NUVELISTUL IOAN SLAVICI

Contributia cea mai importanta la dezvoltarea prozei romanesti a adus-o

Slavici in domeniul nuvelisticii. Trasatura esentiala a majoritatii nuvelelor lui consta
in rezolvarea optimista a conflictului.O viziune idilica,reflectata in conflicte tratate
superficial,prin actiuni schematice,portrete conventionale, subordonate scopului
moralizator,se degaja din atmosfera scrisului sau nuvelistic.Eroii lui Slavici sunt
construiti pentru a ilustra anumite norme etice pe care omul trebuie sa le respecte
in viata,daca tine la linistea lui sufleteasca. Majoritatea nuvelelor devin astfel o
pledoarie directa,adesea de o insistenta care sufoca elementele artistice,pentru
cultivarea unor principii morale intelepte,care-l fac pe om fericit.
Slavici aducea in primele sale nuvele autenticitatea satului ardelean,schitand
veritabile monografii rurale.Bun cunoscator al psihologiei umane,al randuielilor
rurale,al datinilor,obiceiurilor si superstitiilor,autorul este necrutator cu cei care se
abat de la principiile de morale si-i pedepseste in mod exemplar.Majoritatea
nuvelelor sale au la baza un precept moral de factura populara,care ne indeamna la
cumpatare,la echilibru.
Idilismul la Slavici este ilustrat, de pilda, de casatoria dintre un servitor si
fata stapnului, din La crucea din sat.Aici apare si inegalitatea sociala care duce la
conflicte in sanul familiei.
Familia sta in centrul actiunii,dar viata este relatata prin activitati
gospodaresti,dar si prin relatiile cu alte gospodarii.Persoanajele sunt surprinse in
toiul activitatilor:prepararea placintelor,scarmanatul de pene,farsele pe care si le fac
tinerii.
In continuare putem afla oarecum legaturile dintre personaje.Actiunea
fiecarui grup e separata,dar atentia tuturor e indreptata spre un punct
central.Femeile muncesc prin curte,dar sunt atente la glumele dintre Ileana si Bujor
si par oricand hotarate sa ia si ele parte la actiune.Mitrea sta la masa,dar este atent
si el la cei doi copii:"Veselia lor nu il supara,dar nici nu-l inveseleste".
Joaca copiilor e asociata cu postura baiatului de a fi suburdonat
fetei,tolerandu-i gesturile.
Stapanul casei are un schimb de replici dure cu Bujor,sluga lui,acesta
respingandu-i acuzatiile si poruncile.Bujor este constient ca misiunea lui pe ziua
aceea era indeplinita asa ca nu intelege motivul pentru care Mitrea il cearta.
Deoarece baiatul statuse atata timp in familia lor,legase o prietenie foarte
stransa cu fata acestora,Ileana.
Slavici isi imparte personajele in doua planuri,batrani si tineri,iar conflictele
dintre acestia sunt intre iubire si vanitate.
Secventa iubirii incepe cu Bujor care iese din casa,ceea ce semnifica
departarea,apoi urmand cateva incercari ale Ilenei de a intra in dialog cu el.Ca
exemplu putem da momentul cand Ilenei i se rupe spata de la razboiul de tesut si
trimite dupa el,atunci cand baiatul o asteapta la iesirea din biserica,iar ea il
ocoleste,la rucea din sat,ea refuza sa vina,in cele din urma venind.Intre cei doi este
un joc de apropiere-departare.
Iubirea lui Bujor se transforma in ura.In loc sa fie suparat pe stapan pentru
ca l-a dat afara,el este supa rat pe Ileana,"pentru ca ea a a avut aceasta
vorba".Propria injosire o invinovateste pe fata.Ei traiesc o poveste de
descoperire:intai isi dau seama de sentimentele unuia fata de celalalt,apoi trebuie
sa le accepte,sa invinga bariera dintre ei,sa se apropie si sa se inteleaga unul pe
celalat si in final sa se decida sa vorbeasca aceste lucruri.

Scena vanitatii se petrece atunci cand exista un dialog intre Mitru si

Stan,tatal lui Bujor.Cei doi au motive pentru a se crede unu in fata celuilalt,primul
pentru ca este bogat iar al doilea pentru ca e carturar si se mandreste cu copii
lui.Spectatorii lor sunt vecinii care ii lauda pe rand fiecare fiind cand subordonant
cand subordonat(exemplul cu ogoarele cand ale lui Stan erau mai roditoare).
Mitrea,suparat de plecarea lui Bujor,atribuie totul pe seama mahnirii cauzate
de moartea copilului in urma cu opt ani de zile.
Bujor devine obsedat de Ileana si o urmareste tot timpul.Fata isi da seama
dar ascunde aparentele,la Slavici femeile avan un grad ridicat de intuire a
semnificatiei unui fenomen.Apare aici dedublarea,personajul gandeste ceva si face
altceva in acelasi moment.Slavici foloseste miscari cu dublu sens.Cand este suparat
pe stapan,Bujor uita de ogoarele acestuia,iar atunci cand se impaca,ii pare rau ca naavut grija de ele.Un alt exemplu este acela cand Bujor batjocoreste animalele
Ilenei atunci cand e suparat pe ea,iar cand se impaca ii mangaie catelul.
In final dragostea invinge cei doi raman impreuna.Nuvela"La crucea din sat"
scoate in evidenta dragostea sincera,pura a celor doi tineri care asculta de glasul
iubirii.
"Mutand doar accentele,Slavici descopera o noua realitate profitabila
literar.Sentimentul e pentru prima oara potrivit ca o necunoscuta,care invadand
treptat individul,instituie noi relatii ale acestuia cu sine insusi,cu calalalt,cu
ceilalti.Sentimentul este de fapt o forma a relatiei interindividuale si acceptarea lui
este un eveniment procesual pentru care literatura nu e un simplu intermediar de
reprezentare,ci o veritabila instanta de cunoastere,pe viu si pe concret"
Aceeasi armonie si echilibru sufletesc degaja o alta povestire:
Scormon.Nicoale Iorga considera aceasta nuvela"cea mai buna povestire de
imaginatie ce se scrisese in romaneste". Titlul este dat dupa numele cinelui,
Scormon, care are un rol principal, ilustrnd legatura de viata dintre om si animal.
Ivirea dintr-o data a cinelui i aduce aminte Sandei de Pascu, oierul plecat de trei
ani n catanie, fara sa dea vreun semn de viata.Fata are o anumita compasiune
pentru animal si i se adreseaza induiosata:"Bietul caine!cum urla!"Compasiunea se
schimba apoi in dispret si repros pentru ca atunci cand vede cainele care parca isi
cerea iertare,isi aduce aminte de Pascu,de faptul ca ea in toti acesti ani nu s-a
gandit la el. De aceea, la nceput, pentru fata cinele care urla este un semn rau :
"A murit, stiu ca a murit !". Curnd, nsa, Scormon devine vioi, ncepe sa mannce,
si sperantele fetei nvie.Astfel iubirea treci aici prin mai multe etape:intai
amintirea,apoi compasiunea,se instaleza vina,"presupusul sentiment compensatoriu
si reciproc".[3] Cinele nu sta multa vreme si pleaca, spre regretul fetei. nseamna
ca el fusese trimis numai ca sa dea un semn despre Pascu. Sa faca legatura dintre
el si Sanda.
n partea a doua a povestirii tinerii se rentlnesc, tot Scormon fiind cel care
ntmpina fata n drumul ei spre locuinta din munte a ciobanului. Slavici ne arata ca
stie psihologia oamenilor simpli,pasionati,dar plini de sensibilitate si cu o
nemaipomenita frumusete sufleteasca. Cnd Sanda si Pascu se rentlnesc dupa
trei ani, nu izbucnesc n marturisiri, vorbesc ocolit, discuta lucruri care par
indiferente fata de sentimentele de care sunt cuprinsi, dar care, de fapt, i
apropie.Pascu si Sanda sunt doi oameni care de abia acum descopera dragostea.
Slavici fiind un sustinator nfocat al familiei face ca finalul piesei sa
emotioneze : cuplul e nfatisat n ipostaza de a ntemeia o familie : "n toamna
viitoare, peste trei dealuri si trei vai, n umbra unui tei era o trochita. Scormon e

culcat lnga ea si priveste n tacere cum copilul se joaca cu mnutele lui,

bombanind vorbe cu tainic nteles".[4]
Tot o idila este si Gura satului, unde Slavici ilustreaza "farmecul vietii".
Eroina, Marta, este fiica lui Mihu si a Saftei, oameni gospodari,tarani instariti si cu
nume bun in sat. Ca si alte fete din nuvele, eroina este nfatisata la vrsta la care
poate ntemeia o familie, dar vrsta nu se socoteste dupa numarul anilor, ci dupa
"desavrsirea nvataturii n treburile gospodariei si cu deosebire n ndeletnicirile
casnice".Astfel, Marta stie sa urzeasca, sa tese si sa coase. Pe deasupra, Marta are
avere si este frumoasa nct : "Cnd Marta iese la joc si trece de-a lungul ulitilor
nevestele si babele pizmase de tinerete grabesc la portita si privesc n urma ei. E
frumos cum si tine capul, cum si poarta trupul si cum se mladie la tot pasul, si
frumos i cad altitele pe brate si catrinta batuta n fir frumos i se rotunjeste pe pulpi.
Chiar baba sa fii, o privesti si ai dori s-o vezi". Fata este petita de, Toader, tot un
flacau voinic, frumos, cinstit, harnic, motiv pentru care "gura satului", adica lumea,
i vedeau nsotiti pe veci. Scena petitului e de o rara frumusete etnografica ,cum
spune George Calinescu,exista in nuvele un intreg ritual al petitului.Momentul
petitului este pregatit in prealabil,incepnd cu aranjarea curtii si prin etalarea
zestrei;ntinderea cusaturilor din lazile de zestre,prezentarea la loc vizibil a
carelor,plugurilor,a vitelor si a cailor supravegheati de slugi:"Sosira apoi vacile
laptoase,porcii lacomi,caprele neastmparate si oile blajine.Pe cnd, nspre
seara,Simion si Mitrea intrara cu pasi masurati pe poarta deschisa,curtea era
plina:slugile asezau in gramada sacii cu gru,boii rumegau la carile puse in
sir,slugile mulgeau vacile,porcii sfarmau zgomotosi gramezile de papusoi,caprele se
obrazniceau in toate partile,oile stau inghesuite ntr-un unghi al curtii,iara Mitrea se
lupta cu caii naravasi...Mihu,stapnul,se plimba mereu prin curte,iara Marta,fiica
stapnului,si facea de lucru,mpartind porunci in toate partile".
Semnificatia acestui tablou e expunerea zestrei printr-o aglomerata si ncet
derulata privire asupra avutiilor.Ele rezulta dintr-o munca al carui efort de
acumulare nu este precizat.
Trimisii lui Cozma Florii Cazacului isi arunca privirile peste tot prin curte si
prin vorbe mestesugite vor sa afle ct mai multe despre averea fetei.Vrnd sa afle
despre pamnturile lui Mihu si despre gradul lor de fertilitate,Mitrea spune:"Precum
vaz,ati fost astazi la plug,zise el,ca din intmplare.Unde ati arat?",iar acesta i
raspunde sec ca nici nu ar sti ce sa-i spuna.
Un singur personaj este cel care pastreaza permanent la ndemna
posibilitatea de a accepta sau a nega toate actele.Acesta este batrnul Mihu,seful
familiei si fruntas al satului,pus in situatia de a alege ntre fericirea fetei sale si gura
satului.El are de ales ntre doi baieti unul bogat si altul sarac.Mihu l prefera pe
Toderica nu pentru ca acesta era mai bogat,ci pentru ca locul lui n societate nu-i
dadea voie sa procedeze altfel.El este la mna celor din sat,iar ntelesul vietii lui se
rezuma la admiratia venita din partea satului"Toata viata a trait astfel ca lumea sa
poata vorbi numai de bine despre dnsul;asa invatase de la parinti,asa se
obisnuise,asa si gasea cea mai mare din multumirile vietii"...
Comportamentul in familie este dupa traditie:barbatul ia toate hotarrile,iar
femeia si copii se supun ntocmai.Chiar daca lucrurile nu sunt att de bune in
familie,fruntasul satului nu trebuie sa arate acest lucru,comportndu-se normal in
orice mprejurare.
Obiceiul era ca viitorii logodnici sa vorbeasca anumite lucruri,fata sa fie
invitata la un joc cu un ceremonial anume si apoi sa fie condusa doar o jumatate de
drum ca sa nu se creada apoi alte lucruri indecente.

Petitul,logodna si nunta se infaptuiesc dupa un anumit tipar,ntr-o zi si ora

stabilite,nti trimiterea si primirea petitorilor,iar apoi etalarea averilor.
A doua solutie a alegerii e dragostea dintre Marta si Miron ciobanul.Marta
este gata sa se casatoreasca cu Toader,atunci cnd si da seama ca de fapt pe
Miron l iubeste.
Miron, oierul cu un talent deosebit de a cnta la fluier, atrage nu numai
simpatia fetei ci a tuturor celor care-l cunosc. Iar daca Marta e o Ileana Cosnzeana,
Miron e un Fat - Frumos cu o moralitate desavrsita : "n hora Miron totdeauna e
cumpatat, nct parca numai suguieste cu jocul. Dar ochii tuturor se opresc asupra
lui. nalt si mladios, cu umerii lati si cu pieptul iesit, el calca lat si pe ntreaga talpa,
nct la fiecare pas ntregul trup i se scutura si se leangana cnd la dreapta, cnd la
stnga.".
Desi la nceput Mihu nu concepe sa strice logodna cu Toader, fiind terorizat de
"ce-o sa zica lumea", n cele din urma este de-acord sa-si marite fata cu Miron
pentru ca aceasta i era "draga ca lumina ochilor", iar Safta, care gndea cu inima ei
de mama este de la nceput de partea fetei.
Marta l iubeste si ea cu adevarat pe Miron si suferitele i dau o alta vrsta
dect cea reala, de care nsa trec la rentlnirea cu Miron.
ntelepciunea, cumpatarea si cinstea caracterizeaza cei doi tineri att n
raporturile dintre ei ct si si n raporturile cu ceilalti.
Este interesant faptul ca pna la urma satul acceptas aceasta dragoste.Gura
satului este cea care acuza,aproba,dezaproba toate actiunile si in jurul careia se fac
toate numai pentru a o satisface.Participarea nu e dezinteresata,lumea este
interesata de tot ce misca prin simplul motiv ca vrea sa retraiasca odata cu aceasta
familie iubirea si nunta la un prag foarte mare de intensitate la care altfel n-ar putea
ajunge.Fetele de abia asteapta sa vada hainele de nunta ale miresei,rudele venite
din alte sate si de aceea anularea acestui eveniment ar fi adus dezamagiri
mari.Satul este de partea lor,dar numai si o scnteie cat de mica i intoarce in cel
mai scurt timp mpotriva lor.Un exemplu elocvent este cearta de la pod dintre Mihu
si Cozma.Atunci cnd satul afla,brfele ncep sa apara,iar toata lumea face
presupozitii.
Cnd calmul pare a se fi instalat,rezolvarea tuturor problemelor este
banala.Marta este logodita tot cu un om bogat,dar apare Miron si o cere de nevasta.
n final,Mihu nu mai asculta de gura satului si si da seama ca fericirea fetei
lui e mai presus de toate.Astfel el le da celor doi binecuvntarea,ba mai mult si si
cere scuze acestuia.
Ioan Slavici l vede pe Mihu ca un tata adevarat.Desi la nceput nu este de
acord cu povestea de dragoste dintre Marta si Miron,o face numai pentru binele
fetei lui,gndindu-se la stabilitatea ei financiara si la faptul ca acest flacau nu-i
poate oferi prea multe dect mplinire pe planul sentimental.n cele din urma pentru
ca este un tata bun,care si iubeste fata,se gndeste ca altfel ea nu va fi niciodata
fericita si calca peste tot si peste principiile lui si accepta nunta.
Slavici este un reflexiv si un moralist,un autor grav,nsa disponibilitatile
umoristice nu i-au lipsit,privind asupra acestei nuvele.. n afara acesteia, Slavici a
dat literaturii noastre o capodopera umoristica. Este vorba de Budulea Taichii.
Nuvela urmareste rolul intelectualului n viata satului.Prin personajul
principal din nuvela,Mihai Budulea,Slavici a creat tipul intrelectualului rural care nu
s-a nstrainat,ci s-a intors de unde provenea pentru a fi de folos si de a-i ndruma pe
oameni.

Budulea Taichii e compusa sub forma unor amintiri depre Mihai Budulea
(Hutu), fiul lui Budulea, cimpoiesul din Cocorasti si prieten din copilarie al
autorului.Este privita evolutia lui Hutu de la vrsta copilariei pna la
maturitate,cind si intemeiaza o familie si devine protopop.n mod indirect,Slaviici
exprima ideea moralizatoare conform careia omul trebuie sa se comporte n
conformitate cu principiile etice si sa pretuiasca virtutiile morale
esentiale:harnica,vointa,omenia.
Autorul si-l aminteste pe Hutu ca pe un scolar"asezat, retras si totdeauna
ntelept". El e un model pentru colegi. Hutu era "baiat ntelept" si "pentru noi toti el
era un fel de izvor de lamurire si de sfaturi bune, pentru toti un prieten bun si
ndurator". Autorul i admira mai ales autoriatea, harnicia si cumintenia. Dominanta
apare la acest erou al lui Slavici seriozitatea, care ia nfatisarea unei maturizari
nainte de vreme, consecinta a conditiilor vitrege de care se lovesc multi dintre cei
porniti din clasele "de jos".
Dascalul Chirita nsusi l simpatizeaza si vrea sa-l casatoreasca, dupa ce va
capata putina nvatatura, cu una din fiicele sale. Astfel, la insistentele nvatatorului,
Hutu ajunge pe la scoli. Mai nti pe la cea a dascalului Wondracek, pe cale-l
cucereste prin corectitudinea si silinta sa, astfel nct devine un fel de valet la casa
acestuia, scutindu-l pe cimpoies de multe cheltuieli. Drumul anevoios al lui Budulea
prin scoli este tipic pentru multi intelectuali din trecut care s-au ridicat datorita
perseverentei si harniciei lor.
ntruct plecarea la nvatatura este un fenomen neobisnuit pentru mijlocul
secolului trecut ntr-un sat ardelean, Budulea si feciorul sau intra n centrul atentiei
satenilor. Budulea cel batrn este unul dintre primele personaje taranesti izbutite
din literatura noastra, asemanndu-se cu taranii din opera lui Creanga. Slavici
surprinde admirabil psihologia acestui om : "Am un fecior la nvatatura. Are sa iasa
dascal mare.Vorbeste serbeste,iara acum nvata latineste,greceste si nemteste; nu-i
mai lipseste nici o limba, pentru ca sa fie sase depline. Caci dupa cum stie Budulea,
nu erau atunci pe lume dect sase limbi".
Prinznd gustul nvataturii, Hutu depaseste dorinta de a se face dascal,
dorind acum sa se preoteasca. E numit functionar consistorial dupa terminarea scolii
de popi, dar nu se multumeste nici cu att si pleaca sa studieze teologia n
strainatate. Mihai Budulea, extrem de silitor si perseverent, disciplinat si cuminte, ar
fi putut deveni, fara nici o ndoiala, o nalta fata bisericeasca.
Drumul ascendent al eroului e ntrerupt brusc de o scrisoare primita din
partea tatalui, n care acesta si exprima ngrijorarea si teama departarii de parinti,
de sat, de locurile si oamenii n mijlocul carora se nascuse. Mihai cedeaza rugamintii
si se napoiaza n Cocorasti, casatorindu-se cu una din fetele lui Claita si devenind
"un vrednic protopop", spre mndria si admiratia satenilor.
Pantelimon Claita e si el un dascal model. El se afla n rolul de "luminator",
ca si Popa Tanda, dar caile pe care merg n ridicarea satului sunt diferite. Claita e de
conceptie - ca si Slavici - ca scoala trebuie sa dea elevilor cunostinte practice, sa-i
nvete de mici "cum se cstiga pinea cea de toate zilele", si n plus, el are grija de
cei intrati la gimnaziu sa nu se dezradacineze. "Pantelimon Claita este tipul
dascalului care se lupta att pentru datoriile sale profesionale, ct si pentru cele
familiale.
Pompiliu Marcea vorbeste n a doua parte a activitatii lui Slavici de o confuzie
a valorilor n sensul nedelimitarii esteticului de etic, ntrega opera a lui Slavici fiind
subordonata finalitatii etice. Autorul construieste o literatura pilduitoare, aratnd

care trebuie sa fie principiile dupa care trebuie sa se calauzeasca omul n aceasta
viata.
n "Popa Tanda" autorul ilustreaza ideea ce decurge din proverbul"Omul
sfinteste locul".
Cu toate ca este preot, pentru a-i "lumina" pe saraceni este nevoit sa
gndeasca practic si pentru a le strpi lenea si pasivitatea el ncepe mai nti cu
predica, continua cu morala, cu ocara, dar vaznd ca totul este n zadar, merge pe
calea exemplului personal si roadele nu ntrzie sa apara. Popa Tanda este un
personaj autentic. El este modelul nu numai de preot ci si de om
Popa Tanda
incearca sa faca curiosi satenii de lucrurile pe care el stie sa le faca si sa-i
ambitioneze si pe acestia sa faca la fel.Astfel el da un exemplu de ndemnare
atunci cnd ncepe sa faca lese ca ale lui satenilor,ba chiar i comaseaza pe toti la
munca.
n rvna fireasca spre multumire, parintele Trandafir a stiut sa pastreze
dreapta masura, necaznd prada ispitei,omul care a rezistat, depasit si nfruntat
ispita. Majoritatea oamenilor, nsa, nu rezista ispitei ci cad n mrejele ei decaznd.
Desigur ca pentru a scrie o nuvela care sa arate ca prin munca si harnicie
omul poate scapa de griji,Slavici nu se putea inspira din realitatea
imediata,deoarece conditiile societatii capitaliste nu dadeau voie oamenilor sa se
mbogateasca asa rapid.El a creat ntmplari imaginare,dorind astfel sa influenteze
n bine pe cei carora li se adresa.
n numele unui principiu etic,nuvela se termina intr-o atmosfera de
pace,fiindca oamenii au raspuns pozitiv unui precept moral.Finalitatea nuvelei a fost
realizata prin conturarea unui personaj memorabil : "parintele Trandafir e vrtos la
cap; unde pleaca merge si ajunge, ori moare pe drum". E genul de om care nu-si
pierde stapnirea de sine. El e un om echilibrat
n finalul nuvelei,preotul este prezentat ca un om batrn,nconjurat de
dragostea familiei lui,de sotia lui grijulie,de copiii deveniti adulti,de gineri si
nurori,de nepoti zburdalnici si pusi pe glume.
Oamenii din sat l respecta,iar cnd trec prin fata casei lui zic"ine-l
doamne,la multi ani,ca este omul lui Dumnezeu".
Povestirea lui Slavici se incadreaza in literatura care urmarea sa contribuie la
ridicarea taranimii nu prin reforme,ci prin sfaturi si critici aduse leneviei,betiei,care
caracteriza o parte a satelor.
Popa Tanda este de fapt o povestire pentru ca nu are un conflict propriuzis.Este prezentat un erou pe care Slavici a vrut sa-l dea ca exemplu.
Nuvela"Comoara"are ca tema consecintele nefaste pe care setea de
mbogatire le are asupra vietii omenesti.
. S-ar putea ca punctul de plecare al nuvelei sa fie real, caci Slavici s-a ocupat de
cercetarea Tezaurului de la Pietroasa, iar locul actiunii din nuvela e chiar zona
Focsanilor unde s-a descoperit tezaurul. Comoara este un pretext pentru a arata
scriitorul unde poate duce lacomia de aur.
Dutu, eroul nuvelei este un om harnic care sustine familia prin munca sa si
este chiar multumit, afectuos cu familia si cumsecade. Avea momente cnd suferea
ca e sarac si "nu suferea ca cineva sa-l atinga n saracia lui", deci era predispus spre
ispita mbogatirii si "se credea tantos, de l-ai fi socotit n rndul oamenilor cu doua
juguri trase de cte patru boi". Asadar n Dutu salasluieste un fond uman pozitiv si
unul negativ, si de aici o lupta continua, strnsa si ncordata de-a lungul nuvelei,
pna la nfrngerea fondului negativ.

Eroul viseaza sa gaseasca o comoara, si chiar o gaseste, dar n acest

moment are loc decaderea fondului uman pozitiv n favoarea celui negativ,
demonic. Din omul blajin si ntelept ncepe sa-si minta sotia si e capabil sa ucida
mai degraba dect sa-mparta comoara : "mai bine moarte de om". De acum ncepe
zbuciumul eroului si frica de a nu fi banuit. Gesturile si gndurile lui devin
contradictorii, chiar ridicole, relevant fiind n acest sens momentul n care si
cunpara haine de la Focsani. Acum, spaima de a nu fi descoperit i impune un exces
de supraveghere a gesturilor si miscarilor si tocmai acest lucru l tradeaza. "Analiza
sufletului tatanului, devenit stapn pe comoara, formeaza partea cea mai durabila a
nuvelei. Descrierea framntarilor sufletesti ale taranului smuls de la ndeletnicirile
sale si aruncat n vrtejul vietii orasului modern este excelenta.
Daca n-ar avea comoara, Dutu ar redeveni acelasi om linistit ca la nceput,
caci vedem ca atunci cnd lasa banii sub un pietroi merge si-si ia hainele de la
vnzator fara nicio grija. Fondul uman pozitiv i revine si acum avnd momente de
regret dupa viata linistita pe care o avea nainte de a gasi comoara : "Ah, satul lui,
ce bine era n satul lui! Ce fericit era el n casa lui de om sarac!". Dupa ce este
victima unor escrocherii se rentoarce acasa sarac, ultimele monede din caciula le
da lui Stanca, subprefectul, apoi si recapata linistea sufleteasca : "Multumesc lui
Dumnezeu c-am scapat de ispita". "Dutu poate spune ca este un om norocos, dar
nu pentru ca a gasit comoara, ci pentru ca a scapat de ea. Odata cu renuntarea la
comoara, Dutu si recapata si familia, caci sotia l iarta ajungnd la concluzia ca "a
pus mna pe bani legati cu blestem". Dutu si recapata fondul uman pozitiv pentru
ca el nu jefuise si nu omorse pe nimeni pentru comoara, deci eroul este
"recuperabil". Cei care-l jefuisera ncep sa-si piarda linistea si fondul uman
pozitiv(comisarul, subprefectul, samsarul, domnisora Lina).
Vizibil este, din nou, faptul ca eroul si pierde moralitatea si e jefuit la oras vazut ca un mediu meschin - si si recapata moralitatea la tara, scriitorul reliefnd
nca o data contrastul dintre orasul corupt si satul unde domneste onestitatea.
Prin Moara cu noroc, Slavici demonstreza ca ntr-o societate corupta pna si
familia cea mai bine nchegata nu poate rezista ispitei. Actiunea e situata, nu
ntmplator, n lumea "luncarilor", oameni aspri.
Nuvela incepe cu un precept moral izvort din intelepciunea
batrqneasca,rostit de catre mama-soacra ca pe un adevar fundamental:"Omul sa fie
multumit cu saracia sa,caci,daca e vorba,nu bogatia,ci linistea colibei tale te face
fericit".
Ghita, eroul principal, se hotaraste sa se mute cu familia ntr-un tinut cu rea
faima si plin de primejdii pentru ca nu vedea alta cale de a iesi din saracie si de a
oferi familiei un trai decent.ntre dorinta batrnei de a ramne pe loc si plecarea lor
intr-un loc unde sa fie mai bine se naste un conflict ntre generatii si mentalitate
spune Magdalena Popescu.Batrna,ca purtatoare a unei valori traditionale,nu opune
rezistenta la plecarea tinerilor.rezistenta ei este pur formala,nici sotia lui Ghita
neparticipnd la aceasta hotarre.Cel care hotaraste este barbatul.Este o conceptie
tipica pentru acele vremuri cand barbatul dispunea de o libertate deplina n luarea
hotarrilor familiale.
Ideea etica de baza si intentia perfect realizata a scriitorului a fost ca sa
demonstreze urmarile dezastruoase ale setei nestapnite de bani.
La nceput, cstigul este "dat de la Dumnezeu", adica obtinut pe cale
dreapta "iara sporul era dat de la Dumnezeu, dintr-un cstig facut cu bine". si relatia
familiala e cu totul deosebita, simtindu-se armonia : "iar batrna privea la
ctespatru si se simtea ntinerita, caci avea un ginere harnic, o fata norocoasa, doi

nepoti sprinteni", iar Ana este "tnara si frumoasa", "frageda si subtirica",

"sprintena si mladioasa".
Totul pare a decurge ntr-o armonie perfecta pna la aparitia samadaului
Lica, personaj de o forta interioara coplesitoare, sugerata si de fizicul sau : "Lica
este un om rau si primejdios: asta se vede din ochii lui, din rnjetul lui si mai ales
din cautatura ce are cnd si roade mustata cu dintii. E om patimas Ghita, si nu e
bine sa te dai prea departe cu el". "Farmecul straniu care nconjoara acest personaj
tare si hotart negativ e seductia inteligentei,iar moralistul Slavici trece dincolo de
bine si rau pentru a privi n incandescenta ei magnetica forta"
Cea dinti confruntare cu Lica l arata pe Ghita un om drz, aparndu-si cu
energie libertatea :
" - Care va sa zica - ne-am nteles.
ntelegere cu de-a sila nu se poate. Daca voiai sa te ntelegi cu mine, trebuia
sa vii pe drum, iara nu pe poteca. Eu pot zice ca fac dupa dorinta ta si tot nu fac
dect asa, cum mi vine la socoteala.
Asta-i treaba mea! zise Lica hotart. Ori mi faci pe plac, ori mi fac rnd de alt
om la Moara cu noroc.
Lica - grai crciumarul - nu crede ca poti sa ma tii de frica"
E vorba aici de doua caractere puternice, de doua vointe opuse. Drama lui
Ghita nu se explica prin putina tarie de caracter, ci prin faptul ca sederea lui la
moara depindea de Lica, care putea oricnd "sa-si gaseasca alt om". Ca Ghita nu e
om slab o putem vedea si datorita faptului ca Samadaul l vrea tovaras : "Tu esti om
Ghita, om cu multa ura n sufletul tau, si esti om cu minte : daca te-as avea tovaras
pe tine, as rde si de dracul si de muma-sa. Ma simt si eu mai vrednic cnd ma stiu
alaturi de un om ca tine".
Moralist convins, Slavici crede ca "Orisicare om are n el ceva bun si ceva rau,
oarecare virtuti si oarecare slabiciuni, si nu prin virtuti, ci prin slabiciunile lui l
stapneste cineva sa se foloseasca de el". Lica cauta sa-i decopere slabiciunile si
sa-l stapneasca prin acestea (setea de navutire si dragostea pentru familie, pentru
sotie). Mai nti, Lica i descopera slabiciunea pentru bani si n acest moment se
produce o schimbare evidenta a eroului "Obsesia banilor, pe care i-o cultiva diabolic
Lica Samadaul, i converteste vrednicia,destoinicia etica - ntr-un cuvnt,taria - n
slabiciune"
Insuflndu-i dorinta cstigului : "Te stiu om care tine la bani", Lica l face pe
Ghita sa cedeze. Ajunge treptat de la simple ntelegeri sa fie complice la crima si sa
schimbe banii furati prin omor de la domnisoara si evreu. Dorinta de navutire l
schimba asa de mult nct ar dori sa nu aiba sotie si copii. Cu toate acestea, uneori
doreste sa poata renunta la ispita banului, si de aici un zbucium continuu, o
nfruntare ntre fondul uman cinstit si cel pervertit. Uneori ar vrea sa plece din
"pustietatea asta", dar parca e legat si gaseste ca ar fi mai bine sa se dedubleze,
adica sa para om cinstit, dar sa fie tovaras cu Lica. Pierderea moralitatii e evidenta
n momentul n care e chemat la tribunal sa depuna marturie si recurge la sperjur.
Slavici se dovedeste a fi un adevarat maestru n descrierea starilor psihice si
chiar n nfruntarile dintre cele doua caractere, caci trebuie subliniat faptul ca dupa
proces, Ghita vrea sa plece de la moara, dar nu-l mai lasa Samadaul :
" - Plec mne de-aici si-mi da pace.
- Acu nu te las sa pleci : ai stat pn-acum din ncapatnare, trebuie sa stai de aici
nainte de frica ".
Din acest moment, Ghita nu mai poate fi altceva dect ceea ce-i ofera
samadaul sa fie ". Exista aici si o drama a incapacitatii de a decide. Totusi, "Ghita

vrea sa pastreze pentru sine si pentru Ana, aparenta barbatului tare si sigur pe el. El
nu lamureste la timp lucrurile din cauza orgoliului nebun al individualitatii care nu-l
lasa sa.si recunoasca neputinta.Samadaul vrea sa-l stapnesca total si recurge la
ultima proba a supunerii si depersonalizarii : nfrngerea prin femeie, cerndu-i sa-i
lase lui pentru o noapte pe Ana. Barbatul se sacrifica, dar crede mereu ca Ana va
rezista ispitei. Nespunndu-i, de fapt ca el pleaca dupa Pintea, Ana va ntelege
plecarea lui drept o indiferenta si se lasa n mrejele samadaului de buna voie.
"Zbuciumul personajului, nehotarrea si toata fiinta mpartita n doua este
sesizata de autor prin doua personaje", sotia si Pintea. Ana, care nestiind cum sa
caracterizeze gestul barbatului de a o lasa n minile samadaului, l caracterizeaza
drept un om slab : "Acu rami : Tu esti om Lica, iara Ghita nu e dect o muiere
mbracata n haine barbatesti, ba chiar mai mult decat asa", si Pintea care-l
caracterizeaza drept un om tare : "Tare om esti, Ghita, grai Pintea pe gnduri. si eu
l urasc pe Lica, dar n-as fi putut sa-mi arunc o nevasta ca a ta drept momeala n
cursa cu care vreau sa-l prind".
Finalul e ct se poate de crud. ncordat la maxim, Ghita nu tine seama de
faptul ca Ana a fost adusa chiar de el n postura de adultera si o ucide. El vrea sa-si
scape sotia de pacatul savrsit, si singura cale e suprimarea : "Nu-ti fie frica, i zise
el nduiosat; tu stii ca mi-esti draga ca lumina ochilor. N-am sa te chinuiesc; am sa
te omor cum mi-as omor copilul meu cnd ar trebui sa-l scap din chinurile calaului,
ca sa-ti dai sufletul pe nesimtite". Dupa ce-si ucide sotia este ucis la rndu-i de Lica,
care se sinucide lovindu-se cu capul de un copac dupa ce porunceste sa se dea foc
morii. Focul are aici rol purificator, rolul de "chatarsis". Moartea corespunde fiecarui
personaj n functie de faptele lor. Puritatea morala nu mai poate fi recuperata, iar
sanctionarea protagonistilor e pe masura faptelor savrsite, caci fiecare are partea
lui de vina n aceasta tragedie.
Lica este un personaj diabolic care atrage spre dezastru nca doua
caractere : pe Ghita si sotia acestuia, Ana. n mare parte el poarta vina finalului
tragic. Samadaul nu se conduce dupa legea morala. Pentru el cstigul necinstit e
sursa cea mai sigura, e un mod de existenta. Relatia lui cu ceilalti e cea de la stapn
la sluga, el n-are alt scop dect supunerea celuilalt, caci, crede Lica, "Pe om nu-l
stapnesti dect cu pacatele lui, si tot omul are pacate, numai ca unul le ascunde
mai bine. Ca sa le dea mai bine pe fata, cauta-i slabiciunea, fa-l sa si-o deie de gol
si faci cu el ce vrei".
Prima vina a lui Ghita e aceea de a nu se fi multumit cu ceea ce a avut.
Alegerea de a pleca la Moara cu noroc e prima si ultima lui alegere, caci restul i vor
fi influentate de Lica. O alta vina a lui Ghita e aceea de a se complace n situtia n
care se gaseste : "Ei! ce sa-mi fac? si zise Ghita n cele din urma. Asa m-a lasat
Dumnezeu! Ce sa-mi fac daca e n mine ceva mai tare dect vointa mea!? Nici
cocosatul nu e nsusi vinovat ca are cocoasa n spinare ". Eroul greseste si prin
faptul ca nu-i dezvaluie Anei planul de razbunare, ceea ce va duce la un lant ntreg
de catastrofe. Vina de neiertat a lui Ghita e aceea de a pune mai presus de
dragostea familiala cstigul.
Desi e antrenata ntr-un joc murdar fara consimtamntul ei, Ana are vina de
f cinstita, de a se fi lasat antrenata n jocul amagirii, de a fi savrsit adulterul. Anei i
lipseste, ca si lui Ghita, stapnirea de sine.
Un personaj reprezentativ, care va supravietui tuturor nenorocirilor este
batrna, mama Anei,cea care respecta traditia. Principiile ei morale, conceptia
despre lume si viata sunt n perfecta concordanta cu cea a scriitorului nsusi : "Omul

sa fi multumit cu saracia sa, caci, daca e vorba, nu bogatia ci linistea colibei tale te
face fericit".. Vocea scriitorului e aceea a Batrnei care recomanda cumpatare.
Omul nu trebuie sa sfideze soarta, nu trebuie sa-si schimbe conditia ce i-a fost data.
"Ma tem ca nu cumva, cautnd acum la btranete un noroc nou, sa pierd pe acela
de care am avut parte pna n ziua de astazi si sa dau la sfrsitul vietii mele de
amaraciunea pe care nu o cunosc dect din frica". "Batrna e un personaj fix: ea nu
evolueaza, reprezentnd aceeasi morala a tihnei, echilibrului, cumpatarii.
Nuvela Padureanca, reliefeaza o noua faza n dezvoltarea relatiilor umane de
la tara. Idilismul e prezent acum doar la nceputul nuvelei , locul acestuia fiind luat
de o realitate sociala crunta : diferenta dintre clasele sociale. Aceasta realitate e
profund vizibila si personajele lupta, chiar cu pretul nstrainarii de familie, pentru a
avea o stare materiala buna. Autorul dovedeste, poate mai mult ca n alte nuvele,
ca "banul e ochiul dracului" si ca importanta e linistea si echilibrul sufletesc,
moralitatea si buna - cuviinta.n aceasta nuvela este vorba despre Simina,o fata
saraca,orfana de mama,care cunoaste de mica greutatile vietii si este profund
legata de o dragoste foarte mare fata de tatal sau.Ea lucreaza la curtea bogatasului
Busuioc,iar feciorul acestuia,Iorgovan,se ndragosteste de Simina.La nceput pare a
fi o dragoste patimasa,cei doi se iubesc foarte mult fara a tine seama de treptele
sociale.Parintii lui Iorgovan nu pot accepta ideea ca fiul lor le duce in casa o nora
saraca.
Cuprins de o dragoste aproape inexplicabila pentru Simina, frumoasa
padureanca ce a venit si vara trecuta la secerat, Iorgovan pleaca dupa ea si o aduce
mpreuna cu tatal ei si alti oameni, la secerat. Pentru nceput, atmosfera pare idilica.
Oamenii fie saraci, fie bogati muncesc mpreuna la cmp. Aceasta atmosfera se
completeaza cu dragostea deosebit de intensa si pura (la nceput) ntre Iorgovan,
feciorul bogatoiului Busuioc si Simina, fata orfana de mama si saraca a batrnului
Neacsu.
Iubirea lor va ramne nemplinita pentru ca Iorgovan creste ca fecior
rasfatat si nu are taria sa nvinga barierele ivite, sa depaseasca conceptiile legate
de inegalitatea sociala si sa se casatoreasca cu aleasa inimii. Cnd tatal Siminei l
ntreba de ce nu se casatoreste cu Simina, Iorgovan raspunde: "Pentru ca nevastamea nu are sa-mi fie numai mie nevasta, ci si parintilor mei nora si rudelor mele om
din casa, si ar trebui sa fie moarte de om". Acesta este si motivul pentru care
Neacsu si sfatuieste parinteste fiica: "Nu te face, fata mea, pui de cuc n cuib de
cioara . Tu ai dormit asta-noapte aici, ntinsa pe un brat de fn si ai dormit bine, dar
ei au dormit n paturi cu perini de puf si n-au sa te uite niciodata c-ai dormit n sura
lor". Cu experienta sa de viata, batrnul ntelept stie ca cei doi tineri nu se vor
nsoti.
Dupa moartea tatalui, Simina ramne nemngiata si nu-si gaseste locul.
Dragostea lui sofron nu-i poate deschide inima care este nca a lui Iorgovan. n cele
din urma, Busuioc vede ca fata e "desteapta", "si bine facuta si e frumoasa minune
mare" si ar vrea sa-i fie nora. Simina, care ajunge la vorbele tatalui, si da seama de
incompatibilitatea cu Iorgovan si refuza aceasta casatorie. Un timp si va ascunde
dragostea pentru Iorgovan, dar fiorul nu-i dispare de tot si atunci cnd afla de
nenorocirea ce i s-a ntmplat, vine pentru a-l vedea si flacaul moare n minile ei.
Bogatia face din Iorgovan un tnar fara viata sufleteasca, el nu stie si nici nu
are puterea sa lupte pentru dragostea ce i-o poarta Siminei. ntelegnd opozitia
parintilor n ncercarea de a se casatori cu Simina, cedeaza, ca o fire slaba, acestei
mentalitati. El si alina durerea prin petreceri la oras (apare din nou orasul ca un

centru al dezmatului); ncepe sa-l nsala pe Busuioc, devine nervos si dezechilibrat,

chiar cu Simina se poarta cu brutalitate si grosolanie.
Eroul pare a fi rodul unui blestem, el ispaseste o vina care nu e lui. Moartea
lui e un mijloc de sanctionare a tatalui hapsn, din pricina caruia murise Neacsu si
Pupaza, despre care lumea crede ca ar fi frate cu Busuioc. Prin faptul ca Busuioc si
vede unicul fiu mort, durerea lui este de maxima intensitate.
Si Simina pare a fi sub un "blestem", ea nsasi afirmnd: "M-a ajuns blestemul tatii".
Vina ei este aceea de a nu fi fost lnga tatal ei chiar n seara mortii acestuia. Ea si
ispaseste aceasta vina prin faptul ca ramne singura. Simina e pedepsita doar n
parte, caci ea are puterea si curajul sa nu se casatorerasca cu Iorgovan. ntrevedem
ca n cele din urma se va bucura de iubirea, respectul si stima lui sofron.
Padurean si el, sofron este sluga la bogatoiul Busuioc, fiind "forta sufleteasca
n stare pura. El decide n chipul cel mai adecvat, dar prin intuitie, actioneaza
aproape concomitent gndului, nfaptuieste si nvinge cu o tenacitate obscura si
nedezmintita orice scop si-ar propune.. Personajul este un om de o mare forta
interioara pe care autorul o scoate n evidenta de cte ori are ocazia; si n special e
evidenta n lupta ce se da ntre el si Iorgovan pentru cucerirea fetei. Daca Iorgovan
e nehotart si cnd ajunge la greu cade n patima bauturii,sofron este in stare ca
pentru fiinta iubita sa renunte la tot.. El face tot posibilul sa o cucereasca pe Simina
si o iubeste fara a cere sa i se raspunda cu aceeasi moneda. sofron e un om ce
impune respect. n acest sens observam ca si daca e sluga n casa lui Busuioc,
nimeni nu ndrazneste sa i se opuna pe fata cnd se stie ca acesta are dreptate
Batrnul Neacsu, tatal Siminei, este tipul omului sarac care macinat de boala stie ca
sfrsitul sau nu este departe, dar deprins cu munca, nu-si ngaduie ceasuri de
odihna. El este batrn si ntelept. si iubeste fiica, dar o sfatuieste sa nu se
casatoreasca cu cineva dintr-o alta clasa sociala.
"Traversnd nuvelistica lui Ioan Slavici se poate sesiza evolutia lumii
taranesti de la ridicarea economica si morala la marile confruntari datorate
inegalittii sociale si nationale a membrilor acesteia. Prozatorul cuprinde toate
temele majore ale mediului taranesc. Cel dinti ca o transvaluare a neputintei
omului de a nvinge poruncile vietii; cel de-al doilea ca o mngiere a omului ce
dispretuieste viata. Lut si suflet, iata contradictia vietii aomenesti, pe care Slavici a
cautat sa o ncorporeze n mai toate nuvelele sale".