Comunicarea. Elemente.

functii
Comunicarea reprezint un proces de interaciune ntre persoane, grupuri, ca relaie mijlocit
prin cuvnt, imagine, gest, simbol sau semn. Prin intermediul ei, indivizii i mprtesc
cunotine, experiene, interese, atitudini, simminte, opinii, idei. Privit ca proces, comunicare
consta n transmiterea i schimbul de informaii (mesaje) ntre persoane. Comunicarea, nseamn
a spune celor din jur cine eti, ce vrei, pentru ce doreti un anumit lucru i care sunt mijloacele
pe care le vei folosi pentru a-i atinge elurile. In acest sens, a comunica nseamn i a tcea, a
atepta rspunsul, reacia celui cruia ai vrut s-l anuni c exiti i chiar vrei s-i spui ceva.
Comunicarea, este definit de ctre majoritatea specialitilor - ca un proces prin care un
emitor transmite o informaie receptorului prin intermediul unui canal, cu scopul de a produce
asupra receptorului anumite efecte. ncercnd s confere comunicrii o nuan de riguoare,
coala de la Palo Alto, a formulat principii (axiome) ale comunicrii. Acestea sunt:
- comunicarea este inevitabil sau non-comunicarea este imposibila; conform acestui
principiu tot omul comunic, orice comportament are valoare comunicaional, indiferent dac
exist sau nu indici, semne sau semnale.
- comunicarea se dezvolta pe doua planuri: planul coninutului i planul relaiei. Primul ofer
informaii, iar al doilea ofer informaii despre informaii
- comunicarea este un proces continuu ce nu poate fi abordat n termeni cauz- efect sau
stimul- rspuns; aceasta se datoreaz faptului c, omul, comunic n fiecare moment cu ntreg
trecutul sau i cu toate experienele acumulate.
- comunicarea se bazeaz att pe informaie n forma digital (procesat de sistemul nervos
central), ct i pe informaie analogic(procesat de sistemul neurovegetativ)
- comunicarea implic raporturi de putere ntre parteneri, iar schimburile care au simetrice loc
ntre ei pot fi simetrice sau complementare; n schimburile parteneri comunica de pe poziii de
egalitate, iar n schimburile complementare, adopt comportamente compatibile sau joaca roluri
distincte, au putere diferit, statut social sau ierarhic diferit.
- comunicarea implic procese de acomodare i ajustare a comportamentelor; oameni sunt
diferii, percep diferit realitatea i au interese obiective diferite.
1.3. Elementele comunicrii. In cadrul comunicri ntlnim, mai multe elemente :
- emitorul, este un individ, un grup sau o organizaie care: posed informaie mai bine
structurat dect receptorul; presupune o motivaie (stare de spirit); presupune un scop explicit
(alturat mesajului) i unul implicit (motivul transmiteri mesajului, uneori necunoscut
receptorului);
- receptorul este, de asemenea, un individ, un grup sau organizaie - cruia i este adresat
mesajul sau intra n posesia sa n mod ntmpltor; primete mesajul ntr-un mod contient i sau
subliminal. Dup tipul de ascultare a mesajului, receptorii sunt: cei care ascult pentru aflarea de
informaii; cei care fac o ascultare critica; cei care fac o ascultare reflexibil; cei care ascult
pentru divertisment, etc.
- mesajul, l constituie ansamblul format din informaii obiective, judeci de valoare care
privesc informaiile i judecii de valoare i triri personale n afara acestor informaii etc.; de
fapt mesajul include datele, informaiile transmise i cadrul de simboluri prin care se ofer un
neles specific, particular acestor date, informaii.
- decodarea, presupune descifrarea sensului mesajului primit, fiind operaiunea corespunztoare
codrii, la nivelul receptorului de aceast dat.
- feedback-ul, element important al comunicrii; ne arat msura n care mesajul a fost neles,
crezut i acceptat. Feedback-ul n calitatea sa de informaie trimis napoi la surs, poate fi
pozitiv (atunci cnd ndeplinete un rol de motivare) sau negativ (cnd urmrete un rol
corector), imediat sau ntrziat.
- canalul de comunicaie, reprezint calea care permite difuzarea mesajului. In sens larg, el
definete totalitatea posibilitilor fizice de comunicare, iar n sens restrns, este vorba de modul
de structurare a comunicrilor n cazul unui colectiv relativ la distribuia n spaiu a persoanelor.

- contextul comunicrii, reprezint cadrul fizic i psihosocial n care comunicarea are loc.
Contextul comunicrii este influenat de factori ca: contextul fizic; contextul psihosocial;
proximitatea (distana dintre emitor i receptor); similaritatea (dat de interese, credine,
activiti i scopuri comune); apartenena de grup. Dimensiunile contextului comunicrii sunt:
fizic, psihosocial, temporal, climatul, etc.
Functiile comunicarii
1.Functia emotiva sau expresiva a comunicarii este indeplinita de emitator si consta in
evidentierea starilor interne ale acestuia. O valoare emotionala foarte mare au interjectiile, unele
forme verbale (modul optativ), epitetele si o suma intreaga de mijloace stilistice prin care
exprimam reactile noastre sufletesti la contactul cu o realitate oarecare: superlative, repetitii,
inversiuni, exclamatii, interogatii etc. In general, marcile lingvistice ale subiectivitatii
emitatorului sunt si marci ale acestei functii.
2.Functia conativa, persuasiva, sau retorica indreptata catre destinatarul comunicarii de la care
se intentioneaza sa se obtina un anume tip de raspuns. Forma verbala conativa prin excelenta este
modul imperativ. In calitatea sa de arta a construirii discursurilor persuasive, retorica avea in
vedere tocmai valorificarea potentelor conative ale comunicarii interumane.
3.Functia poetica e centrata pe mesaj, masoara originalitatea, unicitatea acestuia, gradul sau de
expresivitate. Este foarte evidenta in stilul artistic, dar este prezenta si in stilul publicistic sau
colocvial si marcile ei sunt in general figurile de stil.
4.Functia referentiala orientate spre referentul messajului ,comunica inf.privitoare la lumea
functionala sau reala,prin formulare de enunturi neutru-informative
5.Functia metalingvistica verifica terminii comunicarii(codul),garantind faptul ca acele cuvinte
folosite au forma si sensul corecte ,astfel incit receptarea mesajului sa fie clara.Se ofera explicatii
suplimentare,gesturi care sa completeze ideea,intonatia sugestiva pentru decodarea mesajului de
catre receptor.
6.Functia fatica are in vedere caracteristicile mijlocului de comunicare si controlul bunei
functionari a acestuia. Nenumarate semnale fatice insotesc comunicarea interpersonala:
confirmari verbale sau prin miscari ale capului, dar mai ales jocul privirilor prin care se
reconfirma mereu pastrarea contactului.