Pentru prelucrarea unui complect de haine este nevoie de 2,5 litri de lichid:

 emulsie uleioasă de săpun

 detergenți sintetici OP-7, OP-10, „Astra”, „Novosti”, „Don”, etc.
 soluție de pastă specială K-4.
Prelucrarea hainelor se face în următorul mod: într-un vas cu soluție se va înmuia
haina întoarsă pe dos. După ce toată soluția se va îmbiba, haina se va stoarce , se va
întoarce pe față și din nou se va înmuia în soluția dată. Apoi haina se va stoarce( dar nu
mult ) și se va usca la aer liber. În acest mod se va proceda și cu alte componente ale
costumului pentru protecția pielii. Costumul uscat se va amplasa în locul destinat
pentru păstrare.
Costumul pentru protecție nu se va călca cu fierul de călcat. Acest procedeu de
prelucrare nu deterioreză materialul, dar în același timp favorizează dezactivarea
substanțelor toxice din mediu, dezinfecția etc. Hainele prelucrate nu au miros, nu irită
pielea și ușor se spală.
Costumul destinat protecției se îmbracă deasupra lenjeriei sau deasupra unor
haine ușoare. Jacheta se va introduce în pantaloni. Extremitățile pantalonilor și a
mînecilor jachetei se vor lega cu un șiret de mătase și se vor îmbrăca.
În caz de contaminare rdioactivă sau bacteriană împreună cu acest costum de
protecție se va îmbrăca respiratorul (PTM-1, VMP), iar în caz de poluare chimică se va
îmbrăca masca antigaz OV, AOHV.
Aceste simple metode de protecție a pielii împreună cu mijloacele de protecție a
sistemului respirator permit de a parcurge în siguranță orice sector contaminat. Aceste
mijloace previn contactul corpului uman cu picăturile, aerosolii și vaporii contaminați.
Caracteristicile mijloacelor medicale pentru protecție sunt redate în capitolul 5.

Regulile de asigurare, acumulare, păstrare și distribuire a mijloacelor de protecție

individuale.
Rezervele de mijloace de protecție individuală destinate lucrătorilor diferitor
organizații gospodărești, se vor completa cu măști antigaz din contul acestor
organizații. Adunarea măștilor antigaz pentru copii se va organiza în instituțiile pentru
copii.
Pentru întreaga populație ce locuiește în apropierea stațiilor electrice atomice (30
km) se creează rezerve de preparate de iod. Extrem de important este organizarea
depozitelor de mijloace de protecție individuală. Aceste depozite trebuie amplasate cît
mai aproape de locul de muncă, de spațiile locative. În caz de necesitate, distribuirea
acestor mijloace va fi organizată în cel mai scurt timp posibil. Este mai comod de a crea
depozite speciale a bunurilor pentru protecția populației în fiecare secție, iar dacă nu
există asemenea posibilitate, atunci mijloacele de protecție individuală ce se păstrează
în depozitul organizației, vor fi triate în fiecare secție, fiecărei echipe de lucru.
Condițiile de păstrare trebuie să corespundă normelor, să asigure o bună starea
tehnică a acestor mijloace(încăperi uscate, încălzite, ventilate, în containere speciale).
Păstrarea mijloacelor de protecție individuală a populației incapabile de muncă
se efectuează la locul de trai. Termenii de valabilitate: pentru măștile antigaz pentru
copii-10ani, pentru măștile antigaz de tipul IP-46 și GP-5 -5ani, pentru respiratoare și
mijloacele de protecție a pileii din cauciuc- 3 ani , pentru trusele medicale AI-2- 4 ani.
După trecerea termenului de valabilitate, în fiecare an se va verifica starea și calitatea(
prin control de laborator).
În condiții de pace, măștile antigaz se păstreză dezmembrate: cutiile de filtrare
ermetizate cu un capac de cauciuc, se amplasează la fundul containerului; sacurile
antigaz deasupra; apoi se pun părțile componente anterioare.
Pentru distribuirea mijloacelor de protecție individuală se organizează diferite
puncte de distribuire cu următoarea regulă: 1 punct destinat aproximativ la 2000 de
lucrători. Într-o oră un asemenea punct este capabil să asigure distribuirea acestor
mijloace la 180-200 oameni.
În cazul absenței măștilor antigaz pentru protecția căilor respiratorii în unele
organizații, se pot utiliza respiratoarele sau alte măști folosite în cadrul acestor
întreprinderi pentru protecția lucrătorilor în timpul anumitor procese tehnice, în urma
cărora se elimină diferite substanțe toxice, sau se pot folosi măști antipraf( PTM-1).

Evacuarea populației
În cazul riscului de apariție a diferitor situații excepționale, avarii, catastrofe,
calamități naturale, una din măsurile de bază pentru protecția populației de acțiunea
factorilor lezanți, este evacuarea populației din regiunile de risc pentru viață și
sănătate.
Evacuarea populației - un complex de măsuri întreprinse pentru transportarea
organizată a populației din zonele în care au fost prognozate sau în care au apărut
situații exepționale, și amplasarea temporară a oamenilor în zone de securitate care au
fost pregătite din timp, destinate ,în special, asigurării supraviețuirii celor evacuați.
Dese ori, evacuarea se efectuează în complex cu alte măsuri de protecție a
populației: adăpostirea în construcții fortificate, folosirea mijloacelor de protecție
individuală, profilaxia medicală, măsuri de prevenire a incendiilor etc.
 Aspectele specifice ale evacuației sunt dependente de originea factorului care a
produs situația excepțională, caracteristicile de spațiu-timp a acțiunii factorului lezant,
numarul oamenilor necesar de evacuat, urgența efectuării evacuației. De acești factori
depinde tipurile de efectuare a evacuației.
În dependență de timpul necesar pentru evacuare, ea poate fi urgentă sau
planificată.
Evacuația planificată se face în cazul primirii unor date precise despre riscul înalt
de apariție a unei avarii sau calamități naturale. Un motiv întemeiat pentru
întreprinderea acestei măsuri, este stabilirea unei prognoze de apariție în scurt timp a
unei situații excepționale. Acest timp poate varia de la cîteva zeci de minute pînă la
cîteva zile.
Evacuarea de urgență a populației se efectuează atunci cînd timpul de apariție a
unui dezastru este prognozat ca foarte scurt sau cînd catastrofa a fost deja produsă.
În funcție de caracterul situației excepționale și numărul oamenilor necesar a fi
evacuat din zona periculoasă, evacuarea populației poate fi: locală, zonală, regională.
Evacuarea locală se face atunci cînd aria presupusă de acțiune a factorilor lezanți
în cadrul unei situații excepționale, cuprinde un raion dintr-o localitate urbană sau
rurală, iar numărul de oameni care necesită evacuarea nu depașește cîteva mii.
Populația evacuată în acest caz se va amplasa, de regulă, în zonele neafectate ale
orașului sau în localitățile din apropiere.
Evacuarea zonală se face atunci cînd sub acțiunea factorilor lezanți sunt supuse
orașe de mărime medie sau raioane întregi ale unor orașe mari, localități rurale cu un
număr a populației de la cîteva mii pînă la zeci de mii. Evacuarea, de regulă, se face în
cele mai apropiate teritorii ce nu a fost afectate.
Evacuarea regională se face atunci cînd factorii lezanți ai dezastrului se
răspîndesc pe teritorii ce cuprind una sau mai multe regiuni cu densitate înaltă a
poplației, inclusiv orașele mari. Acest tip de evacuție presupune transportare
populației la distanțe mari de locul producerii dezastrului.
În funcție de categoria persoanelor evacuate, evacuarea poate fi comună și
parțială. Evacuarea comună presupune transportarea tuturor categoriilor de oameni(
aptă de muncă și inaptă), iar evacuarea parțială presupune transportarea din zonă a
populației inaptă de muncă, copiilor.
Alegerea tipului de evacuției este dependentă de caracterul și amploarea
răspîndirii pericolului, veridicitatea prognosticului, perspectivele de utilizare a
organizațiilor gospodărești care se află în zona de acțiune a factorilor lezanți. Viața și
sănătatea populației depinde de luarea rapidă a deciziei.
 Pentru efectuarea evacuării cu succes este necesar o bună organizare a informării
populației, pregătirea din timp a planurilor detaliate de evacuție, pregătirea traseurilor
de evacuare, aigurarea mijloacelor de transport în număr necesar, etc.
Evacurea poate fi efectuată după principiul industrial-teritorial, ce presupune că
transportarea lucrătorilor, studeților, elevilor, etc. se va efectua de către organizațiile
în care activează. Restul populației va fi evacuată de către organele de conducere
teritorială. Acest tip de evacuție se face dacă ea a fost anunțată în timpul zilelor de
muncă.
Tipul de bază a evacuției care corespunde cel mai mult criteriului de urgență este
evacurea mixtă. Acest tip presupune transportarea unui număr maxim de oameni pe
jos și concomitent transportarea restul populației cu toate mijloacele de transport
disponibile. Mijloacele de transport se utilizează în primul rînd pentru transportarea
copiilor din instituții specializate, bolnavilor, femeilor cu copii pînă la 10 ani, bătrînilor.
Tipurile de evacuție și urgența efectuării depinde de proporțiile dezastrului,
numărul sinistraților, numărul unităților de transport, numărul traseurilor prevăzute
evacuației, gradul de pregătire a personalului responsabil și a populației însăși.
Anunțarea populației despre evacuare se efectuează prin intermediul sistemelor
locale automatizate de anunțare, prin tele- și radiocomunicație, difuzoarelor instalate
pe străzi și vehiculele serviciilor de protecție civilă.
Fiecărei organizații, fabrici, instituții de învățămînt și regiunea orașului care
necesită a fi evacuat, în funcție de numărul evacuaților i se va indica o anumită regiune
pentru amplasare temporară.
Pentru coordonarea și efectuarea evacuării se vor crea comisii de evacuare. În
cadrul oraganizațiilor mari de producție și a raioanelor locative mari se vor organiza
puncte de primire, de obicei aceste puncte sunt reprezentate de școli, cluburi și alte
edificii publice.
Scopurile organizării a acestor puncte sunt:
 anunțarea și adunarea populației
 înregistrarea și pregătirea oamenilor pentru evacuare
 formarea unor coloane ce se deplasează pe jos
 organizarea îmbarcării în mijloacele de transport
 Acordarea ajutorului medical
 Adăpostirea oamenilor
 Efectuarea măsurilor specifice sanitaro-igienice și profilactice.

Fiecărui punct de primire i se indică un număr , i se indică spațiile locative din

care oamenii vor fi evacuați prin acest punct.
Fiind anunțați despre începutul evacuației, cetățenii trebuie repede să se pregătească
pentru acest fapt, și anume: să ia documentele, mijloacele de protecție individuală,
trusa medicală, obiectele personale, hrană pentru 2-3 zile, haine și lenjerie luînd în
considerare aflarea în timp îndelungat după oraș. Împachetarea lucrurilor este mai
comodă într-un rucsac. Greutatea tuturor lucrurilor nu va depăși 50 kg. , deoarece
transportul lor va fi asigurat de persoana însăși.

La fiecare rucsac, gemantan , etc. se va atașa o etichetă care va conține numele,

prenumele, și adresa proprietarului. Copiilor în buzunar li se va pune o asemenea
etichetă sau se va coase pe haine această informație.

După anunțarea evacuației, cetățenii sunt obligați să se deplaseze pe jos sau cu

un mijloc de transport la punctul de primire corespunzător. Adresa punctului și timpul
de prezentare se pot modifica în funcție de situația din localitate în momentul dat,
astfel populația trebuie să fie anunțată din timp.

După sosirea la punctul de primire, fiecare evacuat va prezenta personalului

punctului documentele de identitate și se va înscri în listă. Aici oamenii vor fi distribuți
în diferite mijloace de transport.

Dacă din cauza stării de sănătate o persoană nu a putut să se prezinte la punctul

de primire, rudele sau vecinii sunt obligați să înștiințeze personalul punctului, care
ulterior vor propune măsuri pentru evacuarea acestei persoane. Bolnavii din cadrul
instituțiilor medicale vor fi evacuați împreună cu toți oamenii din această instituție.
Copiii, de obicei, sunt evacuați împreună cu părinții, dar se admite evacuarea acestora
împreună cu alții din cadrul instituțiilor de învățămînt, grădinițe, etc.

Pentru organizarea primirii și amplasării temporare a populației, asigurarea

acesteia cu tot necesarul, se va crea comisii pentru prmirea evacuților și puncte de
primire a evacuaților. Membrii comisiei sunt aleși de către organele de conducere
teritoriale locale. În componența comisiei sunt incluși reprezentanții autorității locale,
reprezentați ai instituțiilor medicale, gospodărești etc. care sunt antrenați în cadrul
ajutorului populației.

Pe traseurile de evacuare destinate coloanelor de oameni ce se deplasează pe

jos, se vor institui puncte de primire intermediare. Ele vor îndeplini concomitent 2
sarcini: primirea și expedierea evacuaților, de aceea numărul personalului acestor
puncte depinde de numărul persoanelor evacuate ce trec prin acest punct. După ce
coloana de oameni a ajuns la punctul de primire, toți se înregistrează, apoi se formează
coloane a cîte 500-1000 de oameni . Conducătorului coloanei i se oferă harta traseului
ce va reglamenta mișcarea coloanei.

Evacuarea populației în coloane pe jos trebuie planificată și efectuată cît mai

departe de zonele de distrugere. Traseurile vor fi planificate din timp, după posibilitate
vor fi amplasate în afara drumurilor sau pe acostament. Populația ce a fost destinată
amplasării în regiuni apropiate de oraș, se vor deplasa în coloane obligator la locul
destinației, iar cei care au fost repartizați în regiuni îndepărtate, mai întîi se vor deplasa
spre punctele de primire intermediare amplasate în afara zonelor de risc. Apoi se va
planifica evacuarea acestora spre locul de amplasare unde au fost repartizați.

Între coloanele de oameni se va respecta o distanță nu mai mare de 500 m.

Viteza de deplasare a coloanei nu mai mare de 3-4 km./h. Peste fiecare 1-1,5 ore se va
organiza un popas de 15-20 min. La aproximativ jumătate de distanță parcursă se va
organiza un popas de 1,5-2 ore, apoi se va continua mișcarea către punct de destinație.

Amplasarea populației evacuate se va face în zone lipsite de pericol. Pentru

amplasarea temporală se vor utiliza diferite edificii publice: cluburi, pensionate,
sanatorii, baze turistice, etc. Pe timp de vară este posibilă amplasarea temporară a
populației evacuate în corturi.

Îngrijirea medicală a populației se va organiza în instituțiile medicale din regiune:

spitale, policlinici, farmacii, etc. Populația evacuată va fi implicată la muncă în diferite
organizații din regiune sau în cele care au fost evacuate din oraș.

Deosebit de greu este evacuarea pupulației din zonele de contaminare

radioactivă. Ea se va efectua în 2 etape. În prima etapă, populația va fi condusă la
punctele intermediare de evacuarece se localizează la hotar cu aceste zone. În etapa a
doua se vor rezolva problemele de sănătate a populației ce a fost supusă contaminării
radioactive după care va avea loc evacuarea în zonele de amplasare temporară.

Administrația punctelor de primire intermediare va asigura inregistrarea,

controlul dozimetric, prelucrarea sanitară a sinistraților, acordarea primului ajutor
medical și deplasarea ulterioară spre locurile de amplasare temporară. Vor fi create
schimburi de șoferi care vor lucra pe rînd în zonele contaminate.
 Asigurarea protecției medicale
Efectivitatea înaltă a măsurilor de protecție a populației în caz de situații
excepționale va fi atinsă datorită folosirii diferitor organizații inginero-tenice și
măsurilor speciale( inclusiv cele medicale) care vor fi alese în funcție de specificitatea
factorului ce a cauzat un dezastru. Măsurile medicale sunt utilizate în toate tipurile de
situații excepționale.

Protecția medicală este un complex de măsuri ce se organizează de către

serviciul de medicină a catastrofelor și serviciul medical de protecție civilă cu scopul de
a exclude sau de a diminua la maxim acțiunea factorilor lezanți ai dezastrelor asupra
organismului uman. Protecția medicală este un component de bază a asigurării
medico-sanitare.

Măsurile de protecție medicală includ:

 Asigurarea populației cu mijloace de protecție contra diferitor tipuri de

contaminări( antidoturi, radioprotectoare, mijloace specifice de prelucrare, etc.),
asigurarea cu preparate medicale inclusiv pentru ajutorul medical primar și
participarea la instruirea personalului responsabil referitor la regulile de folosire
a acestor mijloace.
 Efectuarea măsurilor sanitaro-igienice și antiepidemice pentru prevenirea sau
diminuarea acțiunii diferitor factori lezanți.
 Organizarea ( în funcție de situația medico-sanitară creată în focar) și efectuarea
complexelor de măsuri orientate spre protecția medicală a populației în focarul
situației excepționale.
 Participarea la pregătirea psihologică a populației și salvatorilor.
 Organizarea și supravegherea respectării a regimului sanitar la etapa evacuției,
controlul contaminării radioactive și chimice a sinistraților și salvatorilor și
efecturea altor tipuri de măsuri orientate spre protecția populației.

Mijloacele medicale de protecție individuală

Termenul de mijloace medicale de protecție individuală include diferite
bunuri medicale orientate spre efectuarea măsurilor de protecție a populației și
salvatorilor de acțiunea factorilor lezanți ai dezastrelor.
 Mijloacele medicale de protecție individuală sunt destinate măsurilor de
profilactică și acordării ajutorului medical populației și salvatorilor ce au fost supuși
acțiunii factorilor lezanți(radioactivi, chimici, biologici) din zonele ce au fost atacate
de diferite situații excepționale.

Nu există mijloace medicale universale. În fiecare caz în parte trebuie

utilizate cele mai efective metode care vor exclude sau vor diminua la maxim
acțiunea factorilor lezanți asupra organismului uman. Căutarea acestor mijloace și
introducerea lor în practică presupune cercetarea proprietăților farmacologice a
diferitor preparate și anume a efectelor adverse, efectivitatea lor, posibilitățile de
utilizare în masă.

Cerințele de bază a mijloacelor medicale de protecție individuală sunt:

 Posibilitatea utilizării lor din timp, înaintea acțiunii factorilor lezanți.

 Să fie cît mai simplu de utilizat
 Să fie efective
 Să aibă cît mai puține reacții adverse.
 Cost redus, termen de valabilitate lung, posibiliatea de asigurare deplină a
populației și salvatorilor.

Mijloacele medicale de protecție individuală se clasifică:

 Utilizate în caz de contaminare radioactivă

 Utilizate în caz de poluare toxică cu diferite substanțe chimice sau în caz de
intoxicație a populației cu diferiți agenți chimici.
 Utilizate pentru profilactica bolilor infecțioase și diminuarea acțiunii
diferitor toxine asupra organismului uman.
 Utilizate în scopul prelucrării speciale a tegumentelor în caz de contaminare
radioactivă, chimică, bacterială a mediului.

Mijloacele medicale de protecție individuală includ: radioprotectoarele,

antidoturile, preparatele antibacteriale, substanțe de prelucrare specifică.
Mijloacele radioprotectoare se clasifică în 3 subtipuri:
1. Mijloacele radioprotectoare ce previn leziunile prin iradiere externă. Aceste
substanțe se numesc preparate radioprotectoare. Aceste
preparate(cistamina,indralina) determină o hipoxie a țesuturilor
radiosensibile și astfel diminuează acțiunea radiației asupra lor. Aceste
preparate mai includ și remedii hormonale( dietilbestrol) . Remediile
 radioprotectoare sunt efective dacă vor fi administrate înainte de iradiere și
în doze mari( care au efect negativ asupra organismului).
Cistamina este un remediu ce conține sulf . Este un disulfid al sării de HCl-
mercaptoetilamină. Doza recomandată – 1,2 g. Timpul cel mai optimal de
întrebuințare este cu 40-60 min. pînă la iradiere. Durata protecției este de 4-
5 ore.
Indralina se referă la preparatele radioprotectoare cu acțiune rapidă. Doza
recomandată este 0,45 g. De obicei se administrează 3 pastile de 0.15 g. care
se rugumă și se beau cu apă. Timpul optimal de administrare este cu 15 min.
înainte de iradiere. Durata protecției este de 1 oră. Se admite administrarea
repetată la un interval de o oră. Efectul radioprotector al indralinei se
manifestă cel mai bine în timpul iradierilor de scurtă durată cu diferite tipuri
de radiații ionizante( gamma, cu neutroni, protoni, electroni) și la doze mari.
Efectivitatea preparatului se mărește în condiții de iradiere inegale a părților
corpului și în combinare cu preparate de tratament a leziunilor radioactive și
preparate ce previn sau reduc gravitatea primei reacții a organismului la
iradiere. Indralina își păstrează acțiunea radioprotectoare în condiții
extremale precum eforturi fizice, temperaturi înalte, etc
În condiții de aflare pe teritorii contaminate unde doza de iradiere este de
150-200 m³ se indică remedii ce accelerează procesele reparative: riboxina,
aminotetravit, acid folic, acid succinic. Un preparat nou este indometafenul
destinat protecției personalului impotriva iradierii de intensitate joasă și în
special protecței sistemului hematopoietic.
2. Mijloacele de prevenire sau reducere a gravității reacției primare a
organismului la iradiere( grețuri, vome, slăbiciune generală). La aceste
remedii se referă în special preparatele sedative –dimetcrab( ce include 0.04
g. de antiemetic dimetpramid și 0.002 g. de psihostimulator sidnocarb),
etaperazin, aeron, dimetpramid, dietilperazin, reglan, cerucan, dinelfen(
dimetpramid, cofeină și efedrină), latran – 0,008 g.
3. Mijloace de prevenire a leziunilor actinice în caz de pătrundere a
substanțelor radioactive în organismul uman. Pentru a accelera eliminarea
acestor substanțe prin tractul gastro-intestinal și prevenirea absorbției lor în
sînge se utilizează preparate adsorbante. Dar pentru a elimina izotopii de
stronțiu și bariu se utilizează adsorbar, polisurmin, celuloză, algisorb. În caz
de pătrundere a plutoniului se administrează inhalații de pentacin. În caz de
pătrundere a iodului reactiv se administrează preparate de iod stabil.În caz
de pătrundere a izotopilor de cesium se administrează ferocin, vermiculit,
 albastru de Prusia. De asemenea se administrează remedii emetice, spălături
gastrice, expectorante, chelatori( acid citric, acid lactic, acid acetic).
Chelatorii se administrează inhalator în aerosoli și formează în plamîni
împreună cu radioizotopii complexe care absorbindu-se în sînge se vor
elimina pe cale renală. Multe preparate se utilizează și pentru tratamentul
leziunilor radioactive:
 Adaptogenele – preparatele din Eleutherococcus, ginseng, dibazol, venin de
șarpe și albine, extracte din midii etc.
 Antianemice: pentoxil, hemostimulin etc.
 Stimulatorii SNC: endopam, bemegrid, alte neuroleptice, tranchilizante,
antidepresive, etc.
 Antihemoragice: serotonină, mexamin, cistamin, batilol, etc.

Aceste preparate se utilizează strict după indicațiile medicului și numai acele

preparate ce intră în componența trusei medicale individuale pot fi administrate
de sine stătător.

4. Mijloacele de prevenire a leziunilor radioactive a pielii prin contaminare cu

praf radioactiv. Cea mai efectivă metodă în acest caz este prelucrarea
sanitară cît mai precoce de la momentul poluarii radioactive( spălarea cu apă
și săpun, preparatul „Zașcita” și 1-3% de soluție de HCl sau citrat de natriu).

Antidoturile – sunt remedii medicale de protecție contra substanțelor chimice,

capabile să neutralizeze aceste substanțe prin interacțiune fizică sau chimică cu
acestea, sau fiind antagoniști ai toxinelor. Pentru o eficacitate înaltă a acestor
preparate este nevoie de a le administra cît mai precoce.
Nu există antidoturi universale. Există antidoturi contra substanțelor
organofosforice: colinolitice- atropină, budaxim, taren, aprofen, etc. Reactivatorii
colin-esterazei: dipiroxim, izonitrozin, toxogonin, etc. Antidoturile contra cianurilor
sunt: amilnitrit, propilnitrit, tiosulfatul de sodiu, etc. Pentru substanțe ce conțin
arsen antidotul este unitiolul. În caz de intoxicare cu substanțe iritante( adamsit,
cloracetofenon,etc) în calitate de antidot se folosește ficilina și diferite amestecuri
utilizate în caz de intoxicare cu fum.
În situații excepționale de origine chimică antidoturile se utilizează imediat
după acțiunea factorilor lezanți. Preparatele de profilactică pentru prevenirea
intoxicării cu sunstanțe oraganofosforice, monoxid de carbon se administrează
înaintea intrării în focar. Mai efectiv va fi introducerea antidoturilor intramuscular,
subcutanat, intravenos.
 Antidoturile destinate utilizării de sine stătător de către populație se produc
sub formă de comprimate și se utilizează conform instrucției.

Preparatele antibacteriale se împart în remedii de profilaxie specifică și nespecifică.