Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Hazard
Hazard
curtile, ba, la unele case au ajuns pana la streasina. Pe strazi abia s-au facut ici
colo partii in forma de transee, in care oamenii dispar cu totul sau nu li se mai
vad decat varfurile caciulilor, nota, in 5 februarie, scriitorul Pericle Marinescu.
Tramvaiele treceau prin tuneluri de zapada
In dimineata zilei de 3 feburarie 1954, bucurestenii s-au trezit prizonieri in
propriile case. Ne-am dat seama ca era
zapada mare pentru ca inauntru era
Intuneric, iar geamurile erau albe. Am
Incercat sa iesim, dar nu s-au deschis nici
ferestrele, nici usile!, a descris succint,
Dan Antoniu, cercetator istoric in domeniul
aeronautic, inceputul Marelui viscol care a
incremenit Romania, la propriu, sub zapada.
Cel mai gros strat de zapada a fost
inregistrat la Calarasi: 173 cm, pe 4
februarie. Dar viscolul a troienit zapada
pana la 2-5 metri inaltime, in sud-estul si
estul tarii. Armata a fost cea care a deszapezit orasele si a asigurat populatiei
alimentele de baza.
Painea adusa cu sanii trase de cai
Armata s-a mobilizat imediat, carand provizii, intr-o prima faza, cu sanii si cai. Si
muncitorii s-au mobilizat, debarasand
arterele principale, pentru ca proviziile
sa fie aduse cu masinile armatei.
Totodata, au fost deblocate sinele de
tramvai, pentru ca oamenii, care
ieseau din case si de pe strazi prin
tuneluri sapate in zapada, sa poate
merge la serviciu. Camioanele Armatei
adunau zapada si o aruncau in
Dambovita. Uzina Grozavesti pompa
apa calda, ca sa nu existe pericolul sa se formeze poduri de gheata.
Masini strivite sub senilele tancurilor
Constienti ca risca sa moara de foame sau de frig in case, romanii au
sapat tunel prin omat, au carat zapada cu carutele pana la Dambovita, pana
cand stratul s-a mai netezit. Abia
atunci au fost scoase tancurile Armatei,
pentru ca prin zapada nebatatorita
riscau sa se rastoarne. Unii martori ai
Marelui Viscol si-au amintit chiar ca,
dupa topirea nametilor, au fost gasite
masini acoperite de troiene si care
fusesera strivite de senile.
Viscolul din 1954 a fost si un
prilej de propaganda comunistapentru
presa din acea vreme, utilajele de
deszapezire de la Minsk fiind elogiate
in ziare: Cetatenii Capitalei, care in aceste zile lucreaza la deszapezirea strazilor,
au privit cu multa admiratie puternicele masini de deszapezit M.A.Z. produse de
fabrica de automobile din Minsk.