1 Definitie si obiect:

Termenul de munca provine din limba slavona (monka) si are mai multe
sensuri. Un prim sens, cel principal, este de activitate indreptata spre un anumit
scop in procesul caruia omul efectueaza, reglementeaza si controleaza prin
actiunea sa schimbul de materii prime intre el si natura pentru satisfacerea
trebuintelor sale. **Dictionarul explicativ al limbii romane, Ed. Univers
Enciclopedic, Buc. 1998.
Dreptul muncii nu reglementeaza orice fel de munca, ci doar pe cea
subordonata altuia, in schimbul unui salariu. In tara noastra, principalul act care
reglementeaza raporturile de munca este Legea nr. 53/2003, Codul muncii, act
normative care concorda cerintelor moderne, normelor in materie ale Uniunii
Europene si dreptului international al muncii. * * Cezar Tita, Munca si raporturile
juridice de munca, Ed. Fundatiei Romania de Maine, Buc., 2005, pag. 7.
Dreptul muncii reprezint acea ramur din sistemul de drept, care reglementeaz
sfera raporturilor de munc. Prin raporturi de munc se neleg acele relaii stabilite
cu ocazia ncheierii, executrii, modificrii i ncetrii contractului individual de
munc.
Aceste relatii se stabilesc intre cei care utilizeaza forta de munca angajatori
(patroni) si cei ce presteaza munca salariati (angajati).
Din definiia dreptului muncii reiese c obiectul acestuia l constituie raporturile
de munc izvorte din contractul individual de munc i din raporturile juridice
conexe lor (formerea profesionala, securitatea si sanatatea in munca, organizarea,
functionarea si atributiile sindicatelor si patronatelor, jurisdictia muncii), denumite
astfel pentru ca deriva din incheierea contractului de munca, ori sunt grevate pe
acesta, servind la organizarea muncii si la asigurarea