MAREA NEAGRA

Marea Neagră este o mare din bazinul atlantic, situată între Europa și Asia, care se învecinează cu Rusia, Ucraina,
România, Bulgaria, Turcia și Georgia. Prin Strâmtoarea Cherci se ajunge în Marea Azov, prin Bosfor în Marea
Marmara, iar prin strâmtoarea Dardanele în Marea Egee și deci în Mediterană. Ea este un rest al Mării Sarmatice și
prezintă o serie de aspecte unice în lume.
Marea se întinde pe o suprafață de 423.488 km². Cel mai adânc punct se află la 2245 m sub nivelul mării în apropierea
de Ialta. Mareele sunt în general de mică amploare (cca. 12 cm). Salinitatea apei este în larg de 17-18 la mie, față de
24-34 la mie în alte mări și oceane. În zona litoralului românesc salinitatea scade și mai mult, în mod obișnuit fiind
între 7 și 12 la mie.
In Marea Neagra se varsa numeroase fluvii mari, ca: Dunarea, Nistru, Bug, Nipru, Rioni, Kizil-Irmak si de aceea
salinitatea ei este scazuta (in medie 20-22 o/00) in comparatie cu cea a oceanului planetar.
Temperatura medie anuala in sectorul romanesc este de +12.5o C, depasind cu 2o C temperatura medie a aerului. Iarna
temperaturile scad destul de mult, bat frecvent vanturile de nord-vest care provoaca valuri mari foarte periculoase pentru
navigatie. In iernile mai reci, in zona litorala nordica Marea Neagra ingheata. Sub influenta vinturilor se formeaza un curent
circular, dirijat de linia tarmurilor, care, datorita Peninsulei Crimeea, se impart in doua ramuri inchise: estica si vestica. Un
curent de suprafata transporta prin Bosfor apele mai dulci ale Marii Negre spre Marea Mediterana; in adancime se formeaza
un curent copmensator, care transporta in sens contrar ape cu salinitate mare. Din cauza lipsei de circulatie verticala, la
adincimi mai mari nu patrunde suficient oxigen si predomina hidrogenul sulfurat.
Conform unui studiu realizat în 2004 de specialişti ai Direcţiei Apele Române Dobrogea-
Litoral, retragerea medie a falezelor este estimată la aproximativ jumătate de metru pe an,
"procesul fiind intermitent, iar cordoanele litorale se caracterizează printr-un deficit
sedimentar accentuat, ceea ce duce la o eroziune continuă a acestora". Potrivit
specialiştilor, unele lucrări de protecţie au stabilizat anumite porţiuni de ţărm, însă altele
sunt intens erodate. Astfel, în aproape zece ani, plaja din dreptul Taberei Internaţionale
Eforie s-a retras cu 40 de metri, partea nordică a plajei Neptun s-a retras cu 24 de metri,
iar în câţiva ani plaja Venus-Saturn s-a retras cu 36 de metri. Specialiştii au apreciat că, din
cauza schimbărilor climatice globale şi a ridicării generale a nivelului mării, precum şi a
condiţiilor geo-ecologice regionale, procesul de eroziune a litoralului românesc va fi cel
puţin la fel de activ ca în ultimele două decenii.
Clima litoralului romanesc al Marii Negre este temperat-continentala, cu usoare influente
marine. Variatiile anuale si diurne ale temperaturii aerului sunt mai moderate decat in
restul tarii (70 - 80 de zile de vara). Precipitatiile atmosferice sunt foarte variabile si se
produc la intervale mari (400 – 700 mm annual). Vecinatatea marii si a uscatului
favorizeaza formarea brizelor. Litoralul romanesc al Marii Negre este supus iarna
viscolului (vanturile de nord-est). De-a lungul litoralului se pot deosebi doua nuante
climatice:
- la nord de Capul Midia, evaporatii puternice ziua (Delta Dunarii si Complexul Razelm),
care asigura umezirea aerului si duc la scaderea amplitudinilor termice
- la sud de Capul Midia, regimul temperaturii aerului este mai moderat si cu caracter
marin mai pronuntat; vara, temperatura aerului este mai coborata decat in nord, iar
iarna este mai ridicata.
Litoralul romanesc al Marii Negre prezinta aspecte diferite. In
nord, de la gura de varsare a bratului Musura si pana la Capul
Midia (cca. 150 km), tarmul este jos, pe alocuri instabil, nisipos,
cu dune si cordoane litorale, cu plaje largi. La sud de Capul
Midia pana la granita cu Bulgaria, tarmul este inalt si abrupt
(faleza), sapat in loess si depozite sarmatice, prezentand numai
din loc in loc plaje (Mamaia, Agigea, Eforie Nord si Eforie Sud,
Costinesti, Mangalia). Faleza a fost amenajata prin taluze de
verdeata si diguri. Plajele litoralului romanesc al Marii Negre
prin expunerea lor estica si prin nisipul fin, sunt foarte cautate
in Europa.
Marea Neagra riscă să devină o mare moartă în adevăratul sens
al cuvântului, pentru că apa moartă continuă să înghită apa
oxigenată, mediul propice pentru viaţa peştilor şi
nevertebratelor, cu atât mai mult cu cât marea este un bazin
aproape închis, fără posibilitatea de curăţare a apei.
Una dintre concluziile raportului prezentat de Institutul
Naţional de Cercetare-Dezvoltare Marină “Grigore Antipa”
este că mediul marin ar avea nevoie de mai multe decenii
pentru refacerea echilibrului natural din urmă cu 50 de ani,
însă asta doar dacă poluarea ar fi stopată şi resursele Mării
Negre nu ar mai fi exploatate, în condiţiile în care multe specii
de peşti, plante şi alte vieţuitoare au dispărut ori sunt pe cale să
dispară.
In Marea Neagra traiesc circa 1.500 de specii de animale, in special
nevertebrate, pesti (dintre care au mare importanta economica scrumbiile,
palamida, hamsiile, stavrizii si in special sturionii, cu specii care exista numai in
Marea Caspica, in Marea Neagra si in mai mica masura, in Marea Mediterana:
morunul, nisetrul si pastruga), delfini si chair cateva foci in regiunea Capului
Caliacra (Bulgaria).
Populatia sturionilor este pe cale de disparitie din cauza braconajului si poluarii, care le-au stricat habitatul. Pentru a-
si depune icrele ei au neaparat nevoie de straturi de pietris foarte bine oxigenate, iar acestea nu se gasesc decat in
apele curate.

Alte specii amenintate sunt si rechinii, calutii de mare si delfinii din cauza ca se sinucid. In ultimii 30 de ani, Marea
Neagra deja a pierdut cateva specii de vietuitoare cum ar fi: foca, creveti si unele scoici, impreuna cu alte cateva zeci
de specii de plante si vietuitoare.

Intre anii 1940-1960, in Marea Neagra traiau aproximativ 1,5 - 2 milioane de delfini, in prezent numarul lor
reducandu-se pana la maxim 120.000.

Zeci de delfini mor anual sufocati in plasele braconierilor sau taiati in bucati de acestea pentru ca trupurile lor, care
plutesc mai multe zile la rand, sa nu indice locul in care sunt amplasate plasele ilegale.
In Marea Neagra se deverseaza in fiecare an 280 de tone de cadmiu, 60 de
tone de mercur, 4500 de tone de zinc, 1000 de tone de crom, 50.000 de tone de
hidrocarburi, la care se adauga importante cantitati de petrol, cupru, azot,
siliciu, nitrati, fosfati, pesticide si alte substante organoclorurate.

Potrivit datelor inregistrate la Constanta, inca din 2000, stocul de fosfor

mineral a scazut simtitor, insa nimeni nu a luat nici o masura.

De asemenea, din cauza poluarii industriale, oxigenul la mari adancimi s-a

redus aproape de zero, distrugand in masa vietuitoarele marine si o parte a
vegetatiei.

Efectivele multora dintre cele 1500 de specii de vertebrate si nevertebrate,

inventariate in Marea Neagra, s-au diminuat considerabil, unele fiind chiar
pe cale de disparitie. Spre exemplu, foca de Marea Neagra, o subspecie a
focii calugar, a disparut cu desavarsire, iar, de la un milion de delfini, astazi
mai sunt in viata doar cateva mii.

Si speciile precum scrumbia, calcanul, hamsiile, stavridul si sturionii ajung

tot mai rar in plasele de pescuit.

Pentru salvarea Marii Negre, inca din 1992 a fost creata Conventia privind
protejarea Marii Negre. Aceasta entitate nu si-a atins insa nici pe departe
scopul.