De pasari, de iubire si de mare, Si nu bagam de seama ca, n loc, Ramne un desert de disperare. Ne amageste lenea unui vis Pe care-l anulam cu-o sovaire; Ne reculegem ntr-un cerc nchis Ce nu permite ochilor s-admire; Ne rasucim pe-un asternut posac, nsingurati n doi, din lasitate, Mintindu-ne cu guri care prefac n zgura sarutarile uzate; Ne pomenim prea goi ntr-un trziu, Pe-o nepermis de joasa treapta trista: Prea sceptici si prea singuri, prea-n pustiu, Ca sa mai stim ca dragostea exista. n fiecare zi, ne batem joc De pasari, de iubire si de mare, Si nu bagam de seama ca, n loc, Ramne un desert de disperare.