4. RBMAL 2 ERATE 23.fo. 2013 CAPITOLUL 9. DO SEREACTIL PENTRU EPU RAREA CHINTIGS: Prezente fies ton eriVcu rata torrent lines pravinil promeselende precinitare coagulare si floculare. Prin insusirea celor expuse se vor crea deasemenea abilitaiti in directia utilizdrii criteriilor pentru dimensionarea hidrodinamica a camerelor de reactie precum si in ceea ce priveste calculul hidrodinamic al amestecului mecanic si puterea consumata de amestecdtor. Un subcapitol al lectiei este dedicat experimentarii amestecdtoarelar Neutralizarea este operatia care se aplica apelor uzate acide sau alcaline in scopul corectarii pH — ului. inainte de a stabili masurile de neutralizare este necesar, in primul rand, sa se epuizeze toate posibilitatile de a micsora cantitatea de acizi sau baze evacuate: prin aceasta, in afara de economia de acizi sau baze. se obtine si reducerea cheltuielilor pentru neutralizare. In al doilea rand trebuie examinata posibilitatea de neutralizare reciproca, totala sau partial, a apelor uzate acide si alcaline rezultate de la diferiti evacuatori. Pentru neutralizarea acizilor minerali se utilizeaza: a) piatra de var sub forma de granule cu diametru de pana la 0.5 mm amplasata in strat in filtre rapide (viteza upei de S mm/h si un timp de contaet de 5 min): b) varul stins, sub forma de praf, sau laptele de var cu o concentratie 5...10% (se adauga in decantoare dimensionate pentru un timp de reactie de 5...30 min). Pentru neutralizarea apelor alcaline se pot folosi acizii reziduali formati in diverse procese industriale (bioxidul de carbon prezent in gazele de ardere ale centrelor de fort care reactioneaza cu hidroxizii alcalini conducand la bicarbonati precipitabili).. Elementele principale specifice ale unei statii de neutralizare sunt: depozitul de reactivi, instalatia de preparare a reactivului, rezervoarele de neutralizant, dispozitivele de dozare, bazinul de amestec. camera de reactie — neutralizare. decantoarele si campurile de depozitare a namolului Procese de precipitare, coagulare si floculare. [ratarea chimica a apelor uzate pentru realizarea precipitarii, coagularii si floculirii poate fi utilizata in numeroase situatii, ca, de exemplu: a) cand apar variafii sezoniere ale volumului de ape de epurare si calitatea ceruta pentru efluent este pretentioasa; b) cénd este neaparat necesar acest tratament intre sedimentarea naturala si epurarea biologica: ©) cind este necesara degrevarea unei instalatii biologice existente, supraincarcata temporar; d) pentru dezemulsionarea unor emulsii in apele uzate in vederea evacuatii lor. HoApele uzate industriale care se preteaza bine la epurarea fizico — chimica prin coagulare sunt cele deversate-de la schelele de extractie a petrolului, rafinariile de petrol, uzine cocso-chimice. industria alimentard etc. In aprecierea tehnico economica a epurarii chimice trebuie tinut seama de costul reactivilor, usurinta procurarii lor, precum si de posibilitatile si costurile de prelucrare a namolurilor rezultate, deoarece in cazul precipitarii-coagularii apar cantitati relativ mari de nmol, fata de sedimentarea naturala, in decantoare. Sistemele coloidale diferd intre ele in ceea ce priveste stabilitatea. Procesele care duc la distrugerea sistemelor coloidale se pot clasifica in procese de precipitare, procese de coagulare si floculare. Precipitarea chimica este procesul specific ionilor, prin care, in urma unor reactii chimice, se formeaza sdruri care se depuri gravimetric. Coagularea este fenomenul de aglomerare a particulelor fine coloidale in flocoane mici ca urmare a actiunii unor substante chimice, numite coagulanti Flocularea.ctapa ce urmeaz& coagularii,este fenomenul de concentrare si aglomerare a flocoanclor fine, formate prin coagulare, in flocoane mari, cu marime hidraulica superioara. Acest proces, ce se petrece sub actiunea unor reactivi specifici, se desfaigoara ca o reactie in lant cu formarea de particule de tipul II, IIT etc., in urma aglomerarii unor flocoane din fazele anterioare. Procesul de coagulare necesita utilizarea unor reactivi chimici, numiti agenti de coagulare, anorganici (clorura ferica, sulfatul de aluminiu, hidroxidul de aluminiu etc.), organici naturali sau modificati (amidonul, colagenul etc.) si sintetici (polietilenaminele, clorhidratii de polivinilamoniu etc.). Doza optima de coagulant se stabileste in conditii de productie in instalatia de epurare deoarece aprecierea acesteia prin metode de laborator conduce la rezultate insuficient de precise. Parametrii ce conditioneaza desfaigurarea procesului de coagulare sunt: pH ul apei, optim pentru fiecare agent de coagulare in parte, si conditiile hidrodinamice, care influenteaza diferit procesul in functie de cele doua faze ale sale - faza de amestec, unde se produce dispersia coagulantului de tratat, ce are ca rezultat destabilizarea coloizilor si agregarea prin interactiune a particulelor destabilizate; - faza de reactie sau de floculare, unde se realizeaza agregarea in continuare a particulelor formate datorita fortelor Van der Waals, care este determinata de gradientul de viteza G definit de Camp si Stein prin relatia P) =20...70, (3) (9.1) G iunde P este puterea unitardi pe agregatul de amestecare, in kW si V ~ volumul camerei de reactie, in m’. Camp a stabilit relatiile pentru calculul gradientului de viteza in conducte si camere de reactie, cu urmatoarele forme G = 187.2 (Pat')'?, pentru agitare jnecanica, G = 28,97 (AD")"*¥"? peritru orificii si conducte si G = 98,3 (oant')'® pentru camere cu gicane, unde P, este puterea specifica, in kWimii m’ pe zi: t timpul teoretic de retentie, in min; D — diametrul camerei de reactie, in m; Ah pierderea de sarcina, in bar; } - coeficientul de pierdere de sarcina Darey Weissbach considerat pentru o rugozitate absoluta de 0,26 mm. Reactia de coagulare-floculare Rolul camerei de amestec este de a asigura difuzia c4t mai rapid’ si uniforma a solutiei de coagulare in masa de apa ce urmeaza a fi epurati. Considerand cA sunt realizate condifiile chimice optime de reactie (natura coagulantului, dozarea lui, pH-ul optim etc.) si c& amestecul a fost realizat corespunziitor, reacfia are loc practic instantaneu In lipsa unei bariere electrice de respingere care sa duca la inhibarea fenomenului controlat de conditiile chimice se produce coagularea pericinetica determinata de miscarea browniana. Aceasta faza, denumita de Van Smoluchowski floculare rapida, se produce intr-un timp foarte scurt, dupa Riddick in circa 0.12 s; dupa alfi autori, agregarea a jumatate din particule apare intr-un interval de Is...1 min, Acest timp “injumatatit* de floculare pericinetica este invers proportional cu numarul de particule coloidale existente in apa, astfel incat concentratii mai mari de coagulant sau de particule naturale in apa conduc la un timp “injumatatit” mai scurt. Rezulté c& practic flocularea pericinetica este terminatd la iesirea apei din camera de amestec. Acesta este motivul pentru care se considera ca in camera de reactie are loc numai flocularea ortocineticd caracterizata prin agregarea particulelor prin transport. In realitate, cele trei faze (reactia, flocularea pericinetica si flocularea ortocinetic&) se suprapun partial in proportii reduse, Flocularea ortocinetica, la un gradient de vitezd constant, este descrisa de ecuatia lui Smoluchowski N,(d, +4.) (9.2) & 6 di unde dN/dt este gradul de coliziune al particulelor din primul tip cu particulele din al doilea tip, pe unitatea de volum de apa: N),N2 ~ numarul de particule din primul tip si respectiv din al doilea tip; did» ~ diametrul particulelor din primul tip si respectiv din tipul doi, Ecuatia lui Smoluchowski nu poate fi integratd analitic deoarece combinarea particulelor din primul tip cu cele din tipul doi creeaza particule de tipul trei, astfel incat numarul de particule din primele doua tipuri se micsoreaz4 aparand un numar de particule de al treilea tip caracterizat de un alt diametru. In plus, acum, apar interactiuni intre cele trei tipuri de particule etc. Flocularea pericinetica este descris de ecuati 2NM = 2AN,N,D,(d, +44) 2 (93) l unde Dj) este suma coeficientilor de difuzie pentru particulele din primul si al doilea tip. Considerand ca momentul in care gradul de coliziune al particulelor datorat flocularii pericinetice este egal cu cel datorat flocularii ortocinetice se poate scrie egalitatea relatiilor (9.2) si (9.3) Exnld,+ay (9.4) Daca diametrele particulelor d, si d; sunt de acelasi ordin de marime, produsul D).(d\+d,) poate fi scris utilizand ecuatia de difuzie Stokes —Einstein 2aN\N,D(d, +4, _aer 93) Dla +d, é 3a in care T este temperatura, in K: k = 1,38 10" J/K este constanta lui Boltzmann. In relatia (9.4) se inlocuieste 2R=(dyd;), unde R este raza de interactiune (distanta dintre centrele a doua particule in contact) si tinand cont de relatia (9.5) rezulta: GnR = 2kT (9.6) La temperatura de 20°C, T = 293 K, si viscozitatea n = 0,01 Ns/m’, normala pentru floculare si gradientul de viteza G = Is" rezulté R = 2n104G"? = 2um Asadar flocularea pericinetica si ortocinetica au aceeasi pondere pentru particule de diametru 2um. Daca raza de interactiune R, egala cu diametrul mediu, ajunge la 2um, la acelasi gradient de viteza G=1s ‘, flocularea ortocinetica se produce de circa 1000 ori mai rapid decét flocularea pericinetica. In concluzie, camerele de reactie constituie instalatiile in care particulele mai mari de 2um din apa coagulata igi continua agregarea in conditiile flocularii ortocinetice, respectiv a aplicarii unui gradient de viteza potrivit ales. In bazinele de reactie se produce prin agitare mecanica cresterea flocoanelor pana la cel putin 0,5...0,6 mm, cu densitate, rezistenta mecanica si filtrabilitate cat mai ridicate, astfel ineat acestea sa poata fi retinute cat mai rapid prin decantare. Pe masura cresterii flocoanelor se majoreazi vulnerabilitatea fizica la actiunile mecanice ceea ce impune reducerea gradientilor de viteza Harris, Kaufman si Krone, pe baza ecuatiei lui Smoluchowscki, pentru flocularea ortocinetica, au dedus legea de distributie a numarului de particule la sfarsitul coagularii 13Ka'Govix' (9.7) N n= unde No, N. reprezinta numarul de particule libere nefloculare prezente la ineeputul procesulut si la momentul t; @ ~ gradul de’ agregare; V ~ volumul de apas_K coeficientul de distributie a marimii particulelor in sistem, determinat experimental pentru fiecare caz in parte; a — raportul dintre raza de coliziune a unei particule si raza ei naturala. Vitezele chimice de reactie crese exponential cu timpul datorita fortelor Van der Waals, iar variabilele © si V sunt puternic influentate de factori chimici ca pH-ul, compozitia chimica a solutiei, tipul coloizilor ete. Criterii pentru dimensionarea hidrodinamica a camerelor de reactie Flocularea, care consta din gruparea cu compactare a particulelor coagulate in flocoane mai mari, se caracterizeaza printr-un timp de reactie mai indelungat, de circa 30...60 min. Criteriul de apreciere a intensitatii de agitare este ca si la camerele de amestec, gradientul de viteza G. Acest criteriu nu caracterizeaza complet fenomenul, motiv pentru care unii autori propun alte criterii. Astfel, Fair si Geyer considera mai reprezentativ criteriul adimensional Gt = 10000...100000, reprezentind produsul dintre gradientul de viteza si timpul de retentie. Alti autori dau criterii mai complicate de tipul GtC = 100...200, unde C este concentratia. Pentru objinerea unor rezultate mai bune, gradientul de vitezd trebuie si varieze de-a lungul procesului_ de amestecare astfel ineat si se accelereze 518 lomerarea si s& compacteze flocoanele. Aproape toate tipurile de bazine de reactie asigura un gradient de viteza mai mare lang& amesteciitor decat media din bazin. Aceste valori maxime ale gradientului de f viteza, necunoscute inca, conduc la ideea Vy oye limitarii vitezelor maxime induse la 0.6 m/s pentru flocoanele slab legate si la 1. mvs pentru flocoanele cu legaturi puternice. Mis Gradien{ii de vitezd admisibili variazi mult de la o instalatie la alta. In general, se poate admite ca acceptabil un gradient de vitezi de 10 s". O indicatie in eee acest sens 0 poate da gradientul de viteza din ultimul compartiment al bazinului de Te 6810 Ham) 80 reactic. Alegerea si dimensionarea Fig. 9.1. Puterea necesara pentru sistemului de distributie in decantoare se feeulare t 409 / we nth, ki lon Ais ES 82 4loveste astfel de cerinte contrarii: cea tegata de limitarea gradientului de viteza i cea care priveste necesitated-inei dlistributii cat mai uniforme; ééea ce presupune orificii dese si mici cu pierdere de sarcind mare si gradienti de viteza ridicati Aceasta duce, in general, la adoptarea unui compromis prin care sa se realizeze un volum minim construit suplimentar pentru uniformizare si decantare fara a aduce prejudicii grave flocoanelor. Unii autori, ca I. Hudson, L. Wolfner etc., considera ca este admisibila spargerea flocoanelor araténd ca statiile de epurare unde dupa reactie apa este pompata in decantoare, realizdnd in pompe gradienti mari de viteza, dau rezultate bune. Pentru dimensionarea camerei de reactie si alegerea corespunzatoare a echipamentelor mecanice de amestecare se prezinta in fig. 9.1 nomograma pentru calculul puterii specifice P,. Procedee de amestecare Amestecarea este un proces care are drept scop omogenizarea, cu reducerea gradientului de concentratie sau de temperatura, sau simultan a ambilor gradienti, in interiorul sistemului dispers. Sistemele de amestec sunt fie de tipul fluid-fluid, fie solid-fluid, In industrie se folosesc 0 multitudine de procedee tehnologice pentru omogenizare bazate pe urmatoarele fenomene: a) amestecarea fluidelor in conducte; b) amestecarea lichidelor in recipiente prin miscarile induse de pompele de recirculare; c) amestecarea cu aer sau alte gaze prin barbotare (de exemplu gaz de fermentare in metantanc); d) amestecarea prin energia comunicata fluidului de vibratiile sonore si ultrasonore; e) amestecarea cu utilaje mecanice; f) amestecarea prin jeturi, In statiile de epurare a apelor uzate se folosesc ca procedee de amestecare cele mentionate la punctele b, c, e. Agitarea prin barbotare este indicat in special atunci cdnd se conteaza si pe o reactie intre gaz si lichid (de exemplu 0 reactie de oxidare) sau cand este nevoie de incdlzirea amestecului prin barbotarea cu abur. Agitarea continutului unui recipient cu o circulatie exterioara se aplica numai la _amestecarea lenta a cantitatilor mari de lichide deoarece in rezervor apare o miscare de coborare a lichidului. Lichidele sunt amestecate freevent in recipiente unde procesul se desfasoara de obicei cu convectie fortata. Miscarea produsa in vasul de reactie trebuie sa fie suficient de intensa pentru a provoca o turbulenta inaintata. Amestecarea intr-un recipient este influentata de doi factori: gradul de turbulenta (apreciat prin numarul lui Reynolds relativ la rotor, cu valori peste 20 pentru miscari turbulente) si viteza de circulatie (estimata prin timpul necesar pentru trecerea intregului continut al recipientului printr-o suprafata data, in general cea corespunzatoare diametrului exterior al amestecului).Pentru lichide se folosese aproape exclusiv amestecatoarele mecanice de diverse tipuri constructive, care corespund cel mai bine necesitatii de agitare si creare a procesului de convectie fortatd. Amestecitoare mecanice = ‘Amestecdtorul este un utilaj, format dintr-un motor electric cuplat direet la un rotor, utilizat in multe procese tehnologice din tratarea si epurarea apelor. In functie de directiile principale ale liniilor de curent, create de rotorul >with a Fig. 9.2. Spectre de curgere a~tangentiald; b ~ radial; ¢ ~ axiald. amestecdtorului in vasul de reactie, se disting trei tipuri de curgeri: a) curgere tangentiala, care se realizeaz numai la turafii reduse. cdnd lichidul curge paralel cu traseul descris de amestecator (fig. 9.2, a); b) curgere radiala la care lichidul este indepartat din rotor in unghi drept fata de directia de migcare a acestuia, de-a lungul unci raze (fig. 9.2, b); ¢) curgere axiala, in care lichidul intra in rotor si il paraseste in directie paralela cu axa sa (fig. 9.2. ¢). Calculul hidrodinamic al amestecului mecanic Natura curentului generat de amestecator este determinata prin criteriul raportului dintre viteza unghiulara a lichidului si a rotorului geo (9.8) o Raportul q arata daca curgerea predominanta din recipient este complet tangentiala (q= 1) sau complet radiala (q = 0). Daca se separa efectul celor doi curent pompare totala (debitul total) este radial si axial, atunci capacitatea de 1160-0..+2 (9.9) Pentru un amestecator cu palete inclinate la unghiul a, diagrama de viteze este data in figura 9.3. Viteza relativa u,: dintre paleta si lichid este egala cu diferenta dintre viteza paletei uy si viteza lichidului u; care se roteste impreuna cu rotorul. sine d Fig. 9.3. Diagrama de viteze pentru paleta inclinat’ a unui amestecator De fapt, insa, vitezele up si uj nu sunt perfect paralele, ci formeaza intre ele un anumit unghi; din acest motiv este de preferat ca relatia dintre viteze sa fie exprimata vectorial eT, (9.10) Vectorul 1i,, poate fi descompus in doua componente, una perpendiculara pe paleta, iar cealalta paralela cu aceasta. Se presupune ca aceasta componenta perpendiculara pe paleta este anulata. Ramdne asadar numai componenta vitezei relative in lungul paletei, egala cu u,,cos@, care se descompune in componenta axiala u,, cosasina si cea tangentiald w,, cos’. Viteza absoluta a lichidului in directie tangentiala fata de axa de rotatie este data de relatia Uy —Ugy COS? =H, Hy — Wy COS? = Uy SiN” +1 O11) Viteza tangential este transformata in componenta radial datorita acceleratiei fortei centrifuge. Deoarece masa totala a lichidului in migcare are deja viteza tangentiala u, viteza tangentiala in raport cu lichidul inconjurator (aportul rotorului) devine egala cu expresia u,, sin’a.Viteza radiala, care este egala cu viteza tangentiala, are deci, in mod aseménator, valoarea u,, sin? «. Prin urmarecantitatea totala de lichid dintre paletele rotorului are o vitezd axial egala cu «1, sinarcosa si cea radiala egala cu u,, sin’ a. Debitul axial (capacitatea de pompare axiala) este: ¥ R a, = fit Sino-coscide-rdr = [ror sina cosa2 Fur = 20,4 Sind costes = = (4 SiN COSC Debitul radial este So, sin’ dh (O13) Oy = Ons Gain? em dsinas ~ Pentru amestecatoare cu palete drepte a =90" si re7ulld Qu. = 0 Si Quis = 22nd?h (cu @=2.7n), formule vaiabile pentru curgerea pur radiala. Pentru realizarea unei curgeri predominant axiale se folosese amestecatoareie Bi toe cu elice, cu pasul s constant. Variatia unghiului « este data de relatia gga = 5 in Fig. 9.4. Determinarea unghiului fa un amestecitor cu palete ra) iar debitul axial este Q,. = P2t-ra-rsina cosa dr = 2x0 fr sina gosar-dr = rde(9.15) Deoarece raza r variaza, calculu! debitului radial al unui amestecator cu clice trebuie sa porneasca de la viteza radiala determinata din relatia presiunii dinamice medii ie ees ie 5 + p-u 9-0 sin? @-rdr = + p-a (9.16) rk os Ir oe an Pentru debitul radial al amestecatoarelor cu elice rezulta Oey = yy t dh sine (9.17) Atunci cand se neglijeaza pierderile de energie in rotor. produsul dintre greutatea specifica y, debitul Q si inaltimea de pompare H dau puterea P, consumata pentru miscarea lichidului din vasul de amestec P. on (9 18) In zona de turbulenta intensa, ecuatia puterii unui amestecator ia forma generala: P= Kip-n'd (9.187) Cercetarile experimentale au confirmat ca prin marirea turatiei, menfinand puterea constanta prin micsorarea corespunzatoare a diametrului, inaltimea H_ creste conform telafiei_ Hn‘ (rezulta ca debitul Q scade crescénd turbulenta). Prin marirea diametrului, mentindnd puterea constanta prin micsorarea corespunzatoare a turatiei, se reduce inaltimea H si creste debitul Q, conform relatici de proportionalitate Q ~ d‘’ (aceasta conduce la scaderea turbulentei). Pentru omogenizarea amestecurilor este importanta realizarea unui debit mare de lichid vehiculat de rotor. Pentru cazul absorbtiei gazelor intr-un lichid este necesara realizarea unui grad de turbulenta inaintat. Aceste doua cerinte conduc la alegerea raportului Q/H optim si deci la precizarea turatiei si a diametrului Puterea consumata de amestecator Rezistenta la inaintare a unui corp care se deplaseaza cu viteza u intr-un mediu fluid de greutate specifica y este determinata de legea lui Newton 1192g Ay (9.19) in care Cy este coeficientul de rezistenta la inaintare care depinde indeosebi de ~~ regimul miscarii mediului si de forma corpului, iar A este aria proiectiei corpului pe un plan perpendicular pe directia vitezei de migcare, 5. Determinarea lucrului mecanic consumat de amestecAtorul cu palete. Schema de calcul Puterea dP; consumata pentru invingerea fortelor de rezistenta la inaintare corespunzatoare unei suprafete elementare dA = hdx a paletei (fig. 9.5) este dP, = ud (9.20) unde pentru doua palete dF are expresia dF = 2C hy “de 21) in care w=@-x=2n-nx. Inlocuind relatia (9.21) in (9.20) si integrand intre 0 si d/2 rezulta: Gr) Cythy ds = 2 y-Cyn'hd (9.22) 8 8g Se considera h = ad, in care a este raportul dintre inaltimea paletei si diametrul sau gi se grupeaza toti factorii constanti in constanta k. Rezulta 120P,=kC,p-d'n ee 023) unde k = 3,87a , sau sub alta forma: Shee pnd Eu, (9.24) in care Euy reprezinta criteriul similitudinii hidrodinamice a lui Euler modificat pentru procese de amestecare. In forma generala, legea rezistentei opusa de mediu poate fi exprimata prin relatia: Eu,, = o(Re. Fr) (9.25) Paletele amestecatorului sunt de obicei suficient de adanc cufundate in lichid si, de accea, influenta gravitatici legaté de formarea undelor la suprafata lichidului poate fi neglijata. Se poate astfel neglija in relatia (9.25) criteriul Froude si deci pentru amestecatoare, relatia generalizata are forma: Eu,, =(Re,,) (9.26) Asadar, conform relatiilor (9.24) si (9.26) rezulta Cos = Eu, = (Rey, ) (9.26) In acest caz, criteriul lui Reynolds modificat pentru procese de amestecare are forma nd? ey eee (9.27) eer a Conform relatiei (9.26") ecuatia generalizata se scrie sub forma: P { p-nd? ites 1 9.2 a ee = Relatia dintre marimile care intra in ecuatia (9.28) se stabileste pe cale experimentala si poate fi exprimata prin egalitatea (9.29) 121in care A si B sunt constante determinate pe cale experimentalai (tabelul 9.1) pentru diverse tipuri de amestecatoare (fig.9.6). Cunoscdnd din tabelul 9.1. valorile numerice ale coeficientilor A si B pentru tipul de amestecsitor dat rezulta din relatia (9.29) valoarea coeficientului Cry=Etty si deci puterea de lucru a amestecatorului P= Eu,p-n'd® (9.30) Tabelul 9.1. Valorile coeficientilor A si B [ Caracteristic: | | Tipul amestecatorului geometrice | A | | Wa | Did | Bid Reynolds | | Cu doua palete verticale (fig. 14.6, a, b) 2 2 0,36 [Itt | 14,35 Cu doua palete verticale (fig. 14.6, a,b) | 3 0.33 | 6.8 | Cu doua palete inclinate la 45° * = 0,33 | 4.05 Cu patru palete verticale (fig. 14.6,c) |3.|3— | 0.33 | 8,52 ‘Cu patru palete inclinate in sus la 60° | (fig. 14.6, d) 3 | 3 6.30 | Tip ancora cu doua palete (fig. 14.6, €) Au | iat 1 | 62 | Tip ancora cu patru palete nin |r four | 60 Elice cu doua pale la 22.5°(fig. 14.6.) [3 | 3 [0.33 | 0.985 | Elice cu trei pale (fig. 14.6, g) Bie caise [al =< 250, Re<30 | | | 4.63 Re<3000 i | 119 | Re>3000 | | Turbina cu sase pale cu diametru de intrare | | | De 37 mm si aparat director (fig. 14.6.h) | 1,78 |2.4 {0.25 [5.98 [0.15 | | | | Ee L alee In perioada de pornire consuma lucru mecanic pentru invingerea fortelor de inertie a lichidului, pentru a-I scoate din starea de repaus, si pentru invingerea fortelor de frecare. Asadar, puterea la pornire are expresia P.=P iP, (9.31) unde P = ko-n'd* este puterea pentru Invingerea fortelor de inertie, k = 3.87a08850 ipuri de agitatoare: a-inalt cu palete drepte; b — scurt cu palete drepte; c - cu patru palete reduse ca inaltime cu patru palete inclinate: e — tip ancora; f—elice; g — elice cu trei pale; h — centrifug Asadar in care 7, este randamentul mecanic al amestecatorului. Pentru a cuprinde influenta diferitelor forme constructive de amestecatoare (agitatoare) se indica formula de calcul a puterii de forma: P= Ad ¥n*? pF y? (9.34) unde A si B au valorile din tabelul 9.1 Similitudinea amestecatoarelor Experimental au fost precizate marimile care conditioneaz consumul de putere al unui amestecator mecanic: a) marimi geometrice (v. fig. 9.5): diametrele rotorului d si al vasului de reactie D, adancimea Hp, lafimea paletei h, inaltimea fata 123de radier b, pasul amesteciitorului cu elice s, latimea sicanei |; b) marimi legate de caracteristicile lichidului: densitatea p, viscozitatea cinematica v, acceleratia gravitationala g: c) marimi legate de caraeteristicile functionale ale rotorului: turatia n gi puterea P. Astfel, totalitatea acestor parametri, ce se interconditioneaza reciproc, poate fi restransa sub forma functiei implicite: - Od, D, Hy .h.b,s.1. p.v.g.n.P)=0 (9.35) Prin aplicarea teoremei a produselor adimensionale se obtine o relatie de forma (oe d ddd dd'n dv (9.36) DER be RT 0s ag unde ng, Ni reprezinté numérul de palete si, respectiv, de sicane pentru care se adopta marimile de referinta n, si Np. Relatia (9.36) poate fi scrisa sub forma unei corelatii intre criteriile de similitudine hidrodinamice si invariantii geometrici eM AIIOOANG In literatura de specialitate se dau valorile exponentilor si ale criteriilor de similitudine pentru diferite tipuri constructive de amestecatoare. Pentru proiectarea prin similitudine a amestecatoarelor 1. Buche recomanda aplicarea urmatoarei_metode: a) se determina in laborator forma optima de amestecator si turatia lui; b) se calculeaza numéarul lui Reynolds pentru modelul de laborator; c) se dimensioneaz& prin similitudine amestecatorul prototip _ prin marirea modelului_corespunzator scarii geometrice A; d) se determina turatia prototipului in conformitate cu scara geometrica de modelare. dup’ cum urmeaza: pentru Rey<1,0 se adopta n/ny=1,0; pentru Rey=10...2000, n/ng=A’** si pentru Rey>2000 se ia n/ng=A""’; e) se determina puterea prototipului cu ajutorul relatiei (9.34) [18]. (9.37) Influenta diferitilor factori asupra puterii La calculul puterii unui amestecator trebuie sa se ia in consideratie influenta stratului de lichid, diametrul aparatului si inaltimea paletei. In acest caz, puterea se calculeaza cu formula (9.34) unde coeficientul A are expresiile: © A=(D/bd)!"(Hy/d)(4h/d)> Pentru amestecdtoare cu palete, © A=(D/1,11d)!"(Ho/d)"*(1Sh/d)"* pentru amestecatoare de tip ancora, 124© A=(D/3d)""(Hyd)""*(Ho/d)"*(15h/d)"* in cazul amestecatoarelor cu elice. Consumul de energie pentru amestecare depinde si de rugozitatea per camerei de amestec. Pentru camere cu pereti rugosi puterea calculata se majoreaza cu 10...20%. La calculul puterii consumate de amestecdtoare trebuie sa se ia in considerare si rezistenta suplimentara creata de serpentine , sicane etc., care marese consumul de energie pentru amestecare. Construirea unei serpentine in aparat mareste puterea consumata de doua ori chiar si mai mult. Construirea unor sicane suplimentare pe peretii camerelor de reactie duce la o crestere considerabila a puterii consumate ceea ce le face adeseori nerationale pentru marirea intensitatii de amestecare. In cazul in care exista 0 teaca pentru termometru, la camere mici, puterea consumata de amestecatoarele cu palete creste cu circa 10%, iar in cazul conductelor cu diametru mare. cu circa 20%. Experimentarea amestecitoarelor Cercetarile experimentale efectuate asupra amestecdtoarelor _mecanice urmaresc sa dea raspuns la urmatoarele probleme: a) precizarea parametfttor geometrici optimi ai rotorului in corelatie cu dimensiunile camerei de reactie in scopul crearii spectrului hidrodinamic favorabil procesului de amestecare; b) precizarea amplasamentului optim al unui amestecator in camera de reactie astfel incat sa asigure mentinerea in stare de suspensie a particulelor solide in lichid; c) determinarea parametrilor mecanici (turafie, putere) optimi din punct de vedere al procesului de omogenizare; d) probe de anduranta efectuate la amestecdtoarele prototip cu scopul de a da asigurdri de ordin mecanic asupra fiabilitétii utilajului Experimentarea amestecatoarelor model, necesara pentru _proiectarea prototipului, trebuie sa ia in considerare proprietafile fizice ale fluidului temperatura, presiunea, viscozitatea, densitatea si in cazurile speciale conductibilitatea termica, caldura specifica, difuzivitatea si tensiunea superficiala. Instalatia experimentala trebuie executata cu o capacitate volumica mai mare de 40 I. La capacitati sub 100 | se recomanda ca instalatia sa fie executata cu perete vitrat pentru urmarirea fenomenului. Pentru capacitati mai mari, in general, se folosese aceleasi materiale ca la instalaria industriala [148] Pentru precizarea corelatiilor optime rotor — vas de reactie se procedeaza in modul urmator: a) se realizeaza diferite tipuri de rotoare la diverse dimensiuni care se testeaza in conditii similare; b) arborele amestecatorului se realizeaza extensibil astfel incat prin experimentari sa se poata preciza pozitia optima a rotorului: c) motorul electric de antrenare trebuie sa aiba turatia variabila fie in mod continuu, fie in trepte. In acest caz trebuie etalonat grupul de antrenare astfel incat sa poata fi scazute pierderile prin bobinaj, la peri si functionarea in gol. Metode pentru determinarea efectului de amestecare. Natura complicata a fenomenelor hidrodinamice din procesele de amestecare, cu implicatii directe in transferul de proprietate, nu permite rezolvarea ecuatiilor diferentiale generale alecurgerii [169]. Din aceasta cauza, experientele pe model urmaresc in special Precizarea performantelor tipului de amestecator la dimensiunile impuse. Metoda colorimetrica. Procedeul se bazeazi pe observarea vizuala a liniilor de curent marcate prin injectarea unei mici cantitati de colorant, de preferinta cu o solubilitate redusa, si masuraréa: timpului scurs intre momentutintroducerii si cel al omogenizarii complete. Pentru micsorarea erorii prin simpla observatie vizuala se efectueazi o comparatie intre solutia agitata si un etalon de concentratie egala. Metoda este aplicabila pentru precizarea efectului de amestecare a gazelor sia Jeturilor lichide. Pentru cazul amestecurilor de substante solide, metoda diferentelor de culoare se poate aplica prin compararea acestora cu etalonul preparat anterior. In cazul compozitiei constante se extrage in exterior 0 proba care se analizeaza ulterior prin numararea particulelor sub o lupa sau microscop. O varianta a metodei colorimetrice este procedeul de adsorbtie care foloseste Principiul decolorarii unei solutii prin disparitia treptata a colorantului, de exemplu, cu ajutorul unui pamant decolorant. Viteza de adsorbtie, dependenta de intensitatea amestecarii, poate fi utilizata ca masura a eficientei Metoda gradientilor de temperatura, Pentru evaluarea cantitativa a randamentului de amestecare se determina timpul necesar pentru egalizarea temperaturii din sistemul-agkat, dupa ce unei parti i s-a comunicat o cantitate de energie termica cunoscuta. La obtinerea unor rezultate corecte se impune folosirea unor termocupluri ce permit inregistrarea temperaturii in fractiuni de secunda si izolarea termica a intregii aparaturi. Pentru reducerea fenomenului de conductie termica se impune alegerea unui impuls termic care sa conduca la un gradient de temperatura maxim intr-un interval scurt de timp. Metoda conductometrica, Metoda este aplicabila la precizarea eficientei unui amestecator in cazul dizolvarii electrolitilor ea se bazeazA pe masurarea diferentiala a conductivitatii; experimental se determina timpul necesar egalizarii conductivitatii dupa adaugarea electrolitului In literatura de specialitate se mai indica si alte metode speciale pentru determinarea eficientei amestecatoarelor ca metoda Schlieren, bazata pe diferentele de densitate a doua solutii nemiscibile care opun luminii indici de refractie diferiti sau metoda White, bazata pe principiul masurarii intensitatii luminoase emise de o Sursa de catre celula fotoelectrica conectata la un galvanometru; circuitul celula fotoelectrica — galvanometru se etaloneazA pe cale fotografica prin obtinerea unor imagini cu un timp redus de expunere care permite masurarea dimensiunii picaturilor. Determinarea distributiei de viteza. Determinarea spectrului hidrodinamic are © mare importanta in caracterizarea unui sistem agitat mecanic. Pentru efectuarea determinarilor experimentale se folosesc mai multe procedee. Metode Steidl, sau metoda corpului indicator, este aplicabila la sistemele discontinue; ea necesita tratarea statistica a unui sir de masuritori in care se numara 126trecerile unui corp indicator. printr-un spatiu dat de lichidul_iluminat in plan orizontal [169] Metoda fotografica permite determinarea spectrului de curgere si calculul vitezei particulei in lichid; pentru aceasta se ilumineaza sistemul agitat fie in plan orizontal, fie in plan vertical cu un fascicul ingust pentru a marca substantele solide fin dispersate (metoda Rushton) Metoda izotopilor radioactivi, aplicata de Hull, este aproape generala pentru orice tip de sistem agitat avand insa dezavantajul ca necesita aparatura si personal de specialitate. Metoda mésurarii directe a vitezei induse in diferite puncte din vasul de reactie cu ajutorul micromoristilor hidrodinamice sau al anemometrelor cu fir cald pentru precizarea pulsatiilor este aplicabila numai la sistemele cu capacitati mari, la care aparatul de masura introdus in bazin nu influenteaza sensibil migcarea. Determinarea eficientei de amestecare. Unul dintre factorii hotaratori pentru evaluarea eficientei unui amestecator mecanic este distribufia particulelor obtinut dupa un timp de omogenizare. In acest scop se folosese doua procedee: a) procedeul care ia in consideratie dispersia compozitiei probelor prelevate exprimate in greutate; b) procedeul bazat pe dispersia numerelor de particule de orice tip aflate in proba. Primul procedeu este curent utilizat, find la indemana cercetatorului deoarece foloseste metode analitice curente. Al doilea este mult mai complicat deoarece se bazeaza pe determinarea compozitiei si distributiei particulelor in proba [ 148, 169, 200]. Timp mediu de asimilare : 25 de ore de studiu individual si 10 ore de calcul de dimensionare autoimpus. Test de autoevaluare: 1. Procese de precipitare, coagulare si floculare Criterii pentru dimensionarea hidrodinamica a camerelor de reactie Calculul hidrodinamic al amestecului mecanic; Puterea consumata de amestecdtor: Experimentarea amestecatoarelor: aca Bibliografie V.Rojanschi si T. Ognean. “Cartea operatorului din stayii de tratare si epurare a apelor M. Negulescu si F. Secata “Fxploatarea instalatiilor de epurare a apelor uzate N.Vatachi Curs "Tehnologii de epurare a apelor uzate".