrowski: liliac (53%), fluture (29%)
Dana (Franta): fluture (39%)
Detaliile rosii ale cartonasului cu numarul 2 (in stanga) sunt vazute adesea ca fiind sange, si sunt
trasaturile cele mai distinctive. Raspunsurile la ele pot oferi indicii despre felul probabil in care
subiectul se va comporta in starile de furie sau de pericol fizic. Acest cartonas poate induce o serie de
raspunsuri sexuale.
Beck: doi oameni cu patru picioare
Piotrowski: animal (34%, partile gri)
Dana (Franta): animal: caine, elefant, urs (50% gri)
Cartonasul
cu
numarul
3e
perceput de regula ca continand doi oameni ce interactioneaza. Acest cartonas poate oferi
informatii despre felul in care se raporteaza subiectul la cei din jurul sau (mai exact, intarzierea
raspunsului poate indica interactiuni sociale dificile).
Beck: doi oameni (gri)
Piotrowski: figuri umane (72% gri)
Cartonasul cu numarul 4 iese in evidenta prin culorile sale intunecate si prin umbrele sale (prezinta
dificultati pentru subiectii depresivi), si e perceputa in general ca o figura mare si amenintatoare;
combinata cu impresiile comune ale subiectului ce se afla intr-o pozitie inferioara (uitandu-se in sus)
fata de ea, poate induce o senzatie de autoritate. Continutul animal sau uman vazut in cartonas e
invariabil clasat mai degraba ca masculin decat ca femin, iar calitatile exprimate de subiect pot indica
diverse atitudini fata de barbati si fata de autoritati. Acesta este motivul pentru care cartonasul
numarul 4 mai este numit si Cartonasul Tatalui.
Beck: piele de animal, piele, covor
Piotrowski: piele de animal, covor de piele (41%)
Dana (France): piele de animal (46%)
Caracteristica
principala
acartonasului cu numarul 9 este forma indistincta si difuza, trasaturile cromatice vagi, toate
acestea ducand la ambiguitate generala. Are un singur raspuns popular, si e una dintre cele mai putin
frecvente dintre cartonase. Aparitia dificultatilor in procesarea acestui cartonas poate indica probleme
legate de procesarea datelor lipsite de structura.
Beck: om (portocaliu)
Piotrowski: nimic
Dana (Franta): nimic
modele
atunci
cand
interpreteaza
raspunsul
subiectului,
altfel
proiectarea
terapeutului ar trebui sa fie luata in consideratie de catre o a treia persoana independenta. Apoi
cea de a treia persoana va trebui sa apeleze la interpretarea unei a patra persoane si tot
asa
la
infinit. Deci
terapeutul
trebui
sa
interpreteze
raspunsul
pacientului fara
avea
referinte asupra a materialului interpretat. Este clar ca pata de cerneala e deja superflua. Tot la
fel de bine am putea sa ne folosim de petele de pe pereti sau de pe covor. Cu alte cuvinte,
interpretarea ar trebui analizata ca fiind o poveste sau un vis ce nu face referire la nimic anume. Chiar
si asa, in final, terapeutul trebuie sa emita o judecata in privinta interpretarii, sa interpreteze
interpretarea. Dar cine va interpreta interpretarea terapeutului? Alt terapeut? Dar cine o va
interpreta si pe a acestuia? Etc.
Pentru a evita aceasta problema logica de a avea standardul standardului, expertii folosesc o
interpretare standard a interpretarilor. Atat forma cat si continutul testului sunt standardizate. De
exemplu, daca un pacient e interesat doar de o parte a petei de cerneala inseamna ca are o
personalitate obsesiva, alt pacient care vede figurile ca fiind jumatate umane si jumatate animale,
indica faptul ca e alienat, poate chiar in pragul retragerii schizofrenice fata de societate (Dawes, 148).
Daca nu ar exista interpretarile standard ale interpretarilor, atunci aceleiasi interpretari a unui pacient i
s-ar putea atribui interpretari valide, dar diferite, de catre terapeuti diferiti.
Ce pot face testele empirice pentru a demonstra ca interpretare unei pete de cerneala poate indica
un comportament din trecut sau poate avea valoare predictiva asupra comportamentului viitor? Pe
scurt, nimic. Testul petelor de cerneala e la fel de stiintific pe cat este interpretarea viselor.
Pentru a face testul petelor de cerneala sa para valid din punct de vedere stiintific, este esential sa
fie transformat intr-un test non-proiectiv. Petele nu pot fi complet lipsite de forma, si trebuie sa aiba
un raspuns standard care poate fi comparat cu interpretarile pacientilor. In urma acestei comparatii,
raspunsul poate fi analizat corect. Exact asa a procedat John E. Exner. Sistemul Exner foloseste petele
de cerneala sub forma unui test standardizat. Dar conceptul este, in cel mai bun caz,
ridicol. Imaginiti-va ca admiterea la facultatea de medicina se face in baza unui asemenea test! Sau
ca va fi folosit la testarea candidatilor de la academia de politie!
Entuziastii Rorschach ar trebui sa recunoasca ca petele de cerneala, visele, desenele sau scrisul de
mana nu sunt diferite de vorbire sau de gesturi. Fiecare dintre ele e capabil sa provoace multe
interpretari, unele adevarate, altele false, unele ce transmit ceva, altele goale de continut. Ideea din
spatele testului Rorschach reprezinta o afirmatie nedovedita, adica faptul ca visele sau interpretarile
petelor de cerneala provin dintr-o zona ascunsa a subconstientului care doreste sa isi dezvaluie
adevarata fata. Mintea umana e un labirint si doar in vise putem crede ca o pata de cerneala va deveni
firul Ariadnei ce il va ghida pe terapeut catre resorturile psihice intime ale pacientului.
suspendati pentru abuz de alcool testul Rorschach va fi aplicat asupra lor de catre un psiholog care
va lua decizii critice in privinta vietile lor.
In 1940-1950 Rorschach-ul era promovat, fara nicio jena, ca fiind o radiografie psihologica ce
poate dezvalui cele mai profunde secrete ale psihicului. Desi a fost incapabil de a se ridica la inaltimea
asteptarilor, testul inca poseda o aura mistica puternica.
Asemenea descoperiri ne confrunta cu un paradox evident. Daca expertii Rorschach au gresit atat de
mult in timpul studiilor controlate, atunci cum de au putut avea performante atat de stralucitein
analiza oarba? Raspunsul la aceasta intrebare este evident pentru orice persoana ce e familiarizata cu
tehnicile ghicitorilor in palma.
Trucuri simple
Doi comentatori ageri din perioada anilor 1940 intuisera deja ca cel putin unii dintre expertii
Rorschach apeleaza la trucuri pentru a avea succes. Intr-un articol inteligent si pe alocuri glumet,
J.R. Wittenborn si Seymour Sarason of Yale au identificat 3 stratageme simple folosite de expertii
Rorschach pentru a crea o falsa impresie de infailibilitate (Wittenborn si Sarason 1949).
Prima stratagema era la fel de veche ca si Oracolul din Delfi al Greciei Antice, a carui profetii ambigue
erau aranjate in asa fel incat sa fie corecte indiferent de turnura luata de evenimente. Oracolul a
spus odata unui rege ca daca va pleca la razboi va distruge o mare natie. Incurajat, el a lansat un atac
si a avut parte de o infrangere dezastruoasa. Profetia fusese totusi corecta. Oracolul nu a mentionat
care dintre natii va fi distrusa de rege.
Wittenborn si Sarason au observat ca interpretii Rorschach apeleaza la o tehnica asemanatoare,
interpretarile lor erau fraze ambigue sau clisee Rorschach ezoterice carora li se poate da
orice semnificatie pe care cursul evenimentelor o va cere.
Al doile lucru observat de Wittenborn si Sarason era legat de asigurarea succesului prin introducerea
catorva afirmatii contradictorii sau inconsistente in aceeasi interpretare:
Una sau mai multe dintre afirmatii poate fi folosita in functie de cerintele circumstantiale. Aceasta
dovada de ingeniozitate din partea examinatorului este adesea atribuita testului insusi.
In al treilea rand, Witterborn si Sarason au observat ca expertii Rorschach isi amplifica reputatiaprin
interpretari impresionante a unor persoane ce le sunt cunoscute deja.
Unii psihologi clinici, atunci cand li se dezvaluie unele trasaturi clinice importante ale unui pacient
spun: A, da. Se vad semnele aici, si aici, si aici.
In pofida trucurilor descrise de Wittenborn si Sarason, e greu de crezut ca toti expertii Rorschach din
1940-1950 erau escroci. Explicatia este mai complicata. Dar inainte de a trece mai departe,
trebuie sa discutam despre psihologia astrologiei si a cititului in palma.
Efectul Barnum
In
perioada
anilor
1940,
psihologul
Bertram
Forer
publicat
un
studiu
pe
care
el
il
numeademonstratie de naivitate (Forer 1949). Dupa utilizarea unui chestionar asupra clasei sale
de psihologie, el a pregatit schite de personalitate. De exemplu:
Disciplinat si cu autocontrol puternic in exterior, tinzi sa devii ingrijorat si nesigur in interior. Uneori ai
dubii serioase in privinta deciziei luate. Agreezi schimbarea si varietatea pana la un punct si devii
nemultumit atunci cand esti restrictionat de reguli si limite.
Forer si-a rugat studentii sa acorde note schitelor in functie de acuratetea lor. Majoritatea au folosit
calificativul foarte bine. Mai mult de 40% au spus ca schita ii reprezinta perfect.
Rezultatele pareau sa indice faptul ca chestionarul de personalitate a lui Forer avea un grad mare de
validitate. Totusi exista un mic amanunt diabolic: Forer a distribuit aceeasi schita de personalitate
tuturor studentilor. Schita de personalitate a fost creata utilizand horoscoapele dintr-o carte de
astrologie. Desi afirmatiile imprumutate din cartea de astrologie par precise, ele se aplica tuturor
oamenilor. Mergand pe urmele eminentului cercetator Paul Meehl, psihologii numesc, in prezent, acest
gen de afirmatii despre personalitatea cuiva ca fiind afirmatii Barnum, dupa numele lui P.T. Barnum
care a zis: Un circ trebuie sa aiba cate ceva pentru fiecare.
Dupa cum a descoperit si Forer, oamenii tind sa supraevalueze gradul de potrivire a afirmatiilor
Barnum.
Astrologii si chiromantii
Astrologii si chiromantii folosesc de multa vreme afirmatiile Barnum (impreuna cu alte cateva
stratageme) pentru a crea falsa impresie ca ei cunosc personalitatea, trecutul, si chiar si viitorul unor
oamenii pe care nu i-au intalnit niciodata. Totalitatea acestor practici se numeste citit rece. Cititorii
reci priceputi aplica principiul Barnum in mai multe feluri, de exemplu, prin imbunatatirea citirilor lor
cu afirmatii de genul: Muncesti din greu, dar ai senzatia ca salariul tau nu reflecta eforturile
tale.; si Crezi ca undeva in lume ai un suflet pereche, cineva care e exact ca tine.
Acest gen de afirmatii par personalizate si individuale, dar de fapt se aplica unui numar mare de
oameni.
Dupa ce incalzirea clientului s-a facut cu afirmatiile Barnum, majoritatea clientilor se relaxeaza si incep
sa ofere feedback nonverbal, cum ar fi datul din cap si zambitul. In toate citirile psihice apare un
moment in care clientul incepe sa lucreze pentru cititor, furnizand activ informatii si clarificand
anumite lucruri. Aceasta conjunctura critica e cea care permite unui interpret priceput sa puna noi
stratageme in actiune, cum ar fi tehnica impinsului. Un mediu foloseste aceasta tehnica pentru a
face preziceri specifice (chiar daca isi rateaza tinta), apoi folosind feedbackul clientului transforma
prezicerea in alta ce este extraordinar de precisa.
Mediu: Vad un nepot, un nepot bolnav, poate chiar nascut prematur. A fost, recent, vreunul dintre
nepotii vostri bolnav?
Client: Nu. Eu
Mediu: E posibil sa se fi intamplat in trecut. Poate cuiva apropiat de dumneavoastra.
Client: Fiica surorii mele a nascut prematur o fetita acum cativa ani.
Mediu: Asta este. Multe zile in spital? Terapie Intensiva? Oxigen?
Client: Da.
Prin folosirea impingerii, un interpret poate face ca o prezicere ce nu are legatura cu clientul, sa
para ca fiind foarte precisa. Aceste tehnici sunt eficiente pentru ca, pana sa ajunga mediul sa le
foloseasca, clientul a abandonat deja scepticismul si e intr-o stare mentala de cooperare, ajutandu-l in
acest fel pe mediu sa potriveasca lucrurile.
La fel de intrigant e faptul ca cercetatorii au studiat psihologia astrologiei si a chiromantiei, si sunt de
acord cu faptul ca o parte dintre practicanti cred cu sinceritate in puterile lor paranormale. De
exemplu, psihologul Ray Hyman, profesor la Universitatea din Oregon, a publicat un articol clasic
despre citirea rece in care isi descria propria cariera de chiromant.
In timpul liceului, Hyman era sceptic fata de validitatea ghicitului in palma. Dar dupa ce a testato pe el insusi, el a devenit convins ca era de-a dreptul magica, mai ales atunci cand primea feedback
pozitiv de la clientii sai. El a devenit un adept fervent al chiromantiei si, din cand in cand, se
intretinea din el.
Intr-o zi, un prieten i-a sugerat lui Hyman sa inverseze interpretarile sale, sa ofere clientuluiexact
opusul a ceea ce sugerau manualele de ghicit. Spre surprinderea lui Hyman, interpretarile inverse au
fost primite la fel de bine (daca nu chiar mai bine) de catre clienti. Experienta aceasta l-a convins
ca succesul ghicitului in palma nu are nimic de-a face cu corectitudinea interpretarii. O astfel de
poveste are propria sa morala, afirmatiile Barnum pot pacali atat clientul care crede in ele, cat si
pe mediul naiv care crede clientul.
au
fost
verificate
in
cadrul
unor
studii
riguros
controlate, rezultatele
au
fost
dezamagitoare. Tinand cont de acest lucru, este greu de crezut ca expertii Rorschach ai anilor
1950 posedau intuitii clinice extraordinare. Prin urmare, trebuie sa luam in considerare o alta
explicatie pentru performantele lor extraordinare.
Datorita articolului scris de J.R. Wittenborn si Seymour Sarason of Yale pe care l-am discutat mai sus,
e clar ca unii experti Rorschach din anii 1940 foloseau trucuri ce produceau o falsa impresie de
infailibilitate.
Totusi, e extrem de improbabil ca toti expertii din acea vreme erau sarlatani
premeditati.
Unii experti proeminenti, cum este Marguerite Hertz, erau cunoscuti ca fiind oameni foarte integri. Si
asa ajungem la cea de a treia explicatie: uimitorii experti Rorschach din anii 1950 erau, cel mai
probabil, cititori reci care, asemenea tanarului chiromant Ray Hyman, s-au lasat inselati de propriile
lor performante.
au
ghicitorii. Mai
intai,
raspunsurile
Roschach
contin,
de
obicei,
informatii
utile
Expertul: Exista semne ale unei traume severe, posibil recenta. Poate un viol? Sau o altercatie
violenta?
Ascultatorul: Nu. Ea
Expertul: Probabil ca ea a fost traumatizata in anii adolescentei sau poate chiar mai devreme. E
posibil sa isi reprime experienta si sa nu si-o aminteasca.
Ascultatorul: A avut un accident grav de masina la varsta de 8 ani.
Expertul: Da, cred ca asta e. Ea si persoanele ce ii sunt dragi au fost ranite grav?
Ascultatorul: Da.
Acest exemplu ilustreaza cat se poate de clar ca aceasta tehnica permite expertului sa ajunga introsituatie castig-castig. Daca afirmatia, ce e putin probabila, e corecta de exemplu, daca
pacientul a fost violat sau molestat fizic atunci prezicerea expertului pare incredibil de precisa.
Dar daca e gresita, atunci expertul o reinterpreteaza in asa fel incat sa fie pe aproape sau
sustine ca trauma exista, dar pacientul si-a reprimat amintirile despre aceasta experienta!
Dupa cum a indicat si Ray Hyman, un cititor rece poate sa fie complet sincer. Cititorii reci
profesionali au chiar si un termen, cu ochii inchisi, pentru a descrie pe cei ce fac citiri reci psihice
si cred sincer in puterile lor paranormale. In mod similar, majoritatea expertilor Rorschach ai
anilor 1950 ce foloseau tehnici de citire rece probabil credeau cu sinceritate in eficienta testului.
Atunci cand expertii faceau anumite afirmatii despre pacienti provocau uimirea si aprobarea
ascultatorilor. Atunci cand emiteau anumite afirmatii intuitive despre pacienti (impingerea),
descopereau ca erau in apropierea adevarului si ca ascultatorii lor erau impresionati. Intariti de
feedbackul pozitiv al colegilor lor, expertii au devenit treptat cititori reci experti, ce credeau ca
intelegerea lor remarcabila se datoreaza testului Rorschach.
Era expertilor Rorschach tine in principal de trecut. Desi clinicienii inca mai uimesc studentii cu
performantele lor Rorschach, foarte putini psihologi se mai implica azi in analize oarbe publice.
Dar mostenirea marilor magicieni Rorschach inca mai dainuie. Aura magica creata de anii 1940-1950
inca mai staruie in preajma testului Rorschach, o incantarea, aproape religioasa, pe care multi
clinicieni o au fata de test, desi nu prea mai are un statut stiintific.
Dar si mai important e faptul ca magicienii Rorschach au contribuit la credinta inca puternica ca
intuitiile si experientele clinice ofera o intelegere mai profunda decat cunosterea stiintifica. Acesta e
motivul pentru care testul Rorschach e inca folosit de clinicieni pentru scopuri fata de care nu a
demonstrat nicio utilitate, crezand in mod eronat ca asa-zisele lor intuitii se datoreaza mai
degraba puterilor extraordinare ale testului, decat propriilor notiuni si preconceptii necunoscute.
Surse: csicop.org, skepdic.com, wikipedia.org.