Doua retete cu amarant

Amarantul este o pseudocereala folosita pe la noi pentru hranitul porcilor (sub denumirea de stir) dar
alte rude ale sale mai nobile au intrat in alimentatia omului cu foarte mult timp in urma, atat ca seminte
cat si ca salata, frunzele. Varietatea presupus americana gasita acum si la noi reprezinta o alternativa
mai sanatoasa la cerealele obisnuite, atat datorita continutului mare de proteine si minerale cat si
absentei glutenului.
Proteina are o calitate inalta iar printre beneficii se mai numara scaderea colesterolului rau, tensiunea
arteriala si are proprietati antioxidante.
Dupa ce am descoperit beneficiile semintelor de quinoa (o alta pseudocereala) am incercat si
amarantul, mai versatil si mult mai interesant din punct de vedere al produsului finit. In urma inmuierii
(de preferat 24 de ore) si fierberii (1 parte seminte la 3 parti apa) timp de 20 de minute, am obtinut un
fel de budinca gelatinoasa (asemanatoare cu cea provenita din inmuierea semintelor de chia). Cand
mesteci se simt boabele precum niste icre, dar cu o textura placuta.