Delimitari terminologice: cuplu, familie, casatorie

Cuplu
Cuplul este definit de Iolanda Mitrofan ca fiind o structura bipolara, de
tip
biopsihosocial, bazata pe interdeterminism mutual (partenerii se
satisfac, se stimuleaza, se dezvolta si se realizeaza ca individualitati
biologice, afective si sociale, unul prin intermediul celuilalt
n dictionarul explicativ al limbii romne cuvntul cuplu semnifica o
pereche
formata din persoane (de sex opus).
Familie
Conform DEX familia poate fi definita ca fiind forma sociala de baza,
ntemeiata prin casatorie, si care consta din sot, sotie si din
descendentii acestora. n sens larg, familia reprezinta totalitatea
persoanelor care sunt nrudite prin casatorie sau snge, respectiv fac
parte din acelasi neam, ceea ce nseamna ca familia
poate fi definita ca semnificnd o succesiune de generatii care au un
stramos comun, neam, semintie.
Casatorie
Din perspectiva psihologica, casatoria nseamna o "relatie psihologica"
ntre doi
oameni constienti, ea fiind "o constructie complicat alcatuita dintr-o
serie ntreaga de date subiective si obiective, avnd indiscutabil o
natura foarte eterogena
De-a lungul timpului familia si-a conservat si dezvoltat rolul de celula a
societatii. Din aceasta perspectiva familia ndeplineste mai multe
functii cum sunt: cea economica, de socializare, de solidaritate si
sexual-reproductiva.
Funcia economica joaca un rol important prin asigurarea resurselor
materiale, financiare, necesare existenei familiei. O data ndeplinita
corespunzator, funcia economica da libertatea familiei de a se
concentra si a ndeplini si celelalte funcii. Aceasta funcie este
realizata de cei doi soi prin aducerea veniturilor n urma exercitarii
unor profesii, prin procurarea i producerea hranei, a obiectelor de
mbracaminte prin transmiterea profesiei si/sau susinerea copiilor n
alegerea profesiei.
Funcia de socializare este tradusa ca fiind funcia de educare n
scopul
asimilarii de catre copii, dar si de ceilali membri ai familiei, a
atitudinilor, valorilor,
principiilor, modelelor de comportament caracteristice unui anumit
grup social. Rolul funciei de socializare este de a integra n societate
persoana(copilul), prin educaia facuta la toate nivelele cum ar fi:
material, fizic, psihologic, moral i spiritual. Aceasta funcie are grade
diferite de manifestare, de la o familie la alta n funcie de preocuparea
ntr-o mare sau mai mica masura privind educarea membrilor sai.

 Funcia de solidaritate consta n asigurarea unitaii i stabilitaii

familiei,
implicnd manifestarea sentimentelor de afeciune, de respect, de
apartenena la grupul familial, a ncrederii membrilor unii n alii, a
dezvoltarii intimitaii, a ajutorarii si susinerii reciproce de-a lungul
timpului. Aceasta funcie are un grad din ce n ce mai slab de
manifestare n zilele noastre, fapt dovedit prin cresterea ratei
divorurilor, a nmulirii relaiilor de concubinaj, a celibatarilor si a
familiilor monoparentale.
Funcia sexual-reproductiva are n vedere satisfacerea sexuala
reciproca a celor doi soi i aducerea pe lume a copiilor. Cele doua
componente ale acestei funcii sunt tratate diferit n functie de familie
punndu-se accentul fie pe mplinirea sexuala n unele familii, n timp
ce n alte familii se acorda o importanta deosebita aducerii pe lume a
copiilor. Realizarea acestei functii depinde si de factori cum ar fi gradul
de cultura, avut de cei doi parteneri, gradul si tipul de educatie primit
de influentele religioase, de dorinta si caracteristicile fizice si
psihologice ale celor doi soti. S-a constatat ca n zilele noastre, n
societatile mai avansate economic, cuplurile si familiile tind sa puna
accent din ce n ce
mai mult pe mplinirea afectiv-sexuala n detrimentul celei
reproductive.
Structura familiei
n concepia psihiatrului argentinian Salvador Minuchin, structura
familiala
este un set invizibil de cerine funcionale ce organizeaza modurile n
care membrii familiei interacioneaza.
Cele mai importante subsisteme familiale sunt: subsistemul adulilor,
subsistemul
paternal si subsistemul fratiilor.
Subsistemul adulilor numit si marital sau al soilor, include cei doi
soi.
Acest sistem are rolul principal de a modela intimitatea i
angajamentul. Acest subsistem poate stimula nvaarea, creativitatea
si cresterea ducnd astfel la acomodarea reciproca, mai precis la
susinerea aspectelor pozitive ale partenerului i la actualizarea
aspectelor creative ale acestora
Subsistemul paternal se formeaza atunci cnd se nate primul copil
i
cuprinde parinii, dar i membrii familiei extinse (de exemplu bunica).
Responsabilitatea acestui subsistem este mare i consta n a crete
copii, a-i ghida, a stabili limite i a-i disciplina.
Subsistemul fratiilor este format din copiii din familie oferindu-le
acestora
primul grup social n care cu toii sunt egali. Sistemul fratiilor nvaa
copiii sa

negocieze, sa coopereze, sa cunoasca competiia si submisivtatea,

suportul reciproc i ataamentul faa de prieteni. Copiii preiau astfel
diferite roluri si poziii n familie, fiindu-le necesare n evoluia lor
ulterioara n viaa.
Teorii despre familie
Teoria schimbului - si are originile n utilitarismul filosofic si
psihologic, care
pune accentul pe interesul propriu. Oamenii formeaza grupuri sociale
doar pentru ca este n interesul lor sa procedeze astfel.
Modelul schimbului a fost criticat pentru tratarea familiei ca pe o
colectie de
indivizi, precum si pentru ca a pus prea mult accent pe rationalitate,
excluznd emotiile.
Modelul dezvoltarii familiei - este singurul creat special pentru
studiul familiei,
si nu neaparat pentru scopuri sociologice extinse. Ipoteza centrala a
teoriei este ca familiile ntr-adevar se dezvolta, traverseaza stagii
distincte, evidentiate de variatiile din structura familiei si functionarea
acesteia.
Modelul sistemelor - este cel mai recent dintre cele de pna acum
Teoria conflictului - pornesc de la premisa ca acesta este normal n
cadrul
grupului, dar si ntre grupurile sociale, pentru ca lipsa resurselor face
ca interesul unei persoane sau al unui grup sa se ciocneasca cu al
altora.
Teoria ecologica - pleaca de la ipoteza ca indivizii si grupurile sunt n
acelasi
timp si fiinte biologice dependente de mediile lor fizice, dar si fiinte
sociale care
interactioneaza unele cu celelalte.
Tipuri de familii
Institutul pentru familie, Vanier, a descris urmatoarele tipuri de familie:
Familiile nucleare, compuse din doi parinti si unul sau mai multi
copii
biologici sau adoptati, care locuiesc mpreuna
Familiile extinse, compuse din parinti, copii, unchi, bunici si alte
rude de
snge, care locuiesc mpreuna sau nu;
Familiile amestecate sau recombinate sau reconstituite,
compuse din
parinti care au divortat, s-au recasatorit si au format o noua familie,
care include copiii din prima casatorie a unuia sau a ambilor parteneri
si/sau din aceasta casatorie;
Familii fara copii, reprezentate de un cuplu;

Familii cu un singur parinte, compuse dintr-un parinte adesea

o mama cu un copil sau mai multi;
Cupluri care coabiteaza si casatorii conventionale
aranjamente familiale,
care se aseamana altor forme, dar nu legalizeaza mariajul.
De precizat ca ncepnd cu anul 1972 acest institut recunoaste
cuplurile cu
parteneri de acelasi sex, ca familii. De aceea poate ar fi corect a
adauga un alt grup de familii si anume, parintii homesexuali si
lesbiene.
Cele mai importante criterii pentru identificarea si ntelegerea
tipurilor de familii sunt: criteriul numarului de parteneri, criteriul
numarului de parinti, criteriul numarului de copii, criteriul orientarii
sexuale ale celor doi parteneri si criteriul apartenentei culturale a
partenerilor.
Criteriul numarului de parteneri care formeaza familia - aduce n
discuie
familiile poligame si monogame. Familiile poligame sunt de doua
tipuri: familii
poliandrice si familii poliginice. Familiile poliandrice sunt acele
familii unde femeia are dreptul sa se casatoreasca cu mai muli barbai
sau unde exista mai muli parteneri barbai. Familiile poliginice sunt
cele unde exista mai multe partenere femei, barbaii avnd dreptul de
a alege mai multe soii.
Familiile monogame sunt acele familii n care un barbat sau o femeie
au dreptul sa se casatoreasca doar cu un singur
partener. Monogamia poate fi seriala, adica n cazul decesului
partenerului sau al
divorului, partenerul ramas se poate recasatori. Sau poate fi
monogamie stricta atunci cnd partenerul nu mai are dreptul de a se
recasatori.
Tot n cadrul monogamiei, distingem alte tipuri de familii: familii
nucleare si familii extinse si familii de origine.
Familiile nucleare sunt formate din cei doi soi i copii lor necasatori
Familiile extinse sunt formate din mai muli membri ai familiei care
locuiesc n acelai spaiu si care reprezinta doua sau trei generaii:
frai, parini, bunici, copii si nepoi.
Familia de origine este un alt tip de familie fiind reprezentata de
familia
n care s-a nascut persoana, adica parinii si fraii acesteia.
Criteriul numarului de parini - prezinta doua tipuri de familii,
biparentale si
monoparentale. Familiile biparentale sunt cele n care exista ambii
parini, acestea fiind formate din parinii naturali ai copilului/copiilor
sau din familii mixte sau reconstituite n cazul n care parinii au mai
fost casatorii i au divorat sau i-au pierdut partenerul.

Familiile monoparentale sunt acele familii n care unul dintre parinti nu

exista, copiii fiind crescui doar de un singur parinte. Lipsa unui parinte
se datoreaza fie decesului acestuia, fie divorului.
Criteriul numarului de copii - ne da un numar de patru tipuri de
familii:
familia fara copii, cu un singur copil, cu doi copii i cu trei sau mai muli
copii.
Criteriul orientarii sexuale a celor doi parteneri - cuprinde doua
tipuri de
familii, familiile heterosexuale si familiile homosexuale. Familiile
heterosexuale sunt acele familii n care ambii parteneri sunt
heterosexuali, acestea fiind ntlnite cel mai des n lume. Familiile
homosexuale sunt acele familii n care cei doi parteneri sunt
homosexuali sau lesbiene. Aceste familii pot avea sau nu copii, acestia
fiind proveniti din casatorii anterioare cu parteneri heterosexuali, prin
adoptie sau prin fertilizare in vitro.
Criteriul apartenentei culturale a partenerilor - sunt doua tipuri
de familii n
funcie de acest criteriu, astfel ntlnim familii n care partenerii aparin
aceleiai
culturi, fiind tipul cel mai frecvent ntlnit si familii mixte n care
partenerii aparin
unor culturi diferite.
S-au identificat diferite etapizari ale ciclului de viaa familiala de
diversi oameni de stiina, psihologi. Astfel Salvador Minuchin identifica
patru stadii de
dezvoltare, ce apar n majoritatea familiilor:
1. Constituirea cuplului presupunnd formarea diadei maritale,
acesta
reprezentnd un sistem funcional prin negocierea granielor
(interaciunea cu
socrii), reconciliind stilurile de viaa diferite, dar presupunnd si
apariia unor
reguli privind cooperarea si conflictul.
2. Familia cu copii mici presupune reorganizarea sistemului marital
prin apariia copiilor pentru adaptarea la cerintele impuse de rolul de
parinte.
3. Familia cu copii scolari si adolescenti familia interacionnd de
acum i cu
sistemul scolar, iar pe masura ce copiii cresc aceasta trebuie sa se
adapteze la
problemele aparute, la fiecare din stadiile de evoluie a copiilor.
Relatii si interrelatii intra si inter familiale.
n interiorul familiei se ntlnesc numeroase procese si fenomene
familiale ca de

exemplu: intercunoasterea, comunicarea, cooperarea, conflictul,

competiia, negocierea, formarea unor coaliii, manipularea, etc. Cele
mai importante sunt intercunoasterea si comunicarea, ele stnd la
baza formarii si evoluiei cuplului si familiei.
Intercunoasterea
Intercunoasterea ncepe ntre cei doi parteneri atunci cnd se
ntalnesc, se plac,
se ndragostesc (de cele mai multe ori) si hotarasc sa se cunoasca.
Cnd ajung la concluzia ca se cunosc suficient si daca doresc formarea
unui cuplu stabil ei se vor casatori. Procesul intercunoasterii nu este
finalizat, el continua si dupa casatorie, atunci cnd partenerii locuiesc
mpreuna, realizeaza mpreuna sarcinile gospodaresti, fac faa
influenelor externe, cunoscndu-se din ce n ce mai mult din punct de
vedere al personalitatii fiecaruia. Intercunoasterea este un proces att
voluntar, constient, dar si involuntar, automat, actiunile directe de
autodezvaluire si dezvaluire reciproca se succed si se interpatrund, iar
partea involuntara consta n comportamentele obisnuite si automate
pe care fiecare partener le realizeaza dndu-i informatii celuilalt despre
el.
Comunicarea
Exista o stransa legatura ntre intercunoastere si comunicare, de aceea
o
comunicare buna va duce la o intercunoastere buna asigurnd
mplinirea si satisfactia cuplului.
O comunicare buna presupune respectarea unor norme si reguli ce
implica:
- sentimentele de afectiune autentica ale membrilor familiei;
- abilitati de gestionare ale unei comunicarii asertive;
- onestitate si diplomatie n a afirma si accepta adevarul;
- ntelegerea corecta si acceptarea neconditionata a mesajelor verbale
si nonverbale
primite de la ceilalti membri;
- disponibilitate afectiva si temporara n a asculta ce spun si ceilalti;
- acceptarea dialogului atunci cnd problemele celuilalt o reclama;
- utilizarea unui limbaj, ton si tonalitate adecvate situatiei
comunicationale.
Rolurile n cadrul unei familii
Tipuri de
rol
Conjugal

Caracteristici ale rolului

Cunoastere a partenerului si autocunoastere;
- Satisfacerea reciproca a nevoilor afectiv-sexuale, a
intereselor i
aspiraiilor referitoare la viaa de cuplu;
- Distribuirea justa si asumarea de sarcini specifice;

Paternal

Fratern

- Modelarea intimitaii i a vieii de cuplu pentru copii;

- Dislocarea de resurse din potentialul propriu pentru
stimularea si
asigurarea funcionarii cuplului
- Asumarea rolului de parinte
- Asigurarea conditiilor favorabile pentru cresterea si
educarea
copiilor;
- Supravegerea si coordonarea formarii identitaii sexuale
a copiilor;
- Stimularea evolutiei si dezvoltarii personalitatii la copii
nvaarea comportamentului altruist si empatic
- Completarea identitatii de sine i a celei sexuale
- Susinerea afectiva si cognitiv-rationala n situaii
diferite.

Stilurile parentale
Stilurile parentale reprezinta modalitatile de educare a copiilor prin
intermediul
interactiunii parinte-copil. Fiecare parinte are propriul sau stil de
educare a copiilor, propriul sau stil parental. Stilurile parentale nu sunt
la fel pentru toata lumea, nu toti parintii educa copiii n acelasi fel. De
asemenea, nici stilurile parentale pure nu exista n practica. Literatura
de specialitate propune o clasificare n 5 stiluri parentale, parintele
indulgent, autoritar, indiferent, protector si democratic. Aceste stiluri
parentale rareori sunt independente, uneori ele functioneaza combinat.
1. Parintele autoritar - care asteapta de la copil sa urmeze reguli
strict stabilite de parinti. n caz contrar copilul este pedepsit. Acesti
parinti nu explica copilului ratiunea pe care se bazeaza regulile,
singura explicatie pe care o ofera fiind Pentru ca asa am spus eu!.
Acesti parinti au asteptari mari, dar nu sunt foarte atenti la nevoile
copilului. Dupa Baumrind (1991) acesti parinti sunt orientati spre
supunere si statut si se asteapta ca ordinele lor sa fie executate fara
explicatii.
2. Parintele democratic- n mod similar cu parintii autoritari parintii
democratici
stabilesc reguli si se asteapta ca copiii sa le respecte, nsa o fac ntr-o
maniera
democratica. Acesti parinti sunt sensibili la nevoile copiilor si le asculta
ntrebarile.Atunci cnd copiii nu se comporta asa cum se asteapta ei,
sunt mai iertatori si nu sunt att de orientati spre pedeapsa ca si
parintii autoritari.

3. Parintele permisiv - numit si indulgent, are foarte putine asteptari

de la copii.
si disciplineaza foarte rar copiii pentru ca are expectante foarte
scazute cu privire la maturitate si auto-control
4. Parintele neimplicat - nu are prea multe asteptari de la copil, nu
este atent la
nevoile acestuia si comunica destul de putin. Desi satisfac nevoile
fundamentale ale copiilor, ei sunt n general detasati de viata copilului.
n cazuri extreme acesti parinti pot ajunge chiar sa respinga sau sa
neglijeze nevoile copiilor.
Coordonatele definitorii ale stilurilor parentale si implicatiile acestora
asupra
vietii si dezvoltarii copiilor sunt expuse n tabelul de mai jos.
Stil
Impact produs
parental
Democrat Copiii si adolescentii ai caror parinti adopta acest stil se
ic
autoevalueaza si au scoruri la evaluari obiective care
indica o mai buna competenta sociala si instrumentala
dect copiii ai caror parinti adopta alte stiluri
Neimplic
Copiii ai caror parinti adopta acest stil au cele mai slabe
at
performante n toate domeniile
Autoritar Acesti copii au performante bune la scoala si nu au de
obicei probleme comportamentale, dar nu prea
demonstreaza abilitati sociale, au stima de sine inferioara
si nregistreaza nivele crescute de depresie.
Indulgent Acesti copii au o mai mare probabilitate de a avea
probleme
comportamentale si de a avea performante mai scazute la
scoala, dar au stima de sine ridicata, abilitati sociale mai
bune si nivele mai scazute de depresie.